Adesea oamenii îşi doresc să se vindece, să fie mai liniştiţi, să aibă noroc,

înţelepciune, să se înţeleagă mai bine cu ceilalţi. Cu siguranţă mai sunt şi alte lucruri pe
care oamenii şi le doresc. Toate acestea sunt rezultate! Dar cum se împlinesc acestea?

Obţinerea rezultatelor ţine de structura noastră internă, atât cea fiziologică,

energetică, cât şi cea comportamentală. În medicina tradiţională chineză ni se prezintă
legătura dintre organele interne deţinătoare de energie cu structura fiziologică şi cu cea
comportamentală.

Plămânii sunt cei care ne ajută să absorbim energie (prin respiraţie), susţin spiritul
corporal (cu alte cuvinte grija faţă de corpul fizic), au legătură cu introspecţia, cu
descoperirea valorilor interioare, cu meditaţia. Ei ne ajută să învăţăm.

Rinichii sunt depozitul principal de energie al corpului (ei depozitează şi energia pe

care am primit-o la naştere de la părinţi), susţin funcţia de cufundare a energiei spre
straturile de profunzime (spre oase, măduvă, dar şi spre părţile de profunzime ale
conştiinţei). Rinichii sunt influenţaţi de starea de linişte (ce duce la apariţia înţelepciunii),
de continuitatea noastră, de căutarea adevărurilor esenţiale ale vieţii, de sinceritate. Ei ne
susţin abilitatea de a integra ceea ce am învăţat.
 Ficatul susţine abilitatea noastră de a ne deschide, de a exterioriza, de a munci,
susţine libera circulaţie a energiei, dar şi optimismul, încrederea, senzitivitatea şi
sensibilitatea noastră, tandreţea, gingăşia. El este influenţat de echilibrul nostru emoţional,
de manifestarea bunătăţii, a iubirii. Prin intermediul ficatului vom putea pune în aplicare
ceea ce am învăţat şi integrat.

Inima susţine buna circulaţie a sângelui în tot corpul, influenţează funcţiile psihice şi
ne dă abilitatea de a împlini. Prin buna ei funcţionare suntem obişnuiţi să terminăm
acţiunile începute, să rostim până la capăt ceea ce am început să spunem. Împlinirea are
însă legătură şi cu viaţa noastră interioară, spirituală.

Splina permite absorbţia, transformarea şi transportul substanţelor nutritive în

interiorul corpului, energia sa susţine menţinerea sângelui în vasele sanguine. Ea este
responsabilă de ascensiunea energiei în corp, însă principala sa caracteristică este
transformarea.

Să vedem acum cum apar rezultatele în viaţa noastră!

În primul rând, intrăm în legătură cu învăţătura, suntem atenţi la ceea ce învăţăm,

medităm asupra a ceea ce învăţăm. Toate acestea sunt susţinute de către plămâni
(simbolizaţi de metal). Însă obţinerea rezultatelor nu este posibilă doar prin înţelegerea
învăţăturii ce duce la schimbarea dorită în viaţa noastră.

În al doilea rând este necesară integrarea acestei învăţături în structura noastră

interioară, în cunoaşterea noastră, în felul nostru de a fi. Aici intervin rinichii (simbolizaţi de
apă), ce ne permit integrarea învăţăturii în partea de profunzime a conştiinţei noastre.
Rinichii susţin memoria, dar şi buna funcţionare a creierului.

În al treilea rând, aplicarea învăţăturii este cea care determină stabilizarea ei în

felul nostru de a fi. Ficatul (simbolizat de lemn) este cel ce pune lucrurile şi energia în
mişcare, susţinând libera ei circulaţie. Degeaba ştim teorie dacă nu o folosim pentru a
rezolva probleme. Mulţi cunosc importanţa unei trăiri pozitive (linişte, bunătate, sinceritate,
curaj, etc.), dar dacă acţiunile nu sunt însoţite de manifestarea acestor trăiri, atunci nu se
va schimba nimic în viaţa noastră. Tot agitaţi, irascibili, îngrijoraţi, invidioşi (etc.) vom fi!

În al patrulea rând, împlinirea învăţăturii este ceea ce urmărim. În acest fel

acţiunile noastre duc spre ceva! Inima (simbolizată de foc) împlineşte. Am putea spune, că
atunci când este vorba de o viaţă spirituală, inima ne ajută să o împlinim.

