TEMA I: CARACTERIZAREA GENERALA A DREPTULUI CIVIL ROMAN

1. Notiunea, rolul, principiile si delimitarea dreptului civil:

a) Definitie. Terminologie
b) Rolul dreptului civil roman – pozitia de “drept comun”
c) Principiile dreptului civil roman. Categorii de principii
d) Delimitarea de celelalte ramuri ale sistemului de drept romanesc

2. Izvoarele dreptului civil (teoria legii civile):

a) Notiunea izvorului de drept civil

b) Legea civila. Alte izvoare de drept civil
c) Aplicarea legii civile in timp:
- Principiul aplicarii imediate a legii noi
- Principiul neretroactivitatii
d) Aplicarea legii civile in spatiu
e) Aplicarea dreptului civil persoanelor
f) Interpretarea legii civile

I/1/a DEFINITIA DREPTULUI CIVIL ROMAN

Termenul de drept civil poate fi folosit,in sensul ca poate avea 3 acceptiuni,respectiv: cu

intelesul de ramura de drept, cu intelesul de ramura a stiintelor juridice sau cu intelesul de drept
subiectiv civil.
Definirea dreptului civil roman, inca din secolul trecut, a fost abordata de numerosi
juristi de valoare, in persoana D. Alexandresco, M. Cantacuzino, N. Rarincescu, S.Bradeanu,
T.R.Popescu
Fara a avea pretentia unei definitii unice, putem accepta a defini dreptul civil roman ca
fiind acea ramura de drept care reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale stabilite
intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica.Definitia dreptului
civil roman cuprinde urmatoarele elemente esentiale:este o ramura a sistemului de drept
romanesc, ca totalitate de norme juridice; reglementeaza pe de o parte raporturi patrimoniale
(evaluabile in bani), acestea identificandu-se in raporturi reale si obligationale, iar pe de alta
parte raporturi nepatrimoniale (neevaluabile in bani), materealizate in raporturi ce privesc
identificarea, existenta si integritatea persoanei; subiectele raporturilor de drept civil sunt
persoanele fizice si persoanele juridice, aflate intotdeauna pe pozitie de egalitate juridica (partile
nu se subordoneaza)

I/1/b ROLUL SI LOCUL DREPTULUI CIVIL ROMAN

(pozitia de “drept comun”)

0
 Dreptul civil roman are rolul (pozitia) de drept comun, in sensul ca, atunci cand o ramura
de drept nu contine norme proprii care sa reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic, se
apeleaza la norma corespunzatoare din dreptul civil. Putem astfel considera ca dreptul civil
“imprumuta” normele sale altor ramuri de drept, in anumite conditii.
Dreptul civil are totodata rolulde a ocroti valorile patrimoniale si nepatrimoniale ale
omenirii, are un rol pozitiv in continua perfectionare a legislatiei civile ai a dreptului in general si
constituie garantia formarii unei constiinte juridice corecte si constituie o garantie de netagaduit
a intaririi moralei.
In sistemul dreptului romanesc, dreptul civil roman are un loc central.

I / 1 / c PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL ROMAN

Principiile fundamentale ale dreptului civil, consacrate si reglementate de legea fundamentala, de

legile organice si legile speciale, sunt: principiul proprietatii, principiul egalitatii in fata legii
civile, principiul imbinarii intereselor individuale cu interesele generale si de grup, principiul
ocrotirii (garantarii) drepturilor subiective civile.
Principiul proprietatii, este consacrat de Constitutia Romaniei, Codul civil roman, Legile
proprietatii, legile privind autorizarea executarii constructiilor si privind calitatea in constructii,
legea locuintei, in general reglementand, acte normative ce reglementeaza continutul dreptului de
proprietate, exercitiul dreptului de proprietate (posesia folosinta, dispozitia, formele dreptului de
proprietate, modurile de dobandire si de stingere ale dreptului de proprietate.
Principiul egalitatii in fata legii civile este consacrat de Constitutie, Codul civil roman, legile
speciale privind institutia persoanelor fizice si juridice.
Principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generale si de grup, este consacrat de
Constitutie, Codul civil, legile speciale privind persoanele.
Principiul ocrotirii (garantarii) drepturilor subiective civile este consacrat de Constitutia
Romaniei, Codul civil, dispozitiile privind drepturile si libertatile persoanelor din Declaratia
Universala a drepturilor omului, pactele si celelalte tratate internationale la care Romania este
parte. Daca, spre exemplu, exista neconcordanta intre pactele si tratatele internationale privitoare
la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile organice romane, au
prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care legile organice interne contin
dispozitii mai favorabile.

Alaturi de principiile fundamentale, institutiile dreptului civil functioneaza si in temeiul

principiilor specifice diferitelor materii sau institutii, adica:
principiul consensualismului (priveste FORMA actului juridic civil), principiul fortei obligatorii
(privesc efectele actului juridic civil), principiul irevocabilitatii actului juridic civil, principiul
relativitatii actelor juridice civile, principiul ocrotirii bunei-credinte (in materia drepturilor reale,
raspunderii civile etc.), principiul proximitatii gradului de rudenie (in materia devolutiunii
succesorale).

I / 1 / d DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL DE CELELALTE RAMURI ALE

SISTEMULUI DREPTULUI ROMANESC

In raport cu dreptul constitutional:

-Constitutia contine norme care consacra principiile dreptului civil (principiul proprietatii,
egalitatii in fata legii);

1
-Constitutia consacra si garanteaza drepturile subiective civile;
-In dreptul constitutional predomina raporturile nepatrimoniale, iar in dreptul civil cele
patrimoniale;
-Subiectele raporturilor de drept constitutional sunt pe pozitii de subordonare, iar in civil pe
pozitii de egalitate juridica;
-Majoritatea normelor drept constitutional sunt imperative, iar cele de drept civil sunt
dispozitive;
-Dreptul constitutional are sanctiuni ce nu presupun un proces;
-Subiectele raportului de drept constitutional sunt organele de stat, pe de o parte si cetateanul, pe
de alta parte, in timp ce in cadrul unuio raport juridic de drept civil subiectele sunt peroane fizice
si persoane juridice.
In raport cu dreptul administrativ, putem spune ca majoritatea raporturilor juridice de drept civil
sunt patrimoniale fata de raporturile juridice de drept administrativ care, in majoritatea lor lor,
sunt nepatrimoniale. Pozitia partilor, in administrativ, este una de subordonare, pe cand in civil
este una de egalitate. Subiectele raportului juridic civil sunt persoane fizice sau juridice, in timp
ce in cadrul raportului juridic administrativ cel putin unul dintre subiecte este un organ al
administratiei publice. In dreptul civil predomina normele dispozitive, pe cand in dreptul
administrativ predomina normele imperative.Sanctiunile caracteristice dreptului administrativ
sunt amenda, confiscarea etc., in conditiile in care asemenea sanctiuni nu se regasesc in dreptul
civil, acesta din urma operand cu sanctiuni de tipul inipozabilitatii sau nulitatii actului juridic.
In raport cu dreptul financiar, atat in dreptul civil cat si in cel financiar, majoritatea raporturilor
sunt patrimoniale. Insa partile, spre deosebire de dreptul civil, in dreptul financiar sunt
subordonate, una dintre ele fiind un organ de stat. Normele de drept financiar sunt preponderent
imperative iar institutia sanctiunii imbaraca forma majorarilor de intarzire/dobanzi/penalitati in
dreptul financiar.
In raport cu dreptul comercial, sunt foarte multe asemanari, delimitarea legislativa fiind realizata
in principal de Codul civil, Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale si Legea nr.
26/1990 privind registrul comerţului.
In raport cu dreptul familiei, raporturile juridice de drept civil sunt predominant patrimoniale,
fata de cele de dreptul familiei care sunt predominant nepatrimoniale. Partile, in general, si in
dreptul familiei, se afla pe pozitie de egalitate, nuantat mai ales in raporturile parinte-minor si cu
anume „specializari” a partilor in dreptul familiei:sot, parinte, copil etc.Spre deosebire de dreptul
civil, normele de dreptul familiei sunt predominant imperative si sanctiunile sunt proprii fiecarei
ramuri de drept.
In raport cu dreptul muncii, raporturile juridice de dreptul muncii pot fi patrimoniale si
nepatrimoniale iar pozitia de egalitate juridica a partilor din civil o regasim si in dreptul muncii
la momentul incheierii contractelor de munca.In categoria subiecteleor de dreptul muncii, aria
acestora este mai restransa decat in civil iar normele de dreptul muncii sunt in marea lor
majoritate imperative si sanctiunile specifice dreptului muncii (raspundere materiala, raspundere
disciplinara).
In raport cu dreptul procesual civil, dreptul civil reprezinta dreptul material iar dreptul procesual
civil reprezinta aspectul sanctionator al dreptului material.
In raport cu dreptul international privat, singura particularitate este existenta ELEMENTULUI
DE EXTRANEITATE (cetatenie, nationalitate, situarea bunurilor etc.).

2
In raportul cu dreptul penal si dreptul procesual penal, deosebirile sunt evidente. Totusi, ele
imprumuta reciproc unele institutii: parte civila, parte responsabila civilmente, capacitate de
exercitiu, discernamant etc.

I / 2 / a NOTIUNEA DE IZVOR AL DREPTULUI CIVIL

-Notiunea de IZVOR DE DREPT CIVIL poate fi definita ca totalitatea conditiilor materiale

de existenta care genereaza normele de drept civil (IN SENS MATERIAL), iar IN SENS
FORMAL, poate fi definita ca totalitate a formelor specifice de exprimare a normelor
dreptului civil.

FORMELE DE EXPRIMARE A IZVOARELOR DREPTULUI CIVIL tin de actele

normative, adica anumite acte ce emana de la organele de stat investite cu prerogativele
legiferarii. Astfel, de la Parlamentul Romaniei, emana legi constitutionale, legi organice, legi
ordinare, hotarari, motiuni. Guvernul Romaniei emite hotarari, ordonante ce pot avea ca obiect
relatii din sfera dreptului civil. In aceeasi categorie intra si Decretele Presedintelui Romaniei care
contin norme generale ce au ca obiect reglementarea relatiilor sociale ce intra in obiectul
dreptului civil. Ministrii si sefii organelor puterii de stat pot emite ordine, instructiuni,
regulamente care reglementeaza relatii sociale care intra in sfera obiectului dreptului civil. Si
reglementarile internationale (conventii, pacte, acorduri) care privesc relatii sociale ce intra in
obiectul dreptului civil roman constituie izvoare de drept civi, in conditiile in care Romania este
parte la acestea, devenind astfel legi organice daca au fost ratificate de Parlamentul Romaniei.

I / 2 / b LEGEA CIVILA SI ALTE IZVOARE ALE DREPTULUI CIVIL

In categoria legilor, intra Constitutia Romaniei – lege fundamentala si Codul civil.

Codul civil are urmatoarea structura:
Titlu preliminar-despre legea civila;
Cartea I – Despre persoane;
Cartea II – Despre familie;
Cartea III – Despre bunuri;
Cartea IV-Despre mostenire si liberalitati;
Cartea V-Despre obligatii;
Cartea VI-Despre prescriptia extinctiva, decadere si calculul termenelor; Cartea VII-Dispozitii de
drept international privat;

Alte legi civile: Legea nr. 31/1990 - privind societăţile comerciale; Legile fondului funciar;
Legea nr. 50/1991 – privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea
locuinţelor;

HOTARARI SI ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMANIEI (ordonante simple -in

baza unei legi de abilitare- si ordonante de urgenta-in cazuri exceptionale);
ACTE NORMATIVE EMISE DE CONDUCATORII ORGANELOR CENTRALE ALE
ADMINISTRATIEI DE STAT SI ACTE NORMATIVE ADOPTATE DE ORGANELE
LOCALE EXECUTIVE.

