4.

Ratele de rentabilitate – expresie relativa a rentabilitatii

Analiza profitului poate oferi informatii cu privire la rentabilitatea absoluta a

intreprinderii. Atit pentru diagnosticul intern cit si pentru utilizatorii externi
ai informatiei privind intreprinderea, cunoasterea capacitatii de a produce
profit absolut nu este suficient de reprezentativa. Drept urmare, se impune
compararea masei profitului cu alte marimi, in special cu marimile care
exprima efortul depus pentru obtinerea masei profitului, degajindu-se astfel
rate ale rentabilitatii care, din punct de vedere al analizei, au o mai mare
capacitate informationala.
Exprimarea rentabilitatii relative se realizeaza printr-un sistem de rate ce
exprima capacitatea intreprinderii de a asigura, cu ajutorul resurselor de care
dispune, remunerarea capitalurilor investite. Acest sistem de rate se
determina ca raport intre efectele economice si financiare obtinute de
intreprindere si eforturile depuse pentru obtinerea lor.
Importanta cunoasterii ratelor de rentabilitate deriva din:
Favorizeaza orientarea structurii productiei pe produse, ramuri si subramuri,
in sensul gasirii celor care ofera cel mai mare avantaj. Fluxurile economice
se redirectioneaza permanent, imprimind activitatilor economice o
dezvoltare inegala;
Stimuleaza gestiunea prin utilizarea rationala a resurselor;
Contribuie la intarirea interesului intreprinzatorului pentru diferentierea
produselor avind in centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate;
Favorizeaza segmentarea pietei si diferentierea strategiilor comerciale.
In analiza economico-financiara a rezultatelor intreprinderii, ratele de
rentabilitate permit efectuarea de comparatii intre grupuri de intreprinderi,
comparatii temporale pentru aceeasi interprindere, comparatii in raport cu
standardele elaborate. In functie de elementele luate in calcul pentru
determinarea lor, teoria si practica economica opereaza cu mai multe tipuri
de rate ale rentabilitatii:
4.1 Rate ale cheltuielilor fata de venituri;
4.2 Rate ale rentabilitatii comerciale (rate de profitabilitate);
4.3 Rate ale rentabilitatii resurselor consumate;
4.4 Rate ale rentabilitatii economice (numite si rate de randament);
4.5Rate ale rentabilitatii financiare (numite si rate ale rentabilitatii globale).

4.1 Rate ale rentabilitatii cheltuielilor fata de venituri

Denumirea acestei rate reda insasi modul de calcul: raportarea cheltuielilor

la venituri. In situatia mentionata, se recurge la caracterizarea rentabilitatii

1
prin conexiunea cheltuieli-venituri. Aceasta nu inseamna ca toate cheltuielile
au veniturile ca efect opozabil. Asa de exemplu, cheltuielile financiare nu
sunt in relatie de determinare cu veniturile financiare (in cea mai mare parte
se poate face conexiunea cu veniturile din exploatare), dupa cum nici efectul
cheltuielilor extraordinare nu este regasit in veniturile extraordinare.
Ca rate ale rentabilitatii cheltuielilor fata de venituri, prezentam :
Rata rentabilitatii cheltuielilor totale fata de veniturile totale, al carei model
de calcul este :
Cht Ch  Ch f  Chex
Rt  *100 sau Rt  e *100
Vt Ve  V f  Vex
Unde:
Cht = suma cheltuielilor totale; Vt = suma veniturilor totale ; Che = suma
cheltuielilor de exploatare; Ch f = suma cheltuielilor financiare ; Chex = suma
cheltuielilor extraordinare; Ve = suma veniturilor din exploatare ; V f = suma
veniturilor financiare; Vex = suma veniturilor extraordinare
Rata cheltuielilor de exploatare fata de veniturile din exploatare:
n

Ch  chei
Rche  e *100 sau Rche  i 1
*100
Ve n

i 1
vei

Rata cheltuielilor financiare fata de veniturile financiare, rata pe care o

putem considera „raport componential” al ratei totale tocmai datorita lipsei
conexiunii venituri financiare-cheltuieli financiare:
n

Ch f  ch fi
Rch f 
Vf
*100 sau Rch f  i 1
n
*100
i 1
v fi

Rata cheltuielilor extraordinare fata de veniturile extraordinare, rata ce se

poate constitui atunci cind sunt inregistrate atit venituri cit si cheltuieli
extraordinare:
Chex
Rchex  *100
Vex

4.2 Rata rentabilitatii comerciale

Analiza eficientei politicii comericiale (aprovizionare, stocare, vanzare), a

politicii de preturi practicate, se realizeaza in cu ajutorul ratei rentabilitatii
comerciale. Prin raportarea unui indicator al rentabilitatii in marimi absolute

2
la volumul vinzarilor, se evalueaza capacitatea intreprinderii de a genera un
profit pentru o marime data a cifrei de afaceri.
Obiectivele analizei si sfera de investigare implica constructia acestui
indicator prin luarea in considerare, in calitate de “efect” a rezultatului
brut/net al exploatarii, excedentului brut al exploatarii sau marja comerciala,
corespunzator activitatii curente de exploatare sau totale, reflectate prin
intermediul cifrei de afaceri:
n

Re xpl RC 
P
* 100  q vi c i
Rc  * 100 sau n _
sau RC  (1  i 1
) * 100
CA  q vi p i n _
i 1 
i 1
q vi p i

RBE Rnet ( Re  R f  Rex )  I

Rc  *100 sau Rc  * 100 sau RC  *100
CA CA CA

MC
Rc  * 100
CA
RB
RC  * 100
CA

Nota: in formulele de calcul a ratei rentabilitatii comerciale s-au folosit

urmatoarele simboluri:
Rc = rata rentabilitatii comerciale; Rexpl = rezultatul exploatarii
RBE = rezultatul brut din exploatare; Rnet = rezultatul net al exercitiului
R B  rezultat brut; MC = marja comerciala
CA = cifra de afaceri; P  profit aferent cifrei de afaceri
di  desfacerea marfurilor pe grupe
p v  pret mediu de vinzare pe grupe de marfuri
i

ci  costul (pretul de cumparare) marfurilor

Indiferent de modalitatea de calcul, scopul analizei este de a explica evolutia
acestui indicator, de a-i stabili tendinta. Cresterea ratei rentabilitatii
comerciale aferente activitatii de exploatare fata de o anumita baza de
referinta reflecta o stare pozitiva si are loc atunci cand dinamica indicatorilor
absoluti ai rentabilitatii devanseaza dinamica cifrei de afaceri.
Rata rentabilitatii comerciale calculata pe baza rezultatului exploatarii
demonstreaza capacitatea intreprinderii de a obtine profit dupa calculul
tuturor costurilor de exploatare (incluzand amortizarile si provizioanele),
permitand remunerarea furnizorilor de capitaluri angajate si participarea
intreprinderii la repartizarea venitului national (pe seama impozitelor).
Pentru o mai buna evaluare a performantelor activitatii de exploatare, in

3
cazul intreprinderilor industriale se recomanda compararea rezultatului
exploatarii cu veniturile din exploatare.
Indicatorul rata rentabilitatii determinat pe baza rezultatului brut al activitatii
de exploatare pune in evidenta capacitatea intreprinderii de a genera
excedente destinate acoperirii costului capitalurilor angajate (amortizarea
imobilizarilor corporale, remunerarea capitalurilor imprumutate), riscurilor
eventuale (pe seama mecanismului de constituire a provizioanelor) si
asigurarea remunerarii asociatilor sau actionarilor . O valoare ridicata a
acestui indicator reflecta capacitatea financiara a intreprinderii de a asigura
resurse necesare investitiilor.
Modificarea ratei rentabilitatii comerciale determinata in functie de
rezultatul brut din exploatare poate fi cauzata de mai multi factori. De
exemplu, o descrestere a acestei rate poate indica o mai mare competitie pe
piata si de aceea au fost impuse preturi de vanzare mai mici, sau in mod
alternativ poate exista o crestere in costul materiilor prime. O crestere a ratei
rentabilitatii comerciale in acest context poate indica faptul ca intreprinderea
este in pozitia de a exploata piata si de a cere preturi mai mari pentru
produsele sale.
Rata rentabilitatii comerciale stabilita in functie de rezultatul net * este o rata
usor de calculat, care nu necesita o pregatire prealabila a informatiilor, fiind
recomandata in principal analizei pe perioade scurte de timp a activitatii
intreprinderilor. Dimensiunea inregistrata de aceasta rata incorporeaza si
impactul activitatii financiare, respectiv activitatii extraordinare asupra
eficientei activitatii desfasurate. Pentru investitori, rata rentabilitatii
comerciale in functie de profitul net are o semnificatie aparte: cat de mult
din fiecare leu provenit din vanzari le revine, ca si proprietar, pentru a
realiza o afacere sau pentru a primi dividende.
Relatia dintre rata rentabilitatii comerciale calculata pe baza rezultatului brut
din exploatare si cea calculata pe baza rezultatului net ajuta de asemenea la
caracterizarea masurii in care intreprinderea isi gestioneaza activitatea. Daca
rata rentabilitatii comerciale ce are la baza profitul net a crescut in timp ce
rata ce are la baza profitul brut din exploatare a ramas constanta, se poate
spune ca intreprinderea gestioneaza in mod eficient activitatea de exploatare.
Daca rata calculata pe baza profitului net a scazut in timp ce rata determinata
pe baza profitului brut din exploatare a ramas constanta, acest aspect ar
putea indica necesitatea unui control mai strans asupra cheltuielilor
activitatii desfasurate.
*
Weston F., Copeland Thomas E. - Managerial Finance-The Dryden Press, 1992

4
Rata rentabilitatii comerciale calculata in functie de marja comerciala pune
in evidenta posibilitatea acoperirii tuturor cheltuielilor intreprinderii, cu
exceptia costului de achizitie a marfurilor vandute. Importanta cunoasterii
acestui indicator rezida in aceea ca in cazul intreprinderilor comerciale o
singura categorie de cheltuieli, respectiv costul de cumparare, este direct
proportional cu vanzarile realizate, celelalte cheltuieli avand un caracter
structural accentuat. Pornind de la rata rentabilitatii comerciale calculata in
functie de marja comerciala, in cazul intreprinderilor cu activitate
comerciala, se poate calcula rata fata de rezultatul din exploatare, dupa cum
urmeaza:

MC Chc _ _
Rc  *100  *100  C  N t
CA CA
unde:
_
Chc = suma cheltuielilor de circulatie; C = cota medie a adaosului comercial
_
N t = nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulatie

Rata rentabilitatii comerciale calculata in functie de marja comerciala da o

imagine interna asupra politicii de profitabilitate a intreprinderii. Variatiile
acestei rate pot indica fraude sau erori daca nu pot fi explicate prin schimbari
ale politicii de pret ale intreprinderii sau al mixului de vanzari. Iata de ce
este privita ca un indicator important de catre auditori financiari.
Daca presupunem ca intreprinderile incearca sa isi maximizeze profiturile,
exista doua strategii contrastante: vanzari mari cu marja mica sau un volum
mic de vanzari cu o marja mare. Un studiu al ratei rentabilitatii calculate pe
baza marjei contureaza imaginea strategiei intreprinderii de maximizare a
profitului si de asemenea confera o baza reala pentru comparatii intre
intreprinderi. Aceasta rata este deasemenea utila in estimarea profiturilor
viitoare, prin comparatie cu performantele diferitelor intreprinderi sau prin
comparatie cu performantele intreprinderii de-a lungul catorva ani.
O intreprindere cu o rata de rentabilitate calculata in functie de marja
comerciala este vulnerabila la schimbarile de pret care pot anula sau reduce
serios profiturile. Riscul este cu atit mai mare daca intreprinderea are costuri
fixe mari in contextul scaderii cifrei de afaceri sau al cresterii costurilor.
Posibile cauze ale variatiei de la un an la altul ale ratei rentabilitatii ce are la
baza marja comerciala sunt :
cresterea costurilor care nu s-a alocat in mod proportional catre clienti prin
cresterea preturilor

5
incheierea de contracte de vanzare la preturi mai mici decat marjele normale
de profit
schimbari in mixul de vanzari (vanzare de produse cu inalt grad de
profitabilitate, sau vanzari mai mici de produse cu marja de profit mica, sau
viceversa)
erori in procedura « cut-off » (incluzand in volumul vanzarilor vanzarea unui
produs care nu a fost inclus la cumparari pentru ca factura de cumparare a
fost primita tarziu);
In legatura cu indicatorii rentabilitatii comerciale se pot face urmatoarele
aprecieri:
pun in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate;
evidentiaza influenta constrangerilor pietei si a politicii preturilor de
vanzare;
masoara nivelul rezultatului brut al exploatarii, independent de politica
financiara, politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor
extraordinare;
pun in evidenta eficienta activitatii de exploatare: productive, administrativa
si comerciala.
Principalele rezerve de crestere a ratei rentabilitatii comerciale vizeaza:
sporirea vanzarilor, cresterea puterii de negociere a intreprinderii cu
furnizorii si obtinerea unor preturi de achizitie avantajoase, ameliorarea
structurii vanzarilor in sensul cresterii ponderii celor cu o marja comerciala
individuala mai mare, accelerarea rotatiei stocurilor, optimizarea
cheltuielilor, maximizarea preturilor de vanzare, etc.
Rata rentabilitatii comerciale se deosebeste de rata rentabilitatii economice
respectiv de rata rentabilitatii financiare prin faptul ca nu ia in calcul masa
capitalului propriu sau imprumutat investit in activitatea intreprinderii, care
de fapt, ii permite obtinerea cifrei de afaceri.
Acest indicator este independent de structura finaciara a intreprinderii si nu
se preteaza comparatiilor inter-intreprinderi tocmai datorita faptului ca nu
tine seama de masa capitalului investit pentru desfasurarea activitatii. O
intreprindere poate inregistra la un moment dat o rata a rentabilitatii
comerciale mai mare decit a concurentilor sai, insa cu o masa de capital
relativ superioara. Pentru a se inlatura acest dezavantaj, rata rentabilitatii
comerciale se utilizeaza in analiza in mod conjugat cu rapoartele ce exprima
rotatia capitalurilor.
Analiza detaliata a ratei rentabilitatii comerciale pune in evidenta marja de
contributie a fiecarui produs, care alcatuieste gama produselor ce va fi
destinata vinzarii, la realizarea rentabilitatii comerciale a intreprinderii,
creindu-se astfel posibilitatea mentinerii in planul de productie a acelor

6
produse capabile sa-i aduca contributia maxima, in corelatie cu cerintele
pietei, si cu resursele de care dispune intreprinderea. Practica recomanda
corelarea analizei rentabilitatii comerciale cu analiza marjei, pentru a
evidentia toate pirghiile cu care este posibila rentabilizarea intreprinderii:
marja bruta aferenta fiecarui produs obtinut in cadrul intreprinderii, volumul
si structura productiei obtinute si vindute, preturile medii de vinzare,
costurile variabile aferente productiei si costurile fixe.

