Drept civil

I. Tema: Raportul juridic civil

II. Structura raportului civil

1. Notiuni introductive de drept
2. Definitia raportului juridic civil
3. Izvoarele raportului juridic civil
4. Structura raportului juridic civil (subiect, continut, obiect)

III. Concepte de baza

1. Dreptul (definitie, aparitie, concept etc.)
2. Relatie sociala – Raport social
3. Norma de drept
4. Izvoarele de drept
5. Evenimentele
6. Acte juridice
7. Persoana fizica / Persoana juridica
8. Capacitatea de folosinta / Capacitatea de exercitiu
9. Dreptul subiectiv / absolut / relativ
10. Opozabilitatea
11. Obligatia in sens juridic (a da, a face, a nu face)

IV. Bibliografie

1. Notiuni introductive de drept

Plecand de la definita raportului juridic, in general, ca fiind o relatie sociala

reglementata de norma juridica, raportul juridic civil poate fi definit ca fiind relatia
sociala, patrimoniala sau personal nepatrimoniala, reglementata de norma de drept
civil.
Raportul juridic civil, ca orice raport juridic, nu este decat o relatie sociala, si anume
o relatie sociala cu caracter patrimonial (economic) sau personal nepatrimoniala
(neeconomica).
Pentru a fi raport juridic civil, relatia sociala trebuie sa fie reglementată de o
norma juridică de drept civil. Cu alte cuvinte, relatia sociala devine raport juridic
civil, patrunde in ordinea de drept, numai in masura in care a facut obiectul de
preocupare al legiuitorului, sub forma dictarii unei norme juridice civile, care s-o
reglementeze. Deci, daca orice raport juridic este o relatie sociala, nu orice relatie
sociala este un raport juridic. Sunt relatii precum cele de prietenie care nu
constituie obiect de reglementare pentru drept, in general, si, deci, nici pentru
dreptul civil.
Asemenea relatii raman de domeniul moralei etc. Trasatura distinctiva,
deosebitoare a unui raport juridic fata de o relatie sociala care nu este reglementata
de norma juridica(apartinand moralei, de exemplu) consta in aceea ca, in caz de
nevoie, realizarea unui asemenea raport juridic este asigurata prin forta de
constrangere a statului.

2. Raportul juridic

Raportul juridic este un raport social. Prin caracterul social al raportului

juridic civil se intelege faptul ca el este un raport inter-uman. Acesta este un
caracter al oricarui raport juridic, in general. Prin urmare, fiecare raport juridic civil
si toate raporturile juridice civile au acest caracter.
Specific raportului juridic civil, din acest punct de vedere, este faptul ca el se leaga
fie intre oameni priviti in mod individual, in calitatea lor de persoane fizice, fie intre
oameni, priviti în cadrul unor colective, in calitatea lor de persoane juridice.
Raportul juridic are caracter volitional. Prin caracterul volitional al raportului
juridic se intelege faptul ca el este reglementat de norma juridica, norma care
exprima vointa tuturor cetatenilor unei tari. Ceea ce imprumuta caracter volitional
raportului juridic civil este tocmai norma juridica care exprima vointa tuturor
cetatenilor, ridicata la rang de lege.
Plecand de la faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala reglementata
de o norma juridica, iar norma juridica insemnand vointa, ridica la rang de lege,
caracterul volitional al acestui raport este evident.
Daca acest aspect, care evidentiaza caracterul volitional al raportului juridic
civil, este prezent in cazul oricarui raport juridic civil, se cuvine a se sublinia ca
exista raporturi juridice al caror caracter volitional este pus in evidenta de inca un
aspect.
Este vorba de acele raporturi juridice civile care se nasc din actele juridice
civile (spre exemplu, contracte). In aceste cazuri, acest aspect se concretizeaza in
manifestarea de vointa partilor, in sensul crearii raportului juridic, il dubleaza pe
primul, si anume caracterul volitional al raportului juridic civil, astfel ca se poate
vorbi de un caracter dublu volitional. In astfel de situaţii, caracterul dublu volitional
al raportului juridic civil este dat, pe de o parte, de vointa statului, exprimata in
normele juridice civile, si pe de o alta parte, de vointa partilor, care au voit sa dea
nastere raportului juridic tocmai incheind actul juridic.

3. Izvoarele raportului juridic civil:

1 Evenimentele – adica acele imprejurari care produc efecte dar care se intampla
independent de vointa omului
2 Actiunile omenesti facute cu intentie – se mai numesc si acte juridice si reprezinta
manifestarea de vointa facuta cu scopul de a produce efecte juridice, a da nastere, a
modifica sau stinge raportul juridic
3 Fapte juridice – sunt savarsite fara intentia de a produce efecte juridice

4. Structura raportului juridic

Privit din punctul de vedere al structurii sale, raportul juridic civil este
alcatuit din trei elemente constitutive:
a) subiectele sau parţile intre care se leaga raportul juridic civil. Sunt subiecte ale
raporturilor juridice civile persoanele fizice si persoanele juridice.
b) continutul, care este alcatuit din drepturile si obligatiile partilor raportului
juridic civil.
c) obiectul, care cuprinde insasi prestatia (actiunea sau inactiunea) la care sunt
tndreptatite partile ori pe care acestea sunt tinute sa o savarseasca(sau sa se abtina
de la savarsirea ei); cu alte cuvinte, obiectul raportului juridic civil consta in
conduita pe care o pot avea ori trebuie sa o aiba partile.
Spunem ca acestea sunt elemente constitutive in sensul ca lipsa oricaruia din
ele face sa nu ne aflam in fata unui raport juridic. Cu alte cuvinte, raportul juridic
civil este de neconceput in afara existentei acestor trei elemente, care trebuie
intrunite cumulativ.

III Notiuni, concepte de baza

1. Dreptul

In societatea omeneasca actiunile omului sunt determinate de trebuintele sale.

Aceste actiuni, proprii si comune tuturor indivizilor ce compun societatea, trebuie
insa limitate pentru ca, in mod inerent, interesele personale ale unuia pot veni în
conflict cu cele ale altuia, ceea ce ar dauna insasi existentei societatii. Diversitatea si
complexitatea relatiilor sociale impun necesitatea organizarii si reglementarii
raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face posibila
convietuirea in cadrul societatii.
Dreptul unui om poate fi ingradit de abuzul exercitat de o alta persoana sau
grupa de persoane.
 Dreptul reprezinta un ansamblu de reguli de comportare in relatiile sociale, al
caror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusa - pentru toti membrii
societatii organizate.
Din punctul de vedere al stiintei Dreptului, prin aceasta notiune se intelege atat
dreptul pozitiv (ca parte a dreptului obiectiv) cat si dreptul subiectiv.
Prin extensie, prin Drept se intelege si stiinta - obiect de invatamant superior - care
studiaza aceste reguli sub toate aspectele.

2. Relatie sociala – Raport social

Raportul juridic este un raport social, stabilindu-se de fiecare data intre

oameni. Este de esenta dreptului alteritatea, existenta altei persoane. Omul nu poate
trai decat in relatie cu alti oameni. Aceste relatii sunt foarte diverse: de la simplul
contact la relatii care au la baza trasaturi sau interese comune, nevoi de schimb si
mai departe la cele menite sa asigure conservarea si dezvoltarea sa ca fiinta umana.
Relatiile se pot stabili între persoane individuale sau între subiecti colectivi. Din
punct de vedere al obiectului putem distinge relatii sociale care vizeaza valori
economice sau extraeconomice; dupa plasarea in spatiu avem relatii sociale interne,
private sau publice (in cadrul unui stat) si relatii internationale ingloband relatii
private sau publice care depasesc frontierele unui stat.
Aceste relatii multiple care constituie realitatea sociala sunt reglementate de
reguli morale, de reguli de convietuire sociala, dar si de reguli de drept ce cuprind
norme de constrangere.

3. Norma de drept

Norma de drept este o regula de conduita generala, impersonala si obligatorie,

instituita sau sanctionata de autoritatea publica, aplicata din constiinta juridica a
oamenilor si, in caz de abatere, prin constrangerea asigurata de autoritatea publica.
Norma de drept sau norma juridica se caracterizeaza deci prin:
Generalitate, manifestata prin aceea ca regula de conduita prescrisa este tipica, ea
urmand sa se aplice ori de cate ori se ivesc conditiile prevazute in ipoteza ei.
Impersonalitate, in sensul ca se adreseaza unui numar nedeterminat de persoane.
Obligativitate, ceea ce inseamna ca norma juridica reprezinta o dispozitie care
trebuie aplicata, la nevoie, prin interventia fortei de constrangere a autoritatii
publice.
Validitate, acesta insemnand pe de o parte existenta ca atare a normei, iar pe de alta
parte, legalitatea actului de emitere a acestei norme. Cu alte cuvinte, norma trebuie
sa fie in vigoare si sa existe un act legal al emiterii ei.
Coercibilitate. Daca in principiu norma este reprezentata de buna voie, prin esenta
sa insa ea este coercibila, in cazul in care nu se aplica, aplicarea ei putandu-se
realiza cu forta.