ALTE „IZVOARE” DE DREPT CIVIL:

3
OBICEIUL (CUTUMA): nu este izvor de drept. Exista insa obiceiuri la care trimit anumite
norme din texte de lege. Exista totodata obiceiuri care pot fi folosite in interpretarea unor acte
juridice (uzuri ale comertului maritim).
MORALA (reguli de convietuire sociala) nu este izvor de drept distinct ci doar atunci cand legea
face trimitere la morala.
JURISPRUDENTA (precedentul judiciar) nu este izvor de drept distinct.
NOUL COD CIVIL intareste faptul ca in cazurile neprevazute de lege, se aplica uzantele iar in
lipsa acestora, dispozitiile legale privitoare la situatii juridice asemanatoare, iar cand nici acestea
nu exista, se aplica principiile generale ale dreptului. In noul cod uzantele sunt definite ca fiind
obiceiul locului si uzurile profesionale. Noul cod prevede ca „in materiile reglementate prin lege,
uzantele produc efecte numai in masura in care sunt recunoscute ori admise in mod expres de
lege. Uzantele publicate in culegeri elaborate de catre autoritatile sau institutiile competente in
domeniu se prezuma ca exista, pana la proba contrarie.”

I / 2 / c Aplicarea Legii civile in timp-principiul „tempus regit actum”

LEGEA CIVILA intra in vigoare la data precizata in act sau, daca aceasta precizare lipseste, in
termen de 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial.
Legea civila iese din vigoare prin abrogare expresa sau tacita. O particularitate o constituie
desuetudinea –cazul in care legea nu iese din vigoare, dar isi pierde efectiv „valoarea” in a mai
putea fi aplicata de la un moment dat.
Art.6 din noul Cod civil statueaza ca „legea civila este aplicabila in timp cat este in vigoare.Ea
nu are putere retroactiva”.
Astfel, functioneaza urmatoarele principii: neretroactivitatea legii civile si
aplicarea imediata a legii civile noi, ca o consecinta a principiului neretroactivitatii. Ca exceptii
la principiul neretroactivitatii, putem vorbi de:
-retroactivitatea legii civile noi, numai daca asa dispune legea noua;
(Constitutia nu permite nici o exceptie de la principiul neretroactivitatii civile.)
-ultractivitatea (supravietuirea) legii civile vechi, numai daca precizeaza legea noua .

I / 2 / d APLICAREA LEGII CIVILE IN SPATIU

Sub spectul intern al aplicarii legii civile in spatiu, vorbim de principiul teritorialitatii legii
civile, adica actele normative civile care emana de la organele centrale de stat se aplica pe
intreg teritoriul Romaniei, iar reglementarile civile ce emana de la un organ de stat local se
aplica doar pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale respective.
Am putea vorbi si de o exceptie de la aceasta regula, in materia publicitatii imobiliare, exceptie
valabila pana la realizarea lucrarilor definitive de cadastru conform Legii cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996.
Astfel, pentru Transilvania si Bucovina se aplica Decretul – Lege nr. 115/1938 pentru unificarea
dispozitiilor privind cartile funciare (sistemul publicitatii imobiliare reale) pentru toate
operatiunile anterioare intrarii in vigoare a Legii nr.7/1996, in raport cu restul teritoriului
Romaniei unde s-au aplicat dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila privind
publicitatea imobiliara personala prin registrul de inscriptiuni – transcriptiuni.


Art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, “Legea dispune numai pentru
viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”

4
Referitor la aspectul international al aplicarii legii civile in spatiu, adica
EXTRATERITORIALITATEA LEGII CIVILE, art.8 din noul Cod civil reglementeaza
urmatoarele: „in cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea legii
civile aplicabile se face tinandu-se seama de normele de drept international privat cuprinse
in cartea a VII- a din prezentul Cod civil”.
Problema se rezolva de “normele conflictuale” ale dreptului international privat ce presupun
“CONFLICTUL DE LEGI” – in spatiu ), spre exemplu: LEX REI SITAE – pentru imobile; LEX
PATRIAE – pentru starea civila si capacitatea civila a persoanei fizice; LOCUS REGIT ACTUM
– pentru forma actului juridic; A nu se confunda insa cu aspectele de ordin procesual, in sensul
ca, atunci cand judecatorul roman aplica o lege straina o face pentru ca se supune legii romane
care il obliga sa aplice acea lege si nu ca s-ar supune unei legi straine.

I / 2 / e APLICAREA LEGII CIVILE ASUPRA PERSOANELOR

In acest sens, noul Cod civil reglementeaza ca aplicarea generala a Codul civil,
adica”dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si
raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil. Sunt considerati profesionisti toti
cei care exploateaza o intreprindere” (indiferent daca are sau nu ca scop obtinerea de profit).
In ceea ce priveste aplicarea legii civile persoanelor, distingem: legi civile cu vocatie generala de
aplicare (Codul civil), legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor fizice (Legea nr. 4/1954,
OG nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea numelui pe cale administrativa), legi civile cu
vocatie aplicarii numai persoanelor juridice(Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale).

Un alt principiu privind aplicarea legii civile persoanelor, reglementat de noul Cod civil, se
refera la „aplicarea prioritara a tratatelor internationale privind drepturile omului”. In acest sens,
dispozitiile privind drepturile si libertatile persoanelor vor fi interpretate si aplicate in
concordanta cu Constitutia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, pactele si celelalte
tratate la care Romania este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare
la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si codul civil, au prioritate
reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care codul civil contine dispozitii mai
favorabile.

Totodata, in raport cu normele din codul civil, normele dreptului comunitar se aplica in mod
prioritar, indiferent de calitatea sau statutul partilor (art.5 din noul Cod civil).

I / 2 / f INTERPRETAREA SI EFECTELE LEGII CIVILE

Interpretarea legii civile poate fi definita ca fiind operatiunea logico-rationala de lamurire si

explicare a continutului si sensului normelor de drept civil, in scopul justei lor aplicari, prin
corecta incadrare a diferitelor situatii din viata practica in ipotezele ce le contin.
Necesitatea interpretarii rezulta din aparitia unor situatii care nu au fost avute in vedere de
legiuitor la acea data, din formularile prea generale ale legiuitorului in redactarea textului de
lege, din utilizarea de catre legiuitor a unor termeni cu sens tehnic-juridic (mobil, forta majora,
reziliere).
Principiul fundamental in interpretarea legii consta in aceea ca „cel care a adoptat norma civila
este competent sa faca interpretarea ei oficiala” (art.9.alin.1 din noul Cod civil).

5
Cat priveste interpretarea legii de catre instanta, aceasta se face numai in scopul aplicarii ei in
cazul dedus judecatii.
Norma interpretativa poate produce efecte numai pentru viitor.
Ca modalitati de interpretare, vorbim despre: interpretarea oficiala si neoficiala, interpretarea
literala, interpretarea gramaticala, interpretarea logica a legii civile. Interpretarea oficiala este cea
facuta de un organ al puterii legislative, executive sau judecatoresti, deosebind intre cea
autentica, care are forta obligatorie generala, si cea juridica (judiciara) care are forta obligatorie
numai in speta respectiva (jurisprudenta). Interpretarea neoficiala se raporteaza la doctrina
juridica reflectata in literatura de specialitate si nu are forta obligatorie.
Interpretarea literala, este interpretarea necesara atunci cand nu este concordanta intre formularea
textului legii civile si cazurile din practica fiind ceruta o extindere sau o restrictie a intelesului
textului, dupa cum poate fi extensiva sau restrictiva;
Interpretarea gramaticala priveste lamurirea intelesului unei dispozitii legale civile pe baza
regulilor gramaticii. Vorbim despre interpretarea:
-sistematica: - consta in lamurirea intelesului unei dispozitii legale tinand seama de legaturile
sale cu alte dispozitii din acelasi act sau din alt act normativ;
-istorico-teleologica: - stabilirea sensului unei dispozitii legale tinand seama de finalitatea
urmarita de legiuitor la adoptarea actului.

Interpretarea logica a legii civile, presupune urmatoarele reguli de interpretare:

-“EXCEPTIO EST STRICTISIMAE INTERPRETATIONIS” (exceptia este de stricta
interpretare si aplicare);
-“UBI LEX NON DISTINGUIT, NEC NOS DISTINGUERE DEBEMUS” (unde legea nu
distinge nici interpretul nu trebuie sa distinga);
-“ACTUS INTERPRETANDUS EST POTIUS UT VALEAT QUAM UT PEREAT” (legea civila
trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii);
Argumentele de interpretare logica tin de urmatoarele sintagme juridice: PER A CONTRARIO;
A FORTIORI (cu atat mai mult);REDUCTIO AD ADSURDUM; UBI EDEM EST RATIO
EADEM LEX ESSE DEBET ;

Referitor la EFECTELE LEGII CIVILE, asa cum sunt statuate in codul civil, trebuie de retinut
faptul ca nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decat are el insusi. Cu toate acestea, cand
cineva, impartasind o credinta comuna si invincibila, a considerat ca o persoana are un anumit
drept sau o anumita calitate juridica, instanta judecatoreasca, tinand seama de imprejurari, va
putea hotari ca actul incheiat in aceasta stare va produce, fata de cel aflat in eroare, aceleasi
efecte ca si cand ar fi variabil, afara de cazul in care desfiintarea lui nu i-ar cauza nici un
prejudiciu.
Legile care deroga de la o dispozitie generala, care restrang exercitiul unor drepturi civile sau
care prevad sanctiuni civile se aplica numai in cazurile expres prevazute de lege.

6
 TEMA II: RAPORTUL JURIDIC CIVIL

PLANUL TEMEI:

1. Notiunea. Caractere juridice. Structura

2. Subiectele raportului juridic civil:

a) Definitii. Categorii. Pluralitate, determinarea si schimbarea lor

b) Capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu

3. Continutul raportului juridic civil

a) Dreptul subiectiv civil. Definitie si clasificare.

b) Obligatia civila. Definitie si clasificare.
c) Recunoasterea si ocrotirea drepturilor subiective civile. Abuzul de drept in dreptul
civil

4. Obiectul raportului juridic civil concret

a) Notiune. Clasificari. Importanta

b) Obiectul si sarcina probei in procesul civil
c) Adminisibilitatea probei. Conventii privind proba
d) Proba prin inscrisuri
e) Proba cu martori (testimoniala)
f) Proba prin recunoastere (marturisirea)
g) Proba prin prezumtii

5. Izvoarele raportului juridic civil concret

a) Notiune. Clasificari.
b) Distinctia intre actul juridic si faptul juridic

II / 1 RAPORTUL JURIDIC CIVIL

Raportul juridic civil poate fi definit ca fiind o relatie sociala, patrimoniala sau nepatrimoniala
reglementata de dreptul civil.
Din modul cum este definit, este de observat ca raportul juridic civil prezinta un puternic
caracter social, in sensul ca se adreseaza conduitei oamenilor ca fiinte sociale, caracter volitional

7
– adica tine de o vointa de stat (a legiuitorului) si/sau de vointa autorilor sau autorului actului
juridic civil- si reflecta o pozitie de egalitate juridica a partilor.

In structura raportului juridic civil sunt cuprinse urmatoarele elemente, cumulativ

necesare pentru existenta raportului juridic civil, adica:
- partile raportului juridic civil (subiectele de drept civil = persoanele fizice si persoanele
juridice, titulari de drepturi si obligatii civile);
- continutul raportului juridic civil, reprezentand totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor
civile;
- obiectul raportului juridic, adica actiunile sau inactiunile la care sunt indrituite partile sau pe
care sunt tinute sa le respecte;

II / 2 / a SUBIECTUL DE DREPT CIVIL, reprezinta acea specie de subiecte de drept

care cuprinde persoanele fizice si persoanele juridice in calitate de titulari de drepturi
subiective si obligatii civile.
Persoana fizica este subiectul individual de drept civil si poate fi caracterizata dupa urmatoarele
categorii de persoane fizice:
-dupa criteriul varstei:- minorii sub 14 ani – fara capacitate de exercitiu;
- minorii 14-18 ani – capacitate de exercitiu restransa;
*minorii peste 16 ani-pot avea capacitate de exercitiu
anticipata (acordata de instanta de tutela, pentru motive
temeinice)-art.40 din Noul cod civil;
- majorii;
-dupa criteriul cetateniei:-de cetatenie romana;de cetatenie straina;
-fara cetatenie (apatrizi);
-cu dubla cetatenie.

Persoana juridica este subiect colectiv de drept civil si poate fi caracterizata dupa criteriul
proprietatii ( particulara (private), cooperatista si obsteasca, mixta, de stat) si /sau dupa criteriul
nationalitatii (de nationalitate romana sau de nationalitate straina). In raport cu criteriul
nationalitatii, mai nou, putem chiar sa vorbim de persoane juridice de nationalitate „europeana-
comunitara” in sensul celor definite de Legea nr.31/1990 cu privire la societatile europene cu
sediul in Romania carora le sunt aplicabile prevederile Regulamentului Consiliului (CE)
nr.2.157/2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul societatii europene.

Determinarea subiectelor raporturilor juridice presupune cunoasterea partilor acestui raport

juridic. Astfel, pentru raporturile juridice civile care au in continutul lor drepturi absolute,
subiectul activ este determinat iar subiectul pasiv nedeterminat in timp ce, pentru cele care au in
continutul lor drepturi relative, atatsubiectul activ (creditorul) cat si subiectul pasiv (debitorul)
sunt determinati.
Exista suficiente situatii in practica cand se pune in discutie pluralitatea subiectelor
raportului juridic civil, atat in raporturile reale cat si in cele nepatrimoniale si respectiv
cele obligationale. Astfel, in raporturile reale – exista pluralitate activa in una din urmatoarele
forme: coproprietatea (coproprietar); indiviziunea (coindivizari – mostenitorii pana la partajul

8
succesoral); devalmasia (sotii pe timpul casatoriei, cu exceptiile ce le poate consfinti o eventuala
conventie matrimoniala). In raporturile nepatrimoniale, pluralitate activa poate fi una determinta
sau una determinata. In raporturile obligationale (de creanta), pluralitate poate fi: activa, atunci
cand vorbim de mai multi creditori; pasiva, cand avem mai multi debitori sau poate fi o
pluralitate mixta.
In cazul pluralitatii subiectelor raportului juridic civil, REGULA o constituie
DIVIZIBILITATEA, adica: in caz de pluralitate activa fiecare creditor nu poate pretinde decat
partea sa; in caz de pluralitate pasiva fiecare debitor nu este tinut decat pentru partea sa din
datoria comuna.
Exceptia o constituie SOLIDARITATEA (pasiva sau activa) si INDIVIZIBILITATEA (numai
pasiva).

Referitor la posibilitatea/admisibilitatea schimbarii subiectelor raportului juridic civil,

pentru raporturile nepatrimoniale – nu se poate pune problema schimbarii subiectului activ/pasiv.
Insa, pentru raporturile patrimoniale, poate fi admisa/posibila schimbarea subiectelor raportului
juridic civil. Astfel, in raporturile reale putem vorbi de schimbarea subiectelor (spre exemplu, in
cazul vanzarii-cumpararii). In raporturile obligationale putem vorbi fie de schimbarea subiectului
activ (cesiunea de creanta, subrogatia personala, novatia cu schimbare de creditor) fie de
schimbarea subiectului pasiv (stipulatia pentru altul, novatia cu schimbare de debitor, delegatia,
poprirea).

II / 2 / b CAPACITATEA CIVILA, fie ca este vorba de persoane fizice sau persoane

juridice, isi are sediul materiei in Codul civil (Cartea I despre persoane, art.34-57) si se compune
din capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este aptitudinea persoanei (omului) de a avea
drepturi si obligatii civile. Ea incepe la nastere (drepturile copilului sunt recunoscute de la
conceptiune, dar numai daca se naste viu si sunt aplicabile prevederile art.412 C.civ. referitoare
la timpul legal al conceptiunii) si inceteaza la moarte.
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudinea omului de a-si exercita drepturile
civile si de a-si indeplini obligatiile civile, prin a incheia singur acte juridice civile.
Nu au capacitate de exercitiu: minorul care nu a implinit varsta 14 ani si interzisul
judecatoresc. Pentru cei ce nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se fac de reprezentantii
lor legali, in conditiile anume stabilite de lege. Cu toate acestea, persoana lipsita de capacitate de
exercitiu poate incheia singura actele de conservare precum si actele de dispozitie de mica
valoare, cu caracter curent si care se executa la momentul incheierii lor.
Are capacitate de exercitiu restransa minorul care a implinit varsta de 14 ani. El poate incheia
acte juridice numai cu incuviintarea parintilor/tutorelui, iar in cazurile prevazute de lege, si cu
autorizarea instantei de tutela. Minorul cu capacitatea restransa de exercitiu poate totusi incheia
singur acte de conservare, administrare care nu il prejudiciaza, precum si acte de dispozitie de
mica valoare, cu caracter curent si care se executa la data incheierii lor.
Minorul poate sa incheie acte juridice privind munca, indeletnicirile artistice sau sportive ori
referitoare la profesia sa, cu incuviintarea parintilor sau a tutorelui, precum si cu respectarea
dispozitiilor legii speciale, daca este cazul (de exemplu, Codul munciiinterzice incadrarea in
munca a persoanelor sub varsta de 15 ani..). In cazul in care minorul exercita singur drepturile si
executa tot astfel si obligatiile corelative, poate dispune singur si de veniturile dobandite.

9
Capacitate de exercitiu deplina incepe de la data la care persoana devine majora. O persoana
devine majora la implinirea varstei de 18 ani. Totodata o persoana minora dobandeste capacitatea
deplina de exercitiu prin casatorie iar in cazul in care casatoria casatoria a fost anulata, minorul
care a fost de buna credinta la incheierea casatoriei isi pastreaza capacitatea deplina de exercitiu.
-Capacitate de exercitiu anticipata.Conform prevederilor art.40 C.civ., pentru motive temeinice,
instanta de tutelapoate recunoaste minorului care a implinit de 16 ani capacitatea deplina de
exercitiu. In acest scop, vor fi ascultati si parintii/tutorele minorului, lundu-se, cand este cazul, si
avizul consiliului de familie.
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice poate fi definita ca aptitudinea subiectului
colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile. Ea se dobandeste, de regula, la data
inregistrarii. Persona juridica nu poate avea decat drepturile pentru care a fost autorizata conform
scopului ei.
Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice poate fi definita ca aptitudinea subiectului
colectiv de drept civil de a exercita drepturile civile si de a-si indeplini obligatiile civile, prin
incheierea de acte juridice civile prin organele sale de conducere. Raporturile dintre persoana
juridica si cei care alcatuiesc organele de conducere sunt supuse regulilor mandatului (de obicei).

II / 3 / a DREPTUL SUBIECTIV CIVIL

Clasificarea drepturilor subiective civile se poate realiza dupa urmatoarele criterii:

a) Dupa opozabilitatea lor, putem deosebi intre drepturi absolute si relative.
-DREPTURILE ABSOLUTE (opozabile „erga omnes”) sunt acele drepturi in virtutea caruia
titularul poate cere o anumita conduita fara a face apel la altcineva pentru a si-l realiza (drepturi
nepatrimoniale si drepturi reale);
-DREPTURILE RELATIVE (opozabile numai subiectului pasiv determinat) sunt considerate
acele drepturi in virtutea carora titularul poate cere subiectului pasiv o conduita determinata fara
de care dreptul nu se poate realiza (drepturile de creanta de creanta).

b) Dupa natura continutului lor, putem distinge intre drepturi patrimoniale (drepturile reale
si drepturile de creanta) si drepturi personale nepatrimoniale:
-Drepturile patrimoniale sunt drepturi subiective al caror continut poate fi exprimat baneste,
pecuniar si, functie de modul in care titularii lor isi exercita prerogativele, se impart in drepturi
reale si drepturi de creanta.
- Dreptul real (JUS IN RE) se caracterizeaza prin aceea ca titularul isi poate
exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva, avnd urmatoarele
particularitati:
- subiect pasiv nedeterminat;
- ii corespunde obligatia generala negativa de NON FACERE;
- sunt limitate ca numar;
- este insotit de prerogativele urmaririi si preferintei.

10
 - Dreptul de creanta (JUS AD PERSONAM) se caracterizeaza prin aceea ca
subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorul) sa dea, sa
faca sau sa nu faca ceva, avand urmatoarele particularitati:
- subiect pasiv cunoscut;
- ii corespunde fie obligatia de a A DA, fie de A FACE, fie de A
NU FACE;
- sunt nelimitate ca numar;

-Drepturile personale nepatrimoniale sunt drepturi subiective al caror continut nu poate fi

exprimat in bani, vizand indeosebi drepturi ale personalitatii (dreptul la viata, la sanatate, la
integritate fizica si psihica, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vietii private),
drepturi netransmisibile, precum si alte drepturi al caror continut nu poate fi exprimat in bani.
- Drepturi ce privesc existenta si integritatea persoanei (dreptul la viata, la
sanatate, la onoare, la propria imagine, cinste, reputatie);
- Drepturi ce privesc identificarea persoanei (dreptul la nume, la domiciliu, la
stare civila);
- Drepturi izvorate din creatia intelectuala (dreptul la paternitatea operei sau
inventiei).

c) Dupa corelatia dintre ele, deosebim intre drepturi principale si drepturi accesrii, cu
urmatoarele particularitati:
-Dreptul principal este dreptul subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare, soarta
sa nedepinzand de vreun alt drept si in aceasta categorie intra: dreptul de proprietate
publica si privata; dreptul de uz, de uzufruct de abitatie, de superficie, de servitute-toate
caracteristice doar proprietatii private;dreptul de administrare al regiilor autonome si
institutiilor publice – corespunzator proprietatii publice; dreptul de folosinta –
corespunzator proprietatii private; dreptul de concesiune; dreptul de preemtiune si/sau de
preferinta.
-Dreptul accesoriu este dreptul subiectiv civil a carui soarta depinde de existenta altui
drept cu rol de drept principal, in aceasta categorie intrand: dreptul de ipoteca, dreptul de
gaj, privilegiul (drept ce da unui creditor calitatea creantei sale de a fi preferat celorlalti
creditori, fie chiar ipotecari), dreptul de retentie (recunoscut indeosebi in doctrina si
practica judecatoreasca- DEBITUM CUM RE JUNCTUM).
d) Dupa gradul de certitudine conferit titularilor putem vorbi de drepturi pure si simple si
drepturi afecatate de midalitati.
- Drepturile pure si simple sunt drepturi subiective civile care confera maxima
certitudine titularului sau intrucat nici existenta si nici exercitarea lui nu depinde de vreo
imprejurare viitoare;
- Drepturile afectate de modalitati sunt drepturi subiective civile ale caror existenta
depinde de o imprejurare viitoare, certa ori incerta, adica de un termen, o conditie sau o
sarcina.

II / 3 / b OBLIGATIA CIVILA

11
Obligatia, conform prevederilor art.1164 C.civ., este o legatura de drept in virtutea careia
debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia
datorata.
Obligatiile izvorasc din contracte, acte unilaterale, gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa
cauza, plata nedatorata, falta ilicita, precum si din orice alt act sau fapt de care legea neaga
nasterea unei obligatii.
Clasificarea obligatiilor civile:

Functie de obiectul lor, obligatiile pot fi :

-OBLIGATII POZITIVE:-de A DA (de a constitui sau transmite un drept real);
-de A FACE (de a presta un serviciu sau a preda un lucru);
-OBLIGATII NEGATIVE-de A NU FACE, care poate fi corelativa unui drept absolut – de a nu
face nimic ce poate aduce atingere unui asemenea drept- sau corelativa unui drept relativ – a nu
face ceva ce ar fi putut face, daca debitorul nu s-ar fi obligat la abtinere;
-OBLIGATII de rezultat (determinate);
-OBLIGATII de diligenta (de mijloace);

Functie de opozabilitatea lor, deosebim intre obligatii obisnuite (opozabile numai partilor),
obligatii opozabile si tertilor (SCRIPTAE IN REM) si obligatii reale (PROPTER REM);

Functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiei deosebim intre obligatia perfecta

(respectarea se asigura prin actiunea in justitie si obtinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus in
executare silita si obligatia imperfecta (naturala) a carei executare nu se poate realiza pe cale
de executare silita, dar odata executata de buna voie de catre debitor nu este permisa restituirea
ei.