4.3 Rata rentabilitatii resurselor consumate

Rata rentabilitatii resurselor consumate se calculeaza prin raportarea unui

indicator al rezultatelor la consumul de resurse implicat in obtinerea lui,
exprimind in acest fel eficienta efortului materializat in costuri. Literatura de
specialitate ne prezinta rata rentabilitatii resurselor consumate sub
urmatoarele modalitati de calcul:
n _

P
 qvi p i
Rrc 
CH
* 100 sau Rrc  ( i n1  1) * 100
i 1
q vi ci

Re xpl Vexp l Re xpl

Rrc  * 100 sau Rrc  * * 100
CH exp l CH exp l Vexp l
unde:
Rrc = rata rentabilitatii resurselor consumate; P = profit aferent cifrei de
afaceri
CH = cheltuieli aferente cifrei de afaceri; Rexpl = rezultatul
exploatarii
CHexpl = cheltuieli din exploatare; Vexp l  venituri din exploatare
Dimensiunea ratei rentabilitatii resurselor consumate este data in principal
de variatia structurii vinzarilor, a costului unitar si a preturilor de vinzare.
Asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate se remarca influenta costului,
in sensuri diferite, atit prin numaratorul cit si prin numitorul raportului:
cresterea costului antreneaza atit scaderea numaratorului (a profitului) cit si
cresterea numitorului (a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri). Din acest
punct de vedere, impactul costului asupra ratei rentabilitatii resurselor
consumate este mult mai puternic comparativ cu alte rate*.
*
Robu V., Georgescu N. – Analiza economico–financiara, Editura ASE, Bucuresti, 2001

7
Dupa cel de-al doilea model, dimensiunea ratei rentabilitatii resurselor
consumate este direct proportionala cu rezultatul exploatarii si invers
proportionala cu cheltuielile de exploatare. Prin dinamica relativa a
rezultatului exploatarii superioara celei inregistrate de cheltuielile de
exploatare, cresterea ratei rentabilitatii resurselor consumate este evidenta.
In literatura de specialitate, se discuta despre valoarea optima a ratei
rentabilitatii resurselor consumate ca fiind incadrata intre 9% si 15%.

4.4 Rata rentabilitatii economice

Eficienta capitalului investit, a tuturor resurselor materiale, financiare

implicate in activitatea intreprinderii, sunt prezentate prin rata rentabilitatii
economice. In literatura de specialitate, rata rentabilitatii economice este
calculata dupa urmatoarele modele:

Rc RBE Re xpl
Re  * 100 sau Re  * 100 sau Re  *100
At At At

Re xpl RBE Re xpl

Re  * 100 sau Re  * 100 sau Re  * 100
A exp l Kinvestit Kinvestit

unde:
Re = rata rentabilitatii economice; RBE = rezultat brut din exploatare
Rexpl = rezultatul exploatarii; At = active totale
Aexpl = active de exploatare; Kinvestit = capital investit; Rc  rezultat
curent
In formula de calcul a ratei rentabilitatii economice, folosirea la numarator a
rezultatului exploatarii sau a rezultatului brut din exploatare este dictata de
interesele in luarea in considerare sau nu a politicii de amortizare sau
aprovizionare a intreprinderii. In componenta capitalului investit sunt incluse
valoarea bruta a activelor fixe, nevoia de fond de rulment si disponibilitatile
intreprinderii. De altfel, problema utilizarii activelor totale sau a capitalului
investit in determinarea ratei rentabilitatii economice este destul de
controversata in literatura de specialitate.
Indiferent de modalitatea de calcul utilizata, rata de rentabilitate economica
este independenta de mecanismul de finantare, de impactul activitatii
extraordinare cit si de politica fiscala.
Rentabilitatea economica surprinde eficienta mijloacelor materiale si
financiare alocate pentru desfasurarea activitatii unei intreprinderi.