În al cincilea rând, după ce am împlinit învăţătura, observăm că ceva s-a schimbat

sau ar mai fi necesar să se schimbe. Este rândul transformării. Acesta este rolul splinei
(simbolizată de pământ). Acum vom transforma ceea ce a dus la problema noastră iniţială.
Felul nostru iniţial de a fi, de a gândi, de a simţi, de a comunica (etc.) a creat cauzele ce
au dus la problema pe care am întâlnit-o în viaţa noastră. Dar prin învăţătura cu care am
intrat în contact, prin integrarea ei în felul nostru de a fi, prin aplicarea ei, prin împlinirea
acesteia, deja am creat condiţiile pentru a ne transforma. Acceptând transformarea
noastră interioară, se va schimba şi viaţa exterioară!
 Atunci când rezultatele urmărite sunt cele din meditaţie, putem observa faptul că
printr-o atenţie trează, prin relaxarea corpului, prin îndepărtarea blocajelor de la nivelul
energetic, prin armonizarea spiritului, experimentăm adesea o stare de linişte. Aceasta
este doar descoperirea liniştii, am putea spune că este învăţătura despre ea.

După asta e necesar să integrăm liniştea în felul nostru de a fi. Pasul următor
constă în începerea şi desfăşurarea acţiunilor plecând dintr-o stare de linişte. Abia apoi
urmează împlinirea pe care liniştea o aduce în viaţa noastră. Dar tot nu s-a terminat:
acum vom identifica ce anume din structura noastră interioară se mai opune stării de
linişte şi vom transforma această parte până în momentul în care liniştea va fi în mod
natural o componentă a vieţii noastre.

La fel vom proceda şi pentru toate celelalte calităţi sufleteşti pe care ne propunem
să le cultivăm în viaţa noastră.

Cezar Culda

În procesul de învăţare, adesea oamenii îşi îndreaptă atenţia spre ceea ce studiază
(de exemplu, rolul alimentaţiei în menţinerea sănătăţii). Adesea, atunci când întâlnesc
ceva ce ei simt că nu pot aplica (cum ar fi sfatul că toate alimentele şi lichidele consumate
ar trebui să fie cel puţin la temperatura corpului) ei se blochează, spunându-şi că au dat
peste ceva ce nu pot aplica. Din această cauză, ei nu mai sunt atenţi şi la celelalte
aspecte din învăţătura pe care o studiază. Acest lucru se întâmplă deoarece nu sunt
parcurse cu răbdare rând pe rând etapele învăţării.

Prima etapă este despre conţinutul învăţăturii. În această fază contează

înţelegerea învăţăturii. Nu este vorba încă de aplicarea ei, nici măcar de integrarea ei.
Pentru a reuşi să înţelegem ceea ce studiem e important să nu ne gândim la noi, la
celelalte cunoştinţe pe care le avem, ci numai la ceea ce învăţăm. Efortul pe care îl
depunem acum este acela de a înţelege mecanismele prezentate (de exemplu, ce
legătură este între buna funcţionare a ficatului şi starea interioară pe care o avem atunci
când susţinem diverse acţiuni).

După ce am înţeles toate acestea trecem la al doilea pas, integrarea în structura

noastră interioară a ceea ce tocmai am aflat. Acum observăm felul în care învăţătura
(ceea ce am aflat) devine pentru noi ceva natural. Chiar şi acum e important să nu cădem
în greşeala de a spune că nu putem aplica ceea ce am aflat, deci nu e pentru noi această
învăţătură. Atunci când reuşim să percepem ceva ca fiind natural, vom avea şi energia de
a aplica acest lucru. Înţelegeţi cât e de simplu?! Câte un pas odată, apoi celălalt pas!
Fiecare pas creează o energie ce face posibil următorul pas.

După ce aţi acceptat şi integrat învăţătura cu care aţi intrat în contact, o să fiţi uimiţi
de cât de uşor este să o aplicaţi. Pur şi simplu acţionaţi în mod natural, fără tensiuni, fără
reţineri, plecând dintr-o stare de linişte. Iar energia voastră din profunzime se pune cu
uşurinţă în mişcare pentru a susţine această acţiune.

Când aţi ajuns în această fază, deja totul merge bine. Acum sunteţi în etapa în care
simţiţi cum împliniţi ceea ce aţi învăţat. Iar acest lucru vă umple inima! Sunteţi fericiţi!

Cu această stare interioară observaţi dacă a mai rămas ceva în interiorul vostru, o
mică rigiditate, ce se opune sau rezistă în faţa fericirii, ceva ce vă vorbeşte de un trecut
sau de un viitor (niciodată de acum) ce ar fi „normal” să fie „într-un anumit fel”. Într-un fel
care nu este conform cu prezentul ce a rezultat prin ceea ce tocmai aţi împlinit. Cu
bunătate şi cu inima „deschisă” transformaţi acea parte ce încă mai rezistă, acea parte
care este poarta suferinţei.

Un exemplu concret!

Să exemplificăm toate
acestea pe modul concret
legat de învăţarea modului de
preparare a tăiţeilor şi a supei
cu tăiţei. Poate bărbaţilor o să
li se pară un pic ciudat acest
exemplu, dar trebuie să ştiţi
că în China şi în Japonia se
spune că maeştrii fac supă cu
tăiţei, deci cu precădere
bărbaţii!

Mai întâi e importantă

învăţarea metodei de
preparare a tăiţeilor, a felului
în care se prepară aluatul,
pregătirea sa pentru prepararea tăiţeilor. În primul rând, profesorul îţi explică metoda
concretă pentru pregătirea aluatului şi a tăiţeilor, cantităţile pe care le vei folosi, apoi vine
partea interesantă. Profesorul îţi spune faptul că după ce stăpâneşti tehnica este important
să înţelegi felul în care prin starea ta interioară vei influenţa calitatea mâncării!

Acum, un elev şi-ar putea pierde concentrarea, motivând acest comportament prin
faptul că lui i se pare că el nu va reuşi să pună suflet în ceea ce face. Dar profesorul îl va
corecta, spunându-i că în această fază a învăţării e suficient pentru elev să ştie modul în
care va proceda pentru a face o mâncare bună. Va afla la momentul oportun cum să
cultive o anumită stare interioară, pe care doreşte să o transmită prin mâncare. Acum e
suficient să ştie că aceasta e metoda de preparare corectă. Elevul va învăţa că e necesară
frământarea de mai multe ori a aluatului, adăugând ca ingrediente secrete bunătate,
răbdare, linişte, aspiraţia ca toţi cei care vor mânca din ceea ce el găteşte să fie sănătoşi
şi fericiţi. Numai după asta se pot pune tăiţeii decupaţi din aluat în apă fierbinte, pentru a fi
preparaţi mai departe.

După ce va fi înţeles toate aceste amănunte, atât pe cele tehnice cât şi pe cele
legate de implicarea stării interioare în pregătirea mâncării, elevul are nevoie de o
perioadă în care să poată integra toate acestea. În această fază, el se obişnuieşte cu
metoda pe care a auzit-o, cu etapele pe care trebuie să le parcurgă, cu amănuntele de
care e important să ţină cont. Încă nu prepară nimic, doar integrează ceea ce are de făcut.
El observă modalitatea în care profesorul său prepară mâncarea şi o gustă pentru a
înţelege mai bine.

Apoi trece la acţiune, aplicând ceea ce deja i se pare clar. El frământă de multe ori
aluatul, deprinzând tehnica de frământare. Pe măsură ce tehnica sa se îmbunătăţeşte, el
se deschide spre ceea ce şi-ar dori ca ceilalţi să simtă atunci când ar mânca ceea ce el
găteşte. Dar încă nu decupează tăiţeii. Continuă să tot frământe din nou şi din nou aluatul,
adăugând treptat ingredientele secrete pe care i le-a indicat profesorul său (răbdarea,
liniştea, o stare interioară bună, etc.). El experimentează puterea pe care o are trecerea
timpului asupra stării sale interioare, asupra încrederii ce se dezvoltă aplicând cunoştinţele
primite de la profesorul său.

În timp, el reuşeşte să termine cu uşurinţă mâncarea, simţind o mare bucurie şi

împlinire! Cu adevărat simte fericirea de a fi putut împlini metoda primită de la profesorul
său. De asemenea, el trăieşte bucuria transformării sale interioare prin aplicarea a ceea ce
a învăţat. Iar dacă ceva nu a deprins şi aplicat cu succes, nu e nici o problemă, acum
simte energia şi entuziasmul depăşirii dificultăţilor.

Cezar Culda