II / 3 / c RECUNOASTEREA SI OCROTIREA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE.

ABUZUL DE DREPT

- Recunoasterea drepturilor subiective civile este consacrata de Codul Civil (Legea

287/2009-republicata in M.Of.nr.505/2011) intrat in vigoare cu data de 01.10.2011. Codul civil
recunoaste si reglementeaza drepturile persoanelor fizice si juridice, reglementeaza majoritatea
drepturilor patrimoniale si a celor personale nepatrimoniale, atributele de identificare a
persoanelor, starea civila a persoanelor fizice etc. Drepturiel fundamentale isi gasesc consacrarea
in Costitutia Romaniei.
- Ocrotirea drepturilor subiective civile se realizeaza, in principal, pe calea actiunii civile in
instanta, respectiv pe cale de exceptie, in aparare (prin intampinare). Reglementarea comuna in
materia ocrotirii drepturilor subiective o constituie normele Codului de procedura civila iar
reglementarea speciala o poate constitui Legea contenciosului administrativ nr.554/2004
(modificata si completata) precum si Codul civil (Legea nr.287/2009), mai ales pentru drepturile
personale nepatrimoniale.

- Abuzul de drept constituie exercitarea unui drept subiectiv civil cu incalcarea principiilor
exercitarii sale, adica:

12
 - prin nesocotirea scopului economic si social pentru care a fost recunoscut;
- cu nesocotirea legii, moralei;
- cu rea-credinta;
- cu depasirea limitelor sale.

Sanctionarea abuzului de drept se materoalizeaza fie in refuzul concursului fortei de

constrangere a statului (cale pasivade sanctionare) fie in actiunea in raspundere civila (cale activa
de sanctionare).

II / 4 OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL SE REFERA LA CONDUITA PARTILOR,

adica la actiunea la care este indrituit subiectul activ si cea de care este tinut subiectul pasiv.
In raporturile juridice patrimoniale conduita partilor se refera la lucruri din lumea exterioara,
adica la BUNURI (lucrurile corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept
patrimonial)
BUNUL este considerat obiect derivat al raportului juridic civil si poate fi definit ca o valoare
economica ce este utila pentru satisfacerea nevoii materiale sau spirituale a omului, susceptibila
de apropriere sub forma drepturilui patrimonial;
Bunul poate fi privit atat individual cat si ca element activ din patrimoniu.
- Clasificarea bunurilor:
- Dupa natura lor si calificarea data de lege, deosebim intre bunuri mobile si bunuri
imobile.
Sunt BUNURI MOBILE, bunurile pe care legea nu le considera imobile (art.539.alin.1
din Codul civil). Putem clasifica bunurile mobile prin natura lor, prin determinarea legii
si prin anticipatie. Asa cum intelege sa le determine legiutorul prin art.539.alin.(2) din
Codul civil, sunt bunuri mobile si undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum
si energia de orice fel produse, captate si transmise, in conditiile legii, de orice persoana
si puse in serviciul sau, indiferent de natura mobiliara sau imobiliara a sursei acestora.
Totodata art.540.alin.(1) C.civ. stabileste ca bogatiile de orice natura ale solului si
subsolului, fructele neculese inca, plantatiile si constructiile incorporate in sol devin
mobile prin anticipatie, atunci cand, prin vointa partilor, sunt privite in natura lor
individuala in vederea detasarii lor. Rezulta ca, PER A CONTRARIO, aceste bunuri sunt
imobile daca nu sunt privite in natura lor individuala in vederea detasarii lor de sol....

Sunt BUNURI IMOBILE, asa cum le statueaza art.537 C.civ., terenurile, izvoarele si
cursurile de apa, plantatiile prinse de radacini, constructiile si orice alte lucrari fixate in pamant
cu caracter permanent, platformele si alte instalatii de exploatare a resurselor submarine situate
pe platoul continental, precum si tot ceea ce, in mod natural sau artificial, este incorporat in
acestea cu caracter permanent.
Prin obiectul la care se aplica, pot fi considerate imobile: uzufructul lucrurilor imobile;
servitutile; actiunile ce tind a revendica un imobil.
Sunt considerate imobile prin natura lor: fondurile de pamant si cladirile; recoltele care inca
se tin de radacini.

13
Sunt considerate imobile prin destinatie lucrurile mobile asezate in perpetuu sau cand ele nu se
pot scoate fara a deteriora fondul in care sunt asezate si tot ceea ce in mod natural sau artificial
este incorporat in imobile cu caracter permanent.
Art.538 C.civ. stabileste ca „raman bunuri imobile materialele separate in mod provizoriu de un
imobil, pentru a fi din nou intrebuintate, atat timp cat sunt pastrate in aceeasi forma, precum si
partile integrante ale unui imobil care sunt temporar detasate de acesta, daca sunt destinate spre a
fi reintegrate. Materialele aduse pentru a fi intrebuintate in locul celor vechi devin bunuri imobile
din momentul in care au dobandit aceasta destinatie.”
- Dupa regimul circulatiei lor juridice, putem deosebi intre: bunuri aflate in circuitul
civil (care pot circula neingradit sau conditionat); bunuri scoase din circuitul civil –
INALIENABILE; (vezi bunurile din domeniul public – Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia = INALIENABILE – INSESIZABILE –
IMPRESCRIPTIBILE =).

- Dupa modul cum sunt determinate, bunurile imobile pot fi impartite in: RES CERTA
– determinate individual (unicatele) si RES GENERA – determinate generic
(individualizarea lor se va face prin cantarire, masurare, numarare etc.);
- Dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile
- Fungibile (bunuri determinabile dupa numar, masura sau greutate, astfel incat
pot fi inlocuite unele prin altele in executarea unei obligatii);
- Nefungibile, adica bunuri care nu pot fi inlocuite cu altul in executarea unei
obligatii, debitorul fiind liberat numai prin predarea bunului datorat. Printr-un act
juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil.

- Dupa cum folosirea lor implica sau nu consumarea ori instrainarea lor:
- Consumptibile (bunuri mobile a caror intrebuintare obisnuita implica
instrainarea sau consumarea substantei)
- necomsumptibile (bunuri ce pot fi folosite repetat, fara ca prin aceasta sa fie
necesara consumarea substantei sau instrainarea lor (COMODATUL). Un bun
consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil daca, prin act juridic, i
se schimba intrebuintarea.

- Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in FRUGIFERE si

NEFRUGIFERE. Fructele reprezinta acele produse ale bunurilor care deriva din folosirea
unui bun, fara a diminua substanta acestuia. Fructele sunt naturale, industruale si civile
(venituri). Fructele naturale sunt produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute fara
interventia omului, cum ar fi acelea pe care pamantul le produce de la sine, productia si
sporul anumalelor. Fructele industriale sunt produsele directe si periodice ale unui bun,
obtinute ca rezultat al interventiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel. Fructele civile
sunt veniturile rezultate din folosirea folosirea bunului de catre o alta persoana in virtutea
unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobanzile, venitul rentelor si dividendele.

- Dupa cum pot fi sau nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart
in in divizibile (bunuri care pot fi impartite in natura fara a lise schimba destinatia) si

14
indivizibile. Prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat ca
indivizibil.

- Dupa corelatia dintre ele: principale;

Accesorii;
- cand se datoreaza un bun debitorul trebuie sa predea atat bunul principal, cat si
pe cel accesoriu (in lipsa de stipulatie contrara) – ACCESORIUM SEQUITUR
PRINCIPALE -

- Dupa modul de percepere:

- corporale = care are o existenta materiala, fiind usor perceptibile simturilor
omului;
- incorporale = au o existenta abstracta:

Proprietati incorporale Titluri de valoare Creantele

(fond de comert, (actiuni, obligatiuni)
drepturi de autor)

- Dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor:
- sesizabile = pot forma obiectul executarii silite
- insesizabile = nu pot fi urmarite silit

15
 II / 5 IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET

- Izvorul raportului juridic civil concret = o imprejurare (act sau fapt) de care legea civila
leaga nasterea unui raport juridic civil concret;
- un act sau fapt din societate are valoare de izvor al unor efecte de drept, numai
daca exista norma de drept civil care sa-i confere o asemenea valoare.

- Clasificarea izvorului raportului juridic civil concret:

actiuni umane:
- Dupa legatura lor cu vointa umana: - voluntare, dorite;
- involuntare, nedorite;

evenimente sau fapte natu-rale

(moartea, cutremurul, inundatia);

fapt juridic LATO SENSU – este sinonim cu “izvor al

raportului juridic civil concret”;
- Dupa sfera lor:
fapt juridic STRICTO SENSU – desemneaza doar faptele
omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice
si faptele naturale.

! Diferenta dintre faptul juridic LATO SENSU si fapt juridic STRICTO SENSU o
reprezinta chiar ACTUL JURIDIC

fapt juridic STRICTO SENSU; se diferentiaza sub

deosebim aspectul probei
act juridic;

- faptul juridic STRICTO SENSU poate fi dovedit cu

orice mijloace de proba admise;
- actul juridic – conditii restrictive de probatiune.

II / 6 PROBA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET

- PROBA = mijlocul juridic de stabilire a existentei unui act sau fapt juridic si, prin aceasta, a
dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile;

16
 Codul civil;
- Reglementarea probei: Codul de procedura civila ;

- Obiectul probei = element de dovada pentru a demonstra existenta unui drept subiectiv civil
si a obligatiei corelative;

Reclamantului: ONUS PROBANDI IMCUMBIT ACTORI;

- Sarcina probei Paratului (in aparare): IN EXCIPIENDO REUS FIT ACTOR;
Rolul activ al judecatorului;

- Conditii de admisibilitate:
- sa nu fie oprita de lege;
- sa fie verosimila;
- sa fie utila;
- sa fie pertinenta;
- sa fie concludenta;

- Mijloacele de proba:
preconstituite;
dupa scop nepreconstituite;
originare;
- INSCRISURILE dupa efect recognitive;
confirmative;
dupa raporturile dintre ele originare;
copii;
dupa criteriul semnarii semnate;
nesemnate;
autentice;
• cele mai insemnate specii de inscrisuri: sub semnatura privata;

- MARTURIA (proba cu martori - TESTIMONIALA)

- regula = faptele juridice stricto sensu pot fi dovedite neingradit cu martori
cand exista un inceput de dovada scrisa;
- exceptii
nu se va primi dovada prin martori in contra sau peste
ceea ce cuprinde actul;
- puterea doveditoarei a marturiei: lasata la aprecierea judecatorului, la intima sa
convingere.

17
- MARTURISIREA (recunoasterea) = recunoasterea de catre o persoana a unui act sau fapt
pe care o alta persoana isi intemeiaza o pretentie si care este de natura sa produca efecte contra
autorului ei;
- este un act juridic si mijloacele de proba;
- deosebim intre marturisirea judiciara si extrajudiciara;
- este indivizibila = nu poate fi luata decat in intregime impotriva celui care a
marturisit;
- puterea doveditoare – putere incontestabila in procesul civil;
- se administreaza ca proba prin INTEROGATORIU si este reglementata de Codul de
procedura civila.

- PREZUMTIILE = “Consecintele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la

un fapt necunoscut”
- sunt niste presupuneri facute de judecator sau de legiuitor;
- prezumtiile
simple – stabilite de judecator
- sunt permise judecatorului numai in cazurile in care este
permisa si dovada prin martori (in caz de frauda, dol,
violenta)
legale – stabilite de legiutor
- sunt nule actele facute in frauda legii;
- dobandirea dreptului de proprietate sau
liberatiunea unui debitor rezulta din imprejurari
daterminate;
- puterea autoritatii de lucru judecat.

absolute (JURIS ET DE JURE)

prezumtiile legale
relative (JURIS TANTUM)

TEMA III: ACTUL JURIDIC CIVIL

PLANUL TEMEI:

1. Actul juridic civil – Notiune si clasificare:

2. Conditiile (elementele) actului juridic civil:

a) Capacitatea de a incheia actul
b) Vointa juridica si consimtamantul
c) Obiectul determinat
d) Cauza (scopul) actului juridic civil

3. Forma actului juridic civil:

18
 a) Definitie, clasificare. Principiul consensualismului.
b) Forma AD PROBATIONEM
c) Forma AD SOLEMNITATEM (VALIDITATEM)
d) Forma pentru opozabilitate fata de terti

termenul;
4. Modalitatile actului juridic civil conditia;
sarcina

5. Efectele actului juridic civil:

a) Definitia si determinarea efectelor
b) Principiul fortei obligatorii
c) Principiul irevocabilitatii
d) Principiul relativitatii

6. Nulitatea actului juridic civil:

a) Definitie si clasificare. Cauze de nulitate
b) Efectele nulitatii actului juridic civil
c) Principiul irevocabilitatii
d) Principiul relativitatii

III/ 1 ACTUL JURIDIC CIVIL – NOTIUNE SI CLASIFICARE

- Actul juridic civil = o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce

a naste
efecte juridice, adica a modifica un raport juridic civil concret
a stinge

- Sensurile expresiei “act juridic civil”:

- de a desemna manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile,
- de a desemna inscrisul constatator al manifestarii de vointa (acest sens l-am discutat
la probele izvoarelor raportului juridic civil concret).

- Clasificare: Noul Cod Civil, in cartea "despre obligatii", trateaza clasificarea generala a
actelor juridice civile in : CONTRACTE si ACTE UNILATERALE;
unilaterale (testamentul, acceptarea succe-siunii,
oferta s.a.);
- Dupa numarul partilor bilaterale (contractul civil: vanzare- cum-
parare, schimb, locatiune, mandat etc.);
multilaterale (contractul civil de societate).

19
 unilaterale
* Atentie! – a nu se confunda cu contractele civile
bilaterale (si-
nalagmatice)

cu titlu oneros;
- Dupa scopul urmarit la incheierea lor
cu titlu gratuit;

liberalitati; acte dezinteresate.

(dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul
(dispunatorul nu-si micso-reaza
prin folosul procurat – DONATII, patrimoniul - MANDAT GRATUIT,
LEGATE) COMODAT)

act constitutiv = da nastere unui drept subiectiv civil ce

nu a mai existat (ipoteca, gaj, uzufruct);
EX NUNC

- Dupa efect act translativ = are ca efect stramutarea unui drept subi-
ectiv civil (vanzare-cumparare, donatie);

act declarativ = are ca efect consolidarea sau definiti-

varea unui drept subiectiv civil (partajul).

ET TUNC
efecte pentru trecut

de conservare = are ca efect preintampinarea

pierderii unui drept subiectiv civil (somatia);

- Dupa importantade administrare = act prin care se realizeaza o

(gravitate) punere in valoare a unui bun sau patrimoniu;

de dispozitie = produce iesirea din patrimoniu a

unui bun sau drept sau grevarea lui cu o sarcina
(vanzarea-cumpararea, donatia);

acte patrimoniale = au continutul evaluabil in

bani (privesc drepturi reale si drepturi de creanta);
- Dupa continut
acte nepatrimoniale = au continut neevaluabil in bani;

20
 consensuale = simple manifestari de vointa;
REGULA

- Dupa forma de incheiere solemne = la incheierea lor manifestarea de

EXCEPTIA vointa trebuie sa imbrace o anu-
mita forma prescrisa de lege;

reale = se incheie numai daca manifestarea

de vointa este insotita de predarea
(remiterea) lucrului – IMPRUMUT,
DEPOZIT

- Dupa momentul producerii efectului intre vii (INTER VIVOS);

pentru cauza de moarte (MORTIS
CAUSA);

subiective – continutul lor este determi-

(majoritatea) nat prin vointa autorului
(autorilor);
- Dupa rolul vointei partilor
acte-conditie – partile isi exprima vointa doar
privind nasterea actului, continutul lor este
predeterminat de norme de la care partile nu pot
deroga (casatoria);

pure si simple;
- Dupa legatura lor cu modalitatile termen;
afectate de modalitati conditie;
sarcina;
(contract de asigurare)

- Dupa raportul dintre ele: principale;

accesorii = soarta lor juridica depinde de
soarta unui act juridic principal (gajul,
ipoteca);

cauzale = valabilitatea lor implica analiza

- Dupa legatura cu cauza scopului lor;
abstracte (necauzale);

strict personale – nu pot fi incheiate prin

reprezentant (TESTAMENTUL)
- Dupa modalitatea incheierii acte ce pot facute prin reprezentant
(majoritatea)

21
 numite (tipice) = au o denumire stabilita
- Dupa reglementarea legea civila si o reglementare proprie
de si denumirea lor legala (majoritatea)
nenumite (atipice)

cu executare dintr-o data (UNO ICTU) – ex. darul

manual
- Dupa modul de executare
cu executare succesiva (contractul de inchiriere)

III/2. CONDITIILE (ELEMENTELE) ACTULUI JURIDIC CIVIL:

III/2/a CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTUL JURIDIC CIVIL

= conditie de fond si esentiala, care consta in aptitudinea

Este o stare DE JURE
(fata de discernamant care
este o stare DE FACTO)
subiectului dreptului civil de a deveni titular de drepturi si
obligatii civile, prin incheierea actelor de drept civil;
= este parte a capacitatii de folosinta a persoanei.

capacitatea de a contracta
- sediul materiei – Cod civil
despre minori

- REGULA = capacitatea de a incheia acte juridice civile

- EXCEPTIA = incapacitatea de a incheia acte juridice civile

- trebuie sa fie expres prevazuta de lege;
- de stricta interpretare si aplicare (EXCEPTIA EST
STRICTISSIMAE INTERPRETATIONIS);

III/2/b CONSIMTAMANTUL

= element component al vointei juridice;

= conditie esentiala de fond si generala a actului juridic civil care consta in
hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata la exterior;

22
- conditiile de valabilitate a consimtamantului sunt:

 Trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant:

persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu are

discernamantul juridic necesar pentru a incheia acte
juridice civile;
- prezumtii
persoana lipsita de capacitate de exercitiu nu are
discernamant din motive de varsta;
sanatate mintala.

- exista si incapacitati naturale ale unor persoane capabile legal:

betie
temporar hipnoza DE FACTO
somnambulism
manie puternica

●● Consimtamantul sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, adica:

sa nu se fi facut in gluma, din prietenie, complezenta;

sa nu se fi facut sub conditie pur potestativa “din partea celui care se

obliga” ;

sa nu se fi facut prea vag;

sa nu se fi facut cu o rezerva mintala cunoscuta de contractant (actul fictiv,

simulatia);

●●● Consimtamantul sa fie exteriorizat

- REGULA = simpla manifestare de vointa este necesara si suficienta;

- EXCEPTII = cazul actelor solemne:

Expresa;
- manifestarea de vointa tacita – in principiu tacerea nu va-loreaza
consimtamant exteriorizat (la mostenire, da).

●●●● Consimtamantul sa nu fie alterat de vicii de consimtamant:

EROAREA = falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act civil

eroare – obstacol:

23
 - ERROR IN NEGOTIO
- ERROR IN CORPORE

eroare – indiferenta (nu afecteaza valabilitatea contractului)

- eroarea
eroare – viciu de consimtamant
- ERROR IN SUBSTANTIAM sanctiunea nulitatea
- ERROR IN PERSONAM relativa a actului

- Conditii cerute pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamant:

- elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator,
determinant;
- pentru actele bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca si
cocontractantul sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra
caruia cade falsa reprezentare este determinant, hotarator pentru incheierea
actului juridic civil etc.

DOLUL (VICLENIA) = inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau
dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic;
- este o EROARE PROVOCATA;
- reglementata – Cod civil;

dolul principal (DOLUS DANS CAUSAM CONTRACTUI)

- clasificare - cade asupra unor elemente determinate la
incheierea actului juridic;
- atrage NULITATEA RELATIVA;
dolul incident (DOLUS INCIDENS):
- nu atrage nulitatea actului.

element obiectiv (material) = utilizarea de masinatiuni,

manopere dolosive;
- poate fi fapt comisiv;
fapt omisiv;
- structura
element subiectiv (intentional) = intentia de a induce in
eroare pentru a determina sa incheie un act juridic civil;

- conditii pentru ca DOLUL sa fie viciu de consimtamant:

- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic;
- sa provina de la cealalta parte;

- proba cel care il invoca;

orice mijloc de proba.

VIOLENTA = amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere ce o

determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat;

- conditii pentru ca VIOLENTA sa fie viciu de consimtamant:

- sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic civil;
- sa fie injusta (nelegitima, ilicita).

24
 LEZIUNEA = prejudiciul material suferit de una din parti din cauza disproportiei vadite
de valoare intre contraprestatii, ce exista in chiar momentul incheierii actului;
- are un domeniu restrans de aplicare: poate fi invocat de minorii 14-18 ani;
- conditii pentru a fi viciu de consimtamant:
- leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv;
- leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului juridic civil;
- disproportia de valoare intre contraprestatii sa fie vadita.

III/2/c OBIECTUL ACTULUI JURIDIC CIVIL

= conduita partilor stabilita prin acel act juridic civil, respectiv actiunile sau inactiunile la
care partile sunt indreptatite sau de care sunt tinute.

Conditiile pentru valabilitatea obiectului actului civil:

- conditii generale

- obiectul sa existe daca bunul a existat dar nu mai exista la

data incheierii actului juridic, actul nu este valabil;
daca bunul este prezent in momemntul incheierii
actului juridic, actul este valabil;
un bun viitor poate forma obiectul valabil al actului
juridic civil (exceptie face succesiunea nedeschisa
inca);
- obiectul sa fie in circuitul civil:
- bunuri ce pot circula liber, neingradit (bunuri alienabile);
- bunuri ce pot circula in conditii restrictive (arme, munitii, materiale
explozibile);
- obiectul sa fie determinat sau determinabil:
- RES CERTA;
- RES GENERA (stabilirea unor criterii de determinare);
- obiectul sa fie posibil: conform regulii AD IMPOSIBILIUM, NULLA
OBLIGATIO;
- nu este posibil decat atunci cand imposibilitatea este absoluta (pentru
oricine);
- obiectul sa fie licit si moral;

- conditii speciale

- in acte constitutive sau translative de drepturi se cere ca acela care se obliga sa

fie titularul dreptului;
- in actele INTUITU PERSONAE – obiectul sa constea intr-un fapt personal al
debitorului:
- nu are valoare juridica promisiunea faptei altuia;
- este valabil cand se obliga sa depuna toata diligenta pentru a
convinge o alta persoana sa incheie sau sa ratifice un act juridic;
- necesitatea unei autorizatii administrative atunci cand legea o cere.

25
 III/2/d CAUZA (SCOPUL) ACTULUI JURIDIC CIVIL

= acel element al actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit la incheierea actului

CAUZA + CONSIMTAMANTUL = VOINTA

scopul imediat – CAUZA PROXIMA = scopul obligatiei;
- Elementele cauzei:
scopul mediat – CAUSA REMOTA = scopul actului juridic.

- Conditiile de valabilitate a cauzei:

● sa existe:
- cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei de discernamant, scopul mediat si cel
imediat lipsesc => nulitatea relativa a actului juridic;
- cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei contraprestatiei sau lipsei predarii bunului
sau lipsei riscului sau lipsei intentiei de a gratifica => sanctiunea este nulitatea
absoluta a actului juridic;
●● sa fie reala: cauza nu este reala cand este falsa => nulitatea relativa;
●●● sa fie licita si morala = cand este prohibita de legi sau este contrara bunelor
moravuri si ordinii publice;
- ilicit poate fi doar scopul mediat.

Proba cauzei: cauza este prezumata pana la proba contrarie

- prezumtia de valabilitate a cauzei;

- prezumtia de existenta a cauzei;

prezumtii JURIS TANTUM = cine invoca nevalabilitatea sau inexistenta cauzei

actului juridic, acela trebuie s-o dovedeasca si sa rastoarne prezumtia.
III/3 FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL
a) Forma actului juridic civil = acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a
manifestarii de vointa cu intentia de a crea, a modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
- desemneaza 3 cerinte de forma:

- forma AD VALIDITATEM = pentru valabilitatea actului;

- forma AD PROBATIONEM = pentru probarea actului;
- forma ceruta PENTRU OPOZABILITATE FATA DE TERTI a actului.

- REGULA (principiul) = pentru a produce efecte civile manifestarea de vointa nu trebuie

sa imbrace o forma speciala (PRINCIPIUL CONSENSUALISMULUI)

- EXCEPTIILE (consacrate de Codul civil)

b) Forma ceruta AD VALIDITATEM (AD SOLEMNITATEM):

26
 este un element constitutiv, esential al actului juridic => neres-
pectarea atrage NULITATEA ABSOLUTA;

- trasaturi este incompatibila cu maifestarea tacita de vointa;

este exclusiva = pentru un anumit act solem trebuie indeplinita o anumita

forma (de regula cea autentica), exceptie face TESTAMENTUL.

- conditii pentru asigurarea formei AD VALIDITATEM:

- intregul act trebuie sa imbrace forma ceruta pentru valabilitatea sa;
- actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma
speciala (procura autentica);
- actul care determina ineficienta unui act solemn trebuie, in principiu, sa
imbrace tot forma solemna (exceptie - LEGATUL);

- aplicatii ale formei AD VALIDITATEM:

- donatia;
- ipoteca conventionala;
- testamentul;
- actele juridice intre vii de instrainare a terenurilor;
- contractul de constituire a garantiei reale mobiliare;
- actele constitutive ale societatilor comerciale, ale fundatiilor etc.

e) Forma ceruta AD PROBATIONEM

este obligatorie
sanctiunea nerespectarii o constituie inopozabilitatea
- trasaturi dovedirii actului cu alt mijloc de proba

reprezinta o exceptie de la principiul consensualismului

- aplicatii ale formei AD PROBATIONEM:

- art. 309 alin. 2 si urm.Noul Cod procedura civ. – “nici un act juridic nu poate
fi dovedit cu martori, daca valoarea obiectului sau este mai mare de 250 lei"..........
”;
- depozitul voluntar ;
- tranzactia ;
- contractul de asigurare;
f) Forma ceruta pentur opozabilitate fata de terti:
justifica protectia tertilor;
- trasaturi este obligatorie;
sanctiune = INOPOZABILITATEA fata de terti (efectele actului
raman insa valabile intre parti);

- aplicatii:
- publicitatea imobiliara prin Cartea Funciara (art. 21 Legea nr. 7/1996);
- publicitatea constituirii gajului (ipotecii mobiliare)
- notificarea cesiunii de creanta;
- inregistrarea inventiilor (Legea nr. 64/1991, Legea nr. 129/1992);

27
 - inregistrarea si publicitatea denumirii societatilor comerciale (Legea nr.
31/1990).

III/4 MODALITATILE ACTULUI JURIDIC CIVIL

a) TERMENUL (DIES) = un eveniment viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata fie
inceperea, fie incetarea exercitiului drepturilor subiective civile si executarea obligatiilor civile

- clasificare:
SUSPENSIV = amana inceputul exercitiului drep-
tului subiectiv si executarea obligatiei corelative;
- dupa efecte
EXTINCTIV = amana stingerea exercitiului drep-
tului subiectiv si executarea obligatiei corelative;

in favoarea debitorului;
- dupa titularul beneficiului termenului in favoarea creditorului;
in favoarea debitorului
si creditorului

voluntar (conventional) – stabilit de parti;

- dupa izvorul sau legal – stabilit de lege;
judiciar – stabilit de instanta;

cert – implinirea sa este cunoscuta;

- dupa criteriul cunoasterii
incert.

- efecte:
- termenul afecteaza doar executarea actului, iar nu si existenta sa (principiul
consacrat);
- termenul suspensiv – intarzie, amana inceputul exercitarii dreptului subiectiv
si a indeplinirii obligatiei corelative;
- termenul extinctiv – marcheaza stingerea dreptului subiectiv si a obligatiei
corelative.

b) Conditia = un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea sau
desfiintarea) actului juridic civil

- clasificare:
SUSPENSIVA = de indeplinirea ei depinde nasterea actului
juridic civil;
- dupa efect
REZOLUTORIE = de indeplinirea ei depinde desfiintarea
actului juridic civil;

28
 - dupa legatura cu vointa partilor:
CAUZALA = realizarea ei depinde de hazard;
MIXTA = realizarea ei depinde de vointa uneia din parti si vointa altei
persoane determinate;
PUR POTESTATIVA = realizarea ei depinde
exclusiv de vointa uneia dintre parti;
POTESTATIVA
POTESTATIVA SIMPLA = realizarea ei depinde de
vointa uneia din parti si de un fapt exterior sau
vointa unei persoane nedeterminate;

POZITIVA
- dupa modul de formulare NEGATIVA

conditia afecteaza insasi existenta actului juridic civil, adica nasterea sau
desfiintarea lui;
- efecte: conditia isi produce efectele retroactiv (EX TUNC);

- efectele conditiei suspensive:

- PENDENTE CONDITIONE (anterior implinirii conditiei), actul
juridic nu-si produce efectele fiind sub semnul intrebarii;
- EVENIENTE CONDITIONE (ulterior implinirii conditiei)
- atunci cand conditia suspensiva s-a realizat, se considera
retroactiv ca actul a fost pur si simplu:
- atunci cand conditia nu s-a realizat, partile sunt in situatia in
care ar fi fost daca nu ar fi incheiat actul;
- exceptii de la retroactivitate:
1. prescriptia curge numai de la implinirea conditiei;
2. fructele culese de instrainator raman ale sale;
3. actele de administrare raman neatinse;
4. riscurile sunt in sarcina instrainatorului.
- efectele conditiei rezolutorii:
- PENDENTE CONDITIONE, conditia rezolutorie nu-si produce
efectele iar actul se comporta ca pur si simplu
- EVENIENTE CONDITIONE
- atunci cand conditia rezolutorie s-a realizat, efectul consta in
desfiintarea retroactiva a actului
- atunci cand conditia rezolutorie nu s-a realizat, efectul consta
in consolidarea retroactiva a actului

c) Sarcina = o obligatie de a da, a face sau a nu face ceva, impusa de dispunator gratificatului in
actele cu titlu gratuit – liberalitate;

29
 - sarcina in favoarea dispunatorului;
- clasificare: - sarcina in favoarea gratificatului;
- sarcina in favoarea unui tert;

sarcina nu afecteza valabilitatea actului juridic civil in caz de neexecutare,

ci numai eficacitatea;
- efecte: neexecutarea sarcinii atrage ca sanctiune, in principal REZOLU-TIUNEA
actului cu titlu gratuit.
* Totusi, neexecutarea sarcinii da dreptul dispunatorului de a opta intre
REZOLUTIUNE
obligarea debitorului la executarea in natura a
sarcinii.

III/5/A EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL. DEFINITIE SI DETERMINARE

- Efectul actului juridic civil = drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe
care le modifica sau stinge un asemenea act;
- este ceea ce de fapt reprezinta continutul raportului juridic civil;
- efectul actului juridic civil reprezinta tocmai continutul sau.

- Determinarea efectelor actului juridic civil = stabilirea drepturilor subiective si obligatiilor

civile pe care le-a generat, modificat sau stins un act juridic civil.
- Reguli de determinare a efectelor actului juridic civil
● prima regula priveste dovedirea actului (NEGOTIUM) => se aplica regulile privind
proba actului juridic;

●● a doua etapa a determinarii efectului consta in interpretarea clauzelor actului;

REGULI DE INTERPRETARE

- interpretarea se face dupa intentia comuna a partilor si nu dupa sensul literal al termenilor;
- cand o clauza este primitoare de doua sensuri, ea se interpreteaza in sensul in care poate avea
un efect ;
- termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu
natura contractului;
- dispozitiile indoioase se intrepreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul;
- clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul ;
- toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce
rezulta din actul intreg – INTERPRETARE SISTEMATICA;

30
- cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga (regula “IN
DUBIO PRO REO”);

III/5/b PRINCIPIUL FORTEI OBLIGATORII (PACTA SUNT SERVANDA) A

ACTULUI JURIDIC CIVIL

- REGULA = actul juridic civil legal incheiat se impune autorilor/

autorului intocmai ca legea

cazuri de restrangere a fortei obligatorii – incetarea actului

juridic inainte de termen:
- incetarea contractului de mandat din cauza
mortii, interdictiei, insolvabilitatii si falimentului
mandantului sau mandatarului;
- incetarea contractului de locatiune in cazul
pieirii lucrului;
- EXCEPTII:
cazuri de extindere a fortei obligatorii:
- prorogarea efectelor actului juridic prin efectul
legii, peste termenul stipulat de parti;
* prelungirea contractului de inchiriere;
- prelungirea efectelor actului cu executare
succesiva datorita suspendarii temporare (ex. caz de
forta majora);

revizuirea efectelor actului juridic datorita schimbarii

imprejurarilor avute in vedere de parti la data incheierii
actului (teoria impreviziunii):

III/5/c PRINCIPIUL IREVOCABILITATII ACTULUI JURIDIC CIVIL

- REGULA = actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa unilaterala a

uneia din parti, iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa, in sens
contrar, din partea autorului actului

- EXCEPTII: (..ele se pot revoca … din cauze autorizate de lege.....)

- Exceptii in categoria actelor bilaterale:

- orice donatiune intre soti in timpul casatoriei este revocabila;
- depozitul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat,
chiar daca s-r fi stipulat prin contract un anume termen pentru restituire;

31
 - Mandatul se stinge prin revocarea mandantului sau prin renunatrea
mandatarului la mandat..;

- Exceptii in categoria actelor unilaterale:

- revocarea testamentului
- retractarea renuntarii la mostenire
- revocarea ofertei pana la momentul ajungerii la destinatar;

III/5/d PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR

ACTULUI JURIDIC CIVIL

● REGULA = actul produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el
neputand sa profite sau sa dauneze altor persoane.

“Conventiile n-au efect decat intre PARTI.”

- PARTI = acea categorie de persoane fata de care actul juridic civil isi produce efectele in
virtutea principiului relativitatii;
- AVAND- CAUZA = persoana care, desi nu a participat la incheierea actului, totusi suporta
efectele acestuia datorita legaturii sale juridice cu partile actului:
- succesorul universal = persoana care dobandeste un patrimoniu (o
universalitate) (mostenitorul legal unic, legatarul universal);
- succesorii cu titlu universal = persoanele care dobandesc o fractiune dintr-un
patrimoniu (mostenitorii legali, legatarii cu titlu universal);
- succesorii cu titlu particular = persoanele care dobandesc un anumit drept
individual (cumparator, donatar, legatar cu titlu particular);
sa fie vorba de drepturi si obligatii
strans legate de bunul dobandit de
succesorul cu titlu particular;
- conditii pentru a fi avanzi-cauza
sa fie acte cu data anterioara;

sa fi fost indeplinite formele de

publicitate (daca se cere);

- creditorii chirografari = creditorii care au drept garantie a creantei lor un drept

de gaj general, adica toate bunurile prezente si viitoare ale debitorului;
- calitatea lor de avanzi-cauza inceteaza cand debitorul incheie acte cu terte
persoane in frauda intereselor creditorilor chirografari;

32
 devin terti
actiune revocatorie (PAULIANA) ;
pot ataca asemenea acte prin
actiune in declararea simulatiei ;

●● EXCEPTII
(Raspunsul la intrebarea: DACA UN ACT POATE NASTE DREPTURI SAU
OBLIGATII IN FAVOAREA TERTILOR?)
- Exceptia veritabila (reala) = STIPULATIA PENTRU ALTUL = actul bilateral prin
care o parte (STIPULANTUL) convine cu cealalta parte (PROMITENTUL) ca acesta din
urma sa efectueze o prestatie in favoarea unui TERT BENEFICIAR care nu participa la
incheierea actului nici direct, nici prin reprezentare. (in materie de renta viagera, in
materie de donatie cu sarcina , in materia asigurarilor);

avanzii-cauza;
promisiunea faptei altuia (conventia de porte-fort);
- Exceptii aparente simulatia;
reprezentarea;
actiunea directa;