8
Capitalurile angajate de o intreprindere in cursul unui exercitiu financiar
sunt reprezentate de capitalurile proprii si capitalurile imprumutate.
Remunerarea capitalurilor sub forma dividendelor sau a dobanzilor se
realizeaza dupa ce sunt acoperite investitiile strategice (active fixe),
investitiile de exploatare (nevoia de fond de rulment) si investitiile de
echilibru (pentru asigurarea disponibilitatilor banesti). Rentabilitatea
economica a capitalurilor investite nu tine seama de modalitatea de
procurare a capitalurilor.
Rata rentabilitatii economice exprima pe de o parte gradul de remunerare a
capitalurilor angajate in activitatea intreprinderii, iar pe de alta parte,
modalitatea de remunerare a riscurilor asumate de actionari sau asociati
pentru capitalul investit in intreprindere.
Dimensiunea ratei rentabilitatii economice joaca un rol hotaritor in stabilirea
modalitatii de finantare pe termen lung si scurt. Tot capitalul avansat in
activitatea intreprinderii trebuie remunerat dar, spre deosebire de capitalul
propriu (remunerat in masura obtinerii de profit), capitalul imprumutat
trebuie remunerat indiferent de rezultatele intreprinderii. O intreprindere ce
beneficiaza de capital imprumutat (in special de credite bancare), va suporta
cheltuieli financiare ridicate care ii vor diminua posibilitatile de
autofinantare. Pentru a asigura acoperirea nevoilor de finantare, va fi nevoita
sa recurga la obtinerea de noi credite. In aceste conditii se impune criteriul
rentabilitatii: daca rata rentabilitatii economice este superioara ratei dobinzii,
este posibil si de dorit sa se apeleze la credite. In fapt, prin compararea ratei
rentabilitatii economice cu costul capitalului imprumutat (rata dobinzii), ia
nastere efectul de indatorare.
Rata rentabilitatii economice trebuie apreciata in functie de rata inflatiei. O
rata a rentabilitatii economice superioara ratei inflatiei va putea asigura
conservarea “substantei economice” a intreprinderii si chiar reinoirea si
cresterea activelor sale economice, intr-o perioada cit mai scurta. In realitate,
rata rentabilitatii economice trebuie sa remunereze capitalurile investite, cel
putin la nivelul ratei medii a dobinzii, plus riscul economic si financiar pe
care si l-au asumat cei care au plasat capitalul in interprindere.
Rata rentabilitatii economice trebuie sa fie superioara ratei inflatiei, pentru a
fi posibila o remunerare a capitalurilor investite la un nivel minim al ratei de
randament din economie (rata medie a dobanzii) si al unui nivel de risc
economic si financiar asumat de cei care au pus capitaluri la dispozitia
societatii, permitand in acelasi timp reinnoirea si cresterea activelor in cadrul
societatii comerciale.
In literatura de specialitate regasim adeseori afirmatia ca o intreprindere,
pentru a asigura reinnoirea activelor sale intr-o perioada cit mai scurta

9
paralel cu o remunerare corespunzatoare a investitorilor, trebuie sa
inregistreze o rata a rentabilitatii economice (calculate in functie de
rezultatul brut din exploatare si activele totale) valoarea de 25 % (intr-o
economie de piata cu functiune normala).
Dimensiunea ratei rentabilitatii economice este folosita frecvent in analize
externe, deoarece permite efectuarea comparatiilor in spatiu intre
intreprinderi apartinand aceluiasi sector, indiferent de marimea lor sau forma
de proprietate, masurand aptitudinea capitalului economic de a asigura
reinnoirea si remunerarea sa ca factor de productie, reinnoire care ar trebui
sa se realizeze intr-un orizont de timp mediu (de exemplu 4 ani).

4.5 Rata rentabilitatii financiare

Rata rentabilitatii financiare este un indicator semnificativ in aprecierea

performantelor economico–financiare ale intreprinderii atit in cadrul
diagnosticului intern cit si in analizele solicitate de partenerii externi. In
literatura de specialitate, rata rentabilitatii financiare este regasita sub
urmatoarele modalitati de calcul:
rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent
Rcurent
Rf  * 100 sau
Kpm
Rbrut
Rf  * 100
Kpm

Nota: aceasta rata este intilnita si sub denumirea de rata economica a

rentabilitatii capitalului permanent
Rnet  Dob
Rf  * 100
Kpm
rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu (Return on Equity–ROE)*
Rnet
Rf  * 100
Kpp
unde:
Rf = rata rentabilitatii financiare; Rcurent = rezultatul curent al exercitiului
Kpm = capital permanent; Rbrut = rezultat brut, inainte de impozitare
Rnet = rezultat net al exercitiului; Dob = dobinzi pentru datorii pe termen
mediu si lung
Kpp = capital propriu

*
Hawawini G., Viallet C. – Finance for executives, Second Edition,

10
In teoria de specialitate, in cadrul ratelor de rentabilitate financiara sunt
regasite si urmatoarele rate:
rata de rentabilitate a activelor totale (“Return on Total Assets” – ROA),
calculata dupa cum urmeaza:
Rnet
ROA  *100
At
rata de rentabilitate a capitalului utilizat (ROCE):
Rid
ROCE  * 100
Kpm
unde: Rid  rezultat inainte de impozitare si dobinzi

Daca rata rentabilitatii economice exprima remunerarea capitalului investit

facind referire numai la activitatea de exploatare, rata rentabilitatii
financiare cuantifica remunerarea capitalului propriu prin prisma tuturor
celor trei tipuri de activitati: exploatare, financiara si extraordinara.
Rata rentabilitatii financiare are in vedere provenienta capitalurilor, fiind
sensibila la structura financiara a intreprinderii si in mare masura influentata
de gradul de indatorare al interprinderii.
Rentabilitatea unei intreprinderi nu poate fi analizata independent de
aspectele legate de structura sa financiara. Pentru orice intreprindere prezinta
interes cunoasterea structurii financiare cu care isi poate desfasura o
activitate rentabila, precum si cunoasterea nivelului de indatorare la care
poate apela, astfel incit acesta sa nu se reflecte negativ asupra rentabilitatii
sale financiare. Nerespectarea acestei restrictii ar conduce la un dezechilibru
financiar, in pofida unei rentabilitati economice semnificative, care va fi
absorbita de nivelul cheltuielilor financiare generate de un grad de
indatorare mult prea ridicat.
Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu pune in evidenta
randamentul capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de
actionarii unei societati prin cumpararea actiunilor societatii. Profitul, sursa
importanta de finatare a dezvoltarii unei activitati, reprezinta parte
componenta a capitalurilor unei intreprinderi, remunerand, in primul rand,
participarea actionarilor, prin intermediul dividendelor. O crestere a acestui
indicator evidentiaza o activitatea eficienta din punct de vedere al
fructificarii capitalurilor proprii.
In determinarea ratei rentabilitatii financiare a capitalului propriu se tine
cont de metodologia de calcul a profitului net, respectiv de regimul de calcul
al amortizarii si provizioanelor, al cheltuielilor deductibile si nedeductibile
avute in vedere la determinarea bazei de calcul a profitului impozabil.