4. Izvoarele de drept
 Principalul izvor formal de drept este actul normativ, adica actul autoritatii
publice competente cuprinzand norme juridice, reprezentat prin notiunea de lege, ce
constituie ansamblul de reguli a caror aplicare este garantata de stat.

Legile sunt de trei categorii:

Constitutionale, care reglementeaza cele mai importante relatii sociale,

constituind baza juridica a celorlalte legi. Ele se refera la forma de guvernamant,
definesc structurile si atributiile puterilor in stat, formuleaza si proclama drepturile,
libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor.
Organice, legi care reglementeaza organizarea si atributiile unor organe ale
statului, sistemul electoral, regimul proprietatii, raporturile de munca in general,
organizarea administrativa a teritoriului.
Ordinare, legi adoptate in baza Constitutiei, reglementand cele mai variate
relatii sociale.

5. Evenimentele

Categorie de fapte juridice, care se produc independent de vointa omului si de

care legea leaga anumite efecte juridice. Un fapt natural constituie fapt juridic
numai in masura in care urmarile sale social-economice sunt considerate de lage ca
efecte juridice. Sunt evenimente nasterea, moartea, inundatia, cutremurul, trasnetul,
eruptia vulcanilor etc.

6. Actul juridic civil

Notiunea actului juridic civil

In sens larg, prin fapte juridice se inteleg atat actiunile omenesti savarsite cu
intentia sau fara intentia de a produce efecte juridice, cat si evenimentele, adica
faptele naturale.
In sens restrans, prin fapte juridice se inteleg numai actiunile omenesti
savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc in
puterea legii, precum si evenimentele, care sunt imprejurari care se produc
independent de vointa omului dar de care legea civila leaga anumite consecinte
juridice.
Prin urmare, daca la faptele juridice in sens restrans se adauga actele juridice,
adica acele actiuni omenesti savarsite cu intentia de a produce efecte juridice se
ajunge la notiunea de fapte juridice in sens larg.
Trebuie precizat ca in literatura juridica si in practica judiciara s-au cristalizat
notiunile astfel: actele juridice sunt actiunile omenesti savarsite cu intentia de a
produce efecte juridice, iar faptele sunt actiunile omenesti savarsite fara intentia de
a produce efecte juridice, care insa se produc in temeiul legii, la care se adauga si
evenimentele (deci faptele juridice in sens restrans).

Considerat in sensul conceptului traditional, actul juridic civil a fost definit:

- un act de vointa savarsit cu scopul de a produce efecte juridice, adica de a

crea, modifica sau stinge un raport juridic"
-un act de vointa savarsit cu scopul de a produce efecte juridice, adica de a
crea, de a transmite, de a modifica sau de a stinge un raport juridic"
-actul de vointa savarsit de subiectele de drepturi pentru a crea, modifica sau
stinge raporturi juridice in temeiul dreptului obiectiv si in limitele pe care acestea le
statorniceste"

7a. Persoana fizica.

Calitatea de persoana fizica este recunoscuta prin lege , tuturor fiintelor

umane, luate fiecare in parte, ca membre ale societatii, care se bucura de
posibilitatea de a participa la raporturi juridice.
Capacitatea de folosinta exprima aptitudinea persoanei de a avea drepturi si
obligatii
Capacitatea de exercitiu reprezinta aptitudinea persoanei de a-si asuma obligatii
savarsind acte juridice.

7b. Persoana juridica

Pentru dreptul civil persoana juridica este un subiect colectiv de drept, adica
un colectiv de oameni care, intrunind conditiile cerute de lege, este titular de
drepturi subiective si obligatii civile.
Cat despre terminologie, este de mentionat faptul ca, notiunea de persoana
juridica s-a nascut in cadrul dreptului privat, in general al celui civil, dar ea este
utilizata si in alte ramuri de drept. In prezent denumirea de persoana juridica este
legala in sensul ca este utilizata de lege .
Pentru a explica aceasta notiune, fundamentul ei, in doctrina juridica s-au
formulat doua teorii: teoria fictiunii si teoria realitatii.

Clasificarea persoanelor juridice

Este necesara enumerarea categoriilor de persoane juridice romane in functie

de actele normative care le reglementeaza. Astfel, prima dispozitie legala ce trebuie
luata in calcul, in enumerarea persoanelor juridice este Codul civil:"Statul este
persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca
subiect de drepturi si obligatii civile."
Calitatea statului de subiect de drept civil (persoana juridica) nu se confunda
cu calitatea de persoana juridica care apartine organelor statului din cele trei puteri:
legislativa, executiva si judecatoreasca.

8. Capacitatea de folosinta / Capacitatea de exercitiu

a) Capacitatea de folosinta. Caractere juridice:

- legalitatea- aceasta capacitate este reglementata prin lege. Persoana fizica are
capacitate de folosinta si in afara cazurilor prevazute de lege
- generalitatea- toate persoanele fizice au capacitate de folosinta
- inalienabilitatea - capacitatea de folosinta nu poate constitui obiect al actelor
juridice. Nu se poate renunta nici in tot nici in parte la capacit de folosinta.
Asemenea acte sunt lovite de nulitate. Capacitatea de folosinta inceteaza numai prin
moarte
- intangibilitatea- nici o fiinta umana nu poate fi ingradita in aceasta capacitate
decat in cazurile prevazute de lege
- egalitatea – aceasta capacitate este egala pentru toate fiintele umane carora li se
aplica legea romana. Nu se fac nici privilegii si nici discriminari.
- universalitatea- cetatenii beneficiaza de drepturile consacrate prin constitutie si
prin alte legi.

Inceputul capacitatii de folosinta. Se dobandeste de la data nasterii ; adica are

aptitudinea generala abstracta de a dobandi drepturi si obligatii. Ex : drepturile
copilului sunt recunoscute numai daca el se naste viu. Regula pentru a succede este
aceea ca trebuie neaparat ca persoana ce succede sa existe in momentul deschiderii
succesiunii. Copilul conceput poate dobandi numai drepturi. Copilul trebuie sa se
nasca viu ( sa fi respirat macar o data). Indiferent cat a trait copilul se intocmesc
doua acte de stare civila: de nastere si de moarte.
Capacitatea de folosinta cuprinde in continut 2 laturi:
- activa de a avea drepturi subiective
- pasiva de a avea obligatii

Ingradiri ale capacitatii de folosinta :

- cu caracter de protectie al persoanei (incapacitati speciale de a incheia acte
juridice) cum ar fi :
* incapacitatea minorului de 16 ani de a dispune prin testament in folosul tutorelui
sau .
* incapacitatea medicilor si farmacistilor de a primi donatii
* incap sotilor de a vinde unul altuia
* incap tutorelui si a rudelor de a incheia axte juridice cu minorul aflat sub tutela
Sanctiunea aplicabila in aceste cazuri este nulitatea absoluta sau relativa
- ingradiri cu caracter de sanctiune ori cu caracter de masura de siguranta :
* internare medicala
* interzicerea de a ocupa o anumita functie …
* interzicerea de a se afla in anumite localitati
* confiscarea speciala
Capacitatea de folosinta incepe la nasterea persoanei si se sfarseste la moartea
acesteia.

Constatarea mortii:
1 Moartea constatata fizic, direct prin constatarea cadavrului
2. Declararea judecatoreasca a mortii.
In situatii cand moartea nu poate fi constatata direct, prin lipsa cadavrului,
desi rezulta aproape cu certitudine ca persoana nu mai traieste ( cutremur ,
inundatii, accident aviatic, maritim) absenta indelungata a persoanei fara a da nici
un semn de viata.
Procedura judecatoreasca de declarare a mortii se declanseaza in urmatoarele
cazuri :
- Lipsa de la domiciliu – daca a trecut un an de la ultimele stiri cum ca ar fi in viata.
Hotararea se va da la capatul a 6 luni ( este vorba de disparitii in razboi )

Reguli pentru obtinerea declararii judecat a mortii :

1. Hotararea declarativa a disparitiei irevocabile care sa fi fost afisata 30 de zile.
2. Sa fi trecut 4 luni de la data ultimilor stiri despre persoana cum ca ar fi in viata.
3. Sa fi trecut 6 luni de la hotararea prin care s-a declarat disparitia.
O a doua cale este accea a declararii judec fara declararea judec prealabila a
mortii in situatii speciale
- persoana sa fi disparut in conditii speciale ( catastrofe; fapte de razboi)
- sa fi trecut un an de la data disparitiei
Declararea judecatoreasca a mortii se elibereaza dupa 4 ani la termenul de drept
comun sau dupa un an in cazuri speciale. Hotararea declarativa a mortii trebuie sa
cuprinda neaparat data mortii ( ziua, luna, anul) stabilita potrivit imprejurarilor.
Rezulta doua situatii :
- a stabilirii datei mortii administrate
- imosibilitatea stabilirii acestei date si se poate cere hotararea declarativa a mortii
dupa 4 ani in cazuri comune sau dupa un an in cazuri speciale.

b) Capacitatea de exercitiu

Presupune aptitudinea unei persoane de a-si exercita drepturile si de a-si

asuma obligatii savarsind acte juridice.
Persoana fizica dobandeste capacitatea de exercitiu depline la varsta de 18
ani. Pana la 14 ani este complet lipsita de capacitate de exercitiu. Intre 14-18 ani are
capacitatea de exercitiu restransa, putand face singura acte de administrare,daca nu-i
pricinuiesc vreo vatamare. Minorul care a implinit 16 ani poate dispune personal
prin testament de jumatate din averea de care poate dispune un major. Minorul sub
14 ani raspunde de fapta sa producatoare de prejudicii daca a avut discernamant in
momentul săvarsirii faptei. Dupa 14 ani se prezuma ca minorul are discernamant si
raspunde de fapta ce l-a prejudiciat pe altul.
Majorii sunt lipsiti de capacitatea de exercitiu in situatia in care sunt pusi sub
interdictie de catre instanta de judecata.
Astfel persoanele fizice pot fi:
- persoane deplin capabile;
- persoane cu capacitate de exercitiu restransa persoane lipsite de capacitate
de exercitiu.
Capaciatea de exercitiu inceteaza la moartea persoanei sau in momentul punerii sub
interdictie.
Caractere juridice:
Legalitatea –aceasta capacitate este reglementata prin lege, excedand vointa
individuala a persoanei fizice ;
Generalitatea – aptitudinea persoanei fizice de a-si asuma obligatii si
a-si exercita drepturile in toate conditiile- in afara celor stabilite de lege
Inalienabilitatea- nu se poate renunta la capacit de exercitiu
Intangibilitatea- nici o persoana nu poate fi lipsita in parte sau in intregime de
capacit de exercitiu decat in cazurile prevazute de lege.
Egalitatea- exprima ideea ca aceasta capacitate este egala pentru toti
Capacitatea de exercitiu – 3 situatii juridice:
-capacit de exercitiu deplina
- lipsa capacitatii de exercitiu
- capacitate de exercitiu restransa
Capacitatea de exercitiu deplina constituie regula. Persoanele pot sa-si asume
obligatii si sa beneficieze de drepturi subiective civile si sa incheie acte juridice fara
reprezentant si fara incuviintare legala( in afara cazurilor prohibite de lege).
Inceputul capacit de exercitu deplina este atunci cand persoana devine majora(18
ani) sau minorul care se casatoreste.
Rezulta doua moduri prin care se obtine capacit de exerciutiu deplina :
- la majorat- 18 ani
- prin casatorie - actul normativ prevede ca barbatul sa aiba 18 ani iar femeia
16( ori 15 pentru motive temeinice si numai cu aviz dat de medic si primaria
locala).

Incetarea capacitatii de exercitiu deplina:

- prin moarte
- prin punerea sub interdictie judecatoreasca( reversibila)
- prin declararea nulitatii sau anularea casatoriei inainte ca femeia sa fi
implinit 18 ani, daca se demonstreaza ca aceasta a fost de rea credinta.
Lipsa capacitatii de exercitiu:
- minorul care nu a implinit 14 ani
-persoana aflata sub interdictie
Sunt in incapacitate juridica minorii si interzisii. In materie testamentara lipsa
capacit de exercitiu a minorului se intinde pana la varsta de 16 ani.
 Capacitatea de exercitiu restransa :
Cand minorul de 14 ani poate incheia acte juridice dar acestea se incheie numai cu
incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal (parinti , tutore ).
In unele cazuri pentru incheierea anumitor acte juridice civile este nevoie in afara
acordului ocrotitorului legal si de cel al autoritatii tutelare.
Exista un numar limitat de acte juridice interzise minorului de 14 –18 ani : donatii,
ipoteca , gaj.
Incetarea capacitatii de exercitiu restransa:
- minorul dobandeste capacitate deplina cand implineste 18 ani ( iar in cazul
casatoriei fetele de 16 respectiv 15 ani.
In cazul casatoriei incetarea capacit de exercitiu restransa , nu este definitiva , fiind
reversibila ,in cazul declararii nulitatii casatoriei ( daca femeia nu a implinit 18 ani
si a fost de rea credinta)
- minorul este pus sub interdictie judecatoreasca
- minorul decedeaza
Actele care se incheie cu minorii care nu au implinit 14 ani sunt anulate pentru
incapacitate, chiar daca nu exista leziune.
Daca minorii si interzisii sunt acceptati in aceasta calitate, in actiunea de resciziune
( anulare ) acestia nu intorc ceea ce au primit in urma acestor angajamente, decat
daca se probeaza ca au profitat.
9. Drept subiectiv
Drepturile subiectului activ se numesc drepturi subiective.Drepturile subiective
inseamna posibilitatea recunoasterii de lege subiectului activ de a avea o anumita
conduita si a pretinde subiectului pasiv sa dea sa faca sau sa nu faca ceva si la
nevoie poate apela la forta de constarangere a statului.
Clasificarea drepturilor subiective
1. Dupa numarul persoanelor care se obliga fata de titularul dreptului :
a) drepturi absolute
b) drepturi relative
Dreptul absolut este acel drept in baza caruia titularul poate sa-si exercite singur
toate prerogativele, adica posesia, folosinta si dispozitia. Celelalte persoane sunt
subiecte pasive si au obligatia de a nu face ceva care sa aduca atingere titularului
dreptului
Caracteristici :
 are identificat numai subiectul activ adica pe proprietar care este titularul
dreptului
 subiectele pasive nu sunt determinate, sunt toate celelalte persoane cu
exceptia titularului dreptului
 dreptul absolut este opozabil tuturor adica trebuie respectat de toate
subiectele pasive
 dreptul absolut este dreptul de proprietate

Dreptul relativ – acestea sunt drepturi care in momentul nasterii lor presupun
determinarea atat a subiectului activ cat si a celui pasiv
 Caractere juridice :
« este determinat atat subiectul activ cat si cel pasiv
« obligatia subiectului pasiv consta intr-o prestatie adica a da sau a face ceva
« este opozabil partilor

2. Dupa continut :
a)drepturi patrimoniale
b)drepturi nepatrimoniale

10. Opozabilitatea

Calitate a unui act juridic sau a unui drept subiectiv, de a produce efecte intre partile
raportului juridic si de a impune respectarea lui si de catre alte persoane.
Uneori opozabilitatea unui act fata de terti este conditionata de indeplinirea unor
forme de publicitate, ca, de exemplu, in cazul contractelor de vanzare-cumparare
privind imobilele. Intocmirea sau rectificarea actelor de stare civila, facuta in
temeiul unei hotarari judecatoresti, este opozabila si tertilor, care au insa dreptul sa
faca dovada contrara

11.Obligatia in sens juridic

Obligatia este indatorirea subiectului pasiv adica a debitorului. Obligatia consta intr-
o prestatie pozitiva, adica a da sau a faec si una negativa, a nu face.
A da – inseamna a transfera un drept sau o a constitui un drept
A face – este o actiune in favoarea subiectului activ
A nu face – adica subiectul pasiv se obliga sa nu faca ceva care sa afecteze
dreptul subiectului activ

„Prin actul juridic civil se înţelege o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a

produce efecte juridice, respectiv, de a naşte, modifica ori stinge un rapot juridic
civil concret.”

Bibliografie:
1. Drept civil –Cursuri,Tratate, editia 2015