III/6/a NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

- NULITATEA = sanctiunea de drept civil care lipseste actul juridic de efectele contrarii
normei juridice edictate pentru incheierea sa valabila;

functia preventiva;
- Functiile nulitatiifunctia sanctionatorie;
functia de minjloc de garantie a principiului legalitatii;

- Delimitarea nulitatii:
- In raport cu rezolutiunea:
- nulitatea presupune un act nevalabil, iar rezolutiunea un act valabil
incheiat;
- nulitatea se aplica oricarui act juridic civil, iar rezolutiunea doar
contractelor sinalagmatice cu executare UNO ICTU;
- la nulitate cauzele sunt contemporane momentului incheierii actului,
iar la rezolutiune ele sunt ulterioare incheierii;
- inceputul prescriptiei extinctive este diferit;

33
 - In raport cu rezilierea: aceleasi ca la rezolutiune, cu mentiunea ca efectele la
reziliere nu sunt retroactive ci doar pentru viitor – EX NUNC;
- In raport cu caducitatea:
- nulitatea presupune un act nevalabil incheiat, iar caducitatea unul
valabil;
- nulitatea retroactiveaza, iar caducitatea produce efecte numai EX
NUNC;
- nulitatea presupune cauze contemporane incheierii actului, iar
caducitatea cauze ulterioare si straine de vointa autorului actului;
- In raport cu revocarea – asemanator rezilierii:
- revocarea este specifica doar LIBERALITATILOR;
- In raport cu inopozabilitatea:
- nulitatea relativa poate fi confirmata, iar inopozabilitatea poate fi
inlaturata prin RATIFICARE..

- Clasificarea nulitatii:
- functie de natura interesului ocrotit:
- ABSOLUTA = sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului
juridic, a unei norme care ocroteste un interes general, obstesc;
- RELATIVA (ANULABILITATEA) = sanctioneaza nerespectarea, la
incheierea actului juridic, a unei norme care ocroteste un interes particular,
personal sau individual;
partiala (regula);
- functie de intinderea efectelor totala (exceptie);
- functie de consacrarea legislativa expresa;
virtuala;
- dupa felul conditiei de validitate nerespectata de fond;
de forma.
- cauze de nulitate absoluta:
- incalcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanei:
- nerespectarea unei incapacitati speciale, impuse pentru ocrotirea unui
interes obstesc;
- lipsa capacitatii de folosinta a persoanei juridice si nerespectarea
principiului specialitatii capacitatii de folosinta;
- lipsa totala a consimtamantului (cazul erorii - obstacol);
- nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
- cand lipseste cauza sau este una ilicita sau imorala;
- nerespectarea formei cerute AD VALIDITATEM;
- lipsa sau nevalabilitatea autorizatiei administrative sau judiciare;
- incalcarea ordinii publice;
- frauda legii;

34
 - incalcarea dreptului de preemptiune al statului.

- cauze de nulitate relativa (anulare):

- viciile de consimtamant (eroare, dol, violenta, leziune);
- lipsa discernamantului in momentul incheierii actului;
- nerespectarea dreptului de preemptiune.
ABSOLUTE:
poate fi invocata de oricine are inetres;
- actiunea in nulitate absoluta este
imprescriptibila;
- Regimul juridic al nulitatii - nulitatea absoluta nu poate fi acoperita
prin confirmare expresa sau tacita;
RELATIVE:
- poate fi invocata doar de persoana al carei
interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic;
- actiunea in anulabilitate este prescriptibila ;
- poate fi confirmata expres sau tacit.

III/6/b EFECTELE NULITATII

- Efectele nulitatii = constau in desfiintarea raportului juridic generat de actul juridic civil
lovit de nulitate si, prun aceasta, restabilirea legalitatii;

Difera dupa momentul in care intervine nulitatea posterior (ulterior) semnarii actului
juridic
- daca actul nu a fost inca executat, nulitatea nu va mai permite executarea;
- daca actul a fost executat, se va produce
- desfiintarea retroactiva a actului;
- restituirea prestatiilor deja efectuate;
- daca actul a fost executat si dobanditorul de drepturi le-a transmis mai departe unor
terti subdobanditori
- desfiintarea actului;
- restituirea prestatiilor efectuate;
- dsfiintarea actului subsecvent.

REGULA = “QUOD NULLUM EST, NULLUM PRODUCIT EFFECTUM” prin

aplicarea principiilor efectelor nulitatii

35
A. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic civil = nulitatea produce efecte
si EX TUNC si EX NUNC

 exceptii de la retroactivitatea nulitatii:

- mentinerea efectelor produse de un contract cu executare succesiva (contractul
de inchiriere, contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere);
- pastrarea fructelor culese anterior de catre posesorul de buna-credinta.

B. Principiul repunerii in situatia anterioara = “RESTITUTIO IN INTEGRUM”

= regula potrivit careia tot ce s-a executat in baza unui act anulat trebuie restituit;
- priveste doar efectele intre parti;
- posibilitatea actiunilor in anularea actului;
in restituirea prestatiilor efectuate in baza actului
anulat (prescriptibila !!!);

 exceptii de la restitutio in integrum:

- cazul incapabilului care este tinut sa restituie prestatiile primite numai in
masura imbogatirii sale;
- cazul aplicarii principiului NEMO AUDITUR PROPRIAM
TURPITUDINEM ALLEGANS (nimanui nu ii este ingaduit sa se prevaleze de
propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obtine un drept);

C. Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial =

“RESOLUTO JURE DANTIS, RESOLVITUR JUS ACCIPIENTIS”
- priveste efectele nulitatii fata de terti;
- in cazul “actelor autorizate”, la anularea si a actului civil care se intemeia pe acea
autorizatie;
- in cazul a doua acte, din care unul este principal iar celalalt accesoriu;

 exceptii de la resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis: prin care se mentine actul
subsecvent din ratiuni ce tin de
- principiul ocrotirii BUNEI-CREDINTE a subdobanditorului unui bun cu titlu
oneros;
- principiul stabilitatii circuitului civil ca o nevoie de ordin general, social

36
EXCEPTII de la regula = “QUOD NULLUM EST, NULLUM PRODUCIT EFFECTUM”
 Principiul conversiunii actului juridic aplicabil cand se indeplinesc urmatoarele
conditii:
- exista un element de diferenta intre actul nul si cel valabil;
- unul dintre acte sa fie anulat;
- actul considerat valabil sa indeplineasca toate conditiile de valabilitate;
- din vointa partilor sa nu rezulte inadmisibiliatea conversiunii.

 Principiul ERROR COMMUNIS FACIT JUS (principiul “validitatii aparentei in

drept”)
- existenta unei situatii de eroare comuna, obsteasca.
 Principiul raspunderii civile delictuale:
- In cazul minorului incapabil, intre principiul ocrotirii minorului si principiul
raspunderii civile delictuale va castiga cel de-al doilea.

Mentinerea actului anulabil ca cea mai buna reparare a prejudiciului ce s-ar

produce co-contractantului prin fapta ilicita a minorului.

TEMA IV: PRESCRIPTIA EXTINCTIVA IN DREPTUL CIVIL

PLANUL TEMEI:

1. Notiunea, reglementarea, natura juridica si delimitarea prescriptiei extinctive in

dreptul civil

2. Efectul prescriptiei extinctive

3. Domeniul prescriptiei extinctive

4. Termenele de prescriptiei extinctive

5. Cursul prescriptiei extinctive

a) Inceputul prescriptiei extinctive

37
 b) Suspendarea prescriptiei extinctive
c) Intreruperea prescriptiei extinctive
d) Repunerea in termenul de prescriptie
e) Implinirea (calculul) prescriptiei extinctive
IV/1 NOTIUNEA DE PRESCRIPTIE EXTINCTIVA

- PRESCRIPTIA EXTINCTIVA = stingerea dreptului la actiune neexercitat in

(in dreptul civil) termenul de prescriptie

- Reglementarea prescriptiei extinctive in dreptul civil:

- Noul Cod civil – cartea a VI-a-despre prescriptia extinctiva, decadere si calculul
termenelor;
- Alte acte normative - Legea contenciosului administrativ 554/2004(modificata
prin Legea nr.262/2007;
- Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996;
- Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989;

- Trasaturile normelor ce reglementeaza prescriptia extinctiva

- Sunt norme imperative;
- Prescriptia extinctiva este o institutie de ordine publica;

functie educativa si mobilizatoare;

functie sanctionatoare;
- Functiile prescriptiei extinctive functie de consolidare a raportului
juridic si de inlaturare a dificultatilor in
administrarea probelor;

- Natura juridica a prescriptiei extinctive:

- Nu stinge dreptul subiectiv si nici obligatia civila corelativa;
- Este un mod de transformare a continutului raportului juridic civil
- dreptul subiectiv nu mai este aparat pe calea ofensiva a actiunii in
justitie, ci numai pe calea defensiva a exceptiei, daca debitorul si-a
executat voluntar obligatia sa;
- obligatia civila corelativa nu mai poate fi adusa la indeplinire pe calea
executarii silite, dar este permisa executarea sa de bunavoie.
- Delimitarea prescriptiei extinctive:
- fata de prescriptia achizitiva (uzucapiunea):
- termenele de prescriptia extinctiva sunt mai scurte si sunt mai multe;
- prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune, iar prescriptia achizitiva
conduce la dobandirea unui drept real principal;

38
 - repunerea in termen este caracteristica doar prescriptiei extinctive.

- fata de decadere:
- decaderea stinge insasi dreptul subiectiv;
- decaderea presupune termene de decadere care sunt mai scurte si mai putine;
- decaderea nu are reguli privind intreruperea, suspendarea si repunerea in
termen.

- fata de termenul extinctiv:

- termenul extinctiv poate fi atat legal, cat si conventional;
- termenul extinctiv poate fi modificat prin acordul partilor;
- temenul extinctiv stinge insusi dreptul subiectiv si obligatia corelativa.

IV/2 EFECTELE PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE

a) PRINCIPIUL = prescriptia extinctiva stinge doar dreptul la actiune in sens material, iar nu
insusi dreptul subiectiv
- dreptul subiectiv civil si obligatia corelativa sunt doar transformate, devenind imperfecte;
- desi s-a implinit termenul de prescriptie, dreptul la actiune ramane imprescriptibil in sens
procesual – accesul liber la justitie;

b) PRINCIPIUL = o data cu stingerea dreptului la actiune privind dreptul principal se stinge si

dreptul la actiune privind drepturile accesorii, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel
(art.2503.alin.1 N.CCiv);
-LIMITE:-pentru creantele garantate-prescriptia dreptului la actiune privind creanta principala nu
atrage si stingerea dreptului la actiunea ipotecara prin care creditorul ipotecar va putea urmari
doar bunurile mobile/imobile ipotecate si numai in limita valorii acestor bunuri;
* nu se aplica prescriptiei dr.la actiune pentru plata dobanzilor si a altor accesorii ale
creantei ipotecare, care, in afara capitalului, nu mai pot fi acoperite dupa implinirea prescriptiei
din valorificarea, pe calea silita, a gunului grevat......

c) PRINCIPIUL = in cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la

actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita
(art.1503.alin.2.NCCiv);
*EXCEPTIE-nu se aplica acest principiu in cazul in care prestatiile susccesive alcatuiesc, prin
finalitatea lor, rezultata din lege sau conventie, un tot unitar;

d) PRINCIPIUL = prescriptia nu impiedica stingerea prin compensatia legala (nu si cea

conventionala) a creantelor reciproce si nu impiedica nici exercitarea dreptului de retentie, in

39
conditiile in care dreptul la actiune nu era prescris la momentul la care s-ar fi putut opune
compensarea sau dreptul de retentie;

e) PRINCIPIUL = prescriptia nu opereaza de plin drept (art.2506 NCCiv.), in sensul ca:

