Ion ST Basgan Un Inventator Roman Pentru Eternitate A6O PDF

Conf. univ. dr. ing./ec. GABRIEL I.
NĂSTASE
− doctor în inginerie mecanică

− doctor în economie
− doctorand în ştiinţe militare
ION ŞT. BASGAN

UN
INVENTATOR
ROMÂN
PENTRU ETERNITATE
Editura ION BASGAN Editura PERFORMANTICA

Bucureşti - 2004 Iaşi - 2004
EDITURA "PERFORMANTICA",
Iaşi, B-DUL CAROL I, nr. 3-5,
performantica@inventicaincd.ro
tel./fax. 0232 214763
Editură acreditată de CNCSIS Bucureşti, 142/30.06.2003
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:
NĂSTASE, I. Gabriel
Ion Şt. Basgan - un inventator român pentru eternitate/ Gabriel I.
Năstase
- Iaşi; Editura Performantica, 2004
394 p.; 24 cm.
ISBN: 973 -730-024-6
- Bucureşti; Editura Ion Basgan, 2004
394 p; 24 cm
ISBN: 973-86740-1-8
Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr. Alex T. Bogdan
Membru corespondent al Academiei Române
Gl. bg. (r) dr. ing. Marian Rotaru
Consilier editorial:
Prof. univ. dr. Traian D. Stănciulescu
Secretar de redacţie:
Octav Păuneţ
Tehnoredactare computerizată:
Dumitriana C. Bănica
Claudiu O. Petrescu
Copyright © 2004 by Gabriel I. Năstase
Toate drepturile aparţin autorului Gabriel I. Năstase.
Reproducerea sau transmiterea, chiar şi fragmentarea sub orice formă sau prin orice
mijloace cunoscute sau viitoare sunt permise numai cu acordul scris al editorului.
Ediţia a II-a revizuită şi adăugită.

Prima ediţie: Ion Basgan - Un inventator de geniu, Editura RAPANA, Bucureşti, 1997
Monografia „Ion Şt. Basgan, un inventator român pentru eternitate”,
reprezintă a II-a ediţie revizuită şi adăugită a lucrării „Ion Basgan, un
inventator de geniu” (Editura Rapana∗, Bucureşti 1997).
∗
Începând cu anul 2002 Editura Rapana şi-a schimbat denumirea în Editura Ion
Basgan.
ION ŞT. BASGAN
( 1902 – 1980)
CUPRINS
Cuvânt înainte...................................................................................9
Prefaţa 1 ..........................................................................................15
Prefaţa 2 ..........................................................................................18
Prefaţa 3 ..........................................................................................24
Prefaţa 4 ..........................................................................................28
REPERE ÎN TIMP .......................................................................39
• Scurtă istorie a industriei petroliere din România.............39
• Personalităţi româneşti ale domeniului .............................43
ECONOMIA MONDIALĂ AMENINŢATĂ DE
CREŞTEREA PREŢULUI PETROLULUI.....................................................54
• Istoria se repetă................................................................54
• SUA sunt dependente de Orientul Mijlociu .....................55
• Risc maxim......................................................................56
• Previziuni sumbre ............................................................58
• Petrolul irakian, miza cea mare .......................................59
• „ Moştenirea” lui Saddam Hussein .................................60
• Piaţa europeană a petrolului, un nou concept...................61
• Piaţa est-europeană, la mâna „Petrom”............................67
• Scumpirea petrolului, „vânt din pupa” pentru
industria biocombustibililor ....................................................70
• România, afectată de criza petrolului...............................71
VIAŢA ŞI OPERA........................................................................75
ACTIVITATEA TEHNICĂ.......................................................186
BREVETE, STUDII ŞI PUBLICAŢII. ALTE ACTIVITĂŢI
ŞTIINŢIFICE, TEHNICE ŞI DIDACTICE .............................210
• Brevete de invenţie, inovaţii.............................................210
• Studii şi publicaţii ............................................................218
• Conferinţe ţinute...............................................................239
• Lucrări premiate de ACADEMIA ROMÂNĂ ...................... 245
• Comunicări prezentate la ACADEMIA ROMÂNĂ ........... 245
• Comunicări prezentate la ACADEMIA DE ŞTIINŢE ...... 245
• Comunicări prezentate la congresele
din străinătate....................................................................245
• Comunicări şi rapoarte prezentate la
congresele din ţară ............................................................246
• Monografii .......................................................................253
• Proiecte importante în cadrul I.P.A.C.H...........................253
• Premiul de stat al R.P.R. ..................................................254
• Activitatea didactică.........................................................254
• Activitatea obştească ........................................................255
• Activitatea desfăşurată în străinătate ................................256
OPERA ECONOMICĂ..............................................................258
INTERVIURI ..............................................................................291
ACTIVITATEA POLITICĂ......................................................310
EFECTUL BASGAN ŞI APLICAŢIILE SALE.......................340
POSTFAŢĂ .................................................................................365
ANEXĂ - DATE IMPORTANTE DIN VIAŢA ŞI
ACTIVITATEA LUI ION ŞT. BASGAN.....................................369
BIBLIOGRAFIE.........................................................................389
Dedic această carte celor care mi-au îndrumat paşii în viaţă, mi-au
oferit un cămin liniştit şi o copilărie fericită învăluită în căldura sufletului lor.
Prezenţa şi poveţele lor, m-au învăţat să apreciez şi să promovez, atunci când
am avut ocazia, valorile autentice ale semenilor mei şi să visez la ceea ce viaţa
ne poate oferi uneori cu generozitate: satisfacţia creaţiei.
De aceea, ţin să adaug în mod deosebit o dedicaţie mamei mele, Maria
Năstase şi memoriei primilor mei dascăli: tatălui meu Ion Năstase; bunicului
meu Ştefan Năstase şi unchilor mei Nicolae Năstase şi Alexandru Block.
Şi nu în ultimul rând, doresc să mulţumesc tuturor celor care au fost
alături de mine, măcar pentru o clipă, cu vorba, cu gândul sau cu sufletul, în
momentele grele ale vieţii mele.
Mulţumesc totodată şi celui fără de care această carte nu ar fi apărut,
prietenului meu dr. ing. Ion I. Basgan, Senator al României, om de o înaltă
ţinută morală şi profesională.
Conf. univ. dr. ing./ec. Gabriel I. NĂSTASE

ION ŞT. BASGAN - Un inventator român pentru eternitate
CUVÂNT ÎNAINTE
Predestinat să ofere ştiinţei şi tehnicii româneşti o serie de

realizări de răsunet în domeniul perfecţionării forajului, Ion Şt. Basgan a
fost, este şi va rămâne unul dintre cei mai străluciţi inventatori români.
Inspirat de ideile noi ale sonicităţii, Ion Şt. Basgan a fost autorul a peste
50 de lucrări tehnico-ştiinţifice apărute în publicaţii de specialitate din
diferite ţări.
Discipol şi colaborator al părintelui sonicităţii, George
(Gogu) Constantinescu, inginerul petrolist Ion Şt. Basgan s-a remarcat în
planul creaţiei tehnico-ştiinţifice prin numeroase realizări de excepţie, în
domeniul industriei petroliere, care, ulterior, au devenit priorităţi pe
plan mondial.
Printre realizările sale deosebite, privind perfecţionarea
tehnicii forajului, putem aminti: • Metoda pentru îmbunătăţirea
randamentului şi perfecţionarea forajului rotativ, prin rotaţie
percutantă şi prin amortizare a presiunilor hidromecanice (Brevet
român nr.22.789/1934) şi • Un nou sistem de foraj, care ia în
considerare presiunea hidrostatică şi transmiterea energiei sonice la
distanţă prin utilizarea prăjinilor grele proporţionale şi forajul sonic
(Brevet SUA nr.2.103.137/1937).
Invenţiile sale, mai sus menţionate, au fost apreciate atât de
părintele sonicităţii, George (Gogu) Constantinescu, cât şi de alţi
specialişti din ţară şi din străinătate.
Ion Şt. Basgan a văzut lumina zilei la începutul acestui secol
(24 iunie 1902), pe meleaguri vrâncene (Focşani). Ion Şt. Basgan
provenea dintr-o familie a cărei existenţă pe aceste ţinuturi pitoreşti era
de peste trei sute de ani, iar despre mama sa se cunoaşte că ar fi fost
descendenta unei familii vechi de păstori ardeleni. De-a lungul
existenţei acestei onorabile familii, se poate aprecia că genialitatea lor
a fost o stare de spirit, simbol al existenţei şi perenităţii neamului
românesc dotat cu autentice capacităţi intelectuale, dublate de o
puternică forţă şi dorinţă de studiu. Ion Şt. Basgan a absolvit şcoala
primară nr. 2 din Focşani şi a parcurs anii liceului „Internat" din Iaşi, ca
9
Gabriel I. Năstase
bursier şi premiant. Înclinaţia sa spre studiu i-a permis să obţină reale

performanţe la învăţătură. A absolvit liceul la 5 iulie 1920, obţinând o
bursă - de la celebra întreprindere, şcoală a noilor tehnologii extractive
(„Steaua Română") - pentru a urma cursurile şcolii Superioare de
Mine şi Metalurgie (Montanistische Hochschule 5, Leoben - Austria) în
perioada 1920-1925 şi, ulterior, în 1933, obţine titlul de doctor în
ştiinţe tehnice. Ion Şt. Basgan devine celebru datorită metodei de foraj cu
sapele Rotary, cea mai răspândită în toate ţările unde se exploata
petrolul.
Având la bază principiul sonicităţii, noul sistem de foraj va
revoluţiona industria petrolieră americană. În felul acesta, economia
americană îşi va rotunji substanţial profitul, prin economii anuale de
1,8 miliarde dolari. Din păcate, Ion Şt. Basgan (decedat în 15 decembrie
1980) şi urmaşii săi nu au fost beneficiari ai dreptului de autor. Mai
mult, Academia Română (care i-a acordat, în anul 1935, premiul dr.
Cornel Nicoară), Institutul de Petrol şi Gaze şi Universitatea
Politehnica din Bucureşti au omis, cu diverse prilejuri, să-l
comemoreze pe marele om de ştiinţă Ion Şt. Basgan, care a trăit şi a
muncit pentru ştiinţa românească şi nu numai, dovedind din plin că
geniul este o caracteristică dominantă a neamului românesc şi nu un
banal joc al întâmplării.
Multe din realizările inventatorului Ion Şt. Basgan au constituit
tema unor ample dezbateri în numeroase publicaţii periodice şi tratate,
fiind totodată surse de inspiraţie pentru alţi specialişti în perfecţionarea
tehnicii forajului. În prefaţa uneia dintre lucrările inventatorului Ion Şt.
Basgan, publicate în fosta URSS, în 1935, prof. K. Ţiscenko a
consemnat rezultatele deosebite obţinute în activitatea practică în fosta
URSS şi SUA, remarcând în acelaşi timp următoarele: „Obligând sapa
să vibreze în cursul forajului rotativ şi dând prin aceasta o sarcină
dinamică alternativă asupra tălpii, se poate obţine o mărire însemnată a
avansării sapei. Acest lucru a fost dovedit de experienţele A.Z.N.I.I., care
au arătat că sapa, care de fapt a terminat avansarea sa, începe din nou
să lucreze sub acţiunea vibraţiei longitudinale". Cele afirmate mai sus au
avut şansa să fie verificate în practică, în România, în anul 1938, la
sonda nr. 471 de pe perimetrul 89 Ghirdoveni. În urma verificărilor
privind aplicarea procedeului Basgan, s-au obţinut rezultate pozitive,
care au confirmat viteza forajului, reducerea costului acestuia, precum şi
îmbunătăţirea calităţii lui, prin obţinerea unei găuri perfect verticale.
10
În esenţă, procedeul Basgan se bazează pe două principii:

forajul sonic şi tehnica utilizării prăjinilor grele proporţionale. În felul
acesta, forajul rotativ simultan percutant - forajul sonic permite sapei
să efectueze asupra tălpii lovituri de percuţie, în timp ce sapa continuă să
se rotească. Loviturile de percuţie sunt rezultatul efectului sonic, fapt
care conduce la un anumit nivel de vibraţii al sapei. Metoda de foraj
sonic, aplicată şi în alte ţări, se bazează pe vibraţiile produse de pompele
de noroi în garnitura de foraj şi transmiterea energiei la distanţă prin
garnituri de foraj, fără aparat de vibraţie.
Pentru a evita săparea găurilor deviate şi a ruperii prăjinilor,
Ion Şt. Basgan evidenţiază importanţa utilizării prăjinilor grele
proporţionale în garniturile de foraj, a căror greutate este egală cu
greutatea lăsată pe sapă. Prin procedeul amintit se obţine o săpare
verticală, al cărui randament economic reprezintă 30-50% în raport cu
metodele aplicate anterior.
În lucrările ştiinţifice ale savanţilor americani Murray Hawkins
şi Norman Lamont de la Universitatea din Luisiana (California SUA),
precum şi în cursurile universitare americane, franceze, germane şi
ruseşti (prof. Moore, prof. Wolf, prof. Evescenko, prof. S.I. Siscenko
ş.a.) s-au evidenţiat originea românească a ideii profesorului dr.ing. Ion
Şt. Basgan, precum şi contribuţia ei la dezvoltarea ştiinţei româneşti.
După ample cercetări, studii şi calcule, Ion Şt. Basgan a
demonstrat că în cazul metodei solei, punctul de aplicaţie al forţei lui
Arhimede se află în capătul de jos al garniturii şi nu în centrul de
greutate al garniturii de foraj introduse în noroiul de săpare.
În felul acesta, Ion Şt. Basgan, cu invenţiile sale (brevetate în
România şi SUA), de mare importanţă prin efectele economice ale
aplicării lor în practică: forajul cu prăjini grele proporţionale şi forajul
sonic, se înscrie în panoplia marilor inventatori români. Astfel, ştiinţa şi
tehnica românească contribuie, datorită inginerului Ion Şt. Basgan, cu una
dintre cele mai valoroase invenţii la patrimoniul tehnico-ştiinţific
universal.
Prin tot ceea ce a creat, Ion Şt. Basgan a fost şi va rămâne un
inventator de geniu al poporului român, un „nemuritor" ale cărui creaţii
aparţin deja întregii umanităţi. În plus, dimensiunea sa profesională
poate fi completată cu aceea a unui fin observator al vieţii politice, cu
toate că nu a preferat niciodată să intre în profunzimea acestui joc,
11
Gabriel I. Năstase
chiar dacă solicitările mai marilor zilei nu au lipsit. Existenţa sa a fost

predestinată în mod deosebit pentru creativitatea tehnico-ştiinţifică şi
mai puţin pentru incertitudinea politicii, cu toate că a avut contribuţii
remarcabile, demonstrând iubirea faţă de ţară şi faţă de interesele
naţionale.
Cu prilejul realizării acestei monografii, ţin să mulţumesc
domnului dr. inginer Ion (Ginel) I. Basgan, fiul reputatului inventator dr.
ing. Ion Şt. Basgan, pentru amabilitatea de a-mi permite să studiez
documentele din arhiva familiei, atât de necesare pentru alcătuirea
acestei monografii. În acelaşi timp, doresc să-i adresez domnului dr.
inginer Ion I. Basgan recunoştinţa mea pentru frumoasele cuvinte care
au venit în completarea lucrării şi a portretului moral al marelui om de
ştiinţă şi tehnică român, dr. ing. Ion Şt. Basgan:
„A sosit în sfârşit timpul să aducem la zi toate datoriile de
suflet faţă de tatăl meu. Este regretabil faptul că Academia Română,
Universitatea Politehnica din Bucureşti, Universitatea Tehnică de
Construcţii din Bucureşti, Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida", Institutul
de Petrol şi Gaze ş.a. au omis deseori, când era prilejul să o facă,
comemorarea sau aniversarea memoriei tatălui meu, care a fost un
inventator de geniu, un specialist care a revoluţionat tehnica forajului
la mare adâncime. Singurii care şi-au adus aminte că dr. Ion Şt.
Basgan a fost fiul acestei ţări, au fost cei din oraşul său natal, Focşani.
Cu acest prilej ţin să le mulţumesc şi să salut Hotărârea Delegaţiei
Permanente a Consiliului Judeţean Vrancea, care, prin Decizia nr. 63
din iunie 1995 a instituit numele unei străzi: prof. dr. ing. Ion
Basgan.
Pentru că despre viaţa şi opera tatălui meu cititorul va găsi în
această lucrare multe date, aş dori să le împărtăşesc celor care sunt
interesaţi de personalitatea acestui om, câteva gânduri, care să
întregească tabloul personalităţii inventatorului. Oricât de semeaţă şi
încărcată de rod ar fi coroana unui copac, el nu poate fi apreciat cu
adevărat, dacă nu i se cunosc rădăcinile şi cât de adânc sunt ele
prinse în pământul care-l susţine şi-i asigură existenţa. Îmi amintesc cu
pios respect de <<testamentul moral>> transmis generaţie de generaţie de
către familia Basgan urmaşilor. Această zestre morală ne-a fost lăsată
şi nouă prin preocupările permanente ale tatălui nostru de a-şi educa
copiii prin instrucţie continuă şi respect pentru munca şi câştigul
cinstit.
12
În aparenţă, părea un om dur, deoarece pentru el şi prezenţa

la ora când se servea micul dejun, prânzul sau cina, făcea parte din
educaţia de zi cu zi. Nu îi era indiferent modul cum învăţam, cum ne
pregăteam lecţiile. Pe mine, de exemplu, mă remarcase ca pe un tânăr cu
aptitudini practice în domeniul tehnicii. Şi în prezent activităţile de
acest gen nu numai că mă pasionează, dar mă ajută să mă relaxez şi să
mă detaşez de tumultul vieţii cotidiene. Când am ajuns la anii de
liceu, tata a început să-mi împărtăşească o parte din preocupările şi
frământările pe care le avea în realizarea invenţiilor sale.
Din păcate, viaţa nu s-a rezumat numai la atât, familia noastră
a trebuit să înfrunte şi represiunile regimului comunist, generate de
aberaţia acelui sistem politic. Evenimentele din Ungaria şi-au propagat
unda de şoc şi asupra liniştii familiei noastre. Tatăl meu a trebuit să-şi
găsească mereu noi locuri de muncă pentru a scăpa de prigoana
organelor represive din ţară. În felul acesta noi, familia, îi simţeam
neliniştea şi revolta. De obicei un om hărţuit nu poate munci şi crea în
condiţii optime. Cu toate acestea, tatăl meu, prin eforturi deosebite, a
reuşit să demonstreze că el a fost şi a rămas un om de ştiinţă şi de
tehnică, care nu face politică dar se implică în actul politic atunci când
i se cere părerea de specialist. Pentru că, dacă nu are suportul ştiinţific,
tehnic şi economic, competent, atunci decizia politică poate deveni
instrumentul extrem de periculos împotriva poporului şi a ţării. De
aceea, funcţia de consilier pe care a ocupat-o adeseori, cu diverse
prilejuri, a fost o funcţie de mare responsabilitate şi cu mare influenţă
profesională pentru decizia politică.
Cu toate că a avut ocazia să rămână în alte ţări, unde i s-au
oferit avantaje deosebite în plan material şi spiritual, tatăl meu a
refuzat, pentru că el niciodată nu şi-a imaginat că ar putea trăi departe
de ţară şi munci pentru prosperitatea altora. Cu această concepţie şi cu
o putere morală ieşită din comun el a suportat, aproape jumătate de
secol, umiliri şi înjosiri din partea străinilor dar şi din partea
conaţionalilor săi. Ceea ce a reuşit să-l facă puternic şi să înfrunte viaţa
au fost: familia, prietenii adevăraţi, munca şi gândul că realizările sale
reprezintă încă o dovadă în plus că românul este un creator de excepţie
şi că el, de cele mai multe ori de-a lungul istoriei, a deschis căi
nebănuite spre progresul şi civilizaţia omenirii.
Din păcate, tatăl meu nu s-a putut bucura din plin de roadele
muncii sale creatoare. După moartea sa au apărut semnale timide ale
13
Gabriel I. Năstase
recunoaşterii activităţii sale creatoare şi deosebit de originale în

domeniul forajului. Iar beneficiile care s-au realizat şi care se
realizează în prezent datorită aplicării invenţiilor sale au luat alte căi
şi au intrat în alte bănci, mai puţin în cele ale României.
Pot spune, cu mâna pe inimă, că viaţa mea a fost marcată în
bine de dimensiunea universală a personalităţii tatălui meu, de iubirea
care a existat între toţi membrii familiei noastre şi de credinţa în
Dumnezeu, atotputernicul.
În felul acesta atmosfera familială mi-a binecuvântat existenţa
şi m-a făcut să înţeleg că pentru a reuşi cu adevărat în viaţă trebuie,
în primul rând, să munceşti cinstit şi să iubeşti omul. Pentru că numai
el, omul, poate fi capabil să creeze şi să-şi câştige un loc în memoria
eternă a umanităţii. De aceea, pentru mine, apariţia acestei lucrări
constituie un eveniment deosebit şi o încercare reuşită a omului om de
ştiinţă şi de suflet dr. Gabriel I. Năstase”.
Ceea ce aş mai avea de menţionat este că această lucrare, din
păcate, nu va putea să prezinte adevărata dimensiune a omului de ştiinţă
Ion Şt. Basgan, întrucât, aşa cum mi-a relatat Ion (Ginel) Basgan fiul,
multe dintre documentele familiei, inclusiv fotografii, s-au pierdut la
cutremurul din 4 martie 1977 sau au fost confiscate de organele de
securitate.
Conf. univ. dr. ing./ec. Gabriel I. Năstase

PREŞEDINTE
COMISIA DE INOVARE SI DEZVOLTARE DURABILĂ
(ACADEMIA OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ DIN ROMÂNIA)
VICEPREŞEDINTE
COMISIA DE INVENTICĂ (FILIALA IASI)
ACADEMIA ROMÂNĂ
- PREŞEDINTE EXECUTIV -
FUNDAŢIA” ION BASGAN”
14
I
PREFATA 1
Am auzit de mult timp vorbindu-se despre Ion ªt. Basgan ºi

despre creaþia sa, dar o monografie în adevãratul sens al cuvântului,
de abia acum i se dedicã. Este meritul familiei ºi al domnului Gabriel I.
Nãstase cã ne bucurãm de privilegiul de a o citi.
Cartea aceasta nu m-a atras din prima clipã; imediat, însã,
dupã ce am citit primele pagini, curiozitatea m-a împins sã parcurg
atent întreaga lucrare ºi sã aflu lucruri deosebit de interesante în pla-
nul creaþiei ºi deosebit de tragice în cel al relaþiilor interumane.
Ion ªt.
ª Basgan
B (24 iunie 1902, Focºani-15 decembrie 1980,
Bucureºti) descinde dintr-un neam de sacerdoþi, la care exerciþiul
ideaþiei a fost prezent generaþii în ºir. El s-a dedicat însã, tehnicii ºi
ºtiinþei, reuºind sã-ºi scrie o incredibilã legendã a vieþii.
Despre evoluþia sa povestesc în detaliu paginile care
urmeazã. Important, pentru cele ce dorim sã relevãm, este faptul cã la
18 mai 1934 obþine brevetul românesc nr. 22.789, iar la 21 decembrie
1937, brevetul SUA nr. 2 103 137, referitoare la forajul cu prãjini grele
proporþionale ºi la forajul sonic, cum se spune “foraj roto-percutant”.
Invenþiile inginerului român Ion ªt.
ª Basgan
B au vizat progresul
în foraje de toate tipurile ºi l-au realizat efectiv.
La 27 decembrie 1941, guvernul SUA a blocat patentul
românului nostru. Curios este, însã, faptul cã, în industria petrolierã
americanã, ideile lui Ion ªt. Basgan se aplicã ºi aduc societãþilor de
profil câºtiguri fabuloase. El ar fi avut dreptul la 8,6 miliarde dolari
SUA, drepturi de autor, conform unei expertize din 1965.
În anul 1961, Ion Basgan deschide un proces de recuperare a
drepturilor sale de inventator (plãtise 17 ani taxele pentru protecþia
brevetului depus în SUA), chemând în judecatã 118 societãþi petroliere
americane.
Acum, începe sã iasã în evidenþã „democraþia americanã“, ca
sã-l fure de drepturile sale.
I se atrage atenþia cã brevetul de invenþie nr. 2 103 137 a fost
ºi este încã blocat; se luptã bietul om cu administraþia SUA ºi la 13
15
Gabriel I. Năstase
II
octombrie 1965, Departamentul de Stat al Justiþiei îi blocheazã breve-
tul ºi operaþia a avut un efect simbolic. Rãzboiul se terminase de
douãzeci de ani, dar blocarea brevetului a dãinuit, pentru cã ea con-
venea companiilor americane.
Acest gest tardiv a avut rostul lui “juridic”, pentru cã în anul
1961 societãþile petroliere au prezentat în faþa justiþiei americane un
certificat de deces al medicului dr. Ion Basgan (vãrul inventatorului),
afirmând cã inventatorul a murit ºi cu asta procesul s-a închis.
O justiþie care nu verificã actul … nu meritã respectul nostru.
Dr. ing. Ion ªt. Basgan a stat mult timp în strãinãtate în anii
1966, 1967, 1969, 1971, 1974 etc., spre a-ºi organiza apãrarea, a con-
sumat multã energie ºi a sperat.
Totul a fost în zadar. Marile puteri furã în stil mare, cu
neruºinare! Asta a înþeles, încet, încet ºi inventatorul român.
În anul 1967, un inginer anonim din Dallas îi spusese la
Londra: “ne vom judeca zeci de ani ºi apoi cu fii dumitale, dar nu plã-
tim!”.
Pe când se afla la Roma, în 1966, i s-aa propus, de cãtre orga-
nizaþia evreiascã Saint, de a deveni cetãþean al Israelului, în schimbul
sumei de 10 milioane de dolari ºi asigurarea aducerii celor 8,6 miliarde
dolari în Israel (Bild am Sonntag, 25-26 mai 1969).
La 2 ianuarie 1973, Ion ªt. Basgan declara la TV redactorului
Cornel Rusu: “În SUA am gãsit o întreprindere cu obiectiv special de a
achiziþiona descoperirile ºi invenþiile din rãsãritul Europei. Aici, mi s-a
declarat cã este cunoscut cã cele mai multe ºi interesante invenþþii ºi
idei inovatoare vin din România”.
Ion ªt. Basgan insistã: la 11 iunie 1974 trimite guvernului SUA
un memoriu cu 21 documente anexate, reclamându-ºi drepturile de
inventator. Rãspunsul a fost negativ.
La propunerea de a înfiinþa în SUA, cu banii care i s-ar cuveni
ca drepturi de autor, o fundaþie cu 34 secþii (hidrotehnicã, sonicitate,
petrol, alimentãri cu apã etc.), guvernul SUA n-a catadicsit sã-i
rãspundã.
Sã constatãm, împreunã, cã “Editorul Balçar < din München >,
dupã ce a intrat în posesia unor lucrãri ale inventatorului român, ridicã
pretenþii financiare exagerate pentru a i le înapoia! În plus, Ion Basgan
constatã cã materialele respective erau folosite pentru spionajul tehni-
16
III
co-ººtiinþific în favoarea unui grup petrolier American.
ION BASGAN Un inventator de geniu
Românul Ion ªt. Basgan nu avea nici o ºansã. Orice tentativã

a lui de a-ºi apãra invenþia a fost blocatã de mecanismele
“democraþiei” americane, care permite furtul sub diferite lozinci ºi apoi
îi dã ºi “girul” juridic, prin instituþiile specifice.
O mare putere furã, deci, în stil mare ºi-ºi “demonstreazã”
chipurile, cã ceea ce a fãcut este „legal“.
Metoda a fost aplicatã ºi altor români. Îmi amintesc de celebrul
caz al lui Nicola Tesla (Nicolae Teslea), un extraordinar inginer român,
ale cãrui invenþii au adus SUA venituri uriaºe, precum ºi statutul de
þarã cu tehnologie avansatã. Bietul Tesla! A fost declarat nebun; labo-
ratorului sãu i s-a dat foc ºi el a murit într-o camerã de hotel; nu reuºise
a-ºi face mãcar o casã pentru el. Acum, tehnologiile Tesla revin în
actualitate. SUA nu mai trebuie sã plãteascã folosirea celor peste 900
brevete ale lui Nicola Tesla.
Marile puteri furã totul ºi tragedia lui Ion ªt. Basgan ne atrage
atenþia încã o datã asupra bunelor intenþii cu care este pardosit iadul
ºi care sunt afiºate în faþa cortinei numite pompos “democraþie”.
*
* *
Numele BASGAN ridicã problema semnificaþiei sale ºi gãsim,

în carte, rãspunsul: numele vine de la apa ºi localitatea BAZGA, din
judeþul Bacãu, cod 5.531.
Am vizitat de mai multe ori satul Stroieºti, raionul Râbniþa din
Transnistria. Stroieºtenii de acolo ºtiu cã în satul lor, la sfârºitul seco-
lului al XIX-lea, un oarecare MAZGAN a fãcut o moarã, dar nu ºtiu ce
origine are acest pionier. Vor ºi ei sã-ºi scrie monografia satului, dar nu
mai au date, pentru cã ocupanþii ruºi le-au furat sau le-au distrus, spre
a introduce altceva.
Nu ºtiu ca în þara noastrã, în special în Ardeal, sã fie un sat
sau o apã MAZGA, dar cuvintele: mâzgã, mâzgãliturã, mâzgãli,
mâzgãlealã etc. pot fi o soluþie la problema noastrã.
De altfel, în cartea de telefon a Bucureºtilor se gãsesc
abonaþii: Mazga (2), Mâzgãneanu (8) ºi Mâzgãreanu (3), precum ºi:
17
Gabriel I. Năstase
IV
Bazga (2), Bazgan (7), Bazgã (2), Bazgu (1), Bãzgã (1), Bâzgan (3) ºi
Bâzgã (3). Putem conchide cã au acelaºi mod de formare ºi provin din
spaþiul etnic românesc. Asta trebuie sã afle ºi stroieºtenii din
Transnistria!
ªi mai trebuie sã afle cã marile imperii furã în stil mare, dacã
n-au aflat asta pânã acum! Ba mai mult, dupã ce au furat, falsificã prin
operaþii cosmetice ºi elaboreazã istorii false impuse prin forþã drept
“adevãruri sacre!”. Tezaurul român din 1917 se aflã la Moscova pe
baza unor acorduri între douã guverne aliate ºi-l mai aºteptãm ºi azi.
În faþa marilor puteri care ne furã, noi, cei mici, avem datoria
sã ne apãrãm ºi sã consemnãm totul; nimic nu trebuie uitat.
Vine un timp când istoria se rescrie în coordonatele realitãþilor
ºi ea nu iartã. Se aflã în acest fel, cine a creat ºi cine a furat; cine a
muncit ºi cine a prãdat; cine a fost vectorul rãului într-un timp dat, pe
un anume spaþiu.
Bucureºti, 6 martie 1997
Prof.univ.dr.ing. Nicolae P. Leonãchescu

Preºedintele Societãþii Române
a Termotehnicienilor
PREFATA 2
Mi-l amintesc pe Basgan, deseori… Un orgolios…timid, un

taciturn care ºtia sã vorbeascã printr-o ciudatã cadenþã a tãcerilor, un
nedreptãþit, prea adesea, dar refuzând sã-i învinuiascã vreodatã pe cei
care-i împovãraserã anii cu nedreptãþile lor…
Mi-l amintesc, mai întâi vorbindu-mi despre sine, nu fãrã ezitãri
(ºi numai dupã lungi insistenþe) ºi acceptând sã-mi vorbeascã, cu
renãscutã speranþã (ºi încredere parcã) în acele recunoaºteri, de re-
gulã tardive, ale Timpului ºi ale Vieþii, înscrise într-un fel de ciclu
reparator al istoriei ºi care-i mai aflã, câteodatã, în viaþã, în mod
excepþional, pe cei nedreptãþiþi ºi uitaþi. Îi plãcea sã creadã cã mult-
amânata zi a reparãrii morale pe care i-ar fi datorat-o un anume timp
refractar la “modalitatea Basgan” – ºi toate acele „timpuri“, la plural-,
prea avide de numãr ºi colectivitate ºi prea zgârcite în aprecierea per-
18
V
sonalitãþii, cã mult-amânata zi s-ar fi apropiat, în secret ºi de casa lui
ºi ar fi fost hotãrâtã sã-i sune ºi la uºã…

Era spre sfârºitul lui iunie 1975, locuia pe atunci în blocul
Leonida – tocmai împlinise 73 de ani – ºi o mare casã de avocaturã
din SUA, cu nu puþine nume ilustre pe frontispiciul strãlucitei sale noto-
rietãþi justiþiare gata sã declanºeze un proces de redobândire legalã a
celor opt miliarde de dolari care i s-ar fi cuvenit românului Basgan pen-
tru brevetele sale, stãruitor exploatate pânã prin ’45 ºi pe care
Administraþia le-ar fi blocat în bãnci, la intrarea în rãzboi a Statelor
Unite ale Americii. (ªi cum mai miºunau, pe atunci în jurul lui Basgan,
cei interesaþi – procentual – sã-l ajute!)
Ar fi împlinit acum, dacã ar fi trãit 95 de ani ºi ar fi fost pe mai
departe dezamãgit de întortochiatele cãi ale justiþiei umane. ªi, uneori-
de ce sã nu o spunem? – de oameni...
I-am mãrturisit lui Basgan, de la bun început, de la prima
noastrã întâlnire, cã lucrez la o carte (ºi încã mai lucrez...) despre marii
oameni de ºtiinþã ai þãrii pe care avusesem norocul sã-i aflu în plinã
putere de creaþie – Onicescu, Macovschi, Moisil -, Ion Basgan
neputând lipsi dintre ei, îi spuneam, ºi nici din viitoarele rememorãri pe
care le-aº fi încredinþat tiparului, odatã ºi odatã...
„ªi ce-aai sã scrii despre mine?” – se interesase Basgan, nu
fãrã un surâs.
Pe cât de clarã îmi fusese intenþia, pe atât de confuzã trebuie
sã fi fost încercarea mea de a anticipa viitoarea dezvãluire...
Voi scrie, i-am rãspuns – sau am încercat sã-i rãspund,
Basgan mã copleºise -, despre strãvechea noastrã tentaþie, atât de
omeneascã, a pãtrunderii spre marile adâncimi ale Terrei... Despre
nevoia (ºi nãzuinþa), apoi, de a ajunge sã exploatãm vreodatã marile
zãcãminte petrolifere, dincolo de vremelnica barierã a celor 2 000 de
metri, la care se oprise ºtiinþa ºi tehnica anilor ’30, înainte ca un tânãr
inginer, absolut temerar, care abia trecuse, în 1935, de vârsta marilor
vizionari, 33 de ani, sã zguduie inerþiile timpului sãu, revoluþionând, în
esenþã, forajul...
- Vizionar nu am fost – a protestat Basgan. Eu am calculat
absolut tot, cu maximã rigoare...
19
Gabriel I. Năstase
VI
- Toþi vizionarii îºi verificã riguros, într-o
o matematicã stranie,
necunoscutã nouã, marile lor previziuni...
Am vorbit îndelung ºi în repetate rânduri, înainte de a încre-
dinþa tiparului – la 12 iulie 1975 – un prim eseu despre Basgan ºi
visãrile sale – îl intitulasem Spre adâncul Pãmântului -, un eseu pe care,
recitindu-l acum, peste mai bine de douã decenii, încã îl gãsesc bin-
evenit ºi actual, ºi poate chiar mai puþin încifrat decât mi-ar fi impus-o,
contrar voinþei mele, ideea „forajului sonic” ºi explicarea „efectului
Basgan”. A fost un timp, scriam, când „hãrþile geologice mai erau încã
tributare improvizaþiei ºi aproximãrii, iar forajul propriu-z
zis, pãtrunderea
spre zone bãnuit extractive, nu depãºise – cel puþin pânã în deceniul
al patrulea al secolului nostru – 2 000 de metri adâncime!”.
- Îmi permiteþi sã o numesc, l-am întrebat pe Basgan << bari-
era neputinþei >>?
- Bariera inerþiei – a preferat Basgan. Bariera incitãrii spre
depãºiri de sine..
ªi, revenind la acel micro-eseu din iulie 1975... Ceea ce
agravase pe atunci, pe la jumãtatea deceniului trei, insatisfacþia celor
ce lucrau în foraj, nu era doar palierul necorespunzãtor al celor 2 000
de metri, ci dificultãþile fãrã seamãn cu care se confruntau: „pãtrun-
derea garniturilor de foraj, chiar ºi spre aceste adâncimi, recunoscut
mediocre, nu putea sã evite gravele devieri de direcþie (de 15-2 20 grade
faþã de verticalã), permanentele flambãri de coloanã, periculoasele
rupturi de prãjini, distrugerea rapidã a sapelor extractive. Se ajunsese
oare – existau ºi asemenea voci – la limita posibilitãþilor ºtiinþei? Se
opunea însuºi Pãmântul acestei Geo-iinvestigãri ºi smulgeri de tezaur
din zestrea de adânc a zãcãmintelor sale? Aparatura modernã care
îngãduie azi geofizicienilor ºi geochimiºtilor sã dezvãluie tainele
scoarþei terestre, pe baza mãsurãrii diverselor particularitãþi ale câm-
pului gravitaþional, al înregistrãrii sistematice a unor radiaþii ºi reflectãri
de vibraþii, a detectãrii unor particule revelatoare...încã nu exista. ªi
chiar dacã ar fi existat, sã admitem, lumea modernã reclama tot mai
acut ºi la modul cel mai imperios cu putinþã, intrarea în exploatare a
unor noi ºi noi zãcãminte...”. Se ajunsese astfel – cum i-am ºi spus-o,
la timpul respectiv, lui Basgan – la una din acele situaþii limitã care pre-
figureazã în ºtiinþã – ca ºi în artã, de altfel – premizele unei drame.
- Scrii teatru? – m-a întrebat.
20
VII
- Am încercat o piesã structuratã pe un astfel de caz, cu acþi-
unea în foraj: „De n-a ar fi iubirile...”. Obsedat de întrebarea (ºi cântecul):

„Ce s-ar face fetele / De n-ar fi iubirile / Ar muri ca frunzele / Toamna,
când cad brumele”. Altfel spus: Ce ne-a am face noi, oamenii, în afara
marilor noastre pasiuni...
- Ar muri striviþi de inerþii sufocaþi de obtuzitãþi, paralizaþi de
propriile lor indecizii – mi-a întregit gândul Basgan...
I-am reþinut atent ultimile cuvinte, reluându-le apoi în
încheierea acelui micro-eseu, despre un creator care ajunsese sã-ºi
confirme vocaþia, tocmai prin acest refuz ferm al decãderii în con-
formism, în „deja ºtiut”, în „altfel nu se poate”. Singurul drum de altfel,
în ºtiinþã ca ºi în viaþã – graþie unei fundamentãri ºi interpretãri ºtiinþi-
fice de demonstratã originalitate -, spre o soluþie cu adevãrat novatoare
ºi – referitor la Basgan – la una dintre cele mai importante realizãri ale
acestui secol.
„Reconsiderând întregul fenomen ºi proces – citez, din nou,
din acel prim eseu -, interpretând principiul lui Arhimede din unghiul
aplicativ al marilor adâncimi la care se efectueazã forajul, enunþând cu
o simplitate extremã ceea ce literatura de specialitate consfinþeºte azi
drept <<efectul Basgan>> ºi punând prin aceasta temeiul forajului cu
prãjini metalice grele, proporþionale, ºtiinþa modernã izbuteºte sã
pãtrundã pânã la 9 000 de metri adâncime! Comunicatã în liniile ei
generale, încã la primul congres mondial al petrolului (în 1933), breve-
tatã în þarã în 1934, iar în 1937 în Statele Unite ale Americii, lucrarea
se bucurã azi de cea mai largã recunoaºtere ºtiinþificã. Dar Ion Basgan
nu avea sã se opreascã nici la noua barierã <<a celor 9 000 de
metri>>. Pornind de la principiul transmiterii ºi captãrii la distanþã a
energiei sonice (fundamentat de George Constantinescu), Basgan
reuºeºte sã adauge vechiului sistem de foraj Rotary avantajele pene-
traþiei verticale a sistemului de foraj sonic. Noul brevet, înregistrat încã
în 1967, îngãduia teoretic pãtrunderea spectaculoasã spre adâncimi –
cine ar fi bãnuit acum 60 de ani? – de 15 000 de metri. Ce va urma?
ªi când? Dincolo ºi mai presus de orice avantaj economic, aceastã
pãtrundere la foarte mari adâncimi avea sã întregeascã, în mod cert,
printr-oo informaþie adecvatã, descifrãrile pe care le sugereazã azi
cercetãrile geomagnetice ºi gravimetrice, studiul emisiilor de origine
radioactivã, seismologia modernã ºi – de ce nu? – vulcanologia. Sã
21
Gabriel I. Năstase
VIII
meditãm deci – invitãm cititorii – la acest neîntrerupt progres al
cunoaºterii omeneºti ºi la aceastã fascinantã pãtrundere spre adâncul
uimitor al Pãmântului – cum sugerase George Constantinescu, referi-
tor la meritul lui Basgan - <<cu un simþãmânt de mândrie>>.
Sã revenim, însã, la admirabilul meu interlocutor din vara lui
1975, le cel ce a fost Ion Basgan..
Mi-a vorbit, mi-amintesc, despre anii de ºcoalã ºi despre acea
îndârjire spiritualã pe care avea s-o deprindã în rãstimpul de viaþã, de
inocenþã ºi de excepþionale acumulãri formative timp fericit petrecut la
Liceul Internat din Iaºi, ºcoalã a voinþei, a perseverenþei ºi a devoþiunii
faþã de un ideal... Pentru cã nimeni nu devenea absolvent al acestei
instituþii ºcolare fãrã a avea un ideal.
Despre plecarea sa, în 1920, la ªcoala Superioarã de Mine ºi
Metalurgie din Loeben (Austria), în care s-a remarcat din nou prin
potenþialul sãu creativ, despre doctoratul sãu, mai apoi, care prefigura
revoluþionarea vechiului sistem de foraj Rotary, despre premiul „Dr.
Cornel Nicoarã” al Academiei Române, din 1936, despre care aflasem
ceva, ºi Basgan a fost nevoit sã admitã...cã i-a fost atribuit.
Am refãcut mental, în timpul discuþiilor noastre, cei ºapte ani
grei 1925-1932, anii acumulãrii unei experienþe productive, absolut
decisivã, la celebra în epocã „Steaua Românã”, o întreprindere-ºcoalã
a noilor tehnologii extractive.
- Þineþi foarte mult, mi se pare – am încercat sã ghicesc -, la
aceºti ºapte ani, deosebit de grei, care i-a au prefaþat pe cei ºapte care
aveau, consecutiv, sã revoluþioneze forajul...
- Sã-ii înnoiascã – m-a corectat Basgan. Sã-ii transforme, sã-ii
orienteze pe alte coordonate. În rest... Parabola „celor ºapte ani grei”,
în ºtiinþã, cel puþin, nu-ii însoþitã neapãrat de o suitã de ºapte ani feri-
ciþi... În ºtiinþã – toþi sunt grei!
ªi apropiindu-mã de sfârºitul rememorãrii: altceva m-a sur-
prins ºi mã surprinde încã...
Basgan a fost, indiscutabil, ºi un foarte bun economist. Cu idei
strãlucite, în epocã – fie ºi neacceptate la timpul respectiv – despre
care vorbea cu reticenþã, însã, ca despre un fapt oarecare, de
inevitabilã procesualitate, în pofida convingerii sale profunde cã tocmai
acele idei, reformatoare în esenþã, ar fi fost capitalul necesar al unor
schimbãri de proporþii în viaþa economicã a þãrii. La numai 30-31 de
22
IX
ani, ajunsese sã înfiinþeze, împreunã cu Gogu Constantinescu,
„Asociaþia Economicã pentru Studiul Conjuncturii...”. Tot atunci a ajuns

sã predea un curs universitar despre „Rentabilitatea întreprinderilor...”
la Academia de Înalte Studii Comerciale ºi Industriale din Bucureºti...
ªi câte nu s-ar mai cere spuse aici despre tehnologiile ºi utilajele noi,
multe din ele de extremã originalitate, pe care avea sã le propunã ºi
sã le realizeze în anii ’50-’70, punând în valoare, cu ajutorul lor, noi
zãcãminte de petrol, experimentând diferite instalaþii extractive în
rocile dificile ale Dobrogei. Întrerupem, însã, prea lungul nostru
„remember”...
*
* *
Existã azi, în sfârºit, în Municipiul Focºani, oraºul în care

Basgan s-a nãscut, la 24 iunie 1902, o stradã care-i poartã numele…
O sã existe cândva, presupun ºi o placã memorialã, la Iaºi… O alta –
în Bucureºti: “Aici a locuit între anii … ºi anii …”. Se va institui, sã
sperãm, ºi un premiu “Basgan” al Academiei Române. Dar, toate aces-
te recunoaºteri tardive vor consfinþi un nume, dar vor vorbi prea puþin
despre unicitatea celui ce-a fost Basgan, despre temeritatea ideilor
sale ºi despre acea nedreptate a lumii care priveazã câte un cercetã-
tor, ani la rând, de înseºi meritele sale.
Salut aceastã carte – sfântã iniþiativã de rememorare a unei
spiritualitãþi – ºi aceastã nobilã strãdanie a unui fiu – l-am numit pe
inginerul Ion Basgan – de a smulge tãcerii ºi uitãrii numele pãrintelui
sãu.
Bucureºti, 24 iunie 1997
Dorel Dorian
23
Gabriel I. Năstase
PREFAŢĂ 3
Documentul atât de bine documentat şi valoros dedicat de dr.

ing. Gabriel I. Năstase marelui om de ştiinţă, inginerului Ion Basgan,
are darul de a-mi trezi amintirile.
Am avut onoarea de a fi prezentat inginerului specialist în
industria petrolieră Ion Basgan, în ianuarie 1945, în timpul fondării
Cercului de Studii al Partidului Naţional Liberal, în casa Sabinei
Cantacuzino, din str. C. A. Rossetti nr. 37, sediu al clubului partidului
menţionat, din 27 august 1944.
Printre sutele de membri ai Partidului Naţional Liberal şi ai
Tineretului Naţional Liberal, conduşi de neuitatul Mihail Fărcăşanu,
erau prezenţi cei trei mari membri ai familiei Brătianu: Dinu,
preşedinte al partidului, Constantin (Bebe), secretar general şi marele
istoric I. I. C. Brătianu, vicepreşedintele partidului, care a ţinut
cuvântarea de deschidere.
Primit cu entuziasm la aproape fiecare dintre problemele
expuse, profesorul Gheorghe Brătianu a formulat noua perspectivă a
doctrinei liberale, în cadrul problemelor economice. După ce s-a referit
pe larg la situaţia economică de după devastatorul război al doilea
mondial, profesorul Brătianu a afirmat:
„ În noua situaţie a politicii economice mondiale, părerea mea este că
într-o Românie pustiită şi secătuită, formula tradiţională şi istorică a
partidului nostru, referitor la probleme economice: «prin noi înşine...»
când a rostit această formulă audienţa a început să aplaude furtunos.
Dar, continuând ideea argumentaţiei sale, eu am ştiut ceea ce el urma
să spună şi cu greu m-am abţinut să râd. Când aplauzele entuziaste
s-au oprit, profesorul Brătianu şi-a continuat gândul, (mai mult decât
jenant)... «trebuie uitată»”.
În calitatea mea de preşedinte al Cercului de Studii al
Tineretului Naţional Liberal, obişnuiam să iau parte adeseori şi la
sudiile de specialitate serioase. Aproape în acelaşi timp a fost creat şi
24
Cercul Inginerilor Liberali „Vintilă Brătianu”. Cercul a fost denumit în

amintirea energicului şi incoruptibilului conducător al politicii
ecnomice a partidului, Vintilă Brătianu. Atunci inginerul Basgan mi-a
spus că avea numeroase posibilităţi de a-şi pune cunoştinţele tehnice în
slujba Partidului Liberal şi că era foarte apreciat de Vintilă Brătianu.
Acesată afirmaţie mi-a fost confirmată de către socrul meu, avocatul
Gheorghe Lazăr, care era şi membru al cercului economiştilor, condus
de preşedintele Partidului Naţional Liberal.
Referindu-mă strict la documentul prezent, îmi amintesc că la
misiunea menţionată la pagina 237* de autor, eu l-am întâlnit la
profesorul Grigore Vasilescu (cu care obişnuiam să joc bridge), pe
inginerul Basgan, totodată eu eram şi prieten apropiat cu inginerul
de construcţii civile Georgel Veniamin, care trăieşte acum la Paris. L-
am întâlnit şi pe avocatul C. Dinu Popescu-Galaţi, care era membru al
Asociaţiei Barei din Bruxelles şi care a murit cu mai mulţi ani în urmă.
La pagina 246* a biografiei, acolo unde vine vorba despre Dinu,
autorul face o extraordinară sinteză despre inginerul Ion Basgan,
privind programul economic al Partidului Naţional Liberal, care era
concentrat pe comerţ, sprijinit de o agricultură sănătoasă, cu obiectivul
de a stinula producţia, importurile, exporturile şi industria, în caz că
erau condiţii materiale şi intelectuale.
Inversarea priorităţilor de către comunişti (de fapt, o
inversare firească întrucât industria grea era asbolut necesară pentru
Rusia în scopul de a depăşi decalajul tehnologic catrastofal de după cel
de-al doilea război mondial) a distrus România, aşa cum a făcut-o şi
selectarea personalului plecând de la originea sănătoasă şi nu de la
valoare.
O altă problemă de remarcat în materialul biografic bine
documentat al dr. ing. Gabriel I. Năstase o constituie sublinierea
inteligenţei creative a românilor din statele europene.
*
Nominalizarea paginilor de către D. A. Lăzărescu a fost făcută în prefaţa
lucrării Ion Basgan a Romanian Inventor, variantă în limba engleză a primei
ediţii, Ion Basgan, un inventator de geniu.
25
Gabriel I. Năstase
Pornind de la începutul secolului al 18-lea – Secolul

Iluminismului – pentru Europa catolică şi protestantă şi
obscurantismul fanariot pentru Europa ortodoxă, vegetativă şi coruptă
– toţi observatorii străini ai realităţilor româneşti, începând cu Antonio
Maria di Chiaro, au fost uimiţi, unul după altul, de isteţimea poporului
român, îndeosebi de deşteptăciunea sa intelectuală, care îi permite să
îşi însuşească cu uşurinţă, într-o perioadă foarte scurtă de timp, orice
know-how de la străini, indiferent care ar fi domeniul sau gradul de
complexitate.
Acest dar special nu se poate să nu fie compromis în zilele
noastre în România de mediul obscur: ideologic, birocratic, ortodox şi
corupt. Totuşi, în străinătate, într-un mediu propice pentru creativitate,
românii pot face miracole, chiar şi astăzi.
Lecţia este limitată: avem datoria să punem la dispoziţia
românilor, situaţi din punct de vedere intelectual peste medie, toate
posibilităţile disponibile, de la şcoli speciale la universităţi şi materiale
de stimulare necesare. Altminteri, ei vor emigra, la fel ca şi cei 700.000
români care au emigrat între 1990-2000, din care jumătate cel puţin
erau peste medie.
În bine documentata lucrare a profesorilor Alexander
Hellemans şi Bryan Bunch (recent tradusă în limba română de Diana
Constantinescu şi publicată de editura Orizonturi) am găsit numai doi
români ca oameni de ştiinţă ai lumii: Henri Coandă şi Gogu
Constantinescu.
Economiile enorme realizate prin inovaţia tehnologică
excepţională, experimentată pe scară uriaşă şi datorată inginerului Ion
Basgan, nu a adus profit nici pentru el, nici pentru poporul român, ci
sistemului economic mondial, fie el capitalist sau comunist. Cele două
sisteme opuse au două elemente comune: unul permanent, care este
birocraţia coruptă (care explodează în comunism, iar în capitalism este
uneori limitată) şi un alt element, experimentat între 1940-1980, care
este conceptul Keyness, sintetizat în formula profund ne-liberală:
folosirea totală a forţei de muncă.
26
Marele belşug obţinut de SUA între 1983-2000 se datorează

foarte mult iniţiativei marelui preşedinte Ronald Reagan, sub dubla
influenţă a experienţei conservatorilor lui Lady Margaret Thatcher din
Marea Britanie şi cea a preşedintelui din Chile, Augusto Pinochet, care
contituie înlocuirea sistemului lui Keyness cu monetarismul managerial
al lui James Burnham şi Milton Friedman.
O societate, fie ea capitalistă sau comunistă, care nu îşi
respectă angajamentele şi care nu încurajează în mod corect activitatea
creativă şi de inovaţie a indivizilor care s-au născut în acea societate
este o societate obscurantistă şi descalificantă şi, pentru a exprima mai
bine ideea, este o ţară subdezvoltată. Cu alte cuvinte, societatea este
blocată, înapoiată, falimentară şi regresivă.
Acesta este modul în care a fost România vreme de o jumătate
de veac şi cu greu am putut să vedem că există intenţia de a ieşi din
întunericul şi mlaştina în care a ajuns în comunism.
Şi totuşi o societate americană, care nu înţelege să îşi
îndeplinească angajamentele, pe cele mai elementare dintre ele, faţă de
oameni creativi şi faţă de indivizi creativi, care lucrează pentru această
societate, are aceeaşi umbră ciudată.
Senator D. A. Lăzărescu
Bucureşti, 21 iulie 2000
27
Gabriel I. Năstase
PREFAŢĂ 4
Petrolul sau „aurul negru” cum este uneori evocat metaforic

cu intenţia de a-i accentua valoarea şi culoarea, este în stare să
zămislească o lume minunată dar şi una a patimilor, agresiunii şi a
nedreptăţii.
De peste o sută de ani asistăm sau suntem direct implicaţi într-
un război cu petrolul care a cuprins şi a „mişcat” Planeta.
Această resursă zămislită de adâncurile Planetei, a devenit în
timp indispensabilă pentru umanitate un autentic „nervum rerum” al
civilizaţiei contemporane.
După 1901, politica lumii a început să aibă mirosul, culoarea şi
valoarea „aurului negru”, întrucât toţi cei care au posedat sau posedă
petrol – indivizi, societăţi, state şi naţiuni – au fost consideraţi sau sunt
apreciaţi ca fiind interlocutori valabili în decizii politico-economice cu
profunde consecinţe pentru viitorul dezvoltării economico-financiară,
socială, militară şi culturală a celor care posedă această resursă.
O asemenea îngemănare de idei, oricât ar fi de patetică nu este
întru totul greşită. Într-adevăr petrolul este un „personaj” cu două feţe,
una prietenoasă, cealaltă ameninţătoare. Şi etapa pe care o traversează
omenirea în acest mileniu confirmă cele în faţa căruia s-au posternat
atunci, adoratori ai fântânilor focului veşnic cel ridicat în slăvi de
economişti care evaluează puterea, după numărul barililor extraşi,
cumpăraţi sau vânduţi, transportaţi şi rafinaţi. Chipul mizeriei este acela
pe care îl blestemă victimele focului grecesc, ale tancurilor şi
avioanelor de bombardament, acela pe care îl denunţă sociologii, în
numele luptei împotriva poluării fizice şi morale. Rămâne de
necontestat că el este o marfă politică şi nu un produs comercial.
Petrolul dormea în adâncul pământului iar importanţa lui era
prea puţin cunoscută şi încă nu-l făcuse să fie considerat un factor
dinamizator în declanşarea avalanşei de tratate coloniale.
Se poate afirma astfel cu certitudine, că petrolul a contribuit la
schimbarea desfăşurării războaielor, deschizând o nouă dimensiune a
strategiei militare terestre şi aeriene, la suprafaţă şi în adâncul mărilor şi
oceanelor.
Concentrarea resurselor petroliere cunoscute în perioada
antebelică doar în câteva zone, le plasa pe acestea pe lista de priorităţi
militare şi politice a ţărilor industrializate care nu posedau pe teritoriile
28
lor asemenea resurse. Acest aspect era valabil în condiţiile de atunci

doar pentru ţările din vestul Europei şi Japonia. Astfel aceste zone,
respectiv emisferele occidentale (SUA, Mexic, Venezuela, Trinidad,
Columbia şi Ecuador), Orientul Apropiat, URSS şi România (singura
ţară exportatoare de petrol din Europa) au cunoscut o deosebită
importanţă pentru întregul sistem ale relaţiilor internaţionale fiind
subiect şi obiect al luptei marilor puteri pentru dominaţie şi împărţire a
sferelor de influenţă.
Începând cu anul 1857, specialişti români, conştientizând
valoarea economică şi politică a acestei resurse, şi-au concentrat
eforturile pentru identificarea zonelor unde s-ar putea afla noi terenuri
petroliere în descoperirea şi ulterior prelucrarea petrolului.
Astfel ca un prim rezultat al acestor eforturi, România realiza
trei premiere mondiale:
- a fost prima ţară din lume cu o producţie de ţiţei, oficial
înregistrată în statisticile internaţionale – 275 tone;
- a construit prima rafinărie din lume la Ploieşti, pusă în
funcţiune la 1 aprilie 1857;
- Bucureştiul a fost primul oraş din lume iluminat public cu
petrol lampant.
Aceste performanţe realizate într-un timp record au fost
posibile datorită experienţei îndelungate în practica exploatării şi
folosirii ţiţeiului şi a cărui început este datat încă din sec. I. IH.
Perioada interbelică aduce numeroase personalităţi ale ştiinţei
şi tehnicii româneşti în prim planul preocupărilor privind activităţile din
domeniile geologiei petroliere, a forajului şi al extracţiei ţiţeiului.
Astfel menţionez succint că în domeniul geologiei petroliere se
remarcă în mod cu totul deosebit Ludovic Mrazec care a creat un grup
de colaboratori apropiaţi ca: Sava Atanasiu, Ion Popescu-Voiteşti, Ion
Atanasiu, George Macovei, Valeriu Patriciu, etc.
Iar în domeniul forajului sondelor (ţiţei şi gaze) s-a remarcat ca
inventator şi specialist dr. ing. Ion Ştefan Basgan (1902 – 1980).
Eminent cercetător şi practician, autor a numeroase studii de
specialitate din domeniul forajului sondelor, Ion Şt. Basgan a brevetat
încă din 1934 atât în România cât şi în SUA, pornind de la teoria
sonicităţii a savantului şi prietenului său românul George (Gogu)
Constantinescu, o metodă pentru îmbunătăţirea forajului rotativ care a
luat în calcul presiunea hidrostatică şi transmiterea energiei sonice la
distanţă prin utilizarea prăjinilor grele în foraj prin rotaţie percutantă.
29
Gabriel I. Năstase
Metoda a devenit în timp de notorietate mondială şi a permis să se

obţină sporirea cantităţilor de ţiţei extras.
Un alt domeniu de mare importanţă care l-a preocupat pe Ion
Şt. Basgan a fost cel al forajului necesar alimentării cu apă.
Contribuţiile sale în acest domeniu se regăsesc în studiile pe care le-a
făcut precum şi în lucrările de foraj executate de acesta. Aspecte ale
acestei importante activităţi şi multe alte preocupări ale inventatorului
sunt descrise cu talent şi pasiune de Conf. univ. dr. ing./ec. Gabriel I.
Năstase în lucrarea „Ion Basgan – Un inventator de geniu”, lucrare
apărută în Editura „RAPANA” (devenită ulterior Editura Ion Basgan),
Bucureşti 1997.
Presa, radioul, posturile de televiziune, toate mijloacele mass-
media, au relatat în emisiunile lor, cu lux de amănunte, nedreptăţile pe
care le-au înfruntat unii oameni de ştiinţă români, a căror contribuţii
originale au permis rezolvarea problemelor majore cu care se confrunta
umanitatea. Situaţiile cele mai revoltătoare sunt cele care, au vizat
omisiunea acestora de la acordarea înaltelor distincţii, inclusiv Premiul
Nobel.
Printre aceştia se numără şi dr. ing. Ion Şt. Basgan cel care a
realizat pentru prima oară forajul de mare adâncime, şi care a permis
în premieră mondială dezvoltarea actuală a extracţiei petrolului în
lume.
Astfel, într-un articol intitulat „Un incident regretabil” apărut
în anul 2003 se relatează pe larg despre nedreptatea făcută profesorului
român Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, în anul 1921, căruia
nu i s-a acordat Premiul Nobel. Acesta avea să fie atribuit
farmacologilor canadieni F.G. Banting şi C.H. Best, care în realitate
preluaseră în mod dubios rezultatele lucrărilor savantului român. Astfel,
lui Nicolae Paulescu, care se străduise zeci de ani pentru a elucida
mecanismele fiziologice care provocau diabetul, realizând şi modul de
combatere a bolii, printr-o substanţă denumită de el «pancreanina», iar
de cei doi canadieni, «insulina», avea să i se recunoască peste timp, post
mortem, meritele sale profesionale. De fapt, nu este sigurul român
căruia i s-a făcut această nedreptate. Lista este extrem de lungă, de
aceea, în contextul acestei monografii despre Ion Şt. Basgan, voi cita
doar o mică parte din conţinutul ei, încercând să evidenţiez uriaşa
nedreptate care li s-a făcut acestor creatori români, prin omiterea lor de
la acordarea Premiului Nobel.
Dumitru Pompeiu (1873 – 1954) este savantul care a pus
bazele „teoriei funcţiilor” în matematică, fapt ce-i poartă de altfel
30
numele. El este reprezentantul de frunte al unei generaţii de

matematicieni români ale căror lucrări au contribuit la dezvoltarea
ştiinţei, inclusiv la elaborarea calculelor referitoare la zborurile
cosmice. Contemporani cu ilustrul matematician au fost şi alte
personalităţi din domeniu: Traian Lalescu, Simion Stoilov, Florin
Vasilescu, Ernest Abason, Gr. C. Moisil, Octav Onicescu, Nicolae
Teodorescu. În fizică se remarcă: profesorul C. Miculescu (1863 –
1937), cel care a determinat valoarea „Q” a caloriei, devenită constanta
fundamentală a termodinamicii; Dragomir Hurmuzescu (1865 – 1954),
descoperitorul proprietăţilor razelor Roentgen; N. Vasilescu – Karpen
(1870 – 1964), autorul a numeroase teorii ale fenomenelor fizice,
omologate de ştiinţă; Ştefan Procopiu (1890 – 1972), descoperitorul
magnetoului şi a unui fenomen din fizica luminii care-i poartă numele;
Al. Proca (1897 – 1955), ale cărui ecuaţii cu numele său, sunt utilizate
azi în fizica relativistă, teoria particulelor elementare etc; Ştefania
Mărăcineanu (1882 – 1944), descoperitoarea fenomenului de
radioactivitate artificială în anul 1924; Horia Hulubei (1896 – 1972),
creatorul unor tipuri de celule fotoelectrice; Eugen Bădărău (1887 –
1975), descoperitorul ionilor negativi din oxigen şi hidrogen. În chimie:
dr. Lazăr Edeleanu (1861 – 1941) este inventatorul procedeului de
rafinare a petrolului; C.V. Gheorghiu (1895 – 1956) a creat compuşi
chimici cu acţiune antituberculoasă; Gh. Spacu (1883 – 1955) a pus
bazele Şcolii de Chimie Analitică pe plan mondial; Dan Rădulescu
(1884 – 1969) este autorul teoriei rezonatorilor electronici de ansamblu;
Eugen Angelescu (1896 – 1968) a descoperit fenomenul chimic ce-i
poartă numele; C. D. Neniţescu (1902 – 1970) a dat numele unor reacţii
chimice şi a unor hidrocarburi. În biologie: Ion Athanasiu (1868 –
1926) este recunoscut ca pionier al fiziologiei experimentale şi
electrofiziologiei; Dimitrie Călugăreanu (1868 – 1937) este apreciat ca
precursor al cosmofiziologiei; E.N. Botezat (1871–1964) descoperă
terminaţiile nervoase din corpusculii tactili; Gr. Antipa (1867–1944)
este considerat precursorul limnologiei şi al oceanologiei; Emil
Racoviţă (1868 – 1947) este creatorul speologiei; Haralambie Vasiliu
(1880 – 1954) descoperă coloana spiralată a moleculelor substanţei
vieţii; E. C. Teodorescu (1866 – 1949), cel care a explicat primul relaţia
plantă – lumină şi plantă – temperatură. În medicină: Victor Babeş
(1854 – 1926) este descoperitorul a peste 50 de germeni patogeni,
realizatorul tratamentului pasteurian al turbării, pionier al seroterapiei şi
antibioterapiei, promotor al multor concepţii ştiinţifice; Ioan
Cantacuzino (1868 – 1934) a descoperit imunitatea de contact şi a creat
31
Gabriel I. Năstase
filmul ştiinţific; Toma Ionescu (1860 – 1926), creatorul rahianestezie

Nicolae Hortolomei (1915 – 1961), promotorul chirurgiei cardiace;
Constantin Levaditi (1874 – 1953), precursorul microbiologiei şi al
preparării vaccinului antipoliomielitic; Daniel Danielopolu (1884 –
1955), cel care a preconizat tratamentul miocarditei; Ana Aslan (1897–
1986) descoperitoarea vitaminei H şi creatoarea geriatriei; Al. D.
Rădulescu (1886–1979), pionierul grefelor şi transplanturilor osoase. În
cibernetică: Daniel Danielopolu propune încă din 1923 circuitele
cibernetice; Ştefan Odobleja (1902 – 1978), realizează practic
cibernetica, fiind considerat alături de Ampére din punct de vedere al
valorii profesionale, ca şi creator al inteligenţei artificiale. În tehnică:
Andrei Drăgulescu (1889 – 1964) inventează forajul rotativ al sondelor;
Ion Şt. Basgan (1902 – 1980) realizează forajul de mare adâncime;
Anghel Saligny (1854 – 1925) primul utilizator al betonului armat şi
creator al prefabricatelor în construcţii; Traian Vuia (1872 – 1950),
inventatorul avionului modern; Henri Coandă (1886 – 1972), creatorul
avionului cu reacţie turbopropulsor, al aerodinei lenticulare (farfuria
zburătoare), descoperitorul efectului aerodinamic, ce-i poartă numele;
Gheorghe de Bothezat (1883 – 1940), creatorul elicopterului modern şi
al teoriei generale a elicei propulsive a elicopterului; Filip Mihail (1896
– 1962), inventatorul „aripei zburătoare” şi al avionului cu decolare
verticală; Anastase Dragomir (1896 – 1966), creatorul cabinei
catapultabile; Hermann Oberth (1894 – 1974) inventatorul rachetei
balistice şi descoperitorul efectului fizic, ce-i poartă numele; Elie
Carafoli, creatorul aripei „delta” al avioanelor cu reacţie, etc.
xxx
Trece un timp foarte îndelungat până când reuşesc ca fiul

inventatorului de geniu Ion Şt. Basgan, să poată să-mi pună la dispoziţie
„tezaurul” de date şi de documente rămase de la marele creator. În pod,
prin diferite zone ale casei numai de el ştiute, găsea mereu noi şi noi
documente care îmi ofereau o imagine a spectrului său de preocupări în
domeniile ştiinţei, tehnicii, politicii şi economiei.
După instalarea la putere a regimului comunist, viaţa lui Ion Şt.
Basgan a fost deseori perturbată de curiozitatea „organelor” de
securitate şi nu numai.
Toţi îşi doreau un singur lucru: să intre în posesia
documentelor aflate în proprietatea ilustrului inventator român, cu
scopul de a le folosi în interesul lor sau a altor grupuri.
32
De fiecare dată, Ion Şt. Basgan a reuşit cu abilitate, inteligenţă

şi diplomaţie să-şi protejeze propria-i persoană, familia, prietenii şi
realizările sale.
Savantul Ion Şt. Basgan a moştenit inteligenţa, abilitatea şi
patriotismul înaintaşilor săi vrânceni.
Vrâncenii au fost şi sunt o prezenţă activă în ştiinţă şi tehnică,
dovadă că în prezent în cel mai înalt for de ştiinţă şi cultură al României
– Academia Română - îşi desfăşoară activitatea un număr important de
membri de pe meleagurile mioritice ale Vrancei şi unde ar fi dorit să
activeze şi Ion Şt. Basgan. În acest sens aş enumera numai câţiva
academicieni vrânceni care îşi aduc o contribuţie însemnată la
dezvoltarea continuă a ştiinţei şi culturii româneşti: Valeriu Cotea,
Constantin C. Giurăscu, Dinu C. Giurăscu, Tudorel Postolache, George
Bărănescu, etc.
Lecturez cu mare atenţie o parte din însemnările cuprinse în
„Jurnalul” lui Ion Şt. Basgan şi descopăr gama de preocupări cotidiene
începând cu acele note referitoare la reuniunile de familie pe care le
organiza şi unde erau invitate şi personalităţi de frunte din domeniile
cultură şi ştiinţă. Prezenţa acestora îmbogăţeau viaţa spirituală a
familiei, păstrând totodată esenţa unei atmosfere de suflet pe care
învăţase s-o promoveze de la tatăl său, înţeleptul preot, care s-a bucurat
întotdeauna de stima şi respectul enoriaşilor care îi frecventau lăcaşul
de cult din Focşani.
Când am fost rugat de Preşedintele Fundaţiei ”Ion Şt. Basgan”
să contactez conducerea Judeţeană din Vrancea pentru a sprijini
Fundaţia în demersurile sale de a organiza diverse activităţi, şi unde de
altfel am găsit un sprijin deosebit, am discutat şi cu foştii vecini ai
tatălui inventatorului, preotul ortodox Ştefan Basgan, sfetnic de zi cu zi,
al celor care veneau la biserică să-şi deschidă sufletele în faţa acestui
om care le-a întins întotdeauna o mână de ajutor, şi le-a oferit cu
sinceritate un sfat, o îndrumare. În prezent strada pe care a copilărit şi a
locuit Ion Şt, Basgan, precum şi Şcoala Generală nr.2 din Focşani unde
inventatorul român a urmat cursurile primare, desluşind tainele
alfabetului, îi poartă numele. În faţa acestei monumentale şcoli, bustul
lui Ion Ştefan Basgan, a reuşit să dea un plus de frumuseţe şi atracţie
turistică. Deseori în jurul bustului se desfăşoară lecţii de istorie a căror
tematică include şi aspecte privind locul şi rolul pe care l-a avut acest
fiu al Vrancei, atât în extracţia de petrol cât şi în descoperirea unor
izvoare de apă atât de necesară pentru dezvoltarea comunităţii.
33
Gabriel I. Năstase
Tot prin grija Fundaţiei „Ion Basgan” au fost lansate în

premieră pe ţară lucrări ale academicienilor români (cu prilejul zilelor
oraşului Focşani) din care subliniem monumentala lucrare, unicat în
România, „Societatea Civilă” a cărui autor este academicianul Vasile
Stănescu, directorul Fundaţiei Jaques Elias.
Cu prilejul documentării pe care am desfăşurat-o de-a lungul
anilor cu intenţia de a cunoaşte cât mai multe despre personalitatea
acestui om de ştiinţă român, am aflat şi părerile unor specialişti din
diferite domenii, care l-au cunoscut personal pe Ion şt. Basgan. Iată de
exemplu ce mi-a relatat prof. dr. ing. Dan Ionescu - Siseşti fiul
fondatorului agriculturii româneşti, care era o prezenţă permanentă la
reuniunile de familie: „din anul 1950 întâlnirile noastre la familia
inginerului petrolist Ion Basgan din strada Cernica nr. 4, se
constituiau în seri de neuitat, încărcate de voie bună, dans, poezie şi
discuţii ştiinţifice despre tot ce-i nou la zi”.
„Eu – ne spune prof. univ. dr. ing. Alexandru Măruţă –
consider un eveniment deosebit întâlnirea cu Ion Şt. Basgan. Aceasta
se întâmpla într-o zi a anului 1959, când ne-am întâlnit la Ministerul
Agriculturii .În acea seară, cu o răbdare îngerească el, Ion Şt. Basgan
acorda consultaţii de specialitate celor care veneau din ţară, indiferent
de ora la care aceştia puteau ajunge la el. Era tare târziu şi totuşi Ion
Şt. Basgan a avut puterea să-mi prezinte cercetările cele mai noi pe
care le-a întreprins şi le întreprindea în domeniul la care ştiam că
lucrează de mult timp şi unde se confrunta cu numeroase greutăţi”.
„Într-o vizită pe care i-am făcut-o creatorului sonicităţii omul
de ştiinţă, renumitul inventator român George (Gogu) Constantinescu,
i-am cunoscut pe ministrul Hossu care era însoţit de dr. ing. Ion Şt.
Basgan, acad. Matei Marinescu, profesorii Dimitrie Leonida, Dumitru
Cioc şi împreună cu aceştia ne-am deplasat la I.S.C.H spre a verifica
aplicarea sonicităţii în domeniul extracţiei de foraj. Concluzia
savantului George Constantinescu, avea să ne uluiască pe toţi, citez din
memorie <Nu mă aşteptam să găsesc în România asemenea cercetători
de profunzime în domeniul sonicităţii>”.
Acad. Vasile Stănescu directorul cunoscutei Fundaţii Elias îşi
reaminteşte de întâlnirile sale cu Ion Şt. Basgan, la Editura Ştiinţifică,
unde era într-o permanentă documentare în legătură cu tot ce era nou în
literatura ştiinţifică, dornic de a-şi completa mereu cunoştinţele pe care
le aduce fiecare apariţie editorială. „M-am întâlnit apoi cu dânsul în
numeroase locuri, dar cea mai puternică amintire pe care o păstrez
este întâlnirea din anul 1967 la Milano, unde mă opreşte pe stradă şi-
34
mi spune următoarele: Am primit un telefon după masă de la primul

ministru al Italiei prin care mă anunţă că ţine şi el să participe la o
reuniune unde se discută problema brevetului meu de invenţie.
Răspunsul a fost că <nu am cu ce să mă îmbrac>. M-a întrebat atunci
ce număr port la pantofi şi ce cred eu despre această invitaţie. Am aflat
apoi că după ce i-a spus primului ministru italian că nu are cu ce să se
îmbrace, a primit acasă un smoching, cămaşă, ciorapi, etc. Ulterior,
Ion Basgan a înţeles că această întâlnire a fost provocată de o
încercare a unei companii italiene care dorea să intre în posesia
brevetului.
Pentru mine dr. ing. Ion Şt. Basgan reprezintă un caracter
dârz – rar mi-a fost dat să întâlnesc un asemenea om - cu o poziţie
verticală în virtutea unor ameninţări care-l pândeau, întrucât interesele
marilor trusturi de avocaţi din diferite zone ale lumii Germania, Italia,
Israel, SUA, vizau eventualele comisioane de zeci de milioane de
dolari, pe care visau să le încaseze”.
Exista o permanentă încercare, o presiune uriaşă din partea
marilor companii de a intra în posesia documentaţiei pe care o deţinea
Ion Şt. Basgan, însă toate tentativele în acest sens au eşuat. Totodată
îmi vorbea despre meritele cu totul remarcabile a marelui inventator
român Gogu Constantinescu, cel care îl acceptase pe Ion Şt. Basgan ca
şi colaborator al său, afirmând: <Consider o datorie de onoare, o
datorie morală reconsiderarea numelui acestui inventator român
recunoscut în întreaga lume, prin: înfiinţarea unui muzeu, care să-i
poarte numele, acordarea titlului de cetăţean de onoare post-mortem a
oraşului Bucureşti, unde şi-a petrecut o parte din viaţă şi nu în ultimul
rând membru de onoare post-mortem al Academiei Române>”.
„În ultimii ani am purtat numeroase discuţii cu fiul său – Ion
Şt. Basgan - privind modul cum trebuie să-şi desfăşoare activitatea o
fundaţie, ţinând seama de experienţa pe care am acumulat-o de
Fundaţia Jaques Elias. Cu acest prilej am constatat din partea lui un
interes deosebit pentru ca testamentul moral lăsat de tatăl său, Ion Şt.
Basgan să fie respectat întocmai. Ceea ce s-a realizat până în prezent,
inclusiv acordarea titlului de membru de onoare post – mortem al
Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, confirmă faptul că
Fundaţia „Ion. Basgan” reprezentată de dr. ing. Ion I. Basgan –
Preşedinte, îşi onorează misiunea pe care şi-a asumat-o”.
Mă aflam la cel mai înalt for de ştiinţă şi cultură a ţării noastre.
Este vorba de Academia Română unde printre participanţi l-am întâlnit
pe ing. Mihail Florescu, fost ministru al Chimiei şi membru al acestui
35
Gabriel I. Năstase
înalt for. Având o întrevedere la el acasă, dumnealui mi l-a descris pe

ing. dr. Ion Basgan ca fiind un partener important de discuţie în legătură
cu tema brevetului de invenţie care era aplicat atât în SUA cât şi în ţara
noastră, fapt pentru care România era mândră cu acest inventator.
Fostul ministru aprecia în mod deosebit invenţia lui Ion Şt.
Basgan întrucât acesta stârnise atâta interes marilor societăţi petroliere
din străinătate care doreau pe orice cale să-şi însuşească această
invenţie.
„Tot el îmi spunea vorbind în şoaptă că l-a înfruntat pe
conducătorul statului de atunci, care de asemenea aprecia în mod
deosebit valoarea lucrărilor sale oferindu-se să-i acorde sprijinul
pentru valorificarea invenţiei. Începuse să circule tot soiul de vorbe cu
privire la fosta apartenenţa politică a lui Ion Şt. Basgan şi astfel
lucrurile au intrat într-un stadiu de aşteptare, recomandându-mi-se să
iau eu toate măsurile astfel ca brevetul să fie folosit în interesul
României. În acest scop m-am sprijinit şi de organele de stat abilitate
pentru ca invenţia să fie bine protejată..
Continuând dialogul el m-a informat că în drumurile sale
peste hotare, în contactele pe care le-a avut cu conducătorii marilor
societăţi petroliere, printre subiectele discutate, cele mai interesate
erau cele despre brevet, întrucât marile firme doreau să intre în posesia
brevetului lui pentru a-l aplica cu scopul de a spori producţia de
petrol”.
Înainte de a reintra sub cupola Academiei Române distinsul
meu interlocutor (astăzi dispărut dintre noi) mi-a făcut un semn cu
mâinile şi a rostit plin de jenă: „Dacă totul ar fi depins de mine, atunci
totul ar fi fost în regulă. Ştiţi doar ca şi mine cine dictează, dar eu sunt
optimist”. Politicul încă îşi spune cuvântul.
De asemenea numeroşi membrii ai Academiei Române pe care
i-am cunoscut: Mircea Maliţa, Victor Sahini, Dorel Zugrăvescu –
ginerele reputatului om de ştiinţă, unul dintre cei mai mari specialişti
din domeniul geologiei, membru a numeroase academii din lume,
Sabba Ştefănescu – când îşi reamintesc de inventatorul de geniu Ion Şt.
Basgan aceştia afirmă că numele ilustrului savant trebuie să fie admis
în panteonul ştiinţei româneşti şi universale.
De altfel la festivităţile de decernare a înaltelor distincţii
acordate de Academia Oamenilor de Ştiinţă din România,
academicianul Dorel Zugrăvescu, directorul Institutului de Geologie a
Academiei Române (care l-a propus pe Ion Şt. Basgan ca membru de
onoare al acestei prestigioase instituţii) a afirmat că această instituţie se
36
îmbogăţeşte cu o personalitate remarcabilă ce face cinste ştiinţei

mondiale iar Fundaţia „Ion Basgan” înfiinţată de fiul său constituie un
exemplu de respectare a testamentului moral al părintelui său.
Totodată distinsul profesor Dorel Zugrăvescu a subliniat în
mod special participarea Fundaţiei „Ion Basgan” la Olimpiada de istorie
din Focşani, la eforturile depuse pentru întocmirea documentaţiei
înaintate la AOŞ – R pentru rezolvarea unei regretabile omisiuni
privind savantul dr. Lazăr Edeleanu deschizător de drumuri în
petrochimia românească şi mondială, care a realizat peste 200 brevete
de invenţie aplicate pe plan mondial. De asemenea au fost scoase în
relief acţiunile întreprinse pentru sprijinirea căminelor de bătrâni, a
lăcaşurilor de cult, a unor manifestări cu profund caracter istoric, a
sponsorizării unor lucrări valoroase realizate de scriitori români.
Fiind originar din Focşani, oraş care s-a aflat în vecinătatea
frontului celui de-al doilea război mondial, unde s-au desfăşurat marile
bătălii înscrise cu litere de aur în istoria poporului român (Mărăşti,
Mărăşeşti, Oituz) şi unde ostaşii români au dat dovadă de un eroism
fără precedent reuşind să alunge armata de cotropitori nemţi, Ion Şt.
Basgan a demonstrat că şi el este unul dintre eroii acestor meleaguri
care au „luptat” cu hotărâre pe „frontul” cercetării şi inventicii
româneşti.
Nu şi-a uitat nici o clipă obârşia, familia din care provenea iar
educaţia patriotică pe care a primit-o în familie, l-au însoţit până la
sfârşitul vieţii.
Continuu să răsfoiesc jurnalul de însemnări zilnice ale marelui
inventator şi reiterez întâlnirile sale, puse în slujba cunoaşterii, prin
contactele spirituale pe care le-a avut cu numeroase personalităţi care
s-au remarcat, prin întreaga lor activitate şi care s-au dedicat culturii,
tehnicii şi ştiinţei româneşti: N. Iorga, L. Mrazec, Vasilescu Carpen,
Virgil Madgearu, Prof. Abeţeş, George Constantinescu, Tudor Drăgan,
ing. Ion Iliescu, Nicolae Cajal, George Macovescu, Remus Răduleţ,
Alex. Boabă, Gh. Gaston Marin, Emil Drăgănescu, M. Stănescu, Alex.
Bârlădeanu, Costin Murgescu, etc.
Haralambie Lerea
Bucureşti, 01 decembrie 2004
37
ION ŞT. BASGAN- Un inventator român pentru eternitate
REPERE ÎN TIMP
Scurtă istorie a industriei petroliere din România
Industria petrolieră din România, ca ramură dominantă în

economia naţională, are o veche tradiţie în exploatarea şi prelucrarea
petrolului încă din anul 1857.
În acest domeniu, de-a lungul timpului România s-a aflat
permanent în ierarhia ţărilor cu veche tradiţie.
Încă din anul 1857, România realiza trei premiere petroliere
mondiale care aveau să deschidă o nouă eră fără de care progresul
omenirii nu ar fi fost posibil:
1. prima ţară din lume cu producţie de ţiţei, oficial înregistrată
în statisticile internaţionale – 275 tone;
2. prima rafinărie din lume, construită la Ploieşti şi intrată în
funcţiune în acelaşi an;
3. Bucureştiul, primul oraş din lume iluminat public cu petrol
lampant, la 1 aprilie 1857.
Aceste performanţe obţinute de petroliştii români erau
rezultatul unei experienţe îndelungate în practica exploatării şi folosirii
ţiţeiului, a cărui început este datat încă din sec. I d.H.
Descoperirile din domeniul ştiinţei şi tehnicii din cea de-a
doua jumătate a secolului al XIX-lea vor permite promovarea folosirii
ţiţeiului cu principală substanţă energetică. Ca urmare, ţiţeiul va înlocui
într-o proporţie semnificativă cărbunele, permiţând numeroase facilităţi
în obţinerea de performanţe considerabile în maşinismul industrial, în
producerea energiei, a transporturilor şi în perfecţionarea mijloacelor de
purtare a războiului modern.
Anul 1857 poate fi considerat, momentul în care specialiştii
din domeniul petrolier acumulaseră o experienţă care o concura pe a
celor cu tradiţie în domeniu dar şi cu o civilizaţie modernă. În acest
context, trebuie să amintim faptul că anonimi români reuşiseră să sape
manual puţuri de peste 2500 m adâncime iar ţiţeiul românesc sub formă
de păcură pătrunsese de mult în ţările Europei. Totodată, încă de la
începutul celei de-a doua jumătăţi a sec. al XIX-lea, alături de păcură,
39
Gabriel I. Năstase
petrolul lampant românesc era folosit pentru iluminat în unele ţări din
Europa Centrală şi Occidentală.
De asemenea, România a fost prima ţară din lume care a
exportat benzină încă din anul 1900. Aceste performanţe obţinute aveau
ca origine perseverenţa şi inteligenţa pionierilor industriei petroliere
româneşti.
Astfel, în anul 1861, la doi ani de la inventare, a fost folosită
prima sondă mecanică la Mosoarele, lângă Tg. Ocna. După această
dată, sute de asemenea instalaţii perforau dealurile încărcate de istorie
ale Buştenilor, Colibaşilor, Arbănaşilor, Băicoiului şi Morenilor.
Această activitate intensă era şi rezultatul unei susţinute
activităţi de cercetare geologică reprezentată iniţial de Cobălcescu –
1867, iar ulterior continuată de iluştrii geologi care s-au implicat în
realizarea unui nou sistem organizat de exploatare – Biroul Geologic al
României (1882), fondat de Gregoriu Ştefănescu şi Grigore Cobălcescu
şi a Institutului Geologic al României (1907), în frunte cu Ludovic
Mrazec.
De menţionat faptul că în anturajul profesional al acestui
savant s-au aflat o serie de eminenţi geologi români: Gh. Munteanu
Murgoci, Ion Popescu – Voineşti, Ion Atanasiu, George Macovei etc.
Studiile acestora au permis să se întocmească prima hartă a
zăcămintelor petrolifere româneşti (1905) şi care conţinea şi terenuri
petroliere din zona subcarpatică a Olteniei.
Confruntat cu o acută criză de capital autohton, în anul 1985
prin Legea Minelor s-a permis intrarea capitalului străin în România. Ca
urmare, apar primele mari societăţi petroliere reprezentante ale
capitalului unor mari bănci sau trusturi transnaţionale germane,
franceze, austriece, italiene, belgiene:
- Steaua Română – 1904;
- Româno – Americană – 1904;
- Vega – 1905;
- Concordia – 1907;
- Astra Română – 1910;
În timp, datorită concurenţei dar şi a performanţelor pe care le
vor obţine în domeniul exploatării, prelucrării şi comercializării
petrolului, se vor detaşa Societatea Româno – Americană a lui
Standard Oil şi Astra Română a lui Royal Dutch Shell.
În anul 1914 aceste două trusturi transnaţionale erau
reprezentate de 104 societăţi petroliere.
40
Prezenţa acestora avea să impulsioneze creşterea producţiei

româneşti de petrol de la 275 tone în 1857 la 15.900 tone în 1880.
Ceea ce trebuie menţionat este faptul că în anul 1880, România
şi SUA erau prezente în statisticile ţărilor producătoare de petrol.
În timp ca rezultat al intensificării activităţii de foraj şi al
punerii în exploatare a sondelor forate, producţia de petrol avea să
crească spectaculos. Astfel: în anul 1900 producţia de petrol va creşte la
250.000 tone; în 1909 la 1.297.257 tone iar în anul 1914 la 1.783.947
tone.
În anul 1914, s-au aflat în foraj 178 de sonde, 667 de sonde
erau în producţie şi 467 fuseseră abandonate. Perimetrele după care
s-au obţinut aceste rezultate au fost cele din Districtul Prahova
(Cîmpina, Buştenari – Călineţ, Chiciura, Bordeni – Recea, Runcu,
Scorţeni, Ţintea, Băicoi, Filipeşti de Pădure, Matiţa – Păcureşti etc, în
total 121 localităţi);
- Districtul Buzău, (Sărata, Arbănaşi, Berca etc., în totalul de
9 localităţi);
- Districtul Dâmboviţa, într-un număr de 43 de localităţi,
printre care cele mai importante erau: Moreni, Gura Ocniţei, Colibaşi,
Glodeni, Doiceşti, Ochiuri - răzvad etc.
- Districtul Bacău, într-un număr de 14 localităţi, printre care
Moineşti, Solonţi, Zemeş, Teţcani, Tazlău, Ariniş etc. (Monitorul
Petrolului Românesc, 1915, p. 170 – 179)
De menţionat că întreaga producţie de ţiţei a anului 1914
(1.783.947 tone) a fost prelucrată în ţară într-un număr de 68 rafinării
mari, mijlocii şi mici, amplasate în judeţele Prahova, Bacău,
Dâmboviţa, Constanţa, Putna, Ilfov, Covârlui, Buzău, Neamţ, Brăila,
Giurgiu şi Râmnicu Sărat.
Din cele 68 rafinării, doar 16 dintre ele (Steaua Română,
Astra Română, Româno-Americană, Aquila, Franco-Română,
Orion, Columbia, Frăţia, Băneasa, Predingher, Noris, Roum Cons
şi Saturn) deţineau majoritatea în procesul prelucrării, respectiv 97%.
Produsele cele mai solicitate de piaţă erau benzina, petrolul
lampant şi uleiurile minerale (Monitorul Petrolului Românesc, 1915,
p.132-133 şi p. 269).
Totodată în această perioadă s-au rezolvat şi problemele legate de
depozitarea şi transportul ţiţeiului. Evoluţia acestui domeniu pleacă
iniţial de la primele rezervoare din lemn îngropate în pământ şi continuă
cu construcţia rezervoarelor metalice şi a amenajărilor petroliere
portuare la: Brăila, Giurgiu şi Constanţa. Din 1903 s-au elaborat
41
Gabriel I. Năstase
primele studii pentru construirea conductelor de petrol din districtul

Prahova, la Dunăre şi Marea Neagră.
Prima conductă a cărui traseu a fost fixat de ing. Anghel
Saligny, Băicoi – Ploieşti – Buzău – Hagieni – Cernavodă – Constanţa,
avea o lungime de 290,4 km. Lucrarea a rămas neterminată la începutul
primului război mondial dar a continuat după terminarea acestuia şi a
fost dată în funcţiune la 31 septembrie 1919. În octombrie 1919 avea să
se realizeze primul transport de petrol lampant prin pomparea unei
cantităţi de 1000 de vagoane solicitată de către Societatea Standard Oil
&Co.
Ulterior acestei conducte i s-au alăturat şi alte două conducte
pentru petrol lampant şi motorină pe traseul Băicoi – Giurgiu. Aceste
conducte au fost construite de către nemţi în timpul ocupaţiei prin
dezafectarea conductelor de pe traseul Băicoi – Constanţa.
Ca suport principal al mediatizării complexei activităţi de
foraj, extracţie şi prelucrarea ţiţeiului printre numeroasele lucrări de
specialitate şi articole de presă, cea mai reprezentativă apariţie
publicistică care evidenţiază intenţia unică de organizare concretizată în
rezultate economice, în reglementări privind legislaţia şi regulamente de
poliţie minieră a fost „Moniteur du Pétrole Roumain”.
Revista era bilunară şi bilingvă (română şi franceză) şi de-a
lungul celor 48 de ani de apariţie, a publicat informaţii ştiinţifice,
tehnice, de explicare la nivel mediu a tehnicii şi tehnologiei
operaţiunilor specifice, a informaţiilor economice şi financiare, date
statistice interne şi internaţionale etc.
Această revistă a fost promotorul intereselor româneşti în
industria petrolieră, pentru o legislaţie protecţionistă, pentru încurajarea
şi susţinerea iniţiativei autohtone, pentru formarea specialiştilor cu
studii medii şi superioare.
În anul 1904, în perioada interbelică, la Cîmpina s-a înfiinţat
prima Şcoală de Maiştrii Sondori din România şi din lume care va
avea ca scop formarea specialiştilor cu o competenţă recunoscută pe
plan internaţional.
Pentru a înlătura dependenţa integrală faţă de furnizorii străini,
(vechile ateliere de reparaţii utilaj ale societăţilor Steaua Română,
Româno-Americană şi Astra Română) în anul 1907 la Ploieşti s-au pus
bazele Uzinei Concordia pentru repararea şi confecţionarea de utilaj
petrolier.
În această perioadă cei care au coordonat activitatea industriei
petroliere româneşti au susţinut şi schimbul de informaţii ştiinţifice şi
42
tehnice cu mediul intern şi extern. Ca urmare, România a participat la

primele două Congrese internaţionale de petrol: Paris – 1900 şi Liége –
1905 şi a fost gazdă şi organizatoare a celui de al III-lea Congres
Internaţional de Petrol – Bucureşti 26 august 1907.
La acest congres au fost prezenţi delegaţi din germania,
Bulgaria, Canada, USA, Guatemala, Olanda, Ungaria, Italia, Mexic,
Portugalia, Rusia, Serbia, Suedia şi România. Preşedinţia congresului a
fost asigurată de reputatul om de ştiinţă român Anghel Saligny.
Congresul s-a desfăşurat pe trei secţiuni: Geologie, Explorare,
Exploatare, Chimia şi Tehnologia Ţiţeiului, Legislaţie şi Comerţ în
cadrul cărora au fost prezentate 70 de comunicări ştiinţifice şi a
reprezentat un mare succes fiind considerat un model de urmat pentru
viitoarele congrese mondiale ale petrolului.
Personalităţi româneşti ale domeniului
La dezvoltarea industriei petroliere din România şi la

fundamentele şcolii acesteia au contribuit în mod substanţial
personalităţi româneşti, specialişti ai domeniului: Lazăr Edeleanu,
Ludovic Mrazec, C. Alimănişteanu, Vintilă I. Brătianu, C. Barbacioru,
Gh. Gane, dr. C.I. Istrati, Vasile Iseu, V. Puşcariu, A. Saligny, Sabba
Ştefănescu, Ioan Tănăsescu, V. Toroceanu, Virgiliu Tacit, etc.
Inginer Virgiliu Tacit (1876 – 1935), ardelean din Braşov,
refugiat în România din cauza persecuţiilor naţionale, a avut o carieră
de excepţie în domeniul specialităţii sale.
Absolvent al Academiei Tehnice din Freiberg – Germania va
debuta în industria petrolieră în anul 1900. Având un spirit metodic şi
un simţ al anticipaţiei dezvoltat s-a implicat în realizarea unei
monografii de mare analiză a problemelor petroliere a perioadei. În anul
1901 a fost printre membrii fondatori ai Asociaţiei Inginerilor şi
Tehnicienilor din Industria Minieră.
Inginerul Virgiliu Tacit a fost printre cei care au înţeles
importanţa organizării pe plan naţional a industriei extractive şi
necesitatea încurajării specificului românesc şi a muncii de explicitare,
la nivel mediu, a tehnicii şi tehnologiei forajului şi extracţiei.
Totodată inginerul Virgiliu Tacit s-a dovedit a fi şi un talentat
creator în domeniul tehnic, realizând în acest sens numeroase invenţii şi
inovaţii.
43
Gabriel I. Năstase
Ca şi colaborator frecvent al revistei Monitorul Petrolului

Românesc, s-a remarcat cu lucrarea de referinţă „Exploatarea
petrolului în România” – 1907.
În anul 1912 a brevetat prototipul prevenitorului de erupţie, un
ventil cu piston acţionat hidraulic de la distanţă, care putea rezista la
presiuni de max. 100 atm. Caracterizată ca fiind o invenţie deosebită
pentru progres şi noutate, invenţia sa a fost aplicată şi în alte ţări printre
care: Germania, Austria, Ungaria, Mexic etc.
Totodată, inginerul Virgiliu Tacit a fost şi fondatorul primei
societăţi de petrol cu capital exclusiv românesc şi specialişti români –
Creditul Minier, 1919. Această societate o va conduce până la sfârşitul
vieţii sale.
Inginerul Virgiliu Tacit a constituit fondul cultural ce-i purta
numele, oferind, în timp, burse de studii în străinătate celor mai talentaţi
elevi români.
Printre beneficiarii acestei burse a fost şi Ion Şt. Basgan, cel
care avea să revoluţioneze forajul la mare adâncime.
Inginer Lazăr Edeleanu (1861 – 1941), chimist, inventator,
cercetător în domeniul chimiei şi tehnologiei petrolului, a urcat treaptă
cu treaptă spre podiumul afirmării şi confirmării ştiinţifice. Activitatea
sa a fost remarcată, atât în ţară, cât şi în străinătate, drept pentru care i
s-au conferit numeroase titluri onorifice. Inventatorul Lazăr Edeleanu
a studiat proprietăţile şi reactivitatea unor substanţe organice (acţiunea
clorurii de sulf asupra anilinei, acţiunea clorului asupra oxiacizilor etc.)
şi a iniţiat utilizarea vidului în tehnologia uleiurilor lubrifiante.
Preocupările sale au vizat, printre altele, şi realizarea unor studii în
domeniul chimiei organice privind derivaţii fenilmetacrilic şi
fenilizobutric, acizii nesaturaţi din seria aromatică.
Savantul Lazăr Edeleanu s-a implicat în domeniul cercetării
fundamentale privind chimia, rafinarea şi chimizarea petrolului; studiul
fizico-chimic al petrolului românesc, insistând asupra compoziţiei
chimice a fracţiunilor uşoare aromatice, naftenice, parafinice şi asupra
unor aspecte ale rafinării cu acid sulfuric.
A fost primul cercetător străin căruia i s-a acordat medalia
engleză Redwood (Londra, 1925), pentru merite deosebite. Ca urmare a
uriaşei sale activităţi, a fost ales membru de onoare al „Societăţii de
ştiinţe naturale”din Moscova, membru de onoare ales al „Institution
of Petroleum Tehnologists” din India (1925) şi consilier onorific al
României în Germania (1932).
44
Ca inventator şi reprezentant de frunte a ingeniozităţii

româneşti (autor a peste 60 de brevete de invenţie în ţară şi 7 în
străinătate privind proiectele de prelucrare a petrolului), Lazăr
Edeleanu a revoluţionat domeniul industriei şi chimiei petrolului.
Genialul creator recunoscut în lume datorită brevetului: „Procedeul
distilării cu ajutorul bioxidului de sulf în stare lichidă”, realizează
prin soluţiile tehnico-ştiinţifice originale procedeul (care îi poartă
numele) de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol. Acest procedeu s-a
încercat pentru prima oară în România pe scară semiindustrială în anul
1909. Prima instalaţie industrială, care foloseşte procedeul mai sus-
amintit, a fost construită în Franţa (la Rouen), iar ulterior, procedeul a
fost adoptat şi de alte ţări.
Născut sub zodia muncii şi a succesului Lazăr Edeleanu şi-a
obţinut doctoratul la Berlin (1887), cu o teză în domeniul chimiei
organice. Specializarea a făcut-o în Anglia, în vestitul laborator de la
Wolwich. Cu toate că i s-a propus să rămână în această ţară, Lazăr
Edeleanu, nu a acceptat. A crezut în destinul său şi în legătura
ancestrală dintre el şi ţara sa.
Era conştient că prin creaţiile sale, va fi nu numai un român, ci
şi un cetăţean al Planetei, un om care va crea pentru binele întregii
umanităţi.
Ulterior, a urmat cariera universitară, a publicat diverse studii
despre derivaţii acidului cianic şi acţiunea clorurii de sulf asupra
anilinei. A contribuit substanţial la determinarea proprietăţilor şi
reactivităţii unor substanţe organice.
Părăseşte zona teoretică, universitară, pentru zona practică,
respectiv pentru Laboratorul de chimie al serviciului Minelor.
Prin înfiinţarea Institutului Geologic al României, este numit
coordonatorul secţiei de chimie, unde avea să elaboreze cercetări cu
valoare teoretică şi practică de nivel mondial, cu privire la rafinarea şi
chimizarea petrolului.
Se implică în industria petrolieră, respectiv ca director la
rafinăria „Vega”, unde a înfiinţat o secţie de fabricare a uleiurilor de
uns prin distilare în vid, cu ajutorul unei instalaţii ingenios concepută.
În felul acesta, Lazăr Edeleanu devine primul specialist
român al tehnologiei vidului uleiurilor lubrifiante.
Tehnologia şi chimia petrolului se dezvoltă datorită capacităţii
sale de inovare. Totodată, Lazăr Edeleanu este precursorul cracării
termice (disocierea termică a rezidurilor la temperaturi ridicate) şi al
45
Gabriel I. Năstase
aromatizării (obţinerea aromaticelor din petrol faţă de obţinerea lor din

cărbune).
Procedeul Edeleanu, considerat eficient şi economic, iniţial s-a
aplicat cu succes pentru purificarea petrolului lampant şi pentru
obţinerea benzinei de calitate.
Ulterior, Procedeul Edeleanu a fost extins, obţinându-se
numeroase produse derivate, inclusiv solvenţii selectivi care au
contribuit la crearea industriei uleiurilor lubrifiante.
Lazăr Edeleanu poate fi considerat unul dintre cei mai
remarcabili creatori români, un pionier al petrochimiei.
Primul război mondial a fost acela în care petrolul a jucat un
rol determinant datorită tehnicii mecanizate, folosită în transportul
trupelor, a tehnicii de luptă, a carelor blindate de luptă, a aviaţiei şi a
flotilei de război.
În perioada cât s-a desfăşurat conflagraţia prin excelenţă pe
teritoriul Europei, petrolul românesc a fost resursa principală care a
prezentat un interes maxim pentru părţile beligerante.
La 19 noiembrie 1916, Emil Porumbaru adresa Primului
Ministru I.C. Brătianu Un „Aide mémoire” a lui Sir Barclay, ministru
de externe britanic, prin care solicita ca societăţile petroliere româneşti
să procedeze „..... la distrugerea petrolului, sondelor şi rafinăriilor
care le aparţin, ţările aliate angajându-se să despăgubească Guvernul
Român ....... de pierderile care vor fi consecinţa acestor distrugeri.”
Ca urmare, România a acceptat acest sacrificiu şi „Ea nu a
ezitat o singură clipă”, conform celor precizate de Vintilă Brătianu în
raportul său.
Astfel, în judeţele Dâmboviţa, Prahova şi Buzău s-au distrus
1677 de sonde, din 1047 productive; rafinării de petrol; rezervoarele din
schele şi rafinării cu toate instalaţiile aferente precum şi o cantitate de
827.000 tone derivate din petrol.
Ca urmare a acestor distrugeri însemnate, ocupanţii germani au
fost împiedicaţi să folosească potenţialul petrolier românesc.
În octombrie 1922 pagubele au fost evaluate la suma de 10
milioane lire sterline, după cum urmează: distrugeri în schele –
4.420.827 lire sterline; rafinării – 2.109.584 lire sterline; ţiţei şi
produse incendiate – 2.574.855; dobânzi în stocuri – 532.590; pagube
anexe: 532.590 lire sterline.
Cu toate că pagubele au fost stabilite sub supravegherea
Comisiei Aliate, acestea nu au fost onorate pe motiv că România avea
46
datorii de război şi că, statul român are obligaţia să îi despăgubească pe

învingători.
Disputa pe tema despăgubirilor a trenat mulţi ani fără a fi
rezolvată, astfel că pierderile suferite în domeniul petrolului de către
România au afectat substanţial economia naţională. Ca urmare,
refacerea acestei ramuri industriale se va realiza în următorii 7 ani
postbelici, cu mari eforturi materiale de către statul român şi societăţile
petroliere existente în ţară. Mai mult decât atât acest război i-a provocat
României pe lângă pierderile amintite şi alte pagube ireparabile,
respectiv pierderi de vieţi omeneşti şi suferinţe umane incomensurabile,
poluarea şi distrugerea unor importante suprafeţe de terenuri petrolifere,
agricole, cursuri de apă etc.
Pentru istoria viitoare a României respectiv a orientării
politicii externe româneşti în legătură cu petrolul care poate deveni
şansă sau catastrofă în anumite împrejurări, Vintilă Brătianu a apreciat
momentul prin care a trecut Ţara ca pe un avertisment politic de care
trebuie ţinut seama.
În consens cu aprecierile lui Vintilă Brătianu, Henry
Berenger scria într-o notiţă diplomatică comunicată lui Clemenceau la
12 decembrie 1919, în ajunul conferinţei franco-britanice de la Londra,
asupra viitorului Europei Orientale şi Asiei Mici că „cine va avea
petrolul va avea stăpânirea” şi că „stăpânirea mărilor prin petrol,
stăpânirea aerului prin benzină uşoară, a continentelor prin
gazolină şi petrol lampant, stăpânirea lumii prin puterea
financiară... poporul care va fi stăpânul acestui preţios combustibil
va vedea miliardele...”
Perioada interbelică, devenise o perioadă în care ţiţeiul cu
derivatele sale (motorina pentru motorul Diesel, benzina pentru
motoarele cu explozie internă, petrolul lampant pentru iluminat,
uleiurile pentru motoare şi diferite tipuri de instalaţii industriale, păcura
pentru încălzitul cazanelor, ceara, parafina şi vaselina pentru industrie)
erau indispensabile unei economii marcată de uriaşele distrugeri
suferite în timpul primului război mondial şi unei societăţi industriale în
plină expansiune.
În general Petrolul condiţionează viaţa economică şi politică a
unei ţări, a unui popor. Fără petrol nu poate exista independenţă
economică, iar graniţele unei ţări sunt în permanenţă periclitate.
În perioada menţionată creşterea consumului mondial a
evoluat astfel: 56.371.000 tone în 1914, 109.325.000 tone în 1921 şi
156.658.000 tone în 1926 şi 200.000 tone în 1930.
47
Gabriel I. Năstase
Perioada interbelică începea cu un bilanţ negativ datorat

distrugerilor din primul război mondial. Conform unor statistici, din
cele 104 societăţi petroliere existente în anul 1919, multe nu mai
existau decât cu numele, fiind inactive atât în ţară cât şi în străinătate.
Capitalul nominal şi cel real era substanţial diminuat, iar datele
oferite de statistici nu pot fi luate ca sigure datorită lipsei posibilităţii de
control asupra acestora.
Din motivele expuse mai sus, producţia de ţiţei a anului 1919,
a fost de 920.488 tone, echivalentul în lei a 143.590.000.
Producţia a fost realizată din vechile sonde reparate şi repuse
în funcţiune, întrucât în acel an nu a fost forată nici o sondă.
Şantierele petroliere care au contribuit la acestă producţie au
fost: Gura Ocniţei, Bucşani, Viforâta, Ochiuri, Răzvad, Teiş, Glodeni,
Gorgota,Colibaşi, Doiceşti, Dragomireşti, Comişani, Boldeşti, Moreni-
Piscuri, Ariceşti, Runcu-Scorţeni, Chiciura, Buştenari, Călineţi-
Grâuşor, Bordeni, Ţintea, Câmpina, Filipeşti de Pădure, Copăceni-
Opăriţi, Valea Călugărească-Chiţorani, Udreşti, Scăioşi, Călineşti,
Mărgineni, Drăgăneasa, Matiţa, Păcureţi, Apostolache, Popeşti,
Bălcăneşti, Podenii Noi, Policiori-Arbănaşi, Sărata Monteoru, Berca-
Beciu, Tega, Moineşti, Solonţ, Tazlău, Teţcani.
Repartiţia pe judeţe a producţiei de ţiţei a anului 1919 a fost
următoarea: Dâmboviţa – 135.769 tone; Prahova – 690.162 tone; Buzău
– 48.694 tone; Bacău – 45.812 tone.
Din totalul cantităţii de ţiţei extrase în anul 1919, au fost
prelucrate în rafinării 751.462 tone, din care s-au obţinut 155.072 tone –
benzină; 157.958 tone – petrol lampant; 56.334 tone – uleiuri şi
364.702 tone – reziduuri. Aceste produse au fost obţinute în proporţie
de peste 90% în vechile 16 rafinării, mari şi mijlocii, care prelucraseră
petrolul şi în perioada de dinainte de război. De fapt, aceste 16 rafinării
erau şi singurele care deţineau vagoane cisternă pentru transportul
produselor petroliere şi care erau în număr de 5.400. Ele au contribuit la
transportul pentru export a aproximativ 4.000 tone produse petroliere.
În faţa acestei situaţii dezastruoase din sectorul petrolier, s-au
mobilizat reprezentanţii guvernamentali pentru valorificarea
specificului românesc. Constantin Osiceanu, preşedintele Asociaţiei
Industriaşilor de Petrol din România, într-un discurs, ţinut la Câmpina,
la 18 ianuarie 1920, afirma: „Ţin domnilor să vă spun, toate acestea –
se referea la creşterea rolului elementului românesc – pentru că prea
s-a abuzat şi s-a vorbit asupra noastră, a românilor că nu suntem
muncitori şi că suntem prea îngăduitori cu cinstea...”, cu toate că şi în
48
străinătate se recunoştea capacitatea profesională şi gândirea economică

a specialiştilor români.
La începutul acestei perioade începe să se acorde o atenţie
deosebită formării cadrelor de specialişti în şcolile de profil şi în
universităţile din ţară. Concomitent, absolvenţii de liceu cu merite
deosebite erau susţinuţi pentru obţinerea de burse în universităţile
prestigioase din străinătate şi care, după absolvire erau angajaţi de
marile societăţi petroliere din ţară, devenind ulterior personalităţi de
prim rang în activitatea de explorare, pentru forajul şi exploatarea
ţiţeiului.
Şase ani i-au trebuit României postbelice, respectiv până în
anul 1924, pentru a depăşi nivelul antebelic al producţiei de ţiţei. De
fapt, anul 1924 va fi un an crucial important în evoluţia industriei
petroliere româneşti. Adoptarea în acel an a noii legi a minelor a
stimulat interesul autohton pentru petrol limitând accesul capitalului
străin.
Explorarea posibilelor zone petrolifere se intensifică şi este
realizată cu mijloace şi metode noi. Din anul 1927 se iniţiază studii
pentru obţinerea unor informaţii privind caracterul geologico-fizic al
formaţiunilor productive, se generalizează introducerea ciupitoarelor şi
carotierelor elementul de noutate constituindu-l experimentarea în zona
petroliferă a Morenilor, a carotajului electric inventat de fraţii
Schlumberger, care permitea o mai bună investigaţie geofizică la sondă.
Geologii Gavăţ şi Socolescu folosesc în câmpurile petrolifere
româneşti prospecţiunile gravimetrice urmate de prospecţiuni seismice
efectuate în Prahova 1934 – 1935. Cu ajutorul acestor mijloace şi
metode în anul 1926 se descoperă noi zone de zăcăminte printre care:
Meoţianul de la Ceptura – Urlaţi, Moreni, Gura Ocniţei.
Cunoaşterea aprofundată a zăcămintelor petrolifere româneşti
a permis dezvoltarea activităţii pentru forajul sondelor de explorare şi
exploatare. Această activitate a fost susţinută prin utilizarea generalizată
a sistemului de foraj Rotary, care a facilitat creşterea vitezei de foraj şi
a adâncimii puţurilor.
Astfel, începând din anul 1925 producţia de ţiţei a României a
crescut într-un ritm accelerat: 1925 – 2.316.504 tone; 1926 – 3.241.329
tone; 1927 – 3.661.358 tone; 1929 – 4.827.280 tone; 1930 – 5.744.000
tone; 1933 – 7.387.000 tone, atingând maximul producţiei de ţiţei în
anul 1936 – 8.704.000 tone.
Aceste creşteri spectaculoase a producţiei de ţiţei sunt o
consecinţă a utilizării noilor mijloace tehnice precum şi a competenţei
49
Gabriel I. Năstase
profesionale a specialiştilor din domeniu, dar şi a intereselor economice

conjuncturale pe piaţa Europei. În legătură cu acest ultim aspect,
Gheorghe N. Leon într-un comentariu referitor la proiectul Legii
Minelor din 1937, amintind de Legea minelor din 1924, care avusese
meritul de a pune la dispoziţia statului activităţile de producţie, crearea
de rezerve pentru interesul naţional şi controlul acestuia în exploatările
şi industria petrolieră. Prin modificarea acestei legi în anul 1929, în
contrast cu legislaţia minieră din numeroase ţări petroliere, s-a relansat
accesul nelimitat al capitalului străin cu următoarele consecinţe:
producţia forţată a ţiţeiului în România, urmată de, scăderea preţurilor.
Preţurile mondiale fiind scăzute se preferă desfacerea petrolului
românesc înaintea celui american, de exemplu. Îndesirea sondelor a
generat o degazeificare a subsolului îngreunând recuperarea petrolului.
În felul acesta s-au pierdut mari cantităţi de ţiţei şi totodată s-au
deteriorat zăcămintele. Toate aceste argumente, spunea prof. Leon se
constituie în motive reale pentru modificarea Legii din 1929, subliniind
necesitatea susţinerii capitalului naţional pentru a beneficia de drepturi
egale cu capitalul străin, care conform acestei legi beneficiau de credite
nelimitate. Menţionăm că modificarea Legii minelor în anul 1937 şi
1940 nu au redus decât parţial efectele nocive asupra industriei
extractive de petrol din ţară. Scăderea producţiei de ţiţei începând din
anul 1938 de la 6.610.000 tone la 5.453.179 tone în 1941, a contribuit,
la conservarea zăcămintelor petrolifere, fapt ce a asigurat în anii
următori posibilitatea menţinerii unei producţii de ţiţei convenabile,
suficiente consumului intern, şi, chiar pentru export.
Dacă luăm anul 1939 (anul declanşării celui de al II-lea război
mondial) ca an de bilanţ al perioadei inerbelice, vom constata că în
cursul acesti an, prin exploatarea zăcămintelor Meoţian, Dacian,
Oligocen, a rezultat o producţie de 6.240.000 tone ţiţei pentru care au
fost foraţi pe perimetrele particulare – 170.000 ml. (metri liniari) pe
perimetrele statului – 85.983 ml., deci cu un total de 256.000 ml. Ca
urmare a acestor rezultate, România ocupă locul 6 în ierarhia ţărilor
producătoare de ţiţei după, USA, Rusia, Venezuela, Iran şi Indiile
Olandeze.
Interesant este şi faptul că în anul 1937 într-un tabel privind
rezervele mondiale probabile (inclusiv sigure) România ocupa locul 7
în lume după: URSS, USA, Irak, Iran, Venezuela, Indiile Olandeze,
estimându-i-se o rezervă de 95.000.000 tone, rezultând 5,4% din
rezervele mondiale. Desigur, pronosticurile au fost de mult infirmate,
lumea contemporană asistând la schimbări spectaculoase în ierarhia
50
ţărilor producătoare de ţiţei. În anul 1939 rafinăriile româneşti au supus

prelucrării 6.418.766 tone de ţiţei, cantitate prelucrată în marile
rafinării: Concordia (Vega), Steaua Română, Unirea (Orion şi
Speranţa), Colombia, Creditul Minier (Brazi, Doiceşti), Prahova
(Petrolul Bucureşti), Xenia, Dacia Română şi Petrol Block
(Standard).
Produsele obţinute: benzine, white-spirit, lampante,
combustibili speciali, uleiuri, parafine, asfalt, cocs, acizi nafteici,
păcură, fiind destinate consumului intern şi exportului.
Trebuie să precizăm faptul că produsele obţinute în rafinăriile
româneşti erau de o bună calitate şi solicitate la export, începând din
anul 1929 şi până în anul 1938. Ca urmare, pentru perioada 1929 - 1938
contribuţia României la export cu produse petroliere era de peste 50%.
În perioada interbelică s-au afirmat importante personalităţi în domeniul
geologiei petroliere, a forajului şi a extracţiei ţiţeiului.
În domeniul geologiei petroliere, această perioadă este
dominată de uriaşa personalitate a marelui Ludovic Mrazec, care va
avea pentru mult timp colaboratori apropiaţi: Sava Atanasiu, Ion
Popescu-Voiteşti, Ion Atanasiu, George Macovei, Valeriu Patriciu
etc. Unul dintre numeroasele rezultate obţinute sub coordonarea lui
Ludovic Mrazec şi responsabilitatea directă a lui Ion Popescu-Voiteşti
în anul 1925 a fost prima hartă geologică completă a României
reîntregite. Această hartă reprezintă şi în prezent un document de
referinţă în activitatea de cercetare geologică generală, care în timp a
avut o mare importanţă practică pentru specialiştii din domeniul
geologiei petrolului.
În domeniul forajului sondelor s-a afirmat Dr. ing. Ion Şt.
Basgan (1902 – 1980), specialist şi inovator în forajul pentru ţiţei şi
gaze. Eminent cercetător şi practician, autor al numeroase studii de
specialitate în domeniul forajului sondelor, Ion Şt. Basgan a brevetat în
1934 atât în România cât şi în SUA pornind de la teoria sonicităţii a
savantului român George (Gogu) Constantinescu, o metodă pentru
îmbunătăţirea forajului rotativ, care a luat în calcul presiunea
hidrostatică şi transmiterea energiei sonice la distanţă prin utilizarea
prăjinilor grele proporţionale prin rotaţie percutantă.
Metoda lui a fost de notorietate mondială şi o recalculare
aproximativă a dreptului de autor numai prin aplicarea sistemului în
USA, ar trebui să aducă României o recompensă de peste
8.000.000.000 USD.
51
Gabriel I. Năstase
Andrei Drăgulănescu (1889 – 1946), specialist în foraj, a

imaginat şi introdus în anul 1930 metoda tubării sondelor prin coloană
unică reducând preţul de cost pe metrul forat, cu cca 58%; a
experimentat şi introdus metoda forării de găuri drepte prin folosirea
prăjinilor grele; a experimentat pentru prima dată în România carotajul
electric după metoda Schlumberger; a preconizat şi introdus metode de
extracţie a ţiţeiului prin „recuperare secundară” folosind injecţia de apă
şi gaze. Tot el este autorul unui brevet „Procedeul de foraj cu aliaje
dure al găurilor în roci de orice duritate”.
Ing. Victor Dumitrescu a fost preocupat de ideea de a reduce
preţurile de cost ale activităţilor din schelele petroliere; a fost un
promotor al noutăţilor tehnice, cu precădere după sosirea în ţară după o
vizită de documentare efectuată în SUA; a scris peste 17 lucrări şi studii
care au fost acceptate cu succes de comunitatea ştiinţifică şi care i-au
adus ulterior titlul de membru onorific al unor reputate societăţi de
specialitate din Europa şi America.
xxx
Acest capitol – scurtă istorie a industriei petroliere din

România – a fost introdus în această nouă ediţie cu scopul de a înţelege
contextul politic, economic, social şi militar al unei perioade de timp în
care specialişti şi alţi lucrători din industria petrolieră românească, s-au
implicat şi au creat PROGRESUL.
Poate că, multe dintre personalităţile româneşti care au activat
şi s-au remarcat în domeniul forajului, extracţiei şi prelucrării petrolului
ar fi meritat un premiu Nobel. Din păcate, ca şi în alte domenii de
activitate ştiinţifică şi alţi savanţi au fost privaţi de o bine meritată
răsplată.
După anul 1939, conjuctura internaţională devenea din ce în ce
mai nesigură din punct de vedere politic, economic şi militar. Petrolul
românesc a fost încă o dată obiect al atenţiei beligeranţilor, existând
chiar propuneri de autodistrugeri a sondelor şi rafinăriilor ca în primul
Război Mondial. România a reuşit cu abilitate să se opună acestor
deziderate.
Începând din anul 1939 producţia de petrol a României este
într-o continuă descreştere, ajungâng în anul 1944 la 3.525.000 de tone.
Intrată, fără a-şi dori acest lucru, sub influenţa Germaniei, România a
încercat să se opună politicii germane faţă de petrolul românesc, dar la
4 decembrie 1940 a fost silită să semneze acordul economic cu această
52
ţară, prin care devenea principalul ei furnizor de produse agricole,

materii prime şi în special petrol.
Politicianul Winston Churchill aprecia oraşul Ploieşti ca fiind
o adevărată „rădăcină pivot a puterii germane”, iar distrugerea
rafinăriilor ploieştene a fost pentru beligeranţi o condiţie esenţială a
slăbirii puterii de şoc a armatei României. De aici şi până la luarea
deciziei de bombardare de către aliaţi a zonei strategice petrolifere
româneşti (ianuarie 1942, Casa Blanca) a fost doar un pas. Începând din
august 1943 şi până la 23 august 1944, rafinăriile ploieştene, schelele
petroliere şi conductele au fost supuse unor bombardamente
necruţătoare care au afectat zona petroliferă a Prahovei şi în special
rafinăriile, distruse în proporţie de 70%.
De-a lungul istoriei sale petrolul românesc a fost permanent
luat în calculul logicii economice şi militare interne şi internaţionale.
Ţiţeiul „Şansă sau catastrofă” a adus poporului român uneori
optimism, alteori dezastre materiale şi umane. Din păcate, trebuie să
constatăm că marile distrugeri datorate petrolului în cursul celui de al
II-lea război mondial au fost catastrofale nu numai pentru această
ramură industrială dar şi pentru economia naţională a României, în
general, diminuând capacitatea acesteia într-un procent ce varia între 40
şi 50%. România a fost singurul stat din lume care, în cele două
războaie mondiale a asistat neputincioasă la anihilarea completă a celei
mai dezvoltate ramuri industriale de care dispunea – industria
petrolieră.
Este meritul poporului român, al petroliştilor acestei ţări că de
fiecare dată au avut curajul şi tenacitatea de a o lua de la capăt crezând
în steaua speranţei. Lor, acestor anonimi li se cuvine recunoştinţa
întregului popor român şi eternizarea glorioaselor lor fapte de muncă şi
inteligenţă.
53
Gabriel I. Năstase
ECONOMIA MONDIALĂ, AMENINŢATĂ DE CREŞTEREA

PREŢULUI PETROLULUI
• Ca şi în 1973, marii producători de ţiţei forţează creşterea

preţului încercând să influenţeze deciziile politice din Orientul
Mijlociu
• Actuala tendinţă a pieţei petrolului poate fi domolită, doar de
câţiva factori: consumarea unui atac terorist major (fapt
nedorit), revizuirea politicilor energetice, cu efecte pe termen
mediu – lung, lansarea de investiţii pentru creşterea
capacităţii de extracţie şi transport
• Dacă nici un eveniment major nu schimbă contextul economic
şi politic actual, susţin experţii, preţul ţiţeiului va oscila, în
perioada următorilor ani, în marja de 50 – 60 de dolari/ baril!
Istoria se repetă
Dacă în lucrarea de faţă se arată cum a evoluat tehnica

extracţiei ţiţeiului, revoluţionată de invenţia genialului Ion Şt. Basgan,
trebuie să ne oprim şi asupra uriaşelor transformări ce au avut şi au loc
pe piaţa de profil, inclusiv cea din România. Or, la acest capitol, putem
spune că evoluţia din ultimul timp a economiei mondiale ne arată,
confirmând totodată previziunile făcute de analişti (politici şi
economici), că piaţa producătorilor de ţiţei este gata să explodeze.
Practic, un astfel de fenomen n-a mai fost înregistrat din anul 1973,
atunci când criza combustibililor a afectat întreaga lume. Din nefericire,
au fost „necesari” aproape 30 de ani pentru ca să se ajungă de unde s-a
plecat.
Concret, totul a debutat în primăvara lui 2002, atunci când
Irakul şi Venezuela au sistat temporar exporturile, Rusia a condiţionat
exportul de anumite decizii politice, iar Norvegia s-a adaptat condiţiilor
şi a trecut în barca grupului de protestatari. Firesc, embargoul venit din
direcţii diverse a bulversat pentru câteva zile piaţa petrolului, preţul
barilului de petrol ajungând la 27,30 USD la bursa londoneză şi la
27,43 USD pe piaţa americană. Ulterior, când Irakul a anunţat sistarea
exporturilor, preţul petrolului a atins un nivel maxim de 28 de dolari!
Din fericire, speculaţiile au durat numai trei zile, după care preţul
barilului de petrol a revenit la normal, printr-o scădere de peste 18%.
Cu toate acestea, chiar dacă impactul psihologic a fost depăşit, criza
petrolului nu s-a încheiat atunci, iar ţările arabe membre OPEC au
54
rămas cu tendinţa de a folosi această pârghie, pentru a determina statele

occidentale să adopte o decizie politică de forţă asupra Israelului. Un
exemplu concret, armata izdraeliană a bombardat în mai multe rânduri
unele teritorii aflate la graniţa cu Palestina şi cu Liban. În replică, Irakul
de dinainte de noua ocupaţie a aliaţilor a anunţat suspendarea
exporturilor de ţiţei pe o perioadă de 30 de zile, pentru a protesta la
adresa Israelului. Cum petrolul irakian reprezenta 4% din totalul
exporturilor mondiale de petrol, printr-o producţie zilnică de două
milioane de barili, decizia de la Bagdad se dorea una devastatoare, dar
nu a avut un impact atât de puternic pe cât ar fi dorit Sadam Hussein.
Totuşi, la numai o zi de la sistarea exporturilor irakiene de petrol, o altă
ţară din Asia, Iran, a anunţat că ar putea urma exemplul Irakului. Mai
mult, al doilea exportator mondial, aşteaptă decizia altei ţări membre
OPEC în acest sens. Anunţul făcut de oficialii Iranului a produs într-
adevăr panică pe piaţa petrolului. Neliniştiţi, oficialii americani şi
europeni s-au întrebat dacă nu cumva ţara de la care Iranul aşteaptă o
decizie ar putea fi chiar Arabia Saudită, cel mai mare exportator de ţiţei
pe plan mondial.
Pentru a linişti apele, zvonul a fost contrazis chiar de
declaraţiile autorităţilor din Arabia Saudită. Ali al – Naimi, ministrul
saudit al petrolului, a declarat, pe 9 aprilie 2002, că ţara sa va continua
să reprezinte unul din principalii furnizori de pe piaţa internaţională a
petrolului. În acest condiţii, singurul stat alături de care Iranul ar fi
putut interveni asupra exporturilor de petrol rămânea Libia.
SUA sunt dependente de Orientul Mijlociu
De partea cealaltă, tocmai când piaţa internaţională a petrolului

părea să revină la normal, Venezuela a intervenit prin sistarea
exporturilor pe o perioadă nedeterminată. De reţinut, Venezuela ocupă
locul trei în topul exporturilor de petrol în Statele Unite ale Americii şi
locul patru pe plan mondial. Prinşi pe picior greşit, americanii au lansat
informaţii privind stocurile interne de ţiţei, tocmai pentru a tempera
creşterea preţului şi pentru a evita o criză mondială de resurse
energetice. Astfel, s-a ajuns la concluzia că pe piaţă exista în acel
moment (aprilie 2002 – n.a.) un excedent de 6,5 milioane de barili
săptămânal, motiv pentru care statisticile făcute publice de Casa Albă
au determinat o scădere a preţului petrolului. Pentru a o stopa, a fost
necesară intervenţia Norvegiei şi a Rusiei, scopul celor două ţări fiind
cel de menţinere la un nivel rezonabil a preţului petrolului.
55
Gabriel I. Năstase
Altfel, încercarea de atunci a americanilor de a se eschiva de la

o implicare directă în Orientul Mijlociu a fost un eşec. Practic, prin
atitudinea lor, atât statele arabe cât şi ceilalţi producători importanţi pe
plan mondial au forţat implicarea Statelor Unite în soluţionarea rapidă a
conflictului. În plus, conform unui studiu realizat de „Brookings
Institution”, chiar dacă SUA ar fi folosit rezervele proprii, Orientul
Mijlociu tot ar fi rămas cea mai importantă sursă de petrol a Statelor
Unite. „O creştere puternică a producţiei americane ar putea duce, pe
termen scurt şi mediu, la o creştere a concurenţei cu OPEC şi la o
oarecare limitare a creşterii preţului. Dar producţia americană este
prea costisitoare şi rezervele sunt prea limitate pentru a avea un efect
asupra OPEC, pe termen lung”, apreciau autorii studiului. Interesant, în
concluziile materialului realizat de „Brookings Institution” se susţinea
că „nesoluţionarea crizei din Orientul Mijlociu ar putea conduce la
retragerea de pe piaţă a şapte milioane de barili de perol pe zi, ceea ce
ar putea conduce la o creştere a preţului unui baril de ţiţei până la 75
de dolari”! Îngrijorător, evoluţia ulterioară a evenimentelor a dat
dreptate analiştilor ...
Risc maxim până în 2005
În prezent, experţii susţin că ţiţeiul nu va coborî sub 48 – 50 de

dolari în următorii ani, iar cei mai pesimişti îl văd urcând chiar peste 60
de dolari. Noutatea nu provine, totuşi, din faptul că preţul petrolului a
sărit, în 2004, din nou în aer: peste 50 de dolari pentru barilul de ţiţei
american şi 47 de dolari pentru ţiţeiul Brent extras din Marea Nordului.
Dacă am judeca după istoria ultimilor 15 ani, n-am avea mai multe
motive de nelinişte ca în alte rânduri: fie că a fost vorba de primul
război din Golf, de crizele politice din Nigeria sau Venezuela, de
atacurile din 11 septembrie 2001 ori de războiul din Irak, piaţa
mondială a petrolului a explodat, de fiecare dată, şi s-a calmat apoi cu
egală repeziciune, lăsând impresia aparentă că se află sub un control
ferm şi eficient. În plus, chiar dacă astăzi preţul petrolului a atins
niveluri record pentru ultimii 20 de ani, el nu reprezintă, în preţuri
comparabile, decât jumătate din ce s-a consemnat la finele anilor ’70 şi
începtul anilor ’80. În plus, oricât de rău ar părea că stau lucrurile, nu s-
a ajuns niciodată, de atunci încoace, la o nouă penurie generalizată de
produse petroliere.
În fine, analiştii susţin că, în ultimul sfert de veac, omenirea a
consumat 767 miliarde de barili de ţiţei, cu 25% mai mult decât
56
cuprindeau zăcămintele cunoscute în 1971, şi încă dispune de rezerve

certe estimate la peste 1.000 de miliarde de barili. De aici şi îngrijorarea
că piaţa mondială a ţiţeiului nu mai este legată, ca în anii ’70, de
epuizarea zăcămintelor, ci de iminenta lipsă a capacităţii de exploatare,
lucru confirmat de faptul că ţările producătoare pompează foarte
aproape de capacitatea maximă, iar marja de suplimentare a livrărilor
nu poate acoperi creşterea prognozată a cererii globale, puternic
stimulată de relansarea economiei mondiale. Asta în condiţiile în care
capacitatea globală de producţie se află la limită, iar piaţa manifestă o
sensibilitate extremă. Exemplificând, pentru ca preţul petrolului să
explodeze din nou n-a mai fost nevoie, ca altădată, de un alt război în
Golf, nici de un alt 11 septembrie 2001, ci de câteva săptămâni de
semnale negative venind din focarele de criză, deloc puţine, ale lumii
petrolului: dinamitarea oleoductelor în Irak, atacurile din Arabia
Saudită, scandalul politic din Venezuela, posibila oprire a exporturilor
companiei ruse Yukos, ameninţarea cu noi atacuri teroriste asupra
instituţiilor politice şi financiare din SUA. Chiar şi aşa, actuala tendinţă
a pieţei petrolului poate fi domolită, dar numai de câţiva factori:
consumarea unui atac terorist major, ceea ce toată lumea se străduieşte
să-l împiedice; revizuirea politicilor energetice, cu efecte pe termen
mediu-lung; lansarea de ivestiţii pentru creşterea capacităţii de extracţie
şi transport, cu rezultate vizibile pe piaţă în viitor. Dacă nici un
eveniment major nu schimbă contextul economic şi politic actual, susţin
experţii, preţul ţiţeiului va flota, în perioada următorilor ani, în marja de
50 – 60 de dolari per baril! Iată şi patru motive pentru un preţ de peste
50 USD/baril la petrol:
• Creşterea economică globală de 4,5% - 5%, având SUA şi China
drept motoare principale, prevăzută pentru următoarea perioadă;
• Marja extrem de redusă, de numai 1,5 milioane de barili pe zi, cu
care poate fi suplimentată producţia actuală de ţiţei. Ea este
depăşită de creşterea estimată, cu 2,4 – 3 milioane de barili pe zi,
a cererii globale de petrol în deceniul actual;
• Ameninţarea teroristă, care adaugă o „primă de risc” de 10 dolari
la preţul unui baril. Pericolul vizează direct şi permanent
punctele nevralgice de pe mapamond, începând cu
infrastructurile din Irak şi Arabia Saudită şi încheind cu marile
pieţe financiare;
• Celelalte focare de criză de pe harta producătorilor: orice
incident mai serios care se produce în Rusia, Venezuela, sau
Nigeria creează panică pe piaţa globală;
57
Gabriel I. Năstase
Previziuni sumbre
Pe de altă parte, creşterea actuală a preţurilor ţiţeiului ar

putea amâna mult aşteptata perioadă de revenire a economiei mondiale.
În timp ce oficialii FMI nu se arată prea îngrijoraţi de efectele creşterii
preţurilor la petrol, analiştii arată cu degetul spre primele efecte ale
preţurilor mari la combustibil asupra buzunarelor oamenilor de rând.
Dar oficialii FMI nu sunt dispuşi să-şi revizuiască prognozele, pentru că
„economia mondială pare să fi prins suficient de multă viteză pentru a
face faţă creşterii preţurilor la petrol, cauzată de factori economici şi
politici”, după cum declara Rodrigo Rato, directorul FMI. Cu toate
acestea, el recunoaşte că, în elaborarea previziunilor privind creşterea
economică mondială din acest an, experţii de la FMI nu s-au aşteptat la
un nivel atât de ridicat al preţurilor la petrol. În schimb, analiştii se arată
cu mult mai îngrijoraţi de turnura pe care o ia piaţa petrolului. În acest
sens, un expert de la „RBC – Capital Markets” din Washington susţine
că efectele creşterii preţurilor la petrol afectează deja pieţele altor
produse. În opinia lui, scăderea drastică a vânzărilor către populaţia din
SUA, în special în sectorul electrocasnicelor, se datorează în primul
rând preţurilor mai mari la petrol. Totuşi, chiar dacă în SUA preţurile
sunt ţinute în frâu din cauza campaniei electorale, nu la fel se întâmplă
în Anglia sau Australia, unde benzina deja costă cu circa 5 la sută mai
mult decât la începutul anului. Şi în alte ţări, şocul preţurilor de la bursă
începe să se simtă şi în buzunarele persoanelor fizice. Cei cinci dolari
plătiţi în plus la bursă de la începutul anului 2004 încep deja să se
reflecte în creşteri de preţ la benzină. Mai mult, un analist al „Deutsche
Bank” din Irlanda susţine că, până acum, preţurile mai mari la petrol au
contribuit cu 0,1 la sută la creşterea preţurilor produselor vândute
populaţiei, efecte care sunt încă modice sau întârziate faţă de creşterile
preţurilor în sectorul productiv, de aproximativ 3,3 la sută. Şi acesta
este doar începutul pentru că atât analiştii, cât şi oficialii principalelor
companii producătoare de petrol nu întrevăd scăderi ale preţurilor în
viitorul apropiat. „Într-o bună zi, preţurile la petrol vor scădea. Însă,
mi-e teamă că această zi nu va fi cândva în viitorul apropiat”, a
declarat lordul Browne, directorul "BP", cel mai mare producător
european de petrol. Tot analistul irlandez de la Deutsche Bank” a
identificat 4 probleme care ameninţă în prezent piaţa mondială a
petrolului şi menţin preţurile ridicate. În primul rând, dezvoltarea
economiilor asiatice – China, India, Japonia – este alimentată de
consumurile tot mai mari de combustibili. Iar cererea creşte în timp ce
58
oferta are tendinţa de a rămâne în urmă. Cea de-a doua ameninţare

asupra preţurilor la petrol este instabilitatea politică din Orientul
Mijlociu – principala zonă de provenienţă a ofertei de petrol. Cel de-al
treilea semn de întrebare pe piaţa petrolului este evoluţia din
următoarele luni, în condiţiile în care va creşte cererea de combustibili
odată cu apropierea sezonului rece. Nu în ultimul rând, rămâne deschisă
problema producţiei gigantului rus „Yukos”, care trebuie să restituie
statului 3,4 miliarde de dolari pentru a evita blocarea activităţilor.
Petrolul irakian, miza cea mare
Despre planurile americane pentru un Irak post – conflict se

poate spune că acestea ţintesc repetarea proiectului de reconstrucţie a
Japoniei după al doilea război mondial. Rezervele fabuloase de ţiţei, de
foarte bună calitate şi exploatabile cu costuri incredibil de mici, precum
şi şansa de a elimina dependenţa relativă a pieţei mondiale faţă de
OPEC sunt cele mai consistente mize ale disputei din jurul Irakului. Cu
investiţii de zece miliarde de dolari în modernizarea infrastructurii, pe
termen mediu, Irakul ar putea, cu o producţie de cinci – şase milioane
barili, să intre în topul primilor trei producători mondiali. Rezervele
insuficient explorate din vestul Irakului ar putea răsturna raporturile de
pe piaţa actuală a producătorilor de petrol, dominată de ţările din Golf.
Nu în ultimul rând, Irakul este gata să absorbă, în condiţii de
solvabilitate perfect acoperită de potenţialul său de export, toată
tehnologia la care tânjeşte de aproape un sfert de veac toate acestea par
să merite preţul pe care marile puteri economice ale lumii se arată
dispuse să-l plătească: cheltuieli militare de până la 200 miliarde de
dolari pe următorii cinci ani; pierderi de miliarde de dolari în relaţiile
comerciale bilaterale (comenzile americane în Germania s-au redus cu
10% în ultima perioadă); crize pe care nimeni n-ar fi îndrăznit să şi le
imagineze în sânul a două organizaţii esenţiale ale lumii de azi – NATO
şi Uniunea Europeană. Evident, încordarea care s-a născut între statele
occidentale trădează începutul unei lupte fratricide pentru redefinirea
raportutilor de putere dintre o Americă prea puternică pentru a accepta
toate responsabilităţile globale majore fără a-şi lua şi partea leului din
beneficii pe de o parte, şi o Europă încă imatură pentru rolul pe care şi-l
doreşte, pe de altă parte. Practic, pentru Statele Unite, campania din
Irak este o chestiune de supravieţuire în condiţia ei de superputere, mai
ales că prima zonă strategică în care pare să se tranşeze această luptă a
coloşilor economiei globale este piaţa energetică. La prima vedere,
59
Gabriel I. Năstase
mizele economice nu sunt foarte mari. După pacificarea Irakului, un

preţ constant de 22 USD al petrolului ar putea să relanseze, în sfârşit,
economia mondială, dar efectul acesta ar putea fi atins şi fără o
costisitoare şi riscantă campanie în Golf, după cum rezervele de petrol
ale ţărilor arabe au putut fi exploatate în condiţii rezonabile şi până
acum. Însă istoria dictaturii lui Saddam demonstrează că petrolul a
devenit o armă cu mult mai periculoasă decât a fost în mâna OPEC în
1973, în condiţiile în care prima putere economică a lumii, am numit
Statele Unite, este ameninţată să rămână în pană de benzină până în
2020. Dintre aproape 20 de zăcăminte, extrem de bogate, aflate în
exploatare sau investigare, de care dispune Irakul, cele de la Majnoun,
West Qurna şi Nahr bin Umar sunt veritabile „oceane” subterane,
însumând doar ele peste 30 de miliarde barili, adică tot atâtea rezerve
cât posedă SUA. America, în schimb, este un mare consumator de
petrol, înghiţind 25% din producţia mondială, mai bine de jumătate din
această cantitate procurând-o din import. Cererea internă de ţiţei a SUA
era acoperită acum trei decenii din producţie proprie în proporţie de
70%, dar astăzi mai reprezintă doar 42%, iar perspectivele nu sunt deloc
încurajatoare: rezervele din Texas sunt pe cale de epuizare, cele din
Golful mexic sunt costisitoare, iar cele din Alaska sunt practic blocate
în urma campaniilor ecologiste. O criză majoră în aprovizionarea cu
petrol a unei ţări cu consumul Americii ar putea să dea peste cap toate
echilibrele ei interne şi pe cele globale. Deci, în 2020, când rezervele de
ţiţei din Golf vor reprezenta 75% din totalul mondial, faţă de 65% în
prezent, şi dependenţa SUA, ca şi a tuturor celorlalţi consumatori faţă
de această regiune, va deveni critică. Din această perspectivă, şansa de
a face din Irak o breşă de proporţii în cartelul OPEC, un avanpost
PENTRU CONTROLUL Golfului, şi de a instala acolo un cap de pod
pentru a exporta petrol pare să merite toate sacrificiile şi, oricum, mai
mult de 200 de miliarde de dolari. După cum toate celelalte ţări care vor
avea de pierdut de pe urma succesului acestui proiect american (Franţa,
Germania, Rusia, China, Arabia Saudită) au dreptul să se împotrivească
din toate puterile.
„Moştenirea” lui Saddam Hussein
Revenind, proiectul american post-conflict este inspirat din

planul de reconstrucţie a Japoniei din 1945: gurven provizoriu,
constituţie democratică, alegeri libere, ocupaţie militară de trei – cinci
ani, cu opţiuni de menţinere a unor baze ale SUA pentru securiate, la
60
cererea autorităţilor autohtone. Cel mai probabil, industria petrolieră va

fi privatizată, managerilor irakieni li se va acorda un rol cheie, dar sub
„leadership” american. Dacă autohtonii sunt luaţi în calcul, nu la fel de
sigur este accesul la resurse al marilor jucători de pe piaţa mondială.
Teoretic, şapte companii petroliere sunt suficient de puternice şi de bine
plasate pentru a participa la reabilitarea şi extinderea capacităţilor de
exploatare din Irak: „Exxon Mobil”, „Chevron Texaco”, „Conoco
Phillips” din SUA, „Total FinaElf” din Franţa, grupul anglo-olandez
„Royal Dutch/Shell”, „BP” din Marea Britanie şi compania rusă
„LUKoil”. Lor li se adaugă companiile naţionale din India şi China,
precum şi alte câteva companii ruseşti care, la fel ca „TotalFinalElf” şi
„LUKoil”, au avantajul unor acorduri comerciale sau relaţii anterioare
de afaceri cu guvernul de la Bagdad. Contractele lor însă fie că au fost
suspendate din cauza sancţiunilor economice impuse Irakului, fie că n-
au ajuns vreodată să fie puse în practică, fie că n-au valoare executorie.
Astfel, vechilor parteneri ai lui Saddam le-ar rămâne, în cel mai bun
caz, şansa renegocierii vechilor aranjamente comerciale cu noul regim
irakian.
Dincolo de aspectele enunţate anterior, nu este la fel de sigur
că o victorie rapidă în Irak ar restabili încrederea consumatorilor în
economia americană, de care depinde în cea mai mare măsură
relansarea economiei globale. Pesimiştii se tem că, dată fiind
fragilitatea situaţiei economice actuale, relansarea va fi amânată pe un
termen nedefinit, iar lucrurile vor lua o întorsătură proastă în orice
variantă, mai ales după finalizarea reformelor ce au loc pe piaţa
europeană.
Piaţa europeană a petrolului, un nou concept
Trecând Atlanticul, observăm că pe piaţa petrolieră central –

europeană contează din ce în ce mai mult două companii: „Mol” –
Ungaria şi „OMV” – Austria. Cu alte cuvinte, Europa de Est nu este
ocolită de procesul de globalizare, ca urmare constituirea unei singure
companii petroliere pentru această regiune, prin absorbţia celor
naţionale, se poate dovedi cea mai rentabilă variantă. Compania
petrolieră poloneză „Polski Koncern Naftowy Orlen S.A.” (PKN) şi
grupul ungar „Mol” anunţau recent demararea unor negocieri pe baza
unui acord de exclusivitate, împreună cu „Nafta Polska”, negocieri
având ca scop realizarea unor „tranzacţii încrucişate”. Prin finalizarea
acestor tranzacţii, „Mol” ar achiziţiona pachetul de 17,58 % din
61
Gabriel I. Năstase
acţiunile "PKN", deţinut în prezent de „Nafta Polska”, urmând ca

viitorul apropiat "PKN" să cumpere la rândul său acţiuni la compania
petrolieră maghiară.
Practic, această mişcare ar reprezenta pentru compania
ungară al doilea pas făcut de ea pentru constituirea celui mai mare grup
petrolier regional din Europa Centrală.
Pentru reîmprospătarea memoriei, primul pas a fost făcut pe
31 martie 2001, când „Mol” a achiziţionat 36% din compania petrolieră
slovacă „Slovnaft”, contra sumei de 262 milioane de dolari. Achiziţia
slovacă a firmei „Mol” a avut loc în scopul eliminării unui important
competitor al firmei de pe pieţele Cehiei şi Slovaciei şi de pe cea a
Ungariei, piaţa unde „Slovnaft” constituia principalul adversar, în
termeni de vânzări, pentru „Mol”. Dar, compania petrolieră ungară a
mai avut o serie de motive pentru a cumpăra „Slovnaft”. Dacă aceasta
din urmă ar fi încăput pe mâna unora dintre rivalii săi direcţi, firma
austriacă „OMV” sau cea poloneză „PKN”, acest fapt i-ar fi creat
ulterior multe probleme. Cu „OMV” dominând piaţa slovacă şi cu o
bună poziţie a acesteia de a intra pe piaţa poloneză (rafinăriile
„Slovnaft” fiind mult mai apropiate de consumatorii din sudul Poloniei
decât cele ale PKN) şi pe cea ungară, dezvoltarea „Mol” ar fi fost pur şi
simplu sufocată şi însăşi supravieţuirea companiei pe termen mediu ar
fi fost ameninţată, conform părerilor exprimate de analişti.
De partea cealaltă a baricadei, „OMV”, cea mai mare companie străină
din domeniul petrolier din regiune şi principalul concurent al „Mol” în
zona Europei Centrale, este firma cu cea mai mare capitalizare bursieră
de la Bursa de Valori din Viena (2,23 miliarde de euro), cu vânzări
totale de 7,45 miliarde euro la un număr de 5.575 salariaţi. Jumătate din
vânzările cu amănuntul ale companiei austriece provin în prezent din
afara Austriei, mai precis din ţările Europei Centrale şi de Est, unde
aceasta este prezentă. În multe privinţe însă „OMV” se aseamănă cu
„Mol”. care a fost deţinută în totalitate, până de curând, de către stat
(chiar şi acum se spune că acesta este proprietarul a 36% din acţiunile
„OMV”, iar împreună cu un investitor strategic din Abu Dhabi deţine
majoritatea), a fost supusă în ultimii ani unui program de restructurare
şi modernizare a capacităţilor sale de producţie şi, bineînţeles, este la fel
de „disperată” ca şi „Mol” de a-şi găsi parteneri în regiune, fiind mult
prea mică pentru a-şi asigura supravieţuirea pe termen mediu, în
condiţiile în care piaţa austriacă a produselor petroliere, spre deosebire
de cele central şi est-europene, se află pe un trend descendent. Punctele
forte ale austriecilor, în momentul de faţă, sunt deţinerea celei mai
62
întinse reţele de benzinării, comparativ cu orice alt jucător din regiune

şi eficienţa mult mai mare a companiei (ea are doar trei sferturi din
numărul de lucrători pe care îi are "Mol", care, la rândul ei, este una din
cele mai eficiente companii din zona Europei Centrale şi de Est).
În Europa "Petrom" a dovedit că este "esenţa mişcării" în
exploatare şi explorare.
Revenind la paşii făcuţi de "Mol" pentru a deveni un jucător
important pe piaţa central şi est-europeană, putem afirma că, prin
cumpărarea "Slovnaft", aceasta a urmărit concomitent şi reducerea
cheltuielilor şi păstrarea unei cote cât mai mari din pieţele ungară şi
slovacă, în condiţiile în care un raport realizat în anul 2000 estima că
prin pierderea poziţiei monopoliste, ca urmare a condiţiilor impuse de
aderarea la UE, cele două firme ar fi ajuns ca în zece ani să controleze
doar aproximativ 30% din pieţele locale pe care acţionează acum. În
prezent, ambele companii contabilizează aproximativ 70% din vânzările
maghiare şi slovace de produse petroliere, iar rafinăriile lor se
completează foarte bine atât prin punctul de vedere al gamei de produse
fabricate, cât şi din punct de vedere geografic.
Astfel, în Europa Centrală şi de Est, "Societatea Naţională de
Petrol - Petrom S.A." poate fi considerată ca fiind una dintre cele mai
mari, România dispunând de o tradiţie petrolieră incomparabil mai
bogată decât a Ungariei sau a altor state central-europene. "Petrom"
produce de cinci ori mai mult ţiţei decât "Mol", dispune de rezerve mult
mai mari şi exploatează mai multe zăcăminte în exterior. Cu toate
aceste avantaje, încercarea de privatizare parţială, a 35% din companie,
desfăşurată în cursul anului trecut (2003) nu s-a bucurat iniţial de
succes. Investitorii strategici nu s-au arătat interesaţi de "Petrom", după
cum nu au licitat nici pentru "Mol". Singura mare companie petrolieră
care a licitat atunci a fost cea a italienilor de la ENI, însă oferta de 50
milioane USD nu putea fi luată în considerare. Mai mult au licitat
"OMV", "Mol" sau "Hellenic Petrom" pentru participarea la majorarea
de capital social a "Petrom". În extinderea acitvităţii sale, SNP a mizat
în primul rând pe experienţa de care dispune în explorarea, extracţia şi
rafinarea ţiţeiului. În India, "Petrom" investeşte 100 milioane USD
pentru construcţia unei rafinării şi a câştigat dreptul de a începe
explorarea şi producţia în mai multe perimetre petroliere. În zona Mării
Caspice, "Petrom" este implicată în mai multe proiecte de explorare şi
exploatare situate pe teritoriul Kazahstanului. De asemenea, în Orientul
Mijlociu, SNP colaborează cu mai multe ţări producătoare de ţiţei, iar
de curând, împreună cu "Elf" (Franţa), a început lucrările de exploatare
63
Gabriel I. Năstase
pe noi perimetre din Marea Neagră. Totuşi, privatizarea companiilor

petroliere în Europa Centrală nu a atras nici un jucător de pe piaţa
internaţională a ţiţeiului. Singura companie de talie mare activă pe
această piaţă este societatea rusească "Lukoil", care deţine o rafinărie în
România şi o reţea de distribuţie. Pentru "Petrom", alternativa cea mai
plauzibilă era integrarea sa într-o societate petrolieră central-europeană,
în cazul în care nu ar fi fost preluat de o companie rusească. În cele din
urmă a câştigat "OMV", dar în Europa de Est este încă departe
momentul în care se va încheia împătţirea sferelor de influenţă pe piaţa
petrolului, mai ales că majoritatea companiilor ruseşti vor să-şi extindă
zona de afaceri. Austria, prin "OMV", nu poate renunţa la expansiune,
iar "Mol"-ul unguresc are capacitate de export. Prin urmare, în curând,
privatizarea marilor companii petroliere din regiunea central-este-
europeană ar trebui să se încheie. Pe listă s-a aflat încă de la început
"PKN Orlen" (Polonia), "Unipetrol" (Cehia) şi "Petrom" (România).
Curios, deşi statul ungar deţine încă 25% din capitalul companiei "Mol"
şi privilegiul "acţiunii de aur", aceasta se regăseşte pe listele de licitaţii
nu în poziţie de obiect al vânzării, ci de foarte activ cumpărător!
Surprinzător din multe puncte de vedere, privatizările în lanţ
care au avut loc până acum într-un sector strategic ca acela al petrolului
s-au desfăşurat practic "în familie", cu participare aproape exclusiv
regională. mai tot ce a fost scos la vânzare s-a licitat şi s-a adjudecat de
către cei trei mari jucători ai pieţei din zonă: "Mol", "OMV" şi "PKN",
având valori de piaţă de 2,6; 3,2 şi respectiv 2 miliarde de dolari. Prin
1999, "Mol" a încercat asiduu, fără vreun rezultat, să găsească un
investitor strategic, capabil să susţină dezvoltarea regională a companiei
ungare, dar absolut toate companiile occidentale păreau decise să nu
facă investiţii majore în regiune. Companiile ruseşti nu aveau forţă
financiară, iar după ce au căpătat-o, s-a dovedit că nu sunt agreate
pentru tranzacţii de un asemenea calibru.
Într-o astfel de situaţie, strategia urmată de "Mol", ca şi de
compania austriacă "OMV", a constat în a prelua treptat companii
naţionale mai mici, având cote semnificative pe piaţă în ţările vecine.
Recent, ele s-au aliniat şi la privatizarea "Petrom", dar într-o
surprinzător de densă competiţie. Ceea ce este încă prea puţin pentru a
vedea în aceasta semnalul unei schimbări de abordare din partea
companiilor occidentale faţă de Europa de Est. Dar, să încercăm o
radiografie a concurenţilor din Europa Centrală şi de Est.
64
CEHIA - a avut aproape tot timpul probleme cu cu compania

"Unipetrol", care a traversat o privatizare ratată şi s-a dovedit
ineficientă, inclusiv din pricina faptului că este un conglomerat de
rafinării, staţii de distribuţie, uzine chimice etc. Capacitatea instalată de
rafinare este folosită în proporţie de 2/3. "Ceska Rafinerska", principala
rafinărie, este controlată de "IOC" ("Conoco", "Agip", "Shell"), care ar
putea prelua şi "Unipetrol". Deşi consumul depăşeşte producţia internă,
30% din aceasta (1 milion tone) se exportă în Slovacia şi Polonia.
SLOVACIA - "Slovacia Slovnaft", principala companie, a

fost preluată în noiembrie 2002 de "Mol", care deţine 67,8% din acţiuni.
Capacitatea instalată a rafinăriei de la Bratislava este de 5,5 milioane
tone/an şi este utilizată în proporţie de 95%. Doar 24% din producţie se
vinde pe piaţa internă, restul se exportă (Cehia: 31%, Polonia: 9%).
BELARUS - în această ţară, se poate vorbi doar de două mari

rafinării, ambele în estul ţării, cu capacitate totală de 24,5 milioane
tone, utilizată în proporţie de 50%. Rafinăria "Mazyr" este controlată de
"TNK" şi "Sibneft", care o retehnologizează pentru a deveni una dintre
cele mai moderne din fosta URSS. Exporturile în perioada 1998-2000
au crescut cu 41% pe an, ajungând la un volum de 7 milioane tone în
2000.
UCRAINA - Companiile ruseşti "Lukoil", "TNK" şi "Rosneft"

sunt foarte active pe piaţă şi au pachete de acţiuni la rafinării. Dispune
de 6 rafinării cu o capacitate instalată totală de 55 milioane tone, dar
utilizată în proporţie de 33%. Cea mai vestică rafinărie, "Halychyna", în
oraşul Drohobych, are o capacitate anuală de 4,1 milioane tone
(utilizare: 33%) şi este deţinută de investitori locali privaţi. Rafinăria
"Kremenchug" este scoasă la privatizare (42% din acţiuni, pentru circa
150 milioane USD), cel mai interesat de achiziţie fiind grupul "TNK -
BP". Exportul de produse distilate variază între 2 şi 3 milioane tone pe
an.
POLONIA - are activităţi de exploatare şi extracţie în Marea

Baltică, fără relevanţă în piaţă. Deţine 2 rafinării mari, cele de la
Gdansk (4,5 milioane tone, scoasă la privatizare) şi Plock, lângă
Varşovia (13,5 milioane tone pe an), alături de câteva altele mai mici în
sudul ţării, care sunt obiect de dispută între companiile poloneze.
Cererea internă este de 15 milioane tone pe an, cu creştere anuală de
65
Gabriel I. Năstase
3%. Este tot mai dependentă de importurile din Rusia, atât de ţiţei, cât
şi de produse distilate.
AUSTRIA - este unul dintre marii importatori din regiune, dar

o mare parte a produselor importate provine din rafinăriile germane
deţinute de "OMV". Rafinăria de la Schwechat este utiliazată în
proporţie de 94%, iar producţia actuală (peste 9 milioane tone) creşte pe
măsură ce se extinde reţeaua de distribuţie a "OMV" în zonă. Exportul
este de 2 milioane tone/an.
UNGARIA - deja tradiţional, compania naţională "Mol" se

află în competiţie cu austriecii de la "OMV". Statul mai deţine 25% din
capitalul "Mol", dar a decis să vândă acţiunile, o primă tranşă de peste
10% fiind oferită pe piaţă la finele lui 2003. Este singura ţară din zonă,
exceptând România, care are producţie notabilă de ţiţei, dar relevantă în
piaţă. Capacitatea instalată a rafinăriilor ("Duna", cu 8 milioane tone pe
an şi "Tisza", 3 milioane tone) este folosită în proporţie de 65%-75%.
Consumul intern tinde să scadă, ceea ce determină "Mol" să exporte
25%-30% din producţia petrolieră, iar vânzările la extern să cresacă cu
5%.
RUSIA - dispune de zăcăminte uriaşe de petrol şi gaze, multe

neinvestigate, majoritatea neexploatate. De la mijlocul deceniului
anterior, Rusia a trecut la o exploatare intensică a resurselor de
hidrocarburi, pentru a-şi finanţa creşterea economică. Se apreciază că,
în cel mult cinci ani, Rusia va deveni primul consumator mondial de
utilaje de foraj. Deţine cele mai mari rezerve explorate din lume, aflate
în afara OPEC. În 2003, producţia lunară a Rusiei a depăşit-o temporar
pe aceea a Arabiei Saudite. Recent, Guvernul SUA a promis sprijin
investiţional pentru dezvoltarea unor exploatări pe platoul arctic al
Federaţiei Ruse. Grupul "Yukos-Sibneft", format în aprilie 2003, prin
achiziţionarea celei din urmă companii, este cel mai puternic actor rus
pe piaţa petrolului, cu o capitalizare pe piaţă de 36 miliarde dolari.
Rezervele de ţiţei ale "Yukos-Sibneft": 18,4 miliarde barili!
Producţia: 2,03 milioane barili/zi. Deţine 10 rafinării, între
care "Mazeikiu Nafta" (13 milioane tone/an); acţiuni la "Mazyr",
Belarus (12 milioane tone/an). Grupul "TNK-BP", format în februarie
2003 (participare 50%-50%) are o capitalizare de piaţă de 18 miliarde
dolari. Rezervele de ţiţei ale "TNK-BP": 9,5 ,miliarde barili, producţia:
1,2 milioane barili/zi. Deţine 5 rafinării, între care "Ryazan", Rusia
66
(capacitate: 17 milioane tone/an) şi "Linos", Ucraina (16 milioane

tone/an); acţiuni la "Mazyr", Belarus (12 milioane tone/an). A treia
mare companie rusă, "Lukoil", are şi acţionari americani, deţine rezerve
de ţiţei mai mari decât ale "BP" şi operează o reţea de benzinării în
SUA (New England, Washington DC). Dar companiile ruseşti sunt tot
mai prezente şi în Europa Centrală şi de Est:
• "Lukoil", în Lituania, România, Bulgaria, Republica
Moldova, Serbia;
• "Yukos-Sibneft", în Lituania, Slovacia, Croaţia,
Polonia, Ungaria, Belarus;
• "TNK", în Ucraina, Belarus.
Piaţa est-europeană, la mâna "Petrom"
Analiştii consideră că majoritatea companiilor aflate în cursa

pentru privatizare continuă să-şi dorească consolidarea poziţiei în zonă.
Astfel, în decurs de un deceniu, companiile ruseşti s-au capitalizat rapid
şi au ajuns să fie clasificate onorabil - "Yokos-Sibneft" (36 miliarde
dolari), "TNK-BP" (18 miliarde USD), "Lukoil" (15 miliarde USD),
chiar dacă la oarecare distanţă de topul celor mai selecte branduri
mondiale, unde podiumul este deţinut de "ExxonMobile" (239 miliarde
USD), "Royal Dutch/Shell" (192 miliarde USD), "BP" (191 miliarde
USD), "TotalFinaElf" (104 miliarde USD), "ChevromTexaco" (71
miliarde USD), "ENI" (61 miliarde USD) şi aproape de echivalentul lui
"ConocoPhillpis" (35 miliarde USD).
Totuşi, ruşii s-au consolidat bine în zonă, mai întâi în fostul
spaţiu sovietic )unde deţin şi rafinării, şi benzinării), iar acum în
Balcani )unde s-au limitat deocamdată să dezvolte reţele de distribuţie).
Pentru ţările Grupului de la Visegrad, ei au ales o altă formulă: acorduri
de livrare a ţiţeiului pentru rafinării ("Yukos" a încheiat recent
asemenea contracte cu "Mol" - pentru 7 milioane de tone de ţiţei pe an -
şi cu "PKN" - 3 milioane tone de ţiţei/an). Soluţia aleasă de companiile
occidentale pentru a pătrunde pe aceste pieţe a fost asocierea cu
comanii occindentale, după modelul recent creatului grup ruso-britanic
"TNK-BP". Analiştii pieţei prevăd chiar o întărire a dependenţei ţărilor
central-europene de companiile ruseşti şi, într-o următoare fază de
expansiune, preluarea "Mol" sau a "PKN", ori chiar a amândurora.
Sesizând această tendinţă, directorul executiv al PKN, Jacek Strzelecki,
a început să caute cu disperare terenuri petroliere ieftine, pe care le-ar
putea exploata împreună cu companii poloneze, fie cu "OMV" şi "Mol"
67
Gabriel I. Năstase
(un asemenea proiect ar putea apropia cei trei mari jucători regionali,
într-un viitor nu prea îndepărtat, devenind posibilă chiar o fuziune,
pentru a forma o companie puternică, în stare să concureze cu giganţii
lunii petrolului).
Şi "Mol" şi "PKN" au fost în 2001 foarte aproape de a încheia
un parteneriat strategic, într-o formulă de tip "Royal Dutch/Shell", dar
s-au lovit de opoziţia agenţiei poloneze de privatizare, care a dorit să
salveze mediul concurenţial. Poate şi pentru că alte grupuri de interese
şi companii poloneze văd în asocierea cu o mare companie rusă,
salvarea industriei poloneze de profil.
Realitatea este că, până la realizarea vreunei forme de integrare
între "Mol", "PKN" şi "OMV", între cei trei se desfăşoară o luptă dură
pentru ocuparea pieţelor mai mici din zonă. Rând pe rând, companiile
"Slovnaft" (Slovacia) şi "INA" (Croaţia) au fost preluate de "Mol" (în
detrimentul "OMV"). "Mol" a mai licitat pentru rafinăria de la Gdansk,
a obţinut pentru scurtă vreme statut de investitor privilegiat în vederea
negocierii unui pachet de acţiuni la "PKN", a înfruntat "Lukoil" la
vânzarea grupului de distribuţie "Beopetrol" din Serbia şi s-a pregătit
asiduu să repete gestul la licitarea rafinăriei de la "Bosanska Brod",
după cum s-a decis să intre în competiţie şi pentru achiziţionarea
companiei cehe "Unipetrol". Nu în ultimul rând, "Mol" a preluat două
rafinării în Ungaria şi a dezvoltat o reţea regională de câteva sute de
benzinării. Mai potent financiar, dar mai puţin abil, "OMV" a ratat cele
câteva licitaţii pentru privatizare, dar a reuşit să achiziţioneze 25,1% din
"rompetrol" şi 45% din "Bayernoil", dând marea lovitură în vara lui
2004, prin preluarea "Petrom"-ului românesc. În plus, a creat peste
graniţe o distribuţie prin care deţine cote de 5%-25% pe pieţele vecine,
ajungând să aibă în regiune o prezenţă mai consistentă decât în Austria.
"PKN" Orlen este absorbit de trei probleme majore: concurenţa de pe
piaţa internă, apropiata privatizare şi preluarea unui pachet de 496 de
benzinării în nordul Germaniei, de la "BP-Aral".
În fine, cu o cifră medie de afaceri de peste 1,8-2 miliarde de
dolari/an, Petrom este un jucător dintr-o categorie inferioară celor trei,
atât prin anvergură, cât mai ales prin nevoia urgentă de restructurare şi
de investiţii. Dacă în aceast ă privinţă "Petrom" are un handicap, faptul
că dispune de o producţie proprie de ţiţei de peste şase milioane de tone
pe an, face din compania românească un jucător de calibru în geografia
pieţei est-europene, acolo unde, cu siguranţă, harta petrolului va fi
redesenată. Mai ales că România furnizează 63% din producţia de ţiţei
şi 35% din producţia de gaze naturale a Europei Centrale şi de Est. Este
68
şi motivul pentru care "OMV", consorţiu care, după preluarea "Petrom",

a anunţat că va investi în România în zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale.
În context zonal, rezervele noastre sunt cu adevărat o ofertă, dar nu
suficinet de tentantă pe o piaţă globală, în care mizele mari vin în
cascadă: Marea Caspică, Siberia, Sahalinul, Iranul, platforma
continentală a Indiei şi, nu în ultimul rând, Irakul. Totuşi, "OMV" este
conştient că, chiar dacă România deţine două treimi din producţia
regională de ţiţei şi o treime din ceea de gaze naturale, speranţele de a
descoperi noi resurse în Subcarpaţii noştri sunt mărunte. Pentru 2010,
prognozele creditează România cu producţii de 7,7 milioane tone de
ţiţei (faţă de 7 milioane tone, în 2002) şi cu 6,3 miliarde mc de gaze
naturale (faţă de 6 miliarde mc, acum). Dacă însă oleoductul Constanţa-
Trieste va fi contruit, poziţia României pe harta petrolieră va fi
reevaluată sub toate aspectele.
Al doilea motiv de atracţie este capacitatea de prelucrare -
considerabilă în volum, 34 milioane tone pe an, dar operaţională doar în
proporţie de două treimi şi efectiv utilizată în proporţie de o trime. În
plus, nivelul tehnologic mediu al celor 10 rafinării româneşti este încă
modest, mult sub nivelul recent modernizatelor capacităţi din Slovacia,
Austria, Polonia, lituania, Ucraina, Belarus. În fine, nici sistemele de
distribuţie nu pot rivaliza cu cele din ţările Europei Centrale. Din
sistemul de transport, probabil că terminalul de la Constanţa este cel
mai valoros activ. În privinţa benzinăriilor, în număr de 2.438 la
sfârşitul anului trecut, majoritatea (1.386) aparţin diverşilor mici
întreprinzători privaţi şi sunt adesea de standardele cerute. Restul
aparţin "Petrom-OMV" (695+42), "Rompetrol" (121), "Shell" (63),
"Mol" (73), "Lukoil" (146), "Agip-Eni" (25). Paradoxal poate, tocmai
această relativă subdezvoltare a distribuţiei en-detail stârneşte interesul,
având în vedere potenţialul de dezvoltare a pieţei, evaluat în interesul,
având în vedere potenţialul de dezvoltare a pieţei, evaluat în principal
pe baza prognozelor privind dezvoltarea parcului auto.
Într-un moment în care pieţele din Slovacia şi Ungaria, de
pildă, au trecut de punctul maxim şi încep să regreseze, "OMV" şi
"Lukoil" anunţă planuri de extindere agresivă în România. Punctul de
plecare al pieţei interne este un consum de combustubil auto de 130
litri/locuitori, iar linia posibilă de sosire - 300 litri, care este consumul
mediu al Europei Centrale. Cererea internă înregistrează o creştere în
medie cu 4% pe an, cea mai ridicată rată din regiune.
69
Gabriel I. Năstase
Scumpirea petrolului, "vânt din pupa" pentru industria

biocombustibilior
Evident, ca în orice domeniu de activitate, crizele petroliere au

si ele o parte pozitivă, fiind de un real folos pentru producătorii de
etanol şi biodiesel. Astfel, după fiecare explozie a preţului ţiţeiului,
guvernele devin brusc interesate de sectorul biocombustibilior. Cu greu
putem găsi o industrie mai fericită de creşterea preţului petrolului decât
cea a biocombustibilior. Necazul tuturor promite afaceri spectaculoase
pentru producătorii de etanol sau biodiesel, toate analizele specialiştilor
indicând creşteri substanţiale pentru această industrie. Potrivit acestora,
producţia de etanol se va dubla până în 2010, după ce a crescut de trei
ori din 1980 şi până în 2004. Ritmul ar putea fi şi mai impetuos dacă
preţul petrolului va rămâne ridicat pentru mult timp.
Recent, 13 ţări produceau şi utilizau etanolul în amestec sau în
loc de carburanţii obişnuiţi. Pentru neiniţiaţi, etanolul este utilizat în
unele ţări ca aditiv pentru benzină şi înlocuieşte produsele similare din
petrol. Din ce în ce mai des însă el este utilizat în amestecuri cu benzina
sau simplu, în loc de benzină. Brazilia este liderul sectorului, fiind cel
mai mare producător şi exportator de etanol. iubitorii de samba conduc
maşini hibrid, care "ard" etanol şi benzină. Parcul auto hibrid din
Brazilia va reprezenta în 2007 cam două treimi din total, faţă de cele 29
de procente din anul 2003. Producţia de etanol din ţara sud-americană
aşteaptă investiţii de 6 miliarde de dolari până în 2007, iar "Asociaţia
fermierilor brazilieni" estimează exporturi anuale la 700 de milioane de
dolari în rumătorii doi-trei ani. Firesc, succesul brazilian a născut un
potenţial conflict cu SUA, care încearcă să-şi apere propriul sector de
producere a etanolului, al doilea din lume ca importanţă. Astfel,
exporturile braziliene ameninţă producătorii americani, care obţin un
etanol de trei ori mai scump decât concurenţii lor sud-americani,
respectiv 1,8 USD/galin (cam 48 de cenţi pe litru).
Guvernul american studiază posibilitatea de a ridica bariere
vamale în calea etanolului venit din sud. De reţinut, etanolul chiar a
devenit subiect politic peste Ocean, candidatul democrat la presedenţie,
john Kerry, afirmând că va stimula dezvolatrea sectorului, pentru a
reduce dependenţa Americii faţă de importuri. Cu sau fără un program
strategic, guvernul SUA şi-a propus pentru anul 2010 o ţintă de
producţie a etanolului de 5 miliarde de galoane (circa 19 milioane de
tone), adică o creştere de 25% faţă de nivelul actual.
70
Din partea cealaltă, cum costul de producţie al etanolului este

mai mare decât al benzinei sau motorinei, implicarea guvernelor este
decisivă. În plus, etanolu are o "imagine" pozitivă, şi asta pentru că că
arde într-o proporţie mai ridicată decât combustibilii obişnuiţi, degajând
mult mai puţine noxe. Avantajul decisiv al etanolului pare însă a fi
faptul că reduce importurile de petrol. Materia primă utilizată la
producerea etanolului este determinată pentru costul final.
Cea mai rentabilă cultură pentru etanol este trestia de zahăr.
SUA utilizează în general porumbul, iar Franţa sfecla de zahăr. Fratele
mai mic al etanolului este biodieselul, care prezintă marele avantaj că
nu necesită înlocuirea actualelor motoare pe motorină. Biodieselul se
obţine din rafinarea boabelor de rapiţă sau soia şi este utilizat mai ales
pentru mecanica agricolă, care devine astfel independentă din punct de
vedere energetic.
Uniunea Europeană sprijină eforturile statelor membre de a
utiliza biocombustibilii, ţinta comunitară pentru acest tip de carburanţi
fiind de 6% din consumul total, până la 2010. Deşi strâns legat de
agricultură, viitorul biocombustibililor ar putea depinde de alte ramuri
ale ştiinţei, precum genetica. Cercetătorii studiază alge şi
microorganisme care, modificate genetic, ar putea produce etanolul la
randamente doar imaginate astăzi. Până atunci însă, problemele din
Orientul Mijlociu, Rusia sau Caucaz vor continua să influenţeze major
mersul economiei mondiale.
România, afectată de criza petrolului
Dincolo de aspectele semnalate anterior, se poate spune că

iminenţa cronicizării preţurilor ridicate ale petrolului tulbură tot mai
mult apele pieţei interne. Mai mult, se înteţeşte circulaţia informaţiilor,
parţial confirmate oficial, care readuc în prim plan scumpirea
permanentă a carburanţilor în România. Cum s- ajuns aici?
După atingerea unui maxim istoric de 51 dolari/baril, cotaţiile
mondiale ale ţiţeiului au ajuns să se plaseze constant în jurul a 44-48 de
dolari/baril (o tonă de ţiţei are aproximativ 7 barili). Lucas Papademos,
vicepreşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), a declarat recent că
preţurile ridicate ale ţiţeiului vor afecta economia zonei euro, dar
efectele nu vor fi la fel de grave precum cele produse de criza petrolieră
din 1973. Totuşi, cum majoritatea exporturilor româneşti ţintesc zona
euro, analiştii români tind să fie tot mai circumspecţi privind efectele
europene asupra creşterii economiei româneşti. Potrivit şi estimărilor
71
Gabriel I. Năstase
BCE, rata inflaţiei în zona euro ar creşte cu 0,1% în fiecare din

următorii trei ani, încetinind creşterea economică cu 0,05% în primii
doi ani şi cu 0,1%, în al treilea an. Dacă preţurile de peste 50 de
dolari/barilul de ţiţei menţin inflaţia în zona euro peste 2% şi în
continuare, ţinta BCE devine inferioară acestui prag. În plus, chiar dacă
preţurile ţiţeiului par să se fi stabilizat suficient de mult peste 50
dolari/baril, Iranul poate duce singur preţurile la 60-80 dolari/baril, doar
prin simpla reducere a exporturilor, măsură probabilă în cazul
accentuării divergenţelor cu puterile occidentale şi cu ONU privind
programul său nuclear.
Făcând referire la situaţia internă, Dan Ioan Popescu, ministrul
Economiei şi Comerţului, spunea că "necesarul de ţiţei al <Petrom>
este acoperit doar în proporţie de 30% din import. De aceea, preţurile
externe nu influenţează dramatic preţul intern. Încercăm să menţinem
un echilibru care să nu ducă la creşteri mari ale preţurilor la
combustibili şi care să susţină şi creşterea economică pe care ne-am
popus-o". Nu mult după aceea, Gheorghe Constantinescu, directorul
general al "Petrom", este creditat cu declaraţii conforma cărora va
propune ministerului (încă acţionar majoritar) majorarea preţurilor la
combustibili. Cert este că la ora actuală ceilalţi jucători din piaţa
petrolului sunt cu ochii aţintiţi pe "Petrom" şi Ministerul Economiei şi
Comerţului. Aceştia au declarat în nenumărate rânduri că îşi ajustează
propriile politici de preţuri după cele ale "Petrom", care este liderul
pieţei.
Astfel, factura în sine a războiului din Irak care va reveni
României nu este impresionantă, chiar şi în cazul în care conflictul va
dura un an. Asta penru că sprijinul direct al României constă în
trimiterea în Irak a 278 de militari români şi punerea la dispoziţia
Coaliţiei a spaţiului aerian şi a infrastructurii necesare, totalul costurilor
pentru ţara noastră fiind de patru milioane de dolari lunar, ceea ce nu
reprezintă un efort prea mare. În schimb, există pericolul ca scumpirea
pe plan internaţional a petrolului şi gazelor naturale, precum şi scăderea
schimburilor comerciale ale României să anihileze bruma de creştere a
economiei româneşti, afectând astfel nivelul de trai al cetăţeanului de
rând.
Ca în orice război, înainte de toate, a crescut preţul
internaţional al petrolului şi, implicit, cel al carburanţilor. "Toate
implicaţiile războiului asupra României sunt mijlocite de scumpirea
carburanţilor", explica Ilie Şerbănescu, analist economic. "Pe lângă
petrol, prin incidenţă, se vor scumpi şi gazele naturale - un combustibil
72
chiar mai bun decât petrolul, al cărui preţ nu poate rpmâne pe loc.
Cum de preţul acestor două resurse depind de costul oricărui produs şi
serviciu? (vom asista la o creştere a inflaţiei) Această creştere va
depinde însă de durata războiului", adaugă Ilie Şerbănescu.
Mai ales, se pare că războiul va fi de lungă durată, iar pieţele
petroliere nu se vor linişti prea curând. Pe de altă parte, statul român are
la îndemână pârghiile care îi permit ca, în cazul unui război de lungă
durată, să controleze preţul carburanţilor: folosirea unui stoc-tampon de
ţiţei de producţie internă, precum şi scăderea accizelor. Rămâne de
văzut dacă statul va aplica efectiv aceste măsuri de urgenţă. În plus, pe
lângă războiul în sine, pentru România, păguboase sunt şi neînţelegerile
diplomatice dintre Statele Unite şi ţările europene, care reprezintă un
risc în plus pentru perspectivele economiei mondiale, dar şi pentru ţări
ca România, care încearcă să se integreze în Uniunea Europeană. Ca să
nu amintim de schimburile comerciale ale României cu statele din zona
Golfului, precum şi cu ţări îndepărtate, care sunt, de asemenea, afecate,
în condiţiile în care unii trasportatori nu mai vor să treacă prin zona de
conflict.
73
17
VIAÞA ªI OPERA
Nãscut pe meleaguri vrâncene, la Focºani, în anul 1902, la 24

iunie, sub steaua creativitãþii, a spiritului pentru adevãr ºi frumos, Ion
Basgan avea sã devinã una dintre cele mai proeminente figuri ale
ºtiinþei ºi tehnicii româneºti, precum ºi un neobosit luptãtor pentru
apãrarea intereselor naþionale. Cum nimic nu este întâmplãtor pe
acest pãmânt românesc rãscolit de patimi, tot aºa avea sã fie ºi
apariþia divinã pe meleaguri mioritice a acestui om. Istoria neamului
Basgan îºi are rãdãcinile adânci înfipte în pãmântul României, iar tot
ceea ce s-a acumulat din generaþie în generaþie s-a transmis noului
nãscut, Ion Basgan.
Se presupune cã numele de „Basgan”11 Primii “Bazgani” se
iscãleau cu “z”, nu cu “s”, cum au început a se iscãli cei 3 fii, preoþi ai
bunicului inventatorului, Pr. Ion “Bazgan” III.
vine, prin analogie cu alte nume, de la localitatea „Bazga”, pe apa cu
acelaºi nume, din nordul judeþului Fãlciu, mai sus de Rãducãneni.
Se pare cã din punct de vedere etimologic, cu toate cã
dicþionarele nu confirmã, cuvântul Bazga ori Bazgan ar însemna
Bâzâit, zumzet, zgomot...
Din documentele vechi ale Sf. Episcopii a Huºilor (pãstrate la
Arhivele Statului în Bucureºti ºi Iaºi ºi în Albumul biografic ºi arborele
genealogic al familiei „Bazgan”22 Ludovic Cosma, Albumul biographic
ºi arboreal genealogic al familiei “Bazgan”, Tipografia Româneascã,
Galaþi, 1944.
Se atestã prezenþa ancestralã a familiei Basgan în România
prin „popa Bazga”, care face danie o parte din moºia sa din Buneºti –
Fãlciu lui Neariul, vornic de poartã, danie întãritã de domnitorul Moisã
Moghilã la 17 ianuarie 1631 (7139 de la facerea lumii). Ulterior, peste
ani, respectiv în 17 iulie 1654, Varvara, fata popei Bazga vinde lui
Darie Spãtaru, partea lor din Bucureºti ºi Cobiceºti.
În 1780 se naºte preotul Ion Bazgan I, a cãrui prezenþã docu-
mentarã este atestatã abia în 1826.
În anul 1800 se naºte Preotul Ioniþþã Bazgan II,, care se va
cãsãtori în 1823 cu Simina din Davideºti, jud. Fãlciu. Existenþa pãmân-
75
Gabriel I. Năstase
18
teascã a acestui om avea sã se încheie în 1830 iar a soþiei sale Simina
în 1863.
Preotul Ion Bazgan III, fiul lui Ioniþã ºi Simina Bazgan se
naºte la 1824. rãmas orfan la 6 ani, acesta avea sã fie crescut de
maica Simina. Anii care s-au scurs i-au structurat educaþia spiritualã ºi
i-au îndrumat paºii spre seminarul de la Socola – Iaºi. Apoi, se va
cãsãtori cu Elinca, fiica lui Vasile Zugravu ºi va avea cu acesta 10
copii. Ion Bazgan III, bunic dupã tatã al inventatorului de geniu Ion
Basgan,, va trãi pânã la sfârºitul vieþii sale (28 aprilie 1876) în satul
Armãºani, comuna Avereºti, jud. Fãlciu.
Cel de-al zecelea fiu al Preotului Ion Bazgan III, ªtefan
Basgan, s-a nãscut la 30 iunie 1874 în comuna Avereºti, cãtunul
Armãºani, jud. Fãlciu. El a urmat cursul primar ºi seminarul inferior la
Huºi, iar seminarul superior, ca bursier la Seminarul „Veniamin
Costache” din Iaºi. A absolvit Facultatea de Teologie din Bucureºti
între anii 1896-1900, ca bursier la Internatul Teologic. La 5 septembrie
1901 se va cãsãtori cu Maria (nãscutã în 1882), fiica preotului Vasile
Ban din Gãgeºti – Vrancea, originar dintr-o familie de ciobani ardeleni
veniþi de peste munþi ºi stabiliþi în Vrancea. Cu aceasta va avea cinci
copii (trei bãieþi ºi douã fete). Primul nãscut avea sã fie Ion Basgan.
ªtefan Basgan IV a trãit la Focºani ca preot, membru ºi
preºedinte al Spiritualului Consistor al Eparhiei Romanului ºi membru
al Adunãrii Eparhiale, pânã în ziua care avea sã-l despartã pentru tot-
deauna de lumea pãmânteanã (15 februarie 1947).
***
Ion ªt. Basgan va absolvi ªcoala Primarã nr. 2 din Focºani ca

premiant în toþi aceºti ani. Între 1909 ºi 1913, Ion Basgan va frecven-
ta, ca bursier, cursurile Liceului Internat din Iaºi, pe care îl va absolvi
cu diplomã de bacalaureat (nr. 1.295). Liceanul Ion Basgan a avut ca
profesori pe Gheorghe Lascãr ºi Ion Roianu, profesori de matematicã
ºi pe profesorul Teodor Bãdãrãu la ºtiinþele naturale, directorul liceu-
lui. Aceºtia, ca ºi ceilalþi profesori au fost pentru Ion Basgan un simbol
al muncii pentru adevãr, frumos, voinþã ºi creativitate.
Între anii 1920-1925, ca urmare a unei burse obþinute, cu con-
tract, Ion Basgan avea sã urmeze cursurile ªcolii Superioare de Mine
76
19
ºi Metalurgie din Leoben – Austria (Diploma 10, 17 iulie 1925).
Ca student avea sã fie preºedintele Societãþii române „Sonda”

din Leoben, iar practica studenþeascã din 1924 o va efectua în minele
de petrol din Pechelbronn (Alsacia – Franþa) unde va studia modul de
exploatare a petrolului prin galeriile miniere. Nãscut sub o stea noro-
coasã, Ion Basgan va scãpa teafãr din douã dueluri (provocate în anul
I ºi IV) ºi dintr-un accident de cale feratã (ca urmare a ciocnirii a douã
trenuri care a avut loc la sosirea în Pachelbronn).
Ion Basgan, student la ªcoala Superioarã

de Mine ºi Metalurgie din Leoben – Austria
77
Gabriel I. Năstase
20
Un moment al vieþii sale este marcat ºi de urmãtorul eveni-
ment: în 1922, pe când prezida societatea studenþeascã „Sonda”,
refuzã sã adere la miºcãrile studenþeºti de dreapta.
Gestul sãu va fi urmat ºi de alþi studenþi ai acestei societãþi
imediat dupã acest eveniment, aparent fãrã importanþã marele istoric
al neamului românesc Nicolae Iorga le va aprecia aceastã atitudine,
felicitându-i printr-o scrisoare trimisã personal tânãrului student Ion
Basgan. Ulterior, în iulie 1929, inginerul Ion Basgan, care la acea datã
conducea ºantierul de la Scãioºi, avea sã se întâlneascã cu acest titan
al culturii româneºti ºi universale, Nicolae Iorga, care se afla în vizitã
pe acest ºantier. Amintindu-ºi de Ion Basgan, savantul român îl va invi-
ta, în iulie 1929, la Universitatea sa din Vãlenii de Munte, pentru a con-
ferenþia despre „Industria de Petrol”.
Întors în þarã în 1925, Ion Basgan se va angaja ca inginer la
ºantierele Societãþii „Steaua Românã”, iar în decembrie 1925 va urma
cursurile din Craiova ale ªcolii Militare de ofiþeri de artilerie în rezervã.
Stagiul militar îl va efectua la Regimentul 4 Artilerie grea din Focºani.
În iulie 1926 îºi va relua activitatea la ºantierul din Moreni, care
aparþinea de Societatea „Steaua Românã” alãturi de inginerii: Victor
Dumitrescu, Cardaº I. ºi Marinescu C. În august 1926 îºi va susþine
examenul pentru funcþia de ºef d exploatare în industria petrolului ºi
gazelor naturale (Brevet nr. 39)
În aceastã perioadã steaua destinului lui Ion Basgan îi va lumi-
na calea ºi-l va îndruma spre aprofundarea lucrãrilor de cercetare din
geologie ºi hidrotehnicã în acest context favorabil destinului sãu pro-
fesional, Ion Basgan intuieºte cã activitãþile desfãºurate în foraj, pânã
în acel moment, se fãceau empiric. În august 1926 va publica în
Analele Minelor nr. 8/1926 prima sa lucrare despre „Regiunea
Petroliferã Moreni Gura Ocniþei”, în limba românã ºi francezã, în cola-
borare cu inginerul I. Cardaº. ªi cum viaþa, câteodatã, alãturi de bucurii
ne oferã ºi necazuri, tot aºa ºi Ion Basgan avea sã fie zguduit
sufleteºte de moartea fratelui sãu Vasile Basgan, în urma unui tragic
accident, la Lyon, în Franþa.
Vasile ªt. Basgan s-a nãscut la Focºani la 1908. a urmat cur-
sul primar la Focºani, iar pe cel liceal la Iaºi, la liceul „Internat”, pe care
l-a absolvit la 16 ani (1924), susþinând examenele pentru doi ani de
studiu într-un an. Apoi, a mers la Lyon, unde se afla unul din fraþii sãi,
78
21
Costicã ªt. Basgan ºi s-a înscris la Inginerie chimicã. Cu câteva zile
înainte de absolvirea facultãþii tânãrul Vasile Basgan avea sã moarã

electrocutat în baie, în ziua de Paºti a anului 1929.
În scurta sa existenþã, Vasile Basgan a constituit în epocã un
caz senzaþional ºi tragic în acelaºi timp.
Pentru acest om, un ilustru inginer chimist, steaua norocului
nu a strãlucit aºa cum a strãlucit steaua fratelui sãu. Pãcat! Ion Basgan
a avut tãria sã plece în Franþa pentru a aduce în þarã rãmãºiþele
scumpului sãu frate ºi pentru a le gãsi loc de odihnã pentru veºnicie în
pãmântul þãrii, la Focºani
Dr. Ion Basgan la cursurile ªcolii Militare

de Ofiþeri de artilerie în rezervã (Craiova, 1925)
79
Gabriel I. Năstase
22
Dr. ing. Ion Basgan împreunã cu pãrinþii sãi ªtefan ºi Maria Basgan,
în perioada când urma cursurile ªcolii Militare de Ofiþeri
de artilerie în rezervã (Craiova, 1925)
80
23
Despre moartea fulgerãtoare ºi prematurã a lui Vasile Basgan,
G.G. Longinescu avea sã prezinte în revista pentru rãspândirea ºtiinþei

NATURA (An XVII, nr. 6, 15 iunie 1928) urmãtoarele cuvinte pline de
compasiune pentru familia celui dispãrut: „Sã nu dea Dumnezeu omu-
lui cât poate sã rabde ºi sã fereascã Dumnezeu pe toatã lumea de a
bea paharul pe care l-a bãut Pãrintele Iconom ªtefan Basgan din
Focººani. A pierdut pe fiul sãu scump Vasilicã, în ziua întâia de Paºti,
fulgerat, într-o baie din Lyon de un circuit electric. Nu se poate închipui
o durere mai cumplitã pentru un pãrinte. Nu se poate o durere mai
mare pentru þara noastrã. Cititorii Naturii cunosc valoarea tânãrului pe
care-l plângem din scrisorile inimoase, pline de recunoºtinþã pentru
profesorul sãu eminent N. Negru de la Liceul Internat din Iaººi. Sunt în
aceste scrisori sclipiri de o inteligenþã cu totul aleasã ºi semnele unei
voinþi de a munci aºa cum ne trebuie în ziua de azi. Parcã e un fãcut
cã tocmai tineri atât de bine pregãtiþi sã ne fie rãpiþi de soarta
nemiloasã când avem mai mare nevoie de ei. Acum doi ani, am pier-
dut pe Emanuel Sudan, biruitor la concursul de înot, dându-ºi sufletul
în Marea Neagrã, la Balcic, când înota mai cu încredere acum un an,
a cãzut de pe o schelã ºi a murit un inginer din cei mai tineri ºi mai bine
pregãtiþi ºi care ar fi ajuns fala ingineriei româneºti, Preda Brãtãººanu,
inginer electrician ºi licenþiat în matematici din Paris, la douãzeci de
ani. Acum patruzeci de zile am pierdut pe tânãrul distins care la ºapte-
sprezece ani era bacalaureat ºi învãþa Chimia Industrialã la Lyon cu
Victor Grignard, chimist mare, laureat cu premiul Nobel ºi prieten bun
al României. Dupã trei ani de studii strãlucite, luase licenþa în
Matematici ºi ieºise inginer chimist. Moare la 20 de ani, când alþii abia
isprãvesc liceul. Un accident nãpraznic l-a ucis în mugur, fãrã sã fi
înflorit ºi fãrã sã fi fãcut bucuria profesorilor care l-au format. I-a fost
dat pãrintelui sãu sã bea amarul în loc sã guste plãcerea de a-ºi vedea
fiul urcând treaptã cu treaptã pânã la cea mai înaltã situaþie pentru
care era menit. Gãseascã alinarea suferinþelor cumplite în durerea cu
care scrim aceste rânduri ºi cu care ele vor fi citite în þara întreagã.
Dumnezeu sã-l întãreascã pe tatãl cel atât de încercat ºi Dumnezeu
sã aºeze printre cei drepþi pe fiul atât de nevinovat”.
Depãºind momentul acesta greu al existenþei sale, Ion Basgan
a preluat conducerea ªantierului Scãioºi din Valea Teleajenului a
Societãþii „Steaua Românã”, unde a desfãºurat o serie de activitãþi de
explorare a terenurilor din aceastã zonã.
81
Gabriel I. Năstase
24
În iunie 1929 publicã în Analele Minelor din România nr. 6 ºi
nr. 11 prima experimentare în þarã a motoarelor cu explozie în foraje:
„Motoare Waukesha în forajul rotativ”. Remarcat de profesorul Nicolae
Iorga, Ion Basgan avea sã fie invitat de marele istoric ºi patriot român,
în iulie 1929, sã þinã o conferinþã la Universitatea „Nicolae Iorga” la
Vãlenii de Munte, cu tema „Industria de Petrol”. În octombrie 1930, Ion
Basgan publicã în Analele Minelor lucrarea „Exploatãrile Petrolifere de
pe Valea Teleajenului”. În acelaºi an este numit director la ºantierele
„Steaua Românã” din Moineºti. Profitând de poziþia pe care o are, îºi
intensificã cercetãrile hidrotehnice ºi sonice cu aplicaþii în tehnica fora-
jului. Peste un an, în 1931, a fost numit adjunct al inspectoratului fora-
jelor din toate ºantierele Societãþii „Steaua Românã”, pe lângã
inginerul Andrei Drãgulãnescu.
În acelaºi an, la 15 decembrie, în urma unui atentat care a
avut loc la Spitalul Valea Rea din Bacãu, îi moare un alt frate, medicul
Constantin Basgan, absolvent al Facultãþii de Medicinã din Lyon,
Franþa. Constantin ªt. Basgan, s-a nãscut la Focºani, în 1904. A urmat
cursul primar ºi parte din cel secundar aici, continuând apoi la liceul
„Internat” din Iaºi. Dupã susþinerea bacalaureatului, Constantin
Basgan se va înscrie la Facultatea de Medicinã din Bucureºti. Din
cauza miºcãrilor studenþeºti din 1922, va pleca în Germania, apoi în
Franþa, intenþionând sã treacã oceanul în America. A fost însã reþinut
la Lyon de profesorul Bonnet. Reîntors în þarã, va fi numit medic ºef al
Spitalului Valea Rea, din judeþul Bacãu. Din nefericire, aºa cum am
mai precizat, acesta avea sã fie împuºcat mortal de un diriginte de
poºtã, bolnav mintal.
Restabilit din punct de vedere sufleteºte, la 31 decembrie Ion
Basgan decide sã se retragã de la Societatea „Steaua Românã” pen-
tru a se dedica publicãrii rezultatelor cercetãrilor ºtiinþifice ºi tehnice ºi
pentru a-ºi susþine doctoratul.
În acest sens se stabileºte în 1932 în Bucureºti, lucrând la
primele noþiuni teoretice ale efectului Basgan, precum ºi la noile legi ale
Principiului Arhimede ºi ale forajului sonic. Împreunã cu maestrul sãu,
George Constantinescu, cu Nicolae Malaxa, Alexandru Perieþeanu º.a.
formeazã „Asociaþia Economicã pentru Studiul Conjuncturii din
România”, unde va conduce ca referent secþia petrolului ºi minelor,
publicând cu aceastã ocazie cronici ºi sinteze economice.
82
25
Aceastã asociaþie urmãrea sã studieze raporturile între soci-
etãþile particulare ºi industria generalã a statului. Atitudinea lui Ion

Basgan faþã de politica statului în raport cu industria petroliferã îl va
determina pe acesta sã publice o serie de materiale în care stabilea
cadrul de dezvoltare al industriei petrolifere ºi al industrializãrii þãrii în
raport cu sursele materiale ºi de energie din subsol. În felul acesta, Ion
Basgan va recomanda naþionalizarea industriei petrolifere ºi industri-
alizarea totalã a þãrii, accentuând rolul ºi importanþa faþã de iniþiativa
privatã. Evident cã spiritul neconformist al tânãrului Ion Basgan avea
sã-i deranjeze pe finanþatorii particulari ai Asociaþiei ºi, ca urmare,
aceºtia îþi vor retrage sprijinul financiar. Totuºi, în toamna anului 1933,
„balonul de oxigen” al activitãþii Asociaþiei avea sã fie asigurat pentru
o perioadã de timp de cãtre Banca Naþionalã.
În acelaºi an, Academia Românã îi publicã „Acþiunea ºi Forma
Sapei Rotary în Rocile Formaþiunilor de Petrol din România”, cu o pre-
faþã de prof. ing. Ficºinescu. Lucrarea a fost prezentatã Academiei de
preºedintele ei, prof. L. Mrazec.
În anul 1933 Academia Românã îi publicã lucrarea
„Fenomene Vibratorii ºi Efectul lor asupra Acþiunei Sapei în Sistemul
de Foraj Rotary”, în urma unei prezentãri elogioase fãcute de prof.
Nicolae Vasilescu-Karpen
În aprilie, în cadrul ciclului organizat de IRE la Societatea
Politehnicã, Ion Basgan va þine o conferinþã cu tema: „Politica
Petrolului în Funcþie de Situaþia Explorãrilor ºi Problema
Combustibilului”.
La cererea Asociaþiei Inginerilor de Mine, Ion Basgan avea sã
repete aceastã conferinþã ºi la Moreni, în mijlocul unor specialiºti vãdit
interesaþi de noutãþile din domeniul ºtiinþei ºi tehnicii româneºti.
În luna mai 1933 Ion Basgan a þinut o conferinþã la Societatea
Politehnicã în Calea Victoriei, cu tema: „Tehnica ºi Interpretarea ªtiinþi-
ficã a Sistemului de Foraj Rotary”.
În data de 7 iulie 1933, Ion Basgan avea sã-ºi susþinã docto-
ratul la Montanistische Hochschule Leoben, Austria. La solemnitate a
asistat ºi ministrul României la Viena, Caius Brediceanu. Ca urmare a
numirii sale ca delegat oficial al României, prin rezoluþia ministerialã nr.
34.555/1933, la 20 iulie 1933, Ion Basgan va lua parte la primul
Congres Mondial de Petrol de la Londra. În numele României, Ion
83
Gabriel I. Năstase
26
Basgan va vorbi la deschiderea Congresului ºi va prezenta comuni-
carea „Scientific Consideration of the Technic of Modern Drilling”.
În perioada august-septembrie 1933 va frecventa cursurile de
varã de Economie Politicã ale Universitãþii din Londra.
În septembrie 1933 va fi numit profesor onorific la catedra
„Studiul Petrolului” de la Academia de Înalte Studii Comerciale ºi
Industriale. În noiembrie 1933, Buletinul AGIR ºi Analele Minelor îi
publicã articolul „Tehnica ºi Interpretarea ªtiinþificã a Sistemului de
Foraj Rotary”. În aceeaºi lunã va vorbi la radio despre „Observaþiuni cu
prilejul Congresului Mondial al Petrolului de la Londra”. Cuvântarea i
se va publica ulterior în L’Independence Roumanie.
84
Ion Basga an alaturi de membrii partici-

panti la primul Congres Mondial de
Petrol (Londra, 1933)
27
85
Gabriel I. Năstase
28
Ion Basgan în timpul prelegerii

sale la Primul Congres Mondial de Petrol (Londra, 1933)
În aprilie 1934 îi va apare la Viena, în Editura Hans Urban,

lucrarea de doctorat „Die Abeitsweise und Form des Rotary
Meissels”33 Dr. ing. Ion Basgan, Die Die Abeitsweise und Form des
Rotary Meissels, Editura Hans Urban, Wien, 1934, cu o prefaþã de ing.
George Constantinescu.
Despre aceste cercetãri publicate în lucrarea mai sus
menþionatã, pãrintele sonicitãþii, ing. George (Gogu) Constantinescu,
spunea, printre altele:
„Tratatul pe care d-l Basgan ni l-a prezentat asupra
fenomenelor vibratorii la forajul Rotary ne reprezintã o problemã
importantã a cãrei soluþie ne apare de nerezolvat la prima privire
86
29
S-ar putea spune cã problema a fost astfel tratatã, încât
îndreptãþit ºi dinainte s-a admis cã fenomenele descrise reprezintã

rezultatul unui fenomen vibrator armonic continuu, cu una sau douã
frecvenþe, în timp ce, în realitate, ar putea fi un fenomen schimbãtor,
cu frecvenþe multiple sau chiar cu frecvenþe schimbãtoare ºi, prin
urmare, imposibil de a fi cercetate prin analiza matematicã.
Totuºi, la citirea acestui tratat, nu trebuie neglijat cã d-l
Basgan, ca urmare a experienþei sale practice, pleacã de la observaþia
rezultatelor obþinute, care i-au dovedit cã în realitate intervine un
fenomen vibrator continuu, care corespunde ºi calculelor ce le-au
fãcut, pe baza rezultatelor obþinute ale teoriei sonice. Acesta este un
important pas înainte, cãci atunci când incluzi observaþiile scoase din
experienþe într-o simplã teorie matematicã, se poate uºor calcula,
ceea ce practica nu aratã niciodatã.
În cazul nostru, de exemplu, se poate stabili la ce frecvenþe, la
ce lungimi de prãjini ºi la ce sarcinã a sapei poate interveni ruperea
prãjinilor. Acesta este un pas înainte, o lucrare serioasã ºi bine cuge-
tatã într-o direcþie care pânã astãzi a fost cu totul neglijatã”. În aceeaºi
lunã, la Asociaþia pentru Înaintarea ªtiinþelor în România,, va þine o
conferinþã de presã cu tema „Forajul Rotativ ªtiinþific”.
În luna mai 1934 i se va înregistra în România brevetul de
invenþie nr. 22.789 „Forajul cu Prãjini Grele Proporþionale ºi Forajul
Sonic”, cu aplicarea efectului Basgan.
În august 1934, Ion Basgan va conduce vizita profesorilor ºi
studenþilor de la Leoben în România.
Va publica „Conjunctura în Petrol, Cãrbune, Gaze, Sare, Aur,

Argint” la Editura Imprimeria Naþionalã ºi „Exploatarea Raþionalã a
Zãcãmintelor de Petrol” în Buletinul AGIR nr. 7/1937.
87
Gabriel I. Năstase
30
Brevetul înregistrat în România

nr. 22.789 din mai 1934
În 15 decembrie 1934 va prelua conducerea Societãþii

Petrolifere Române din grupul Mica Redevenþã.
Începând cu 1935, Ion Basgan aplicã noile metode de foraj
Basgan pe ºantierele petrolifere ale Societãþii Petrolifere Române,
obþinând rezultate excepþionale.
88
31
În acelaºi an i se publicã la Moscova ºi Bacu în URSS, în
Editura Mejdunarodnaia Kniga, lucrarea „Bazele ªtiinþifice ale

Metodelor Moderne de Foraj”. Cartea este prefaþatã de ilustrul S.I.
Siscenko.
În anul 1936 Revista Industrie ºi Comerþ din 31 martie 1936 îi
publicã articolul „Factori Importanþi în Realizarea unei Politici Naþionale
a Petrolului”.
Academia Românã îi va acorda lui Ion Basgan Premiul
Nicoarã la propunerea preºedintelui L. Mrazec pentru lucrarea
„Politica Petrolului în Funcþie de Situaþia Exploatãrilor ºi Problema
Combustibilului”.
În aceastã lucrare Ion Basgan acuzã cu vehemenþã politica
economicã antipatrioticã dusã de guvernele vremii: „statul nu a între-
prins lucrãri de exploatare, iar fondurile destinate prin lege pentru
aceasta au fost deturnate altor scopuri”.
În contextul celor menþionate meritã sã subliniem poziþia lui
Ion Basgan faþã de activitatea unor societãþi anonime miniere: „dacã
se ajungea la naþionalizarea societãþilor anonime miniere, capitalul
naþional ºi statul ar fi avut preponderenþã în conducerea societãþilor,
iar interesele economice naþionale în scopul unei mai bune valorificãri
a zãcãmintelor, ar fi gãsit aici o portiþã de salvare... Va trebui sã pãºim
de urgenþã la industrializarea þãrii, care este o necesitate”.
Ilustrul profesor L. Mrazec va întocmi un raport asupra lucrãrii
mai sus menþionate, în care sunt precizate urmãtoarele aspecte:
„Am propus din eroare prezentarea acestei lucrãri la concursul
de stat „Lazãr”, socotind cã locul ei este la premiul „Nicoarã”, divizibil.
Este o broºurã de 51 pagini, publicatã în Buletinul I.R.E.,
Institutul Naþional Român pentru studiul amenajãrii ºi folosirii
izvoarelor de energie, anul III, nr. 4, sub numãrul de lucrare 97.
Lucrarea e de fapt o dezvoltare a unei conferinþe þinutã în 19
aprilie 1935 în acest ciclu organizat de I.R.E. sub conducerea ingineru-
lui Buºilã, în care se manifestã mai ales tineretul tehnic. În ansamblul
ei, este o schiþã a situaþiunii din þarã, punându-se în evidenþã mai ales
latura problemei din punct de vedere naþional. Autorul, fãcând parte
din Institutul de conjuncturã, fiind aici chiar referent pentru petrol, a
putut dispune de date numeroase ºi certe.
89
Gabriel I. Năstase
32
Totul este împãrþit în mai multe capitole în care se disting în
genere uºor, diferitele chestiuni privind diferitele aspecte ale problemei
petrolului, atât din punct de vedere mondial, cât ºi naþional. Îndeosebi
însã se pun în luminã justã principiile legii minelor din 1924 care
îndreptase politica de petrol pe calea unei naþionalizãri raþionale ºi a
unei îmbogãþiri naþionale, pãrãsitã în 1929.
Autorul înºirã în concluziile sale lipsurile principale ale politicii
de zãcãmânt în materie de petrol la noi, insistând ºi asupra con-
curenþei între petrol ºi cãrbune în þarã, una din multele anomalii eco-
nomice ale regimului nostru economic sub toate guvernele.
Expunerea este clarã. Lucrarea are bineînþeles unele lacune
inerente caracterului ei. Ea prezintã o documentare sumarã, dar sufi-
cientã pentru cititorul strãin de chestiune. Tabele statistice ºi câteva
diagrame originale uºureazã înþelegerea textului.
În conferinþã se reflectã ce gãsim în corpul nostru ingineresc
mai mult dezvoltat decât la politicieni ºi la economiºti din þarã. E acel
simþãmânt naþional ºi acel patriotism sincer din care izvorãºte ºi o
suflare de revoltã în contra indiferenþei generale faþã de problema
politicii noastre de petrol. Acest aspect susþinut de un optimism poate
exagerat, dã conferinþei un caracter particular.
Pentru acest motiv în special, pentru curajul pe care îl are un
inginer în serviciul unei întreprinderi particulare de a spune adevãrul ºi
de a nu pierde încrederea în putinþa de a recupera mãcar o parte din
ceea ce o politicã de 7 ani a dãrâmat, cred cã meritã sã fie încurajatã
miºcarea aceasta ºi sã fie distinsã lucrarea prin o parte, fie cât de
micã, din premiul Nicoarã”.
Cu aceastã ocazie, a conferirii respectivului premiu,
prof.univ.ing. C. Buºilã, preºedintele I.R.E., menþioneazã ºi aniver-
sarea a 10 ani de activitate a I.R.E. („Annales des Mines de
Roumanie”, nr. 3, martie 1936, pag. 143).
În octombrie 1936, Ion Basgan va publica în Buletinul AGIR nr.
10 lucrarea „Rolul Statului în Industrializare”, iar în numerele 9 ºi 11 ale
Buletinului AGIR i se va publica raportul prezentat împreunã cu ing.
Rusu Abrudeanu asupra industrializãrii þãrii.
Ca urmare a unei excursii organizate de AGIR în Polonia, Ion
Basgan va publica în Analele Minelor articolul „La Pologne Productiv”.
90
33
Pe data de 6 iunie 1937, Ion Basgan se cãsãtoreºte cu
Aniºoara Frunzescu. Voiajul de nuntã îl fac în Austria, Germania ºi

Franþa, pa Valea Rinului. Dupã acest voiaj de nuntã, Ion Basgan par-
ticipã la Paris la cel de-al II-lea Congres Mondial de Petrol, unde a
prezentat lucrarea „Rolul ºi Greutatea Necesarã a Prãjinilor Grele în
Timpul Forajului”, lucrare care va fi publicatã în lucrãrile Congresului.
În acelaºi an va prezenta la Congresul Minier din Leoben -
Austria lucrarea „Noi ªantiere de Petrol în România”, care va fi publi-
catã în Analele Minelor nr. 10/1937, la Congresul Minier din Leoben ºi
în Bohrtechnicker Zeitung – Viena ºi recenzatã în USA, RFG etc.
Pe 21 decembrie 1937 i se elibereazã de cãtre USA brevetul
de invenþie Nr. 2.103.137 pentru forajul cu prãjini grele Basgan, forajul
sonic aplicând efectul Basgan ºi transmiterea energiei sonice prin gar-
nituri de foraj.
Dr. Ion Basgan împreunã cu soþia sa Aniºoara Basgan

(nãscutã Frunzescu) la cununia religioasã (Sinaia, 1937)
91
Gabriel I. Năstase
34
Dr. ing. Ion Basgan cu soþia sa

Aniºoara Basgan
92
35
Dr. ing. Ion Basgan împreunã cu soþia sa Aniºoara Basgan

ºi Pache Protopopescu (Moreni, 1937)
93
Gabriel I. Năstase
36
Dr. ing. Ion Basgan ºi soþia sa Aniºoara Basgan

la schela Moreni-Piscuri
94
37
Brevetul american nr. 2.103.137

din 1937
95
Gabriel I. Năstase
38
Schema de principiu a soluþiei oferite

în brevetul american nr. 2.103.137 din 1937
96
39
În 16 iunie 1938 în familia Basgan are loc un evenimet

deosebit: li se naºte primul fiu, Ion I. Basgan (Ginel). În acelaºi an
începe sã întreprindã pe cont propriu primele cercetãri ºi explorãri
geologice în Vrancea ºi Bacãu pentru petrol aur, sulf.
Dr. ing. Ion Basgan cu Aniºoara Basgan

ºi cu fiul sãu, Ginel
97
Gabriel I. Năstase
40
Dr. ing. Ion Basgan la botezul fiului sãu Ion (Ginel) Basgan
ºi naºul acestuia, ing. Grozescu
Aniºoara Basgan, soþie ºi mamã iubitoare
98
41
În februarie 1938, Ion Basgan a încheiat contracte de aplicare
a invenþiei “Foraj cu prãjini grele proporþionale” la societãþile:

Petrolifera Românã (contract nr. 17.833, februarie 1938), Redevenþa
(contract nr. 29.546, 26 februarie 1938), Comitetul Geologic,
Sovromcãrbune, Societatea Mica ºi Ministerul Metalurgiei.
CONTRACT DE CONCESIUNE DE EXPLOATARE
a brevetului român nr. 22.789 din 18 mai 1934

si
a brevetului american nr. 2.103.137 din 21 decembrie 1937
Între subscrisul Dr. ing. IOAN BASGAN, în calitate de propri-

etar al brevetului român nr. 22.789 din 18 mai 1934 si a brevetului
american nr. 2.103.137 din 21 decembrie 1937, domiciliat în
Bucuresti, strada Cernica nr. 4, pe de o parte si
„SOCIETATEA PETROLIFERA ROMÂNA", societatea anoni-
ma miniera, cu domiciliul în Bucuresti, strada G. Clemenceau nr. 2,
prin reprezentantii ei legali d-nii avocat N.N. MURGASIANU si Dr.
HORIA GROZESCU, conform procesului verbal al consiliului de
administratie din 28.XII.1937, publicat în Monitorul Oficial nr.6 din
8.I.1938, pe de alta parte, a intervenit prezentul contract de conce-
siune de exploatare de brevete, în conditiile ce urmeaza:
1/. Subscrisul Dr. ing. IOAN BASGAN concesionez
„SOCIETÃÞII PETROLIFERA ROMÂNÃ" dreptul de exploatare în
România a brevetului român nr. 22.789 din 18 mai 1934 si a brevetu-
lui american nr. 2.103.137 din 21 decembrie 1937.
2/. Termenul acestei concesiuni este de 3 (trei) ani, începând
de la data facerii prezentului contract.
3/. „SOCIETATEA PETROLIFERÃ ROMÂNÃ" se obliga prin
prezentul de a întrebuinta obiectul brevetelor de mai sus numai pen-
tru propriile sale exploatãri petrolifere, fãrã a avea vre-un drept de
cesiune sub nici o formã. De asemenea, societãþii concesionare îi este
interzis a întrebuinþa obiectul brevetelor de mai sus la exploatãri pe
care le are în asociaþie cu alþii.
99
Gabriel I. Năstase
42
4/. Subscrisul Dr. ing. IOAN BASGAN î-mi rezerv dreptul de a
acorda concesiunea brevelor care fac obiectul prezentei convenþii,
oricãrei persoane sau societãþi, în România sau în strãinãtate, precum
ºi de a-l întrebuinþa pe cont propriu, cu obligaþia expresã de a respec-
ta drepturile prevãzute de art. 3 în favoarea „SOCIETÃÞII PETROLI-
FERÃ ROMÂNÃ".
5/. Preþul concesiunii de faþã este de Lei 100.000 (una sutã
mii) anual ºi se va plãti la începutul fiecãrui an de exploatare. Prima
rata în sumã de Lei 100.000 (una sutã mii), pe timpul de la 1 februa-
rie 1938 pâna la 31 decembrie 1938, subscrisul Dr. ing. IOAN BAS-
GAN, declar ca am primit-o astazi, prezentã convenþie þinând loc de
chitanþã.
6/. Orice litigiu se va ivi între noi, se va dezbate ºi tranºa înain-
tea a doi arbitri aleºi câte unul din fiecare din pãrþi; dacã arbitrii nu vor
putea cãdea de acord, ei vor alege un supra arbitru; hotarârea arbi-
trilor sau a supra arbitrului va fi definitiva, fãrã a putea fi atacatã pe nici
o cale ordinara sau extraordinara. Numirea arbitrului de fiecare din
parti va trebui sa fie facuta în termen de 15 (cincisprezece) zile de la
încunostintarea celeilalte parti ca întelege sa supuie litigiul rezolvarii
comisiei de arbitri, indicând arbitrul ales de ea, ca sã judece diferen-
dul, în termen de 15 (cincisprezece) zile.
7/. Nerespectarea oricãrei clauze din prezenta convenþie, de
cãtre oricare din pãrti, atrage rezilierea acestui contract, fãrã somaþie,
punere în întârziere sau cerere de dare în judecatã, pe lângã ca da loc
ºi la daune evaluate de pe acum la suma de Lei 500.000 (cinci sute
mii).
Acest pact comisoriu se prevede pentru oricare din clauzele
de mai sus.
Concesiunile fãcute de una din pãrti în legãturã cu executarea
obligatiilor celeilalte pãrti contractante, nu pot fi opuse ca renunþãri la
beneficiile ce rezultã în favoarea sa, din stipularea pactului comisoriu
expres, orice renuntare trebuind sã rezulte în mod expres ºi sã fi con-
statata prin act scris.
8/. Taxele de timbru ºi înregistrare ale prezentei convenþii
privesc pe „SOCIETATEA PETROLIFERÃ ROMÂNÃ".
Facut în dublu exemplar, astãzi 1 februarie 1938.
CONCEDENT: CONCESIONAR:
Dr. ing. IOAN BASGAN SOCIETATEA PETROLIFERÃ
ROMÂNÃ
100
43
CONTRACT DE CONCESIUNE DE EXPLOATARE
a brevetului român nr. 22.789 din 18 mai 1934

ºi
a brevetului american nr. 2.103.137 din 21 decembrie 1937
Între subscrisul Dr. ing. IOAN BASGAN, în calitate de propri-

etar al, domiciliat în Bucureºti, strada Cernica nr. 4, pe de o parte ºi
„REDEVENTA", societate anonimã pentru comerþul ºi
exploatarea produselor subsolului, cu sediul în Bucureºti, strada G.
Clemenceau nr. 2, prin reprezentanþii ei legali d-nii: MARTIN SAIN ºi
ing. D. GHEORGHIU, în baza împuternicirii publicatã în Monitorul
Oficial nr. 154/937, pe de altã parte, a intervenit prezentul contract de
concesiune de exploatare de brevete, în condiþiile ce urmeazã:
1/. Subscrisul Dr. ing. IOAN BASGAN concesionez societãþii
„REDEVENTA" dreptul de exploatare în România a brevetului român
nr. 22.789 din 18 mai 1934 si a brevetului american nr. 2.103.137 din
21 decembrie 1937.
2/. Termenul acestei concesiuni este de 3 (trei) ani, începând
de la data facerii prezentului contract.
3/. Societatea „REDEVENTA" se obligã prin prezentul de a
întrebuinþa obiectul brevetelor de mai sus numai pentru propriile sale
exploatãri petrolifere, fãrã a avea vre-un drept de cesiune sub nici o
formã, decât cu consimþãmântul în scris al d-lui Dr. ing. IOAN BAS-
GAN. De asemenea, societãþii concesionare îi este interzis a între-
buinþa obiectul brevetelor de mai sus la exploatãri pe care le are în
asociaþie cu alþii.
4/. Subscrisul Dr. ing. IOAN BASGAN îmi rezerv dreptul de a
acorda concesiunea brevelor care fac obiectul prezentei conventii,
oricãrei persoane sau societãþi, în România sau în strãinãtate, precum
ºi de a-l întrebuinþa pe cont propriu, cu obligaþia expresã de a respec-
ta drepturile prevãzute de art. 3 în favoarea societãþii „REDEVENTA".
5/. Pretul concesiunii de faþa este de Lei 100.000 (una sutã
mii) anual ºi se va plãti la începutul fiecãrui an de exploatare. Prima
rata în sumã de Lei 100.000 (una sutã mii), pe timpul de la 1 februar-
ie 1938 pâna la 31 decembrie 1938, subscrisul Dr. ing. IOAN BAS-
GAN, declar cã am primit-o astãzi, prezenta convenþie þinând loc de
chitanþã.
101
Gabriel I. Năstase
44
6/. Orice litigiu se va ivi între noi, se va dezbate ºi tranºa înain-
tea a doi arbitri aleºi câte unul din fiecare din pãrþi; dacã arbitrii nu vor
putea cadea de acord, ei vor alege un supra arbitru; hotarârea arbi-
trilor sau a supra arbitrului va fi definitivã, fãrã a putea fi atacata pe nici
o cale ordinara sau extraordinara. Numirea arbitrului de fiecare din
pãrþi va trebui sa fie facuta în termen de 15 (cincisprezece) zile de la
încunostintarea celeilalte pãrþi ca întelege sa supuie litigiul rezolvarii
comisiei de arbitri, indicând arbitrul ales de ea, ca sa judece diferen-
dul, în termen de 15 (cincisprezece) zile.
7/. Nerespectarea oricãrei clauze din prezenta conventie, de
catre oricare din pãrþi, atrage rezilierea acestui contract, fãrã somatie,
punere în întârziere sau cerere de dare în judecata.
Acest pact comisoriu se prevede pentru oricare din clauzele
de mai sus.
Concesiunile facute de una din pãrþi în legatura cu executarea
obligatiilor celeilalte pãrþi contractante, nu pot fi opuse ca renunþãri la
beneficiile ce rezultã în favoarea sa, din stipularea pactului comisoriu
expres, orice renuntare trebuind sa rezulte în mod expres ºi sa fi con-
statata prin act scris.
8/. Taxele de timbru ºi înregistrare ale prezentei conventii
privesc pe societatea „REDEVENTA".
Facut în dublu exemplar, astazi 26 februarie 1938.
CONCEDENT: CONCESIONAR:
Dr. ing. IOAN BASGAN SOCIETATEA
„REDEVENTA
În 7 februarie, respectiv 8 februarie 1938 i se certificã lui Ion

Basgan de cãtre Societatea Petroliferã Românã, respectiv societatea
„REDEVENÞA”, cã brevetul sãu (nr. 22.789 din 18 mai 1934) este uti-
lizat de respectivele societãþi.
102
45
7 februarie 1939
CERTIFICAT
Se certificã prin prezentul ca subscrisa „SOCIETATEA
PETROLIFERÃ ROMÂNÃ", cu sediul în Bucuresti, str. G.
Clemenceau nr. 2, prin reprezentantii sai legali, exploateaza brevetul
Dvs nr. 22.789 din 18 mai 1934 pe terenurile sale petrolifere din
regiunea Moreni-Piscuri si Ghirdoveni si anume:
Sonda nr. 3, foratã în intervalul 18.I.935 - 10.IX.935;
Sonda nr. 4, foratã în intervalul 2.XI.935 - 8.II.936;
Sonda nr. 5, foratã în intervalul 28.X.936 - 9.II.937;
Sonda nr. 6, foratã în intervalul 31.V.937 - 25.VIII.937;
Sonda nr. 2A, foratã în intervalul 25.X.937 - 16.XII.937.
Acestea au fost lucrate în conformitate cu principiul brevetului
Dr.ing. I. Basgan, pe baza cãror rezultate s-a încheiat contractul de
concesiune de exploatare a sus numitului brevet, vizat la Administraþia
Financiarã Sect. III Albastru sub nr. 17.833 din 22 februarie 1938.
În cadrul acestui contract, societatea noastrã a forat sonda nr.
471 Ghirdoveni în intervalul 29 aprilie 1938 - 29 mai 1938, când a fixat
coloana de 7" la 1.915 metri si foreazã actualmente sonda nr. 473
Ghirdoveni.
Acest certificat s-a eliberat Domnului Dr. ing. I. Basgan pentru
a-i servi la trebuinþã.
SOCIETATEA PETROLIFERÃ ROMÂNÃ

Societate Anonimã Miniera
8 februarie 1939
CERTIFICAT
Se certificã prin prezentul ca subscrisa societate „REDEVEN-

TA", cu sediul în Bucureºti, str. G. Clemenceau nr. 2, prin reprezen-
tanþii sai legali, exploateaza brevetul Dr.ing. I Basgan nr. 22.789 din 18
mai 1934, pe terenurile sale petrolifere din regiunea Razvad ºi
Haimanale ºi anume:
103
Gabriel I. Năstase
46
La Haimanale: sonda nr. 4 cu adâncimea de 1.870 m, s-a sãpat în
intervalul 19.II.937 - 9.V.937;
sonda nr. 3 cu adâncimea de 1.985 m, s-a sãpat în interval-
ul 2.IV.937 - 9.XI.937.
Pe baza rezultatelor obþinute la forarea acestor sonde, s-a
încheiat contractul de concesiune de exploatare a sus numitului
brevet, vizat la Administraþia Financiara sect. III Albastru, sub nr.
29.545 din 4 martie 1938.
Pe baza acestui contract societatea "REDEVENTA" a forat
sonda nr. 4 Razvad, în cursul anului 1938, la adâncimea de 1.802 m.
Acest certificat s-a eliberat domnului Dr.ing. I. Basgan spre
a-i servi la trebuinþã.
"REDEVENTA"
Societate anonima pentru exploatarea
ºi comertul produselor subsolului
ss/. Corneliu Dobrescu ss/. I. Sain
Tot în mai 1939, Ion Basgan va prezenta la Congresul

Asociaþiei Inginerilor ºi Tehnicienilor din Industria Minierã (A.I.T.I.M.),
Raportul Economic al secþiei petrolului. Acest raport va fi ulterior pub-
licat în presã ºi citat de prof. Virgil Madgearu în lucrarea “Evoluþia
Economiei Româneºti”.
În acelaºi an avea sã fie concentrat ca sublocotenent într-un
regiment de artilerie la Tg. Mureº ºi în comuna Apa – Satu Mare.
Odatã cu izbucnirea celui de-al doilea rãzboi mondial, la 1
septembrie 1939 va sosi la Bucureºti americanul Mr. Rabe, cu intenþia
de a cumpãra brevetul de invenþie USA.
Datoritã unor neînþelegeri privind neplata aplicãrii brevetului de
invenþie, Ion Basgan intenteazã process societãþii Steaua Românã.
Surprinzãtor este rezultatul expertizei profesorului D. Germani, care nu
sesizeazã progresul adus prin invenþia Basgan ºi apãrã interpretarea
clasicã a Principiului Arhimede.
În 1940, intensificã acþiunile de valorificare a deºeurilor petro-
lifere ºi obþinerea ozocheritei ºi cerei de petrol prin distilarea la vacu-
104
47
um, creând în acest scop Societatea Igenco, destinatã a face exportul
acestui produs.
În iunie 1940 este concentrat la Direcþia Fortificaþiilor din
Ministerul de Rãzboi, la Mãrãºeºti ºi apoi la Direcþia Geniului pentru
conducerea sondelor de explorare din Dobrogea, pentru cãutarea apei
potabile.
Dr. ing. Ion Basgan împreunã cu cei dragi (Focºani, 1941)
105
Gabriel I. Năstase
48
Dr. ing. Ion Basgan cu tatãl sãu ªtefan Basgan

ºi fiul sãu Ion (Ginel) Basgan (Focºani, 1941)
În 12 octombrie Revista Öl Und Kohle nr. 40 din Berlin îi pub-

lica articolul “Charakteristic Des Rumänischen Erdöles”. La 27 noiem-
brie 1940, la fel ca mulþi alþi români, Ion Basgan va fi profund impre-
sionat de asasinarea, de cãtre legionari, a savanþilor Nicolae Iorga ºi
Virgil Madgearu.
106
49
Viaþa îºi va relua cursul, iar în 23 februarie 1941, Ion Basgan
ºi familia sa va avea parte de o mare bucurie, naºterea celui de-al

doilea fiu, Constantin (Dinu) Basgan.
În 22 iunie 1941 România avea sã intre în rãzboi, iar familia
Basgan va fi nevoitã sã se refugieze la Sinaia ºi la Slãnic Prahova.
Mai mult ca oricând, datoritã condiþiilor impuse de rãzboi, îºi
va intensifica activitatea de conducere a lucrãrilor Societãþilor
Petrolifera Românã Igenco ºi a forajelor Direcþiei Geniului în Dobrogea
pentru cãutarea apei potabile.
În 1942 conduce acþiunea din cadrul UNIP (Uniunea Naþionalã
a Industriei Petrolifere), care avea ca scop anularea Protocolului
Fischer “România – Germania” ºi introducerea amendamentelor favor-
abile Industriei Naþionale Petrolifere în noua Lege a Petrolului.
În felul acesta începe o serie de discuþii cu micii producãtori de
petrol pentru crearea unei mari întreprinderi naþionale de petrol în spir-
itul noului Decret-Lege al Petrolului ºi Capitalului Naþional.
Totdatã, terminã sãparea a zece sonde pentru apã ale
Dobrogei ºi astuparea acestor sonde pentru a servi armatei române în
viitorul rãzboi. Aceste sonde, ulterior, dupã 1954, aveau sã fie repuse
în funcþiune de cãtre Ministerul Agriculturii ºi Comitetul de Stat al
Apelor, servind în acelaºi timp ºi pentru lucrãrile de înverzire a litoralu-
lui.
În continuare va intensifica explorãrile petrolifere prin sonde în
cadrul Societãþii Petrolifera Românã la Rãsvad, Dragomireºti –
Târgoviºte ºi alte localitãþi. De asemenea, va întreprinde pe cont pro-
priu explorãri pentru grafit în diverse perimeter din judeþele Gorj ºi
Hunedoara.
Sesizând importanþa activitãþii de explorare a petrolului de
cãtre marile întreprinderi petrolifere, Ion Basgan va întreprinde o serie
de acþiuni de cointeresare a acestor întreprinderi, plãtindu-se, toto-
datã, subsolul þãranilor proprietari.
În anul 1943 va fi numit consilier ethnic al grupului industrial
“Mica” pentru explorarea structurilor ºi þinuturilor petrolifere la care par-
ticipa acest grup.
În acelaºi an, în 20 octombrie, i se adduce la cunoºtinþã
Ordinul de Blocare (Sechestrare) nr. 2.427, conform legii USA din 17
decembrie 1941.
107
Gabriel I. Năstase
50
Formularul APC-42
STATELE UNITE ALE AMERICII
OFICIUL CUSTODIEI PROPRIETATILOR STRAINE
ORDINUL DE BLOCARE 2427
Ref.: patente ale unor cetãþeni ai României
În baza Legii Comertului cu Inamicul, amendata si a Ordinului

Executiv No. 9.095, amendat si în conformitate cu legislaþia, subsem-
natul - urmare investigaþiilor - constatând:
1. Cã fiecare din persoanele la care se face referire în
Documentul A anexat ºi facând parte din prezenta, identificate drept
inventate si beneficiari de patente în numitul Document A, este ca indi-
vid rezident sau - fiind o corporaþie sau alta organizatie de afaceri, îºi
are locul principal de afaceri în România ºi este cetãþean al unei þãri
strãine (România);
2. Ca patentele ºi alte proprietãþi aferente, identificate în sub-
paragraful 3 din prezenta, sunt proprietatea persoanelor identificate în
numitul Document A drept inventatori ºi beneficiari ai acestora;
3. Ca proprietatea, identificata precum urmeazã:
Orice drepturi, titluri sau interese, incluzând toate redeventele ºi toate
pierderile ºi profiturile recuperabile prin lege sau înþelegere, de la orice
persoanã, firmã, corporaþie sau guvern, privind încalcarea lor în trecut
în ºi cu privire la patentele identificate în Documentul A anexat ºi
facând parte din prezenta, este proprietatea unor cetãþeni ai unei þãri
strãine (România);
ªi fãcând toate constatarile ºi acþiunile cerute de lege, incluzând con-
sultãri si certificari potrivite si considerând ca este în interesul natio-
nal.
Prin prezenta, încredinþeaza Custodelui Proprietãþilor Strãine
proprietatea descrisa mai sus, spre a fi pãstratã, folositã, administratã,
lichidatã, vândutã sau tratatã în alt mod, în interesul ºi beneficiul
Statelor Unite.
108
51
Asemenea proprietate ºi orice venituri de pe urma ei vor trebui pãs-
trate într-un cont sau conturi potrivite, pentru dispozitii ulterioare ale
Custodelui Proprietãþilor Strãine. Acest Ordin nu trebuie interpretat ca
limitând dreptul Custodelui Proprietãþilor Strãine sã înapoieze aceastã
proprietate sau venituri de pe urma ei, în totalitate sau în parte, nici sã
fie interpretat ca indicând ca o compensare nu va fi plãtitã în schimbul
lor, dacã s-ar hotãrî sa fie întreprinse oricare sau toate aceste acþiuni.
Orice persoanã, cu excepþia unui cetãþean al unei þãri desemnate
drept inamicã, ridicând orice pretenþie ce ar rezulta din acest Ordin,
poate, în decurs de un an de la data acestuia sau într-un interval de
timp ce va fi permis, sa depunã la Custodele Proprietãþilor Strãine, pe
un formular APC-1, o notificare a pretenþiei, împreunã cu o solicitare
de audiere asupra acesteia. Nimic din continutul prezentei nu va fi
interpretat ca ar constitui o admitere a existenþei valabilitãþii sau a unui
drept privind aprobarea patenþiei.
Termenele de „cetãþean" si „þara desemnatã drept inamicã", folosite
în prezenta, vor avea sensul arãtat în Sectiunea 10 din Ordinul
Executiv No 9.095, amendat.
Întocmit la Washington DC, în 20 octombrie 1943.
În 10 septembrie 1945, profesorul P. Moore din USA publicã în

revista „The Oil and Gas journal”, Efectul Presiunii Arhimediene
asupra garniturii de foraj. În felul acesta apare încã o recunoaºtere
ºtiinþificã a efectului Basgan din brevetele de invenþii din 1934.
În 18 octombrie 1945, Ion Basgan primeºte din partea
Academiei Române un certificat prin care i se atestã colaborarea cu
aceastã instituþie de prestigiu.
ACADEMIA ROMÂNA
Nr. 4.105
CERTIFICAT
Se adevereºte ca urmatoarele lucrãri ale d-lui ing. Ion Basgan

(domiciliat în Bucureºti, str. Cernica nr.4) au fost publicate de
Academia Românã:
1. Acþiunea ºi forma sapei Rotary în rocile formaþiunilor de
petrol din România, publicatã în Memoriile secþiunii ºtiinþifice, Tom. IX,
nr. 3, anul 1934;
109
Gabriel I. Năstase
52
2. Scwingungsphänomene und deren Workung auf die
Arbeitsweise des Meissels im Rotary Bohrsyistem, publicata în
Bulletin de la Section Scientifique, Tom. XV, nr. 9-10, anul 1933;
3. A New System of Drilling Wells for Oil and Gas Using
Rotary and Percussion Movements Combiend, publicata în Bulletin de
la Section Scientifique, Tom. XIX, nr. 8-10, anul 1938.
Se adevereºte de asemenea, cã lucrarea d-sale „Politica
petrolului în funcþie de situaþia explorarilor ºi problema combustibilu-
lui" a fost premiatã de Academia Româna cu premiul Dr. Cornel
Nicoara, de 12. 000 lei, în anul 1936.
SECRETARUL GENERAL
ss/Indescifrabil
În februarie 1946, ca urmare a unei corespondenþe purtatã cu prof. D.

Germani, Ion Basgan primeºte rãspuns favorabil din partea acestuia în
legãturã cu expertiza efectuatã în 1939 asupra brevetului din 1934.
Aceastã scrisoare îi va permite lui Ion Basgan sã continue
procesul cu petroliºtii.
În acelaºi an, ing. Bernhard Paris publicã în Buletinul
Asociaþiei Franceze a Tehnicienilor din Petrol (nr. 60/1946, p. 67,
Paris) o lucrare amplã, în care este citat numele lui Ion Basgan ºi
importanþa efectului Basgan.
În 30 ianuarie 1947 i s-a înregistrat brevetul de invenþie român
„Foraj prin Ciocan Rotary” nr. 37.743, iar în iulie redeschide procesul
cu Soc. Steaua Românã. În luna iulie experþii prof. A. Beleº, prof. G.
Mardan ºi prof. C. Teodorescu recunosc prin expertiza depusã pro-
gresul adus în ºtiinþa ºi tehnica forajului de brevetul lui Ion Basgan din
1934.
În 1948, Ion Basgan este numit director general la Societatea
Aur. În câteva luni, prin modificãri substanþiale aduse în organizarea
societãþii ºi prin închiderea exploatãrilor de aur nerentabile, mãreºte
producþia de mercur de cca. opt ori pe an.
În iulie 1948, ca urmare a naþionalizãrii exploatãrilor auro-
110
53
argintifere, este numit preºedintele Comisiei pentru Inventarierea
bunurilor miniere naþionalizate ale regiunii Brad, din care fac parte
exploatãrile din Banat ºi Ardeal.
În 8 februarie 1949, profesorii Universitãþii din Luisiana SUA.
Hawkins Murray ºi Lamont publicã în revista A.P.I. Drilling and
Production Practice, un document studiu, care de fapt confirma prin
ample experienþe de laborator efectul Basgan ºi importanþa brevetelor
de invenþie.
În 1950, datoritã activitãþii pe care o desfãºoarã la
Sovromcãrbune, întreprinde o serie de deplasãri la exploatãrile de cãr-
buni din Valea Jiului, unde deschide câteva mine ºi introduce inovaþi-
ile sale, ca aplicaþie, la forajele executate.
În iunie 1951 este transferat la Industrial-Export, apoi, în mar-
tie 1952, trece la Direcþia Generalã de Aprovizionare ºi Desfacere din
Ministerul Industriei Petrolifere, iar în octombrie 1952 este transferat la
Sovromutilajpetrolier, în calitate de specialist în foraj pentru îndru-
marea ºi avizarea creaþiei utilajelor de foraj care au fãcut obiectul
exportului. În acelaºi timp, Ion Basgan este numit ºi ºeful controlului
calitãþii peste cele nouã mari uzine metalurgice din þarã.
În 1953 este scos din producþie ºi numit membru în colectivul
Ministerului Industriei Metalurgice pentru organizarea „Expoziþiei
Industriale Economia Planificatã a R.P.R. în plin Progres”.
În 1 noiembrie 1953, la consfãtuirea pe þarã a forajului de la
Ploieºti, Ion Basgan a fãcut parte din prezidiu când consilierul sovietic
Ghevinian a demonstrat celor prezenþi cum se aplicã metodele de foraj
Basgan la Bacu, în URSS. Cu acest prilej i s-a înmânat de cãtre con-
silierul sovietic cartea scrisã de Ion Basgan ºi publicatã în URSS.
În 7 decembrie 1953, prin ordinul nr. 1.909 al Ministerului
Metalurgiei, a fost numit preºedintele Comisiei de Aprobare a
Normelor Interne pe minister la sectorul metalurgic.
Ziua de 18 decembrie 1953 avea sã fie pentru Ion Basgan ºi
familia sa o zi nefastã. Moartea soþiei sale Aniºoara Basgan avea sã-i
cutremure pe toþi, îndoliindu-le sufletele.
111
Gabriel I. Năstase
54
Dr. ing. Ion Basgan cu soþia sa Aniºoara Basgan

ºi copiii lor Ion (Ginel) ºi Constantin (Dinu)
În anul 1954, Ion Basgan a fost desemnat de CC al PMR în

Comisia pentru anchetarea problemei prãjinilor grele ºi aprovizionarea
industriei petrolifere cu acestea. În acelaºi an avea sã publice în
revista Metalurgia a Ministerului articolul „Calitatea Produselor
Sovromutilajpetrolifer”.
Ca urmare a spiritului sãu iscoditor, înclinat spre activitatea
creatoare, Ion Basgan se pregãteºte sã susþinã concursul de ocupare
a unei catedre la Institutul de Petrol ºi Gaze. În acest sens, la 10 fe-
bruarie 1954 i se elibereazã de cãtre Sovromutilajpetrolifer un certifi-
cat.
112
55
SOVROMUTILAJ PETROLIFER
CERTIFICAT
Tov. Dr. ing. Ion Basgan este specialistul Direcþiei generale

„S.R.U.P." pentru sãparea ºi exploatarea sondelor, fiind încadrat la
sectorul tehnic din Dir. Generalã, ca inginer principal.
Tov. Basgan se afla în câmpul muncii de la 25 iulie 1925, spe-
cializându-se în ºantiere petrolifere, în forajul si producþia sondelor.
Din punct de vedere profesional tov. Basgan este doctor în ºtiinþe
miniere ºi petrolifere, inovator în R.P.R. cu invenþii generalizate la mai
multe ministere.
Activitatea profesionalã la S.R.U.P. consta în:
- urmãrirea comportãrii ºi întrebuinþãrii utilajului petrolifer de
foraj ºi producþie în ºantiere;
- rezolvarea reclamaþiilor asupra deficienþelor constatate în
exploatare ºi stabilirea cauzelor deficientelor la locul de muncã în
ºantiere;
- avizarea noilor utilaje ºi instalaþii petrolifere din punct de
vedere tehnic ºi asupra utilizãrii lor la sãparea sondelor ºi extragerea
þiþeiului;
- îmbunãtãþirea calitãþii utilajului petrolifer ºi organizarea con-
ferinþelor în acest scop între producator ºi consumator.
În cursul anilor 1952-1953 a organizat cu succes expoziþii
industriale ale R.P.R. ca delegat oficial al Ministerului Metalurgiei ºi
totodata al Dir. Generale S.R.U.P. montând între altele o sondã de
foraj ºi una în producþie.
Din punct de vedere social tov. Basgan activeazã în mod re-
gulat în organizaþiile de masã, cursurile de limbã rusã, fiind sindicalist
ºi arlusist. Þine cursuri de ridicarea nivelului profesional al colegilor de
întreprindere, despre sãparea sondelor ºi metodelor moderne de foraj
ºi de exploatare, care au dovedit o temeinicã pregãtire de specialitate.
Tov. Basgan a publicat numeroase lucrãri tehnico-stiinþifice ºi
economico-politice, propunând încã din perioada 1933-1949 aplicarea
ºi la noi a unei politici similar celei sovietice faþa de trusturile mondiale
petrolifere.
113
Gabriel I. Năstase
56
Tov. Basgan este un specialist de înaltã calificare, atât din punct de
vedere profesional, cât ºi social, având un îndelungat stagiu în indus-
tria productiei petrolifere.
S-a eliberat prezentul certificat pentru a-i servi la concursul de
ocuparea unei catedre la Institutul de Petrol ºi Gaze.
S.R.U.P.
Director general adjunct
ss/Tudor C.
În noiembrie 1954, prin desfiinþarea lui Sovromutilajpetrolifer

este transferat la Ministerul Agriculturii ca specialist în foraje de petrol
ºi de apã.
Demn de reþinut este faptul cã pentru inovaþia sa “Tuburi grele
pentru foraje la sondeuze” Ion Basgan avea sã primeascã o recom-
pensã în bani, care avea pentru el mai mult o valoare moralã ºi mai
puþin materialã.
Era recunoaºterea oficialã a unui efort deosebit în planul
gândirii tehnico-ºtiinþifice pe care-l realiza pentru þarã.
MINISTERUL INDUSTRIEI METALURGICE
ªI CONSTRUCÞIEI DE MAªINI
DIRECÞIA GENERALÃ TEHNICÃ
Serv. Invenþii ºi inovaþii
Nr 132.171/17.V.1954
Ing. Oancea V.
Dact. P. Acherman
Dos. 6.299
S.R.U.F.
Er. 16.444 din 19 mai 1954
Dir. Generalã
DIRECÞIA GENERALÃ MATERIALE FEROASE
ÎN MINISTER
Spre stiinþa Sovromutilaj Petrolier
Loco
Ref.: Inovatii
În legatura cu inovaþia „Tuburi grele pentru foraje la sondeuze"
A tov. Ing. Ion Basgan, va comunicãm cã Comisia de litigii pentru
114
57
Inovaþii a Oficiului de Stat pentru Standarde ºi Inovaþii în sedinþa din
27.IV.1954 a hotarât urmãtoarele:

"Sã anuleze procesul verbal nr. 14 din 5 martie 1954 se sta-
bileºte o recompensã de 5.000 lei prin apreciere pentru anul ºi planul
de folosire stabilit de Minister".
"Recompensa astfel stabilitã urmeazã a fi inclusã în preþul de
cost al tuburilor grele pentru foraje la sondeuze de catre Uz.
"Republica" pentru cantitatea fabricatã în cursul anului de folosire ce
urmeazã a fi stabilit de cãtre Dir. dvs. generalã".
În consecinþã, vã rugãm a lua mãsurile de rigoare pentru a se
stabili anul de folosire a inovaþiei ºi a se include recompensa cuvenitã
inventatorului în preþul de cost.
Totdatã, vã rugãm a lua mãsuri sã se achite de urgenþã ino-
vatorului recompensa stabilitã mai sus conform Regulamentului ino-
vaþiilor (HCM 2.267/1953).
DIRECTOR TEHNIC SEF SERVICIU

ss/ing. Adelstein H. ss/ing. Ghilezan
Timp de 12 ani a activat în cadrul Ministerului Agriculturii ºi a

Comitetului de Stat al Apelor ca proiectant, executant de foraje ºi,în
acelaºi timp, ca preºedinte al “Comisiei de Coordonare a Forajelor de
Apã” pe þarã.
A condus ºi coordonat forarea a cca. 1.000 de sonde de apã

în toatã þara, din care cca. 300 numai în Dobrogea. Cu aceastã ocazie
a fãcut ºi o inventariere a straturilor ºi zãcãmintelor acvifere care va
servi dezvoltãrii acestui domeniu.
În 13 aprilie 1955 se va recãsãtori cu Angela Cazaciuc, iar pe

16 martie 1956 va avea un al treilea fiu, Sorin Basgan.
115
Gabriel I. Năstase
58
Ion Basgan cu familia: Ion (Ginel) Basgan, Constantin (Dinu) Basgan,

Sorin Basgan, Angela Basgan (nãscutã la Cazaciuc)
a doua soþie a lui Ion Basgan (nãscutã Cazaciuc), Angelica Nicol
Basgan (nepoata lui Ion Basgan, fiica lui Ion (Ginel) Basgan)
ºi Florentina (Tita) Basgan, soþia lui Ion (Ginel) Basgan
În mai 1957 va susþine în cadrul ASIT la Ministerul Agriculturii

conferinþa „Alimentarea cu apã Potabilã a Regiunii Dobrogea”.
Aceastã conferinþã va fi ulterior publicatã în revista Ministerului
Agriculturii ºi în revista ASIT, Hidrotehnica nr. 1/1958 ºi în Buletinul
Documentar al Institutului de Proiectãri pentru Amelioraþii.
În luna iunie, Ion Basgan primeºte din partea Ministerului de
Externe o adeverinþã prin care i se recunoaºte faptul cã a fost victima
unor persecuþii politice din partea guvernelor fasciste. Acest fapt fiind
o consecinþã a politicii patriotice plinã de responsabilitate faþã de
avuþia naþionalã pe care a dus-o Ion Basgan în timpul celui de-al doilea
rãzboi mondial.
116
59
REPUBLICA POPULARA ROMÂNA
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Nr. 053.537 din 21.VI1957
ADEVERINTA
Pe baza documentelor existente în evidenþele Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Populare Române, se adevereºte prin
prezenta cã Dr. ing. Ion Basgan, nãscut la 24 iunie 1902 în oraºul
Focºani, în perioada anilor 1941-1944 a fost victima unor persecuþii
politice din partea guvernelor fasciste.
SEFUL DIRECTIEI
Ss/Indescifrabil
Sigiliu
Ministerul Afacerilor Interne
În 15 iulie 1957 Ion Basgan þine o conferinþã la „Cursurile de

ªtiinþã ºi Tehnicã ale Academiei R.P.R.”, cu tema Sonicitatea în
„Exploatãrile Petrolifere ºi Alimentãrile cu Apã”.
În revista World Oil nr. 4 din SUA, apare un articol care confir-
mã calculul greutãþii prãjinilor grele din brevetele Basgan din 1934 ºi
1937.
În octombrie 1958 Ion Basgan susþine o altã conferinþã în
cadrul ASIT la Ministerul Agriculturii, cu tema „Alimentarea cu Apã
Potabilã în Mediul Rural”.
Un an mai târziu revista Hidrotehnica nr. 8/1959 îi va publica
lucrarea „Alimentarea cu Apã Potabilã în Mediul Rural”. De asemenea,
Ion Basgan va elabora, ca ºef de proiect în cadrul Institutului de Studii
ºi Proiectãri Agricole „Memoriul Tehnico-Economic. Alimentarea cu
Apã Potabilã în Bãrãgan”.
În baza unei adrese (nr. 3.439 din 15 septembrie 1959) Sfatul
Popular Constanþa se va adresa Ministerului Agriculturii pentru solic-
itarea specialistului Ion Basgan, ca asistent în executarea unor lucrãri
117
Gabriel I. Năstase
60
pentru ridicarea standardului de viaþã a Dobrogei ºi litoralului prin ali-
mentarea cu apã potabilã.
Aceastã solicitare era fãcutã ca urmare a recunoaºterii
meritelor deosebite pe care le-a avut Ion Basgan în 1941 în
descoperirea zãcãmintelor de apã din Dobrogea.
Încercãrile sale de a susþine concursul de ocupare a unei cat-
edre la Institutul de petrol ºi gaze din Bucureºti continuã. În acest sens
este elocvent certificatul eliberat de cãtre conducerea Trustului de
Îmbunãtãþiri Funciare:
MINISTERUL AGRICULTURII ªI SILVICULTURII
TRUSTUL DE ÎMBUNÃTÃÞIRI FUNCIARE
Nr. 1.512 din 6.II.1959
CERTIFICAT
de caracterizare a activitãþii profesionale ºi sociale
Tov. Dr. ing. Ion Basgan este încadrat la TIF ca inginer princi-
pal hidro ºi are functia de: ºef al secþiei de studii ºi proiectare ºi al ser-
viciului de foraje din Centrala Trustului ºi îmbunãtãþiri funciare, fiind
totodatã ºeful biroului de avizare internã a proiectelor ºi preºedintele
comisiei de coordonare a forajelor de pe lângã Ministerul Agriculturii
ºi Silviculturii.
Tov. Ion Basgan are peste 30 de ani de activitate ºi experienþã
în câmpul muncii, specializându-se în ºantierele petrolifere, în
saparea sondelor de mare adâncime ºi în ultimii 5 ani la sãparea son-
delor pentru alimentarea cu apã potabilã a mediului rural.
Din punct de vedere profesional tov. Ion Basgan este doctor
în ºtiinþele miniere ºi petrolifere.
Activitatea profesionalã în cadrul Trustului de îmbunãtãþiri fun-
ciare - M.A.S. constã în:
- îndrumarea ºi conducerea execuþiei ºi avizarea studiilor
hidrogeologice de studii;
- îndrumarea, conducerea ºi avizarea proiectelor de foraje ºi
alimentãri cu apã potabilã a unitãþilor socialiste ale agriculturii;
- conducerea ºi îndrumarea activitãþii grupurilor de foraje
Bucuresti, Galaþi si Timiºoara din cadrul T.I.F.
118
61
Tov. Ion Basgan coordoneaza începând din anul 1954 activitatea de
foraje ºi alimentãri cu apã a Ministerului Agriculturii ºi Silviculturii în

calitate de preºedinte al comisiei de coordonarea forajelor.
Activeazã în mod regulat în organizaþiile de masã, fiind mem-
bru la ASIT ºi în sindicat.
Este responsabilul colectivului hidrogeologic ºi foraje din
cadrul grupei ASIT din Trustul de îmbunãtãþiri funciare ºi a tinut con-
ferinþe pe liniile ASIT ºi sindicalã, atât cu caracter de specialitate pen-
tru promovarea activitãþii tehnico-stiinþifice în disciplina sãpãrii sonde-
lor, cât ºi pentru ridicarea nivelului profesional al tovarãºilor sãi de
muncã, dovedind o temeinicã pregãtire de specialitate.
Tov. Ion Basgan a iniþiat proiectarea ºi introducerea metodei
de foraje hidraulice la sãparea sondelor pentru apã, determinând ºi
participând la modificarea STAS-ului nr. 2.701/1952 care interzice
forajul hidraulic la forajele hidrogeologice.
Tov. Dr. ing. Ion Basgan este specialist în materie minierã ºi
petroliferã.
I s-a eliberat prezentul certificat pentru a-i servi la concursul
de ocupare a unei catedre la Institutul de petrol si gaze Bucureºti.
DIRECTOR SEF SERVICIU CADRE

ss/Ing. C. Nicolau ss/Lazar Nicolae
În ianuarie 1960 Ion Basgan a sesizat guvernul român asupra

drepturilor sale de autor cu ocazia începerii tratativelor româno-amer-
icane pentru reglementarea conturilor, fãrã a se fi luat în calcul drep-
turile Basgan. Ca urmare a acestui fapt, în 16 septembrie la Ministerul
Petrolului are loc ºedinþa Consiliului ªtiinþific nr. 193, prezidatã de min-
istrul Mihail Florescu.
119
Gabriel I. Năstase
62
MINISTERUL INDUSTRIEI
PETROLULUI SI CHIMIEI APROBAT
CONSILIUL TEHNICO- MINISTRU
STIINTIFIC Mihail Florescu
Proces Verbal ºi Avizul Consiliului tehnico-ºtiinþific Nr. 193 al ºedinþei
din 16.09.1960
Ordinea de zi: Examinarea brevetului Dr.ing. Ion Basgan - privind
„INSTALAÞIA ROTARY PENTRU FORAT SONDE"
Prezenti tov.:
Preºedinte ing. M. Florescu - ministru
Membri CTS ing. H. Landau (Dir. Tehnic)
Ing. D. Ionescu (Dir. Tehnic)
Ing. N Stoian (S.G.E.E.T.)
Prezentarea lucrãrii: ing. Dr. Ion Basgan
Iau parte la ºedinþa: ing. G. Tãnãsescu, ing. O Capon, P.
Constantinescu, ing. O. Dumitrescu (Dir. Tehnic), ing. I. Lari (ICEF), ing.
Dan Bodnãrescu (DGEM), Dr. D. Bogdan (SCCM), N. Cristescu (Min.
Finantelor), ing. L Trandafirescu (CSI), B Holban (Camera de Comert),
Conf. Ing. T. Oroveanu, prof. ing. M. Marinescu (Acad. R.P.R. - Inst. De
energeticã), ing. I. Niculescu (ISPA).
Dupã prezentarea lucrãrii de cãtre autor, se dã citire raportului
Comisiei de expertiza din 07.07.1960 asupra acestui brevet.
În urma examinãrii documentaþiei ºi a discuþiilor purtate
Consiliul tehnico-ºtiinþific MIPC constatã cã deºi problemele ridicate de
brevet sunt de o importanþã deosebitã, totusi pâna în prezent nu s-a
facut o verificare tehnicã ºi practicã în mod organizat care sã
lãmureascã precis valabilitatea acestui brevet din punct de vedere
tehnico-ºtiinþific ºi economic ºi, implicit posibilitãþile de valorificare ale
acestui brevet atât în þarã, cât ºi în strãinãtate.
De asemenea, Consiliul constatã cã nu se cunoaºte la ora
actualã situaþia precisã a acestui brevet în strãinãtate.
În urma acestor constatãri Consiliul tehnico-ºtiinþific al MIPC
hotarãºte urmãtoarele:
1. Pânã cel târziu 15 octombrie 1960 Direcþia tehnicã din MIPC
(secþia foraj extracþie) în colaborare cu autorul brevetului, DGEET,
LOFE si Academia R.P.R., va supune spre aprobare conducerii minis-
terului un plan defalcat pe sarcini, termene ºi responsabilitãþi, pentru
verificarea tehnicã ºi practicã a brevetului în ºantierele MIPC, atât
120
63
în ceea ce priveºte „forajul rotativ combinat cu oscilaþii percutante" prin
aplicarea vibratorilor în coloana de lichid ºi coloana de foraj (partea I

a brvetului), cât ºi „forajul cu prãjini grele proporþionale cu adâncimea"
(partea a II-a a brevetului). La elaborarea planului de lucru se va þine
seama ºi de „Raportul" Comisiei de expertiza la 07.07.1960 pentru ca
lucrãrile ce se vor executa pe baza acestui plan de lucru sa
lamureascã ºi toate problemele ridicate prin acest raport.
2. MIPC prin Direcþie tehnicã (serv. foraj extracþie) va solicita
de urgenþã Camera de Comerþ:
a) sã procedeze de urgenþã la executarea investigaþiilor nece-
sare pentru cunoaºterea situaþiei acestui brevet în strãinãtate ºi a
posibilitãþilor lui de valorificare; în acest scop, autorul brevetului va
pune la dispoziþia Camerei de Comerþ prin Direcþia tehnica MIPC, o
notã informativã succintã ºi obiectivã, asupra situaþiei acestui brevet
de la înregistrare ºi pâna în prezent;
b) sã organizeze un colectiv format din delegaþi ai Camerei de
Comerþ, CSI, Min. de Finanþe ºi MIPC (Direcþia tehnicã ºi DGAD) care
împreunã cu autorul brevetului sã analizeze ºi sã lãmureascã
aspectele juridice ºi financiare legate de posibilitãþile de valorificare
ale acestui brevet, întocmind un plan de lucru cu mãsuri concrete în
vederea atingerii acestui obiectiv; acest plan de mãsuri va fi adus la
cunoºtinþã MIPC ºi Consiliului de Miniºtri.
3. În ceea ce priveºte publicitatea în jurul acestui brevet,
aceasta se va limita pentru moment la un articol ce va fi publicat de
autor în revista Petrol ºi gaze ASIT. O publicitate mai larga în jurul
acestei probleme, va fi hotãrâtã dupã cunoaºterea lucrãrilor specifi-
cate la pct. 1 si 2 ale prezentului aviz.
4. Direcþia tehnicã MIPC va remite Consiliului de Miniºtri un
exemplar dupã prezentul aviz cãruia i se va anexa brevetul, memoriul
de prezentare al autorului, raportul Comisiei de expertiza din
07.07.1960 asupra acestui brevet, precum ºi rapoartele specialiºtilor
consultaþi de cãtre Comisia de expertizã.
Membri CTS
ss/Ing. H. Landau
Ing. D. Ionescu
Ing. N. Stoianov
Direcþia tehnica CTS
Ing. C. Dumitrescu
121
Gabriel I. Năstase
64
DRILLING 27 decembrie 1960
INTERNATIONAL
D-lui EDMUND H. SQUIRE

50 Church Street
New York
Stimate Domnule Squire,

Am aflat la Tribunalul Districtual al SUA ca d-voastra
reprezentati pe Dl. Ion Basgan în procesul Ion Basgan contra
Standard Oil Co. of New Jersey si altii.
Este putin a spune ca acest proces este cu totul iesit din
comun si date fiind împrejurarile, cazul D-voastra este fara îndoiala
foarte greu. Fie-mi îngaduit sa-mi exprim speranta personala ca veti
câstiga.
Date fiind aspectele cu totul deosebite ale procesului, precum
si faptul ca reclamatiunea D-lui Ion Basgan se întemeiaza pe încal-
carea patentului asupra unui aparat de foraj, credem ca întreaga serie
de fapte care a dus la actiunea D-lui Ion Basgan ar interesa în mod
deosebit pe cititorii Drilling-ului.
Ati avea oare Dvs. Timp - în decursul urmatoarelor câteva
saptamâni - sa rezumati pentru noi faptele care stau în spatele aces-
tui caz, sa ne indicati patentul sau patentele implicate, datele acestor
patente si motivele pentru care anumite societati petrolifere au fost
desemnate ca pârâte în acest caz, bineînteles daca - procedând ast-
fel - nu ati divulga informatii utile clientului D-voastra?
Daca e posibil, am dori, de asemenea, o scurta schita
biografica a D-lui Ion Basgan,, cuprinzând experienta sa în domeniul
forarilor.
Am aprecia desigur orice ajutor pe care ni l-ati acorda ca
raspuns la aceasta cerere. Textul articolului nostru va va fi desigur
supus spre aprobare anterior publicarii.
Drilling
ss/Virginia M. Mc. Cann
În 27 decembrie 1960 apare prima reacþie a presei din SUA,
în persoana doamnei Virginia M. Mc. Cann.
122
65
Susþinerea lui Ion Basgan în lupta pentru cucerirea drepturilor
de autor avea sã vinã ºi din partea unor confraþi de-ai sãi din Ministerul
Agriculturii.
MINISTERUL AGRICULTURII
Nr. 6.331
Nr. 461 din 29 iulie 1961
Copie - I.S.P.A.
Tovaraºului
Ministru al Industriei
Petrolului ºi Chimiei
Mihail Florescu
Subsemnatul Prof. Ing. Matei Marinescu, membru corespon-
dent al Academiei R.P.R., Prof. Ing. Cadere Radu de la Institutul de
petrol ºi gaze ºi Ing. Dan Bodnarescu din Ministerul Industriei
Petrolului ºi Chimiei, în calitatea noastrã de cercetãtori obiectivi ai
operei tov. Dr. Basgan Ion ºi ca experþi la cercetãrile Ministerului
Industriei Petrolului din 1960/1961, vã rugãm sã propuneþi la Premiul
de Stat al R.P.R. pe tov. Dr. Ing. Basgan Ion pentru lucrãri de mare va-
loare atât în domeniul ºtiinþei, cât ºi al tehnicii.
Brevetele de invenþie româneºti, cât ºi cele obþinute în SUA,
precum ºi documentarea lor ºtiintificã reprezintã o contribuþie
deosebitã la dezvoltarea ºtiintei ºi tehnicii, care, pe lângã cã ridicã
prestigiul tehnicii ºi ºtiinþei române, au îndreptãþit Guvernul R.P.R. sã
deschidã în decembrie 1960, Trusturilor petrolifere din SUA, prin
Camera de Comerþ R.P.R., 118 procese pentru revendicarea drep-
turilor izvorâte din aplicarea brevetului Basgan, apreciate iniþial la
125.000.000 dolari. Trustul Standard Oil a ºi fãcut o ofertã de câteva
mii dolari pentru închiderea acþiunii.
Tov. Dr. Basgan a depus în noiembrie-decembrie 1960 atât la
Ministerul Petrolului, cât ºi la Academia R.P.R. o sinteza a lucrãrilor
sale care apoi s-a publicat în revista ASIT Petrol ºi Gaze Nr. 3 si 4 din
1961, iar Ministerul Industriei Petrolului a experimentat modelele de
foraj Basgan în 1961.
Din punct de vedere ºtiinþific, Dr. Ing. Basgan Ion a dat o noua
interpretare ºi enuntare Principiului Arhimede, care revoluþioneazã
ºtiinþa hidromecanicã ºi tehnica forajului ºi, prin lucrarile sale practice
confirmã teoria sonicã prin transmiterea energiei sonice la distanþã ºi
utilizarea ei
123
Gabriel I. Năstase
66
în tehnica forajului. Noile principii ºtiinþifice, realizarea ºi aplicarea lor
în tehnicã au depãºit graniþele þãrii, gãsind o largã ºi cuprinzãtoare
confirmare prin lucrãrile oamenilor de ºtiinþã mai jos citaþi:
Prof. Evascenko, Vosdvijenski, Kasianov ºi alþii din URSS, marele
savant George Constantinescu în Anglia, Lubinski, Hawkins Murray,
Lamont, Handelman, Texter, Best în SUA, Bernard în Franþa, tehnica
germanã prin Politehnica de la Leoben Austria ºi alþii, dupa cum se
aratã ºi în bibliografia publicatã în revista Petrol ºi Gaze Nr. 3 ºi
4/1961.
Pentru aceastã contribuþie exceptionalã în ºtiinþã ºi tehnicã
socotim îndreptãþit sã propuneþi la Premiul de Stat al R.P.R. pe tov.
Ing. Dr. Basgan Ion.
Profesor Ing. Marinescu Matei
Profesor Ing. Cadere Radu
Ing. Bodnarescu Dan
În 1961, când începe procesul, societãþile petrolifere au

prezentat în faþa justiþiei americane un certificat de deces al medicului
dr Ion Basgan, vãrul inventatorului.
În acest sens, instanþa a suspendat procesele deschise,
întrucât inventatorul nu mai era în viaþã. În plus, s-a constatat de cãtre
justiþia americanã cã brevetul de invenþie 2.103.137 SUA proprietatea
Basgan este încã sechestrat de guvernul american din timpul celui de-
al doilea rãzboi mondial ºi, în consecinþã, autorul sãu nu avea dreptul
de a solicita redevenþele respective. În felul acesta se încheie o etapã
în lupta pe care a dus-o Ion Basgan în revendicarea drepturilor de
autor.
În acelaºi an revista “Petrol ºi Gaze” nr. 3 îi publica lucrarea

CURTEA DISTRICTUALÃ A STATELOR UNITE
pentru Acþiunea civilã Dos. ... Nr. ...
având drept obiect reclamaþia
pentru încalcarea brevetului Nr. 2.103.137
Reclamant: Ion Basgan

contra
pârâþi: (urmeaza numele celor 118 societãþi pârâte)
124
67
Reclamantul Ion Basgan,, chemând în judecatã pe toþi cei de mai sus,
respectuos aratã cã
1. Aceastã acþiune este pentru încalcarea dreptului de patent,
iar jurisdicþia se întemeiazã pe Legea Patentelor SUA, Actul din 19
iulie
1952, c. 950, 66 Stat. 799, Titlul 35 din Codul Statelor Unite, inclusiv
Secþiunile 281, 283, 284, 285 si 209 din acest titlu ºi Titlul 20 din Codul
Statelor Unite, Secþiunea 1 400 (b). Potrivit informaþiilor ºi încredinþãrii
(text: belief), actele de încãlcare de care ne plângem aici au fost
comise ºi continuã sã fie comise în cuprinsul .... ºi în alte pãrti din
cuprinsul Statelor Unite.
2. Potrivit informaþiilor ºi încredinþãrii (text: belief), toþi pârâþii
mai sus numiþi îºi au un sediu regulat ºi stabil al afacerilor lor în
cuprinsul .... ºi/sau îºi au reºedinþa în cuprinsul ....
3. La data de 21 decembrie 1937 s-a eliberat reclamantului,
cu îndeplinirea tuturor formelor legale, Brevetul Nr. 2.103.137 pentru
aparatura de forare rotativã de sonde petrolifere ºi de la acea datã
reclamantul a fost ºi este ºi în prezent proprietarul acestui Brevet.
4. Fiecare din pârâþii arãtaþi mai sus a încãlcat în trecut, vreme
îndelungatã, acel brevet fabricând, punând în vânzare ºi folosind
aparatura de forare rotativã a sondelor petrolifere, care face obiectul
acelei invenþii brevetate.
5. Potrivit informaþiilor ºi încredinþãrii, fiecare din pârâþii mai
sus numiþi a fost înºtiinþat în mod formal (text: duly notified) ca a încãl-
cat brevetul Nr 2.103.137.
Drept pentru care, reclamantul cere ca fiecare din pârâþii de
mai sus sa fie obligat la plata unor despãgubiri de cinci sute mii dolari,
cu excepþia celor din lista de mai jos, de la care pretindem daune mai
mari (aratate în dreptul fiecãruia), acordându-ni-se ºi cheltuielile de
judecatã:
STANDARD OIL COMPANY
(NEW JERSEY) Douazeci milioane dolari
THE TEXAS CO. Zece milioane dolari
GULF OIL CORPORATION Cinci milioane dolari
STANDARD OIL COMPANY
(INDIANA) Cinci milioane dolari
SHELL OIL COMPANY Cinci milioane dolari
SOCONY MOBIL OIL COMPANY Cinci milioane dolari
STANDARD OIL COMPANY OF
CALIFORNIA Cinci milioane dolari
125
t hnic
Gabriel I. Năstase
68
CONTINENTAL OIL COMPANY Patru milioane dolari
SINCLAIR OIL CORPORATION Doua milioane dolari
SUN OIL COMPANY Doua milioane dolari
UNITED STATES STEEL CORPORATION Un milion dolari
XOUNGSTOWN SHEET & TUBE COMPANY Un milion dolari
HUGHES TOOL COMPANY Un milion dolari
FOSTER WHEELER CORPORATION Un milion dolari
REED ROLLER BIT COMPANY Un milion dolari
SUPERIOR OIL COMPANY Un milion dolari
AVOCAT AL RECLAMANTULUI,
“Forajul Rotativ Simultan Percutant – Forajul Sonic”, iar revista “Petrol
ºi Gaze” nr. 4 îi publica lucrarea “Forajul cu Prãjini Grele
Proporþionale”.
Ambele lucrãri au fost depuse ºi la Prezidiul Academiei
Române cu nr. 37.540 din 6 decembrie 1961, respective 1.666 din 19
ianuarie 1961.
Între timp, Ministerul Petrolului a executat experimentarea
metodei Basgan la Roºiori – Râmnicu Sãrat, forând douã sonde simi-
lare, din care una cu metodele de forare Basgan la adâncimea de
2.300 metri. Sonda foratã cu metoda Basgan s-a sãpat în 56 zile fãrã
nici un incident tehnic
thnicecare sã producã pagube materiale, în timp ce
sonda martorã s-a sãpat în 70 de zile cu ruperea garniturii d eforaj ºi
pierderea a 1.100 metri de foraj.
În urma schimbului de scisori pe care l-a avut Ion Basgan cu
celebrul inventator ing. Gogu Constantinescu, acesta din urmã accep-
tã invitaþia Academiei Române pentru a susþine în Aula Academiei
Române, la 5 octombrie, conferinþa „Discuþii pe marginea sonicitãþii”.
Cu acest prilej Gogu Constantinescu avea sã-i mãrturiseascã lui Ion
Basgan cât de fericit este în legãturã cu succesul forajului sonic
Basgan în America.
Într-una din multele scrisori pe care cei doi aveau sã ºi le trim-
itã de-a lungul vieþii, ing. Gogu Constantinescu fãcea urmãtoarele pre-
cizãri:
126
69
„Dragã d-le Basgan,
Îmi pare rãu cã nu am putut sã scriu mai înainte, însã anul tre-
cut am avut foarte mult de lucru ºi mi-a fost imposibil sã mã þin la
curent cu corespondenþa mea. Asta nu însemneazã cã nu m-am ocu-
pat cu cele ce mi-ai scris în ultima scrisoare: din contra, o bunã parte
din timpul ce aveam la dispoziþie, am folosit-o spre a întâmpina acþi-
unea celor ce cautã sã micºoreze sau sã ignoreze rolul inginerilor
români în creaþiunea ºi dezvoltarea teoriei ºi aplicaþiilor sonic. Mi-am
procurat cartea „Sonica” de Heuter ºi Bolt ºi am vãzut cum autorii au
avut grijã sã nu pomeneascã nici o vorbã de lucrãrile noastre.
Rãspunsul meu imediat a fost o serie de conferinþe pentru folosul
inginerilor din Anglia ºi USA dintre care cea mai importantã am obþin-
ut-o la „Society of Engineers” în aprilie. Din nefericire din cauza grevei
tipografilor, conferinþa mea despre „Sonica” nu a putut fi publicatã
decât la finele anului ºi abia de curând am putut obþine un numãr de
reproduceri pe care le trimit la diferite societãþi, universitãþi etc., ce au
interes în tehnologia modernã.
În acelaºi scop m-am ocupat intensiv cu prepararea manu-
scriselor pentru volumul II ºi III ca urmare la „Theory of Sonics” deja
publicatã, astfel ca lumea inginereascã sã cunoascã adevãrul complet
al dezvoltãrii ºtiinþei ºi aplicaþiunile sonice. Alãturat vã trimit un exem-
plar al conferinþei mele din care veþi putea vedea cã am pus la punct
rolul nostru de pionieri. La capitolul III (pct. 74) vei gãsi referinþe la
lucrãrile mele ºi la încercarea americanilor de a schimba definiþiunea
cuvântului „sonica” iar la capitolul VII ºi VIII (pag. 86-88) la lucrãrile d-
tale.
Scrisorile propuse de d-ta cãtre editorii lui Heuter ºi Bolt nu le-
am trimis încã, deoarece cred cã vor avea mai mult efect fiind întãrite
cu un exemplar dupã conferinþa mea „Sonica” în care scriu fapte în
domeniul sonic începând cu anul 1912 (fig. 4075 ºi fig. 9079) ºi în care
se confirmã de cãtre preºedintele societãþii (pag. 97-99) importanþa
volumului I despre „Theory of Sonics” încã din anul 1918. Conferinþa a
fost premiatã cu Medalia de aur a Societãþii, ceea ce îi dã o valoare
deosebitã în cercurile ºtiinþifice ºi tehnice internaþionale. Nu va fi uºor
în viitor ca sã se dea uitãrii ceea ce toatã lumea cunoaºte destul de
bine, îndatã ce conferinþa mea va pãtrunde în toate universitãþile ºi
ºcolile tehnice din lume.
127
Gabriel I. Năstase
70
La cap. VI (p. 84) am dat detalii despre invenþiunea mea a
injectorilor pentru motoare Diesel, adaptate în toatã lumea – iarãºi fãrã
a menþiona pe inventator. Mulþi vor fi surprinºi sã afle cã asta a fost, de
asemenea, o aplicaþie sonicã ºi abia azi au început inginerii sã-ºi dea
seama cã aceastã aplicaþie a fãcut posibilã ridicarea tirajului la
motoarele Diesel de la 400 la 4.000 pe minut. Dar, despre acestea ºi
altele vor fi detalii în viitoarele volume sonice.
Profit de ocazie sã vã urez la toþi la mulþi ani cu sãnãtate ºi
voie bunã pentru noul an.
Al dumitale,
s s / G .
Constantinescu
23.01.1960”
Institutul de Studii ºi Cercetãri Hidrotehnice (I.S.C.H.). În prim planul

fotografiei: inginer Ion Iacovache (O.S.I.M.), prof. Dimitrie Leonida,
savantul George (Gogu) Constantinescu, dr. ing. Sorin Dumitrescu
(dir. I.S.C.H., ulterior (1960-1989) director în direcþia Apelor –
UNESCO), academicianul Matei Marinescu, dr. ing. Ion Basgan,
prof. dr. ing. Dumitru Cioc.
În planul doi al fotografiei: tehnician ªtefan Popa, dr. ing. Alexandru
Mãruþã, inginer Dumitru Cristea ºi maestru Tudor Ardeleanu
(Bucureºti, 1963)
128
71
Dr. ing. Ion Basgan asistând la explicaþiile pe care dr. ing. Alexandru
Mãruþã le dã savantului român George (Gogu) Constantinescu, la un
stand de probe al I.S.C.H., cu privire la aplicaþiile sonicitãþii, în princi-
pal pompe sonice cu pulsator, dupã idei date de Gheorghe Hossu,
preºedintele Comitetului de Stat al Apelor (Bucureºti, 1963)
129
Gabriel I. Năstase
72
În 22 decembrie 1961, Ion Basgan, la Cursurile de ªtiinþã ºi

Tehnicã ale Academiei R.PR, a þinut o conferinþã cu titlul „Aplicaþiile
sonicitãþii în tehnica forajului ºi în extracþie”.
În 17 septembrie 1962, Ion Basgan a prezentat un raport cãtre
ministrul Petrolului (nr. 599), Mihail Florescu, cu rezultatele reale ale
experimentãrii metodelor de foraj Basgan la Roºiori. În raport sunt
menþionate ºi interpretãrile eronate ale unor ingineri din Ministerul
Petrolului cu privire la aceste experimentãri.
În 1964 specialistul american U. T. Okon îºi publicã teza de
doctorat condusã de prof. P. Moore. Cuprinsul tezei, care conþinea o
serie de comentarii despre presiunea arhimedianã asupra garniturii de
foraj, precum ºi importanþa drillcolarelor, avea sã confirme descoperir-
ile ºi invenþiile Basgan, iar aplicarea lor avea sã punã capãt contro-
versei ce s-a purtat în jurul acestei probleme.
În acelaºi an Ion Basgan, ca director de studii ºi profesor, avea
sã organizeze pentru specialiºtii din toatã þara, la Institutul Agronomic,
cursurile pentru alimentãrile cu apã potabilã.
În cadrul Comitetului de Stat al Apelor, IPACH, Ion Basgan a
elaborat, în anul 1965, „Instrucþiuni tehnice privind proiectarea, exe-
cuþia, exploatarea ºi întreþinerea reþelei de puþuri de observaþie hidro-
geologice pentru hidroamelioraþii” (publicatã de C.S.A., I.D. 24-65).
În 13 octombrie 1965, Departamentul de Stat al Justiþiei SUA
emite Divesting Order SA 838, prin care i se restituie brevetul de
invenþie 2.103.137/1937 ºi este repus în drepturi, ca urmare a discuþi-
ilor purtate de delegaþia românã condusã de Gheorghe Gheorghiu Dej
cu preºedintele SUA, Lyndon Johnson. În decembrie primeºte adresa
nr. 20.530 a Ministerului de Justiþie SUA (din 30 noiembrie 1965), prin
care i se comunicã Divesting Order SA 838 ºi hotãrârile de repunere
în posesie.
130
73
DEPARTAMENTUL JUSTITIEI
BIROUL PT. PROPRIETATI STRAINE

Ordin de Deblocare SSA - 838
Ref: Ion Basgan
În baza Titlului II al Legii din 1949 pt. Rezolvarea Pretentiilor

Internationale, a amendamentului (69 Stat. 562), a Ordinului
Executivului 10.644 din 7 noiembrie 1955 (20 F.R. 8.363), a Ordinului
Departamentului Justitiei 271-62, Sec. 0.47 din 29 mai 1962 (27 F.R.
5-161, 5.166) si în conformitate cu Legea, prin prezenta se stabilesc
urmatoarele:
1. Toate drepturile, titlurile si interesele lui Ion Basgan urmare
Brevetului No 2.103.137, inclusive toate drepturile de autor revenite si
toate stricaciunile si profiturile recuperabile prin lege ca urmare a
încalcarii acestora, au fost blocate dupa 17 decembrie 1941, urmare
Ordinului de Blocare No. 3.427 din 20 octombrie 1943, emis în baza
Legii privind Comertul cu Inamicul.
2. La data blocarii, proprietatea specificata mai sus - blocata
prin Ordinul de Blocare No. 2.427 - era posedata direct de Ion Basgan,
persoana fizica si cetatean al României.
3. Administrarea proprietatii specificate, blocate prin Ordinul
de Blocare No. 2.427, a fost efectuata conform Legii privind Comertul
cu Inamicul, incl. Amendament, incluzând adjudecarea oricaror pro-
cese sau pretentii care ar fi putut fi intentate cu privire la o asemenea
proprietate conform Legii privind Comertul cu Inamicul, incl.
Amendament.
Prin prezenta se deblocheaza toate drepturile, titlurile si
interesele lui Ion Basgan urmare Brevetului No. 2.103.137, incluzând
toate drepturile de autor revenite si toate stricaciunile si profiturile
recuperabile prin Lege sau echitate ca urmare a încalcarii acestora în
trecut, conform prevederilor Sectiei 202 (b) a Titlului II din Legea din
1949, amendata, privind Rezolvarea Pretentiilor Internationale.
Întocmit la Washington DC, la 13 octombrie 1965.
Pt. Procurorul General

Semnat: Anthony L. Mondello
Director Adjunct
Biroul Proprietatilor Straine
(Sigiliu Oficial)
131
Gabriel I. Năstase
74
DEPARTAMENTUL JUSTITIEI
ATRIBUIRE
Întrucât subsemnatul, actionând pentru Procurorul General al

Statelor Unite, prin Ordinul de Deblocare SA - 838, am deblocat pro-
prietatea descrisa mai jos catre Ion Basgan.
Ca urmare a numitului Ordin de Deblocare si urmare Sectiunii
202 (b) din Legea Publica 285, al. 84lea Cong. (22 U.S.C. 1.631 - a),
prin prezenta se atribuie numitului Ion Basgan, str. Cernica 4, r. T.
Vladimirescu, Bucuresti, România:
Toate drepturile, titlurile si interesele lui Ion Basgan din si urmare
Brevetului No. 2.103.137, inclusive toate drepturile de autor accumu-
late si toate pagubele si profiturile recuperabile prin lege sau echitate
pentru încalcarea acestora în trecut.
Aceasta atribuire nu trebuie considerata ca include drepturile
ale oricaror licente acoperite de acest brevet.
Întocmit la Washington DC, la 13 oct. 1965.
Pentru Procurorul General
(ss) Anthony L. Mondello
Director Adjunct
132
75
Districtul COLUMBIA
Eu, Donna A. Cowden, notar public în si pentru Districtul

Columbia, în SUA, certific prin prezenta ca la data aceasta Anthony L.
Mondello, Director Adjunct al Biroului pentru Proprietati Straine,
Departamentul Justitiei, cunoscut mie personal a fi aceeasi persoana
care a întocmit documentul premergator în numele Procurorului
General al SUA, a aparut în fata mea si dupa ce i-am facut cunoscut
continutul acestuia a recunoscut ca potrivit delegarii sale de catre
numitul Procuror General prin Ordinul No. 175-59 al Departamentului
Justitiei (24 F.R. 2.452, 28 martie 1959), ordin amendat (26 F.R. 8.400,
6 sept. 1961) si în aceasta calitate a întocmit documentul de mai sus
drept act liber si voluntar al numitului Procuror General, pentru uti-
lizarea si scopul expuse în el.
Depun marturie prin semnatura si sigiliu, azi 1 octombrie 1965.
(ss) Donna A. Cowden

Notar Public
Mandatul meu expira la 30 septembrie 1966.
133
Gabriel I. Năstase
76
DEPARTAMENTUL JUSTITIEI AL SUA
Washington DC, 20.530
30 noiembrie 1965
Adresati raspunsul catre

Divizia indicata si cu
referire la initiale si numar
JWD, WED, cmb
019 - 15579
V.O. No. 2.427
Claim No. 39.721
Domnului Ion Basgan

str. Cernica 4 - raionul
Tudor Vladimirescu
Bucuresti, România
Ref: Ordin deblocare SA - 838
Stimate Dle Basgan,
Alaturat se transmite o copie a unui Document de Atribuire

validat la 13 octombrie 1965, prin care Directorul General, actionând
pentru si în numele Procurorului General al SUA, debloca proprietatea
descrisa în Documentul de Atribuire catre Dvs. De asemenea, este
anexata o copie a Ordinului de Deblocare SA- 838.
Al Dvs.
JOHN W. DOUGLAS
Procuror General Adjunct
Divizia Civila
Prin: W. E. Downey (ss)

Sef al Biroului Proprietatilor
Straine
134
77
Pe 4 mai 1966 se întâlneºte cu ing. Daniel Farcaº, delegat al
grupului german Lommen-Reiter-Dresner-Bank pentru încheierea unei

convenþii de colaborare în vederea recuperãrii drepturilor din SUA. În
21 mai, consulul D. Stancu din cadrul Ministerului de Externe solicitã
sã se încheie convenþia cu ing. D. Farcaº din R.F.G. Pe data de 16
iunie Consiliul de Miniºtri aprobã autentificarea convenþiei cu ing. D.
Farcaº. Convenþia prevedea obligaþia de a i se acorda lui Ion Basgan
un milion DM.
Din acest moment lucrurile încep sã se deruleze cu repezici-
une, astfel: în 22 iunie are loc ºedinþa la Banca Naþionalã a României,
cu avocatul american John Vintilã, în 23 iunie, conducerea ISPIF îi
aprobã lui Ion Basgan scoaterea din producþie pentru a se ocupa de
cauza sa din strãinãtate. Pe data de 8 iulie, ing. D. Farcaº îi comunicã
lui Ion Basgan expertiza efectuatã de grupul german în SUA evaluân-
du-i drepturile de autor la 8,7 miliarde dolari.
Datoritã unor cauze de naturã birocraticã, pe 16 iulie expirã
termenul de platã a avansului de DM, fãrã a fi depus.
Începând cu 22 august, Iosif Constantin Drãgan, aflat în acea
perioadã în Spania, la Palma de Mallorca, îi telegrafia lui Ion Basgan,
comunicându-i cã acceptã sã intre în acest joc. În acest sens, Iosif
Constantin Drãgan îi cere un expozeu al situaþiei, disputatã cu atât de
mult interes. Din fericire pentru Ion Basgan ºi pentru starea lui de spir-
it, acesta nu era singurul care se oferea pentru a- ajuta. În 10 ianuar-
ie 1967 familia Becker din R.F.G. îl viziteazã pe Ion Basgan la Milano
ºi îi oferã sprijin pentru cauza sa.
Pe data de 24 ianuarie soseºte la Conniston ºi împreunã cu
doamna Eva Constantinescu, vãduva lui George Constantinescu, par-
ticipã la o procesiune la mormântul marelui dispãrut. Aici, decepþia
celor prezenþi a fost de proporþii, întrucât mormântul marelui savant
era fãrã placã sau cruce. Acest fapt a fost încã un exemplu de ingrat-
itudine pe care cei în viaþã îl manifestã faþã de înaintaºii lor ºi mai ales
faþã de un ilustru savant de talia lui George (Gogu) Constantinescu.
În 13 martie trimite cãtre Institutul Francez de Petrol ºi la
Congresul al VII-lea de Petrol din Mexic (aprilie 1967), comunicarea
„Limitarea Efectului Presiunii Arhimediene ºi Energia Sonicã – Condiþii
Esenþiale pentru Viitorul Forajului Adânc”.
135
Gabriel I. Năstase
78
Aceastã lucrare îi asigura pe specialiºtii prezenþi la Congres
cã viitorul forajului la mari adâncimi avea sã fie reprezentat de forajul
rotativ simultan percutant. Succesul comunicãrii îl va determina pe Ion
Basgan sã depunã un nou brevet de invenþie care îl perfecþiona pe cel
vechi cu privire la forajul la mare adâncime. Acest brevet va fi înregis-
trat în România, Italia, Franþa, SUA ºi Portugalia. De fapt, aceastã
nouã realizare în planul concepþiei tehnice avea sã creeze o nouã per-
spectivã în domeniul forajelor adânci ºi sã ofere o ºansã omenirii sã
viseze la realizarea unor noi procedee de strãpungere a litosferei ºi a
exploatãrii interiorului pãmântului pânã la aºa-zisa „scoarþã
Mohorovici”, unde se presupune cã s-ar afla uriaºe zãcãminte de
petrol.
La Bucureºti, Camera de Comerþ publicã în revista sa
Romanian Engineering articolul „Romanian Contribution to the
Development of Theory and Practice of Modern Drilling”, asupra
invenþiilor, operei ºi contribuþiei Basgan.
Pe 29 martie Ion Basgan va participa la Congresul Uniunii
Interparlamentare, unde va avea ocazia sã-l întâlneascã pe prof.
Tudor Drãgan, ing. Ion Iliescu ºi Constantin Stãtescu.
Pe 5 aprilie Ion Basgan va participa la Roma, împreunã cu dr.
Iosif C. Drãgan ºi ing. Morariu, la ºedinþa generalã a „Uniunii
Petrolifere”.
Pe 7 aprilie Ion Basgan se va întoarce la Milano, unde s-a
apucat sã-ºi redacteze noul brevet de invenþie, Forajul Sonic la 15 km
adâncime.
Mai târziu, pe 18 aprilie, Ion Basgan avea sã constate cu sur-
prindere cã ing. Ricã Georgescu, cel care îi fusese coleg, avea sã-l
dezamãgeascã definitiv în legãturã cu iniþiativa de a-ºi edita traduc-
erea volumului despre Principiul lui Arhimede. Se pare, dupã cum se
precizeazã în documentele familiei Basgan, cã „maºinaþiile ºi piedicile”
ar fi fost puse de grupul american petrolist condus de ing. Ricã
Georgescu. Pe 16 mai va depune la firma Dominicis noul brevet de
invenþie, Forajul Sonic la 15 km adâncime, pentru a fi înregistrat în
Italia, Franþa, SUA ºi Portugalia.
Pe 21 mai, firma Dominicis îi va înmâna taxele brevetelor de
invenþie depuse în þãrile mai sus amintite.
136
79
Peste câteva luni, pe 4 iulie, se va întâlni cu delegaþia românã
a Ministerului Agriculturii condusã de ing. Montz ºi ing. Lãzãrescu Ion.

Cu aceastã ocazie va discuta asupra documentaþiei ºi proiectelor de
hidroamelioraþii ºi irigaþii furnizate din Italia pentru România.
Pe 5 iulie, Ion Basgan va susþine o conferinþã la Milano cu dr.
Iosif C. Drãgan ºi avocat E. Minolli, asupra posibilitãþilor de deschidere
a acþiunilor juridice în SUA pentru drepturile sale de autor.
Acþiunea va fi sortitã eºecului, întrucât dr. Iosif C. Drãgan va
solicita condiþii greu de acceptat pentru aceastã colaborare, obiectând
asupra cheltuielilor mari de judecatã.
Pe 16 august va þine o conferinþã la Fundaþia Galusta
Gulbenchian despre invenþiile sale.
La Paris, pe 16 octombrie, Ion Basgan se va întâlni cu Aristide
Sain ºi va þine o conferinþã comunã cu ambasadorul V. Dimitriu, care
va prezenta un memoriu în problema Basgan ministrului de finanþe al
Franþei, cu scopul de a sprijini cauza în SUA.
137
Gabriel I. Năstase
80
Dr. ing. Ion Basgan împreunã cu Iosif Constantin Drãgan
Peste zece zile este primit la preºedintele grupului petrolifer

MAREP, François Emanuelli, împreunã cu Guy Henry, iar seara îl va
vizita pe inginerul Wallance, specialist în brevetele americane. ªedinþa
de la MAREP, unde a predat documentaþia invenþiilor, avea drept scop
o eventualã colaborare în ºantierele petrolifere ale Franþei.
Sosit la Bucureºti, este primit în audienþã la Ministerul
Afacerilor Externe pe 8 noiembrie, de cãtre ministrul adj. George
Macovescu. În urma unor discuþii purtate în 14 noiembrie cu ing. Tuzu
Constantin, director general al Invenþiilor, acesta îi mãrturiseºte lui Ion
Basgan, mai în glumã, mai în serios, regretul cã nu este decedat,
întrucât, în aceste condiþii, statul român i-ar fi omagiat personalitatea
prin înãlþarea unei statui în Bucureºti. Onorabilul inginer Tuzu
cunoºtea foarte bine psihologia românului, trãsãturile sale de caracter
138
81
ºi modul sãu de a se manifesta faþã de personalitãþi. Era convins cã
generaþii întregi vor fi nevoite sã se ocupe de opera lui Ion Basgan,

pentru a conºtientiza opinia publicã naþionalã ºi internaþionalã faþã de
aceastã personalitate ºi faþã de creaþiile sale uluitoare în domeniul
forajului.
Odatã reîntors în þarã Ion Basgan avea sã-ºi desfãºoare din
plin activitatea creatoare prin depunerea în data de 24 noiembrie la
„invenþii” a noului brevet sonic cu nr. 50.615 iar în 29 noiembrie, în faþa
unei asistenþe numeroase din cadrul Ministerului Agriculturii, avea sã
þinã captivanta conferinþã „Spre Centrul Pãmântului”.
Academicianul Remus Rãduleþ, în 30 noiembrie îi comunicã
lui Ion Basgan cã descoperirile sale modificã textul enciclopediei ºi
tratatele de specialitate.
Ziua de 1 decembrie 1967 avea sã fie pentru Ion Basgan o zi
plinã de semnificaþii: îi apare în ziarul Informaþia articolul „Spre Centrul
Pãmântului”, iar în Italia i se elibereazã brevetul italian nr. 796.419 cu
forajul sonic la 15 km adâncime. A doua zi va primi vizita unei delegaþii
portugheze în frunte cu ambasadorul Calveltt Magalhaies ºi dr.
Saraga.
În 20 decembrie consulul D. Stancu de la Ministerul Afacerilor
Externe îi va cere lui Ion Basgan detalii asupra activitãþii sale din
strãinãtate, iar presa va lua cu asalt ministerele ºi guvernul pentru spri-
jinirea cauzei. Din pãcate, efectul nu este pe mãsura efortului depus
de cãtre toþi cei care au înþeles cã lui Ion Basgan ºi României li se face
o mare nedreptate.
În 26 decembrie soseºte în þarã, din SUA, avocatul John
Vintilã pentru a susþine cauza inventatorului român. În aceeaºi zi i se
înregistreazã invenþia nr. 50.912 pentru exploatarea sãrii prin sonde
verticale.
În 29 decembrie, dupã o perioadã de timp consacratã docu-
mentãrii, Ion Basgan terminã de corectat ºi dã la tipar la Editura ªtiinþi-
ficã monografia prof. ing. D. Leonida.
În 1968, la 29 ianuarie, ing. D. Bodnãrescu þine o conferinþã la
Ministerul Minelor, în faþa unui numeros public de specialitate, despre
„efectul Basgan” ºi aplicaþiile sale. În timpul desfãºurãrii lucrãrilor,
intervenþiile unor directori din conducerea ministerului au confirmat
avantajele acestei descoperiri.
139
Gabriel I. Năstase
82
Cu toate acestea, la 7 februarie un grup de petroliºti de slabã
facturã profesionalã ºi moralã, depun „discret” o notã la Consiliul de
Miniºtri împotriva invenþiilor lui Basgan, fapt pe care Ion Basgan îl va
afla abia peste doi ani.
Deja, Ion Basgan realizeazã cã aceastã luptã este inegalã ºi
cã interesele aflate în joc sunt uriaºe, dar ele nu se aflã, din pãcate, în
þarã, ci în afara graniþelor ei. Fapt confirmat ºi în ºedinþa Consiliului de
Miniºtri prezidatã de viceprim ministrul Gaston Marin, unde s-au luat
unele mãsuri paleative pentru sprijinul cauzei Basgan.
În 29 februarie 1968, lui Ion Basgan i se recunoaºte de cãtre
Oficiul de Stat pentru Invenþii – Direcþia Generalã Standarde ºi Invenþii,
reprezentatã de ing. Boabã, ing. Bujor Almãjan ºi ing. Tuzu
Constantin, aplicarea în România ºi în SUA a metodelor din brevetele
de invenþie nr. 22.789 din 1934 ºi, respectiv, 2.103.137 din 1937.
MINISTERUL INDUSTRIEI PETROLULUI

MINISTERUL MINELOR
OFICIUL DE STAT PENTRU INVENTII
BUCURESTI - ROMÂNIA
Certificat
Asupra aplicarii în România a metodelor de foraj
Dr. Ing. I. Basgan cu nr. 22.789 din 1934 si SUA cu nr. 2.103.137
Brevetele de inventie Dr. Ing. Ion Basgan cuprind:

I. „Metodele de foraj cu prajini grele proportionale", adica cu
greutati egale cu volumul de lichid dislocuit de garnitura de foraj plus
greutatea necesara presiunii de sapare.
II. „Forajul Rotativ Simultan percutat (forajul sonic)".
140
83
Brevetele de inventie sus indicate cuprind în text mentiunea ca orice
greutate în plus peste greutatea prajinilor grele utilizate în garnitura de

foraj la data brevetarii „se integreaza în progresul ce aduce aceasta
inventie".
Aceste brevete de inventii au fost aplicate industrial în santierele
petrolifere în tara de Societatea Petrolifera Româna în baza contrac-
tului de exploatare vizat cu nr. 17.833 din 22.II.1938 si de Societatea
Redeventa în baza contractului de exploatare vizat cu nr. 29.545 din
4.III.1938.
Rezultatele aplicarii acestor metode de foraj în santierele acestor soci-
etati au fost realizarea de gauri perfect verticale si o reducere a tim-
pului si pretului de cost cu 30%, confirmat prin articolul publicat în
revista Analele Minelor nr. 7 din 1938.
Ca urmare a acestor progrese realizate, brevetul de inventie a fost
prezentat de Presedintele Academiei Române Prof. L. Mrazec în sed-
inta Academiei din 11.II.1938 si publicat în Buletin de la Section
Scientifique (Tom XIX nr. 9-10).
Dupa 1934 societatile petroliere din România si din strainatate au
marit lungimea si greutatea prajinilor grele pentru coborârea zonei
neutre în interiorul prajinilor grele în timpul forajului, în conformitate cu
cele aratate de brevetul Basgan, utilizând formula „de mentinere a
25% sau 1/3 din lungimea (greutatea) prajinilor grele în rezerva si nu
pentru apasare pe sapa", conform tratatelor de foraj aparute dupa
1934.
Dupa 1954 Oficiul de Stat pentru Standarde si Inventii împreuna cu
Ministerul Industriei Metalurgice si Constructii de Masini si Ministerul
Carbunelui tinând seama si de raportul Comitetului Geologic înaintat
cu adresa nr. 27.629 din 17.IV.1955 si înregistrata la Comitetul de
Inventii sub nr. 1739 din 18.IV.1951, achita prin uzina Republica inven-
tatorului recompensa prin apreciere pentru introducerea prajinilor
grele proportionale la sondeuze (adresa Min. Ind. Metalurgice si
Constructii Dir. Tehnica Serv. Inventii si Inovatii nr. 132.171 din
17.V.1954).
În 16 sep. 1960 s-a tinut Consiliul Tehnico-Stiintific al Ministerului
Petrolului în care s-a prezentat raportul de expertiza întocmit sub
directivele Prof. Ing. Ghe. Pacoste, în care se rezuma:
„Ideea introducerii unor prajini grele proportionale cu adâncimea
formulata în brevet se traduce în mod practic la coborârea planului neu-
tral (situat între zona comprimata si zona tensionata) cât mai
141
Gabriel I. