UNIVERSITATEA DE STAT “ALECU RUSSO” BĂLȚI

Facultatea de Științe , Economice și ale Mediului

Catedra de științe economice

Procedeele tehnologice de obţinere a fontei, oţelului şi

laminatelor!

Elaborat:

Grupa: BA11R

Şpac Veronica

Profesorul:

Conf. univ., dr. Alina Tăbîrţă

Bălţi 2020
 CUPRINS
1. Proprietăţile tehnologice.....................................................................................................3
2. Obţinerea fontei...............................................................................................................3-5
3. Elaborarea oţelului...........................................................................................................6-8
4. Obţinerea laminatelor.......................................................................................................8-9
5. Concluzie........................................................................................................................9-10
6. Bibliografie………………………………………………………………….………..….10

2
 1.Proprietăţile tehnologice

Proprietăți fizico-chimice sunt:

greutatea specifică, densitatea, dilatația termică, contracția, conductivitatea termică,
conductivitatea electrică, rezistența la coroziune, refractaritatea, etc.
Proprietățile mecanice arată modul în care materialele se comportă sub acțiunea diferitelor
forțe exterioare la care sunt supuse. Principalele proprietăți mecanice sunt: rezistența la rupere,
elasticitatea, plasticitatea, tenacitatea, fragilitatea, duritatea, fluajul, reziliența, rezistența la uzură,
rezistența la oboseală.
Proprietățile tehnologice arată modul de comportare a materialelor în timpul diferitelor
procedee de prelucrare. Se poate vorbi de:
•proprietăți de turnare (fluiditatea, contracția, tendința de segregare);
•capacitatea de deformare plastică (maleabiliatea, ductilitaea, forjabilitatea);
•prelucrabilitate prin așchiere;
•sudabilitate;
•călibilitate.
2.Obţinerea fontei
Fonta reprezintă un aliaj de fier cu carbon, concentrarea carbonului fiind de 2-4%. Se obţine în
furnale, care sunt nişte cuptoare de forma unui turn rotund cu o înălţime egală cu cea a unei case
cu 30 etaje).În el se încarcă în straturi alternante cocs si concentrate de minereula care se mai

3
adaugă calcar, dolomită şi alte substanţe numite fondanţi.
Fondanţii ajută substanţele nemetalice să se ridice după topire deasupra meta-lului lichid,
formând zgura. Datorită arderii cocsului temperatura se ridică la 2000º C, ceea ce duce la topirea
minereului.În vremea arderii cocsului Odin aerul suflat se uneşte cu Cdin cocs, formând CO,
care, la rândul său, în condiţiile temperaturilor înalte, adiţionează cu oxigenul din minereu,
reducând astfel fierul. Fierul topit se scurge prin cocsul incandescent şi se saturează cu carbon,
transformându-se în fontă, care se acumulează pe fundul furnalului.Pe suprafaţa fonteitopite
pluteşte stratul de zgură lichidă, care este mai uşoară.La anumite intervale de timp, prin
deschizături speciale, numite găuri de eva-cuare, la început se lasă să se scurgă zgura acumulată,
apoi fonta.

Schema unui furnal.

Obținerea fontei s-a făcut folosind căldura (pirometalurgie) încă din secolul XIII. Principiul pe
care se bazează și astăzi pirometalurgia fontei constă în extragerea metalelor feroase din
minereurile de fier cu ajutorul combustibililor solizi, fondanţilor şi comburantului.

4
Principiul de funcționare se referă la separarea minereului de steril şi extragerea materialelor
metalice din util, folosind energia calorică furnizată de combustibil şi alte materiale necesare
proceselor de ardere, separare şi extragere Pentru obţinerea materialului metalic prin această
metodă, se folosesc cuptoare metalurgice ,în care metalul se separă de zgură datorită diferenţelor
dintre densităţile lor şi a degajării gazelor de ardere. Toate tipurile de cuptoare folosite sunt
prevăzute la partea exterioară cu un înveliş din tablă de oţel și sunt căptuşite la partea interioară
cu un strat de material refractar, în care sunt practicate orificii pentru încărcarea materialelor,
pentru introducerea comburantului şi pentru evacuarea materialelor metalice şi a zgurii.
Materialele refractare sunt produse nemetalice naturale sau fabricate care rezistă la temperaturi
de peste 1575°C, fără ca proprietăţile lor de bază să sufere transformări importante. Acest lucru
le face apte pentru a fi utilizate drept căptuşeală la cuptoarele metalurgice. Cele mai utilizate
materiale refractare sunt silicea, șamota, magnezita și dolomita.
2.1.Elaborarea fontei în furnalele modernă
În siderurgia modernă elaborarea fontei se realizează în cuptoare înalte, cu cuvă, de construcţie
verticală numite furnale (blast furnace). În interiorul furnalului, sub acţiunea căldurii produsă
prin arderea combustibilului (cocs), minereul de fier se reduce la fier pur, după care are loc
carburarea lui parţială. Ca produs principal se obţine fonta, iar ca produse secundare zgura şi
gazul de furnal. În anul 2012 producția mondială de fontă a fost de 908 milioane de tone/an. Din
aceasta, țările membre ale Uniunii Europene au produs 73 de milioane de tone/an, iar producția
în România a fost de 1,5 milioane de tone/an. Cel mai mare producător mondial este China, cu
544 de milioane de tone/an. Prețul fontei se situează între 400...600 $/tonă. Furnalul este o
instalație siderurgică de mari dimensiuni, funcționează în mod continuu, fără oprire timp de ani
de zile. Furnalele moderne au volumul util de peste 5000 m3, înălțimi de 40...50 de metri,
diametrul în zona creuzetului de 15...16 metri. Producția lor zilnică este de 10000...12000 tone
de fontă/zi.
Pentru producerea a 10000 de tone de fontă în furnal se consumă:
•16000...20000 tone de minereu de fier;
•4000...6000 tone de cocs (combustibilul);
•2000...4000 tone de calcar (fondantul);

5
 3.Elaborarea oţelului
Oţelul este un aliaj al fierului care conţine mai puţin de 2% carbon şi alte metale aliate. Există
câteva mii de mărci de oţel.Producerea oţelului are loc în oţelării, care reprezintă a treia etapă de
pro-ducere la combinatele siderurgice cu ciclu complet. Însăşi producerea poate avea loc în
convertizoare, cuptoare Martinsau cuptoare electrice.Un procent de 67% din producția mondială
3.1 Elaborarea oțelului în cuptor electric cu arc
Cuptoare electrice cu arc cu încălzire directă şi cu vatră neconducătoare (tip Hèroult), sunt
cuptoarele cele mai des folosite în metalurgie. În cazul acestora, arcul electric se închide prin
circuitul: electrod - arc - zgură - metal - zgură - arc - electrodul vecin. Cei trei electrozi care
pătrund prin bolta cuptorului până la o anumită distanţă deasupra încărcăturii sunt alimentaţi de
la un transformator trifazat, care coboară tensiunea de la 3000....6000 V la 80...200 V. Cuptorul
este de formă cilindrică cu fundul sferic și e aşezat pe o sanie de basculare acţionată
electrohidraulic.
Convertizorul reprezintă o cuvă de oţel înformă de pară cu o capacitate de 350-400 t căptuşită pe
dinăuntru cu cărămizi refractare.

3.2

6
Elaborarea secundară a oţelului
După elaborarea primară, fie pe ruta BOS, fie pe ruta EAF, oțelul în stare lichidă este preluat în
oala de turnare (ladle), unde este transformat în continuare, prin procese de elaborare secundară
(secondary steelmaking), până la obținerea compoziției corespunzătoare mărcii dorite.
Elaborarea secundară (fig. 2.19) are loc în oala de turnare, deasupra căreia se aduce un capac
special, prin care pătrund deasupra oțelului topit trei electrozi din grafit. Rolul acestora este de a
crea arcuri electrice de descărcare, menținând în acest fel temperatura înaltă necesară pentru ca
oțelul din oală să nu se solidifice. Pe la partea superioară, printr-o deschidere în capacul oalei, se
introduc adaosurile necesare pentru procesele de finisare a compoziției chimice a mărcii de oțel
ce se elaborează. Acestea pot fi:
•grafit, pentru a crește conținutul de carbon, conținut care în urma elaborării primare este de
aprox. 0,05%;
•elemente pentru rafinare, de regulă var, pentru reducerea avansată a conținutului de sulf și
fosfor în oțel;
•elemente pentru dezoxidare, de regulă feroaliaje (ferosiliciu, feromangan, feroaluminiu), pentru
eliminarea oxidului feros din oțel;
•elemente de aliere: crom, wolfram, vanadiu, nichel, molibden, cobalt, bor, etc.

7
 3.3 Turnarea oţelului în semifabricate
În secția de turnare a combinatelor siderurgice oțelul lichid din oala de turnare care este adusă de
la oțelărie BOS sau EAF, și are compoziția dorită, după parcurgerea etapelor necesare de
elaborare secundară în oala de turnare, va fi turnat în semifabricate. Aceste semifabricate vor fi:
•de tip lingou, obținute prin turnare în lingouri;
•tip blum sau sleb, obținute prin turnare continuă.
4.Obţinerea laminatelor
Laminatele prezintă producţia finită a siderurgiei. Asortimentul de laminate –circa 30 miide
numiri. Ele pot fi divizate în 5 grupe şi anume:
1.Tablă de diferită grosime şi lăţimedin care cea mai solicitată este cea cu grosimea de până la 3
mm. Acestui tip de tablă îi revine 30-45% din totalul de laminate.
2.Metal profilatîn formă de bare rotunde sau fasonate (10-30%).
3.Ţevi trase sau semifabricate pentrusudarea ţevilor(5-10%).
4.Sârmă pentru betonare(3-8%).
5.Şine pentru căile ferate(4-5%).Procesul de producere a laminatelor, în linii generale, este arătat
în schema de mai jos.

Lingourile sunt nişte blocuri mari căpătate în rezultatul solidificării oţelului în nişte forme
speciale.
Laminoarele de degroşare sunt nişte instalaţii, elementele de bază ale cărora sunt nişte
cilindri masivi, situaţi unul sub altul şi montaţi în aşa mod încât distanţa dintre ei să poată fi
schimbată. Cilindrii antrenează metalul în spaţiul dintre ei şi, supunându-l presării, îl subţiază şi
îl lungesc. În aceste instalaţii, din lingourile încălzite până la 1100-1300º C, se produc blumuri

8
sau sleburi.
Blumurile sunt nişte blocuri de oţel cu secţiunea pătrată.
Sleburile reprezintă nişte plăci cu secţiunea dreptunghiulară.
Instalaţiile de turnare continuă a oţelului sunt specifice tuturor întreprinde-rilor noi. Ele
produc direct din oţelul topitblumurisausleburifinite.
Laminoarele speciale reprezintă nişte instalaţii la care se produc un anumit tip de laminate
(tablă, metal profilat, ţevi, şine de cale ferată etc.).În ultimele decenii, la majoritatea uzinelor
siderurgice, recent construite, se utilizează metodare ducerii directe a fierului, fără utilizarea
procesului de fur-nal.Primele instalaţii industriale simple de reducere directă a fierului au apărut
în Suedia încă în 1911.
În prezent, ele reprezintă cuptoare verticale cu înălţimea de peste 50 m şi cu un diametru de 5
m.
Pelitele(granule de minereu înnobilat), ce conţin până la 67% fier, sunt lăsate să cadă
neîntrerupt din partea de sus a cuptorului, iar în întâmpinarea lor, de jos în sus, se ridică un flux
de gaz natural înfierbântat ce arde şi care conţine 90% COşi H.
Căldura flăcării asigură temperatura necesară pentru metalizarea pelitelor. Mi-nereul nu se
topeşte, ci se reduce în stare solidă şi, când ajunge la vatra cuptorului, conţine de acum peste
90% fier.
În continuare, el nimereşte în cuptoare electrice, undese curăţă de impurităţi, se capătă oţel, ca
mai apoi oţelul să nimerească la laminor.
5.Concluzie
Se mai poate spune foarte multe la tema dată . Prin urmare, putem să tragem o concluzie cât se poate
de clară dacă nu cu privire la ce este un procedeu tehnologic, adică ansamblul de operații mecanice,
fizice, chimice, care prin acțiune simultană sau succesivă transformă materiile prime în bunuri sau
realizează asamblarea, repararea ori întreținerea unui sistem tehnic.
Alegerea procesului tehnologic trebuie sa asigure atingerea urmatoarelor obiective:

- realizarea performantelor impuse asupra produsului

- realizarea volumului de productie stabilit
- un consum minim de materiale
- obtinerea unui produs cu aspect comercial corespunzator etc.
Atingerea acestor obiective presupune:
- organizarea corespunzatoare a procesului de fabricatie
- prevederea unor adaosuri de prelucrare cat mai mici
- folosirea celor mai adecvate SDV-uri

9
 - divizarea operatiilor complexe in operatii elementare care permit specializarea fortei de
munca si folosirea eficienta a utilajelor
- optimizarea ciclului de fabricatie in scopul reducerii timpului global de productie
În concluzie elaborarea procesului tehnologic presupune mai intai analiza caracteristicilor
constructive si dimensionale ale piesei sau subansamblului, a conditiilor de precizie
dimensionala si de forma, cat si a calitatii suprafetelor prelucrate. Alegerea variantei tehnologice
trebuie sa tina cont de proiectul de executie al produsului, utilajele disponibile, caracterul
productiei, semifabricatele folosite, organizarea procesului de fabricatie, calificarea fortei de
munca, conditiile de munca.
6.Bibliografie
https://ru.scribd.com/presentation/186984664/Metode-si-procedee-tehnologice

http://www.qreferat.com/referate/mecanica/Procedee-tehnologice-de-obtine443.php

https://prezi.com/u1979ipacywm/producerea-fontei-si-a-otelului/

http://magnum.engineering.upm.ro/~gabriela.strnad/Tehnologia%20materialelor%20I%20-
%20curs%20licenta%20an%20I/1%20CURS/Tehnologia%20materialelor%20curs%20Strnad%2
0Gabriela.pdf

10
 BIBLIOGRAFIE

1. https://biblioteca.regielive.ro/referate/tranzactii-internationale/comertul-mondial-cu-
cereale-eseu-comert-195625.html
2. https://www.apc-romania.ro/ro/i-ce-trebuie-sa-stim-despre-cereale-cerealele-integrale-
versus-cerealele-rafinate/MzMzLTE.html
3. https://ru.scribd.com/document/191512758/Filiera-cerealelor
4. https://superbebe.ro/super-bebelusul/fainoasele-sunt-esentiale-diversificare/

11
12