-dupa implinirea termenului de prescriptie, cel obligat poate sa refuze executarea prestatiei;
-cel ce a executat prestatia de buna voie dupa implinirea termenului de prescriptie, nu are
dreptul sa ceara restituirea prestatiei chiar daca nu stia ca s-a implinit termenul de prescriptie;
-recunoasterea dreptului a acrui actiune se prescrisese este valabila chair daca cel ce a
recunoscut nu stia ca termenul s-a implinit (este ca o renuntare la prescriptie);

f) PRINCIPIUL = nu se poate renunta la prescriptie cat timp nu a inceput sa curga ci doar la

prescriptia implinita si la beneficiul termenului scurs pentru prescriptia inceputa si neimplinita
(art.2507-2508 NCCiv);
-renuntarea expresa;
-renuntarea tacita (sa fie neindoielnica si/sau sa rezulte din manifestari neechivoce);
-nu poate renunta la prescriptie cel lipsit de capacitatea de a instraina sau de a se obliga;
-renuntarea isi produce efectele doar impotriva celui ce a facut-o, nu si impotriva codebitorilor
solidari si a fidejusorilor;
-dupa renuntare incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel;
-daca se renunta doar la benficiul termenului scurs, suntem in cazul intreruperii prescriptiei prin
recunoasterea dreptului;

g) PRINCIPIUL = prescriptia poate fi opusa numai de cel in folosul caruia curge, personal sau
prin reprezentant, in sensul ca:
-instanta de judecata nu poate aplica prescriptia din oficiu;
-prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare, sau cel mai tarziu la primul
termen de judecata la care partile sunt legal citate;
-codebitorii unei obligatii solidare sau indivizibile, fidejusorii, creditorii celui interesat, pot
invoca prescriptia chiar daca unii din debitori au neglijat sa o faca sau au renuntat la prescriptie;

h) PRINCIPIUL = este interzisa orice clauza prin care direct/indirect o actiune ar fi declarata
imprescriptibila/prescriptibila desi potrivit legii aceasta este prescriptibila/imprescriptibila
(art.2515.alin.2);
*EXCEPTII: -partile pot, prin acord expres, sa modifice durata termenlor de prescriptie sau sa
modifice cursul prescriptie prin fixarea inceputului acestuia ori prin modificarea cauzelor legale
de suspendare ori de intrerupere;
-termenele de prescriptie pot fi reduse sau marite, prin acordul expres al partilor,
fara insa ca noua durata a acestora sa fie mai mica de 1 an si nici mai mare de 10 ani, cu exceptia
termenelor de prescriptie de 10 ani sau mai mult care pot fi prelungite pana la 20 de ani;

**ATENTIE!..exceptiile de mai sus nu se aplica:

-in cazul drepturilor la actiune la care partile nu pot sa dispuna;
-actiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare, privind protectia consumatorului;

IV/3 DOMENIUL PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE

A) IN DOMENIUL DREPTURILOR DE CREANTA:

40
- PRINCIPIU = dreptul la actiune avand ca obiect dreptul de creanta se stinge prin prescriptie
=> PRESCRIPTIBILE EXTINCTIV.

- EXCEPTIE: imprescriptibile:
- actiunea avand ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime in asigurarile
facultative de persoane (Legea privind asigurările şi reasigurările în România).

B) IN DOMENIUL DREPTURILOR REALE PRINCIPALE:

- actiuni reale IMPRESCRIPTIBILE:

- actiunea in revendicare imobiliara sau mobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate
publica, indiferent daca titular este statul sau o unitate administrativ-teritoriala;
- actiunea in revendicare imobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate privata –
imprescriptibilitatea poate fi paralizata prin UZUCAPIUNE;
- actiunea in partaj (imparteala bunurilor aflate in proprietate comuna);
- actiunea negatorie – cand reclamantul solicita instantei incetarea exercitarii de catre
parat a unui dezmembramant al dreptului de proprietate (uzufruct, uz, abitatie, servitute,
superficie);
- actiunea confesorie = urmareste apararea unui drept de superficie ce presupune un
drept de folosinta al superficiarului asupra terenului, dar si un drept de proprietate asupra
constructiilor sau plantatiilor;
- actiunea in granituire – prin care proprietarul unui teren, in contradictoriu cu
proprietarul terenului vecin, solicita instantei sa delimiteze prin semne exterioare,
intinderea celor doua terenuri invecinate.

- actiuni reale PRESCRIPTIBILE EXTINCTIV:

- actiunea in revendicare mobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate privata;
in AVULSIUNE
- actiunea in revendicare imobiliara
in evictiune
- actiunea confesorie prin care se urmareste apararea
- dreptului de uzufruct;
- dreptului de uz sau abitatie;
- dreptului de servitute ;

C) IN DOMENIUL DREPTURILOR NEPATRIMONIALE:

- PRINCIPIUL imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale;

- EXCEPTII:

41
 - actiunea in nulitatea relativa a unui act juridic civil
- actiunea in nulitatea relativa a casatoriei;
- actiunea in tagada paternitatii;
- actiunea in stabilirea paternitatii;

IV/4 TERMENELE DE PRESCRIPTIE EXTINCTIVA

- TERMEN DE PRESCRIPTIE EXTINCTIVA = intervalul de timp stabilit de lege, inlauntrul

caruia trebuie exercitat dreptul la actiune in sens material, sub sanctiunea pierderii acestui drept.

- TERMENE GENERALE:

a) termenul general de prescriptie de 3 ANI aplicabil actiunilor personale, care insotesc

drepturile subiective civile de creanta:
- isi gaseste aplicare ori de cate ori nu-si gaseste aplicatie un termen special;
- se aplica raporturilor civile obligationale (drepturi de creanta si obligatii
corelative);
- instituit de art.2517 NCCiv ;
- nu se aplica actiunilor reale care intra sub incidenta Codului civil (in principal);
- se aplica si pretentiilor patrimoniale care insotesc o actiune care este sau nu
prescriptibila extinctiv;

b) termenul de prescriptie de 10 ANI (art.2518 NCCiv) aplicabil:

- drepturilor reale care nu sunt declarate prin lege ca imprescriptibile sau nu sunt
supuse unui alt termen de prescriptie;
- in repararea prejudiciului moral/material cauzat unei persoane prin tortura sau
acte de barbarie sau, dupa caz, a celui cauzat prin violenta ori agresiuni sexuale
comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflata in imposibilitate de a se
apara sau a-si exprima vointa;
- repararea prejudiciului adus mediului inconjurator;

- TERMENE SPECIALE:

a) Termenul de prescriptie de 2 ANI (art.2519 NCCiv)):

- actiuni intemeiate pe un raport de asigurare/reasigurare;
- actiuni privind plata remuneratiei cuvenite intermediarilor pentru serviciile
prestate in baza contractului de intermediere;

42
 b) Termenul de prescriptie de 1 AN pentru actiunile specifice profesionistilor (art.2520
NCCiv);

c) Termenul de prescriptie de 1 AN (art.2521 NCCiv) pentru:

- actiunile privind restituirea sumelor incasate din vanzarea biletelor pentru
spectacolele ce nu au mai avut loc;
- actiunile indreptate impotriva transportatorului, izvorate din contractele de
transport terestru/aerian/pe apa de bunuri; (* daca contractul de transport a fost
incheiat spre a fi executat susccesiv, termenul de prescriptie este de 3ANI)
IV/5/a INCEPUTUL PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE

- REGULA GENERALA = Prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul

dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa imprejurari,
trebuia sa cunoasca nasterea lui.
Art.2523 din Noul Cod civil

- REGULI SPECIALE:
- PENTRU ACTIUNEA IN EXECUTAREA OBLIGATIEI DE A DA/A FACE
(art.2524 din NCCiv) = prescriptia incepe sa curga de la data cand obligatia devine
exigibila si debitorul trebuia astfel sa o execute;
● daca dreptul este afectat de:
- UN TERMEN SUSPENSIV- prescriptia incepe sa curga de la
implinirea termenului sau de la data renuntarii la beneficiul termenului
stabilit exclusiv in favoarea creditorului;
- O CONDITIE SUSPENSIVA- prescriptia incepe sa curga de la data
cand s-a implinit conditia;

- PENTRU ACTIUNEA IN RESTITUIREA PRESTATIILOR FACUTE IN BAZA

UNUI ACT ANULABIL/DESFIINTAT PENTRU REZOLUTIUNE (art.2525 NCCiv) =
prescriptia incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a
desfiintat actul sau de la data la care declaratia de rezolutiune/reziliere a devenit
irevocabila/definitiva si executorie;

- PENTRU ACTIUNEA IN EXECUTAREA PRESTATIILOR SU

CCESIVE (art.2526 NCCiv) = prescriptia incepe sa curga de la data la care fiecare
prestatie devine exigibila, iar daca prestatiile alcatuiesc un tot unitar, de la data la care
ultima prestatie devine exigibila;

43
 - PENTRU ACTIUNEA IN MATERIA ASIGURARILOR (art.2527 NCCiv) =
prescriptia incepe sa curga de la expirarea termenelor stabilite pentru plata primei de
asigurare/indemnizatiei/despagubirilor;

- PENTRU ACTIUNEA IN REPARAREA PAGUBEI CAUZATE PRINTR-O FAPTA

ILICITA (art.2528 NCCiv) = prescriptia incepe sa curga de la data cand pagubitul a
cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea;

- PENTRU ACTIUNEA IN ANULAREA (nulit.relativa) ACTULUI JURIDIC

(art.2529 NCCiv) = prescriptia incepe sa curga:
- pentru violenta = din ziua cand violenta a incetat;
- pentru dol = din ziua cand a fost descoperit;
- pentru eroare sau alte cauze de anulare = din ziua cand cel indreptatit
(reprez.legal) a cunoscut cauza anularii dar nu mai tarziu de implinirea a 18
LUNI din ziua incheierii actului juridic:

- PENTRU ACTIUNEA IN RASPUNDERE PENTRU VICII APARENTE (art.2530

NCCiv) = prescriptia incepe sa curga de la data predarii sau receptiei finale a bunului sau
de la implinirea termenului stabilit de lege sau prin procesul-verbal de constatre a
viciilor (* este valabil numai pentru cazurile in care legea sau contractul obliga la
GARANTIE)...

- PENTRU ACTIUNEA IN RASPUNDERE PENTRU VICII ASCUNSE (art.2531

NCCiv) = prescriptia incepe sa curga:
- de la data descoperirii/data predarii/data receptiei finale a unui bun
transmis/lucrari executate (cu exceptia constructiilor);
- de la implinirea a 3 ANI de la data predarii/receptiei finale a unei
constructii;
- de la data descoperirii, in cazul constructiilor, daca viciul a fost
descoperit mai inainte de predare/receptie finala;

IV/5/b SUSPENDAREA PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE

- Suspendarea prescriptiei extinctive = acea modificare a cursului prescriptiei care consta in

oprirea, de drept, a curgerii termenului de prescriptie, pe timpul cat dureaza situatiile, limitativ
prevazute de lege, care il pun pe titularul dreptului la actiune in imposibilitatea de a actiona.

- CAZURILE GENERALE de suspendare: (art.2532 NCCiv):

44
● Intre soti, cat timp dureaza casatoria si nu sunt separati in fapt;
● Intre parinti/tutore/curator si cei lipsiti de capacitate de exercitiu/cu capacitate de
exercitiu restransa, cat timp dureaza ocrotirea si socotelile nu au fost date si aprobate;
● Intre persoana care, in virtutea legii si/act j.civil sau a unei hot.jud., administraeaza
bunurile altei persoane si cea a caror bunuri sunt administrate, pe timpul cat
administrarea nu a incetat si socotelile nu au fost date si aprobate;
● In cazul celui lipsit de capacitate de exercitiu/cu capacitate de exercitiu restransa, pe
timpul cat nu are reprezentant/ocrotitor legal, ina afara cazurilor in care exista o
dispozitie legala contrara;
● Cat timp debitorul, in mod deliberat,ascunde creditorului existenta datoriei sau
exigibilitatea acesteia.

45