11
Actiunile unei intreprinderi cotate la bursa sunt intr-o mai mare masura
solicitate atunci cand rata rentabilitatii financiare este superioara ratei medii
a dobanzii, asigurind in acest fel cresterea cursului bursier.
Reactia pietei financiare in functie de rentabilitatea financiara se calculeaza
cu ajutorul indicatorului numit coeficient de capitalizare bursiera (PER =
price earning ratio)*, care masoara de cate ori investitorii sunt dispusi sa
plateasca profitul ce revine pe o actiune:
Cba
PER 
Pa
unde:
PER = coeficient de capitalizare bursiera; Cba = cursul bursier al actiunii
Pa = profitul pe actiune
Marimea coeficientului de capitalizare bursiera arata cit de mult sunt dispusi
investitorii sa plateasca pentru o unitate de profit raportat. Beneficiul pe
actiune indica potentialul de crestere si riscul unei companii. Pentru
intreprinderile cu mai bune perspective de vinzare (in conditii economice si
de risc constante), coeficientul de capitalizare bursiera va inregistra valori
mai mari. Valori mai mici vor fi inregistrate in cazul intreprinderilor cu
activitati riscante, pentru care se estimeaza o scadere a profiturilor.
In fapt, variatia capitalizarii bursiere depinde de actiunea riscului la nivelul
ramurii de activitate, de evolutia gradului de indatorare si de variabilitatea
profiturilor viitoare.
Rentabilitatea financiara constituie un indicator de baza ce caracterizeaza
performantele intreprinderilor, indicator care se afla sub directa incidenta a
politicii comerciale (rentabilitatea comerciala), a eficientei capitalului
angajat (rentabilitatea economica) cit si a politicii financiare a intreprinderii.
Atit ratele de rentabilitate economica cit si ratele de rentabilitate financiara
sunt foarte importante pentru utilizatori, dar sunt foarte multe dificultati in
folosirea lor. In principal, problemele de baza ce apar in ceea ce priveste
ratele mentionate deriva din forma de rezultat si capital luata in calcul.
Legat de rezultatul (profitul) evidentiat in determinarea ratelor de
rentabilitate economica si financiara, mentionam:
In cazul in care sunt comparate doua sau mai multe intreprinderi prin prisma
ratelor de rentabilitate mentionate, politicile contabile vor fi diferite in mod
cert si anumite ajustari vor fi necesare;
Contabilitate la costul istoric tinde sa supraevalueze profitul pentru ca
deprecierea se bazeaza pe costul istoric, nu pe valoarea curenta (prezenta), si
totodata castigurile latente asupra activelor sunt incluse in profitul raportat;
*
Stancu I. – Finanţe - Editura Economică, Bucureşti, 1997

12
Profitul poate fi considerat dupa adaugarea elementelor extraordinare care
afecteaza realizarea de comparatii;
Veniturile necomerciale pot fi omise daca obiectivul este masurarea
rezultatului asupra activelor din exploatare. Valoarea din balanta a
investitiilor aducatoare de venituri trebuie exclusa.
In ceea ce priveste „deficientele” ratelor de rentabilitate economica si
financiara redate de capitalul folosit in calcul, precizam:
Daca se utilizeaza costul contabil istoric, capitalul utilizat este subevaluat;
subevaluarea capitalului si supraevaluarea profitului, ca efecte cumulate ale
costului contabil istoric, duce la o supraevaluare a ratelor de rentabilitate;
La intreprinderi difera gradul de capitalizare a activelor necorporale; o
posibilitate in inlaturarea acestei deficiente ar presupune ignorarea oricarei
includeri de goodwill (fond de comert), marci si altele de aceste gen in
activele imobilizate;
Determinarea descoperirilor de cont poate fi dificila. Pentru anumite
intreprinderi, descoperirile de cont reprezinta o caracteristica continua a
aranjamentelor lor financiare; descoperirile de cont ar trebui sa fie
prezentate sub forma de datorii curente. Se pot include toate dobinzile
decuragand din datorii oriunde apar ele in bilant si, pentru consistenta, sa se
excluda dobanzile platite din profit in momentul calcularii ROCE.
Cu toate deficientele remarcate, ratele de rentabilitate ramin indicatori de
baza in caracterizarea performantelor intreprinderilor. Abordarea sistematica
a problematicii rentabilitatii permite pozitionarea corecta a intreprinderii in
sistemul strategic caruia ii apartine si, totodata, fundamentarea obiectiva a
orientarilor de perspective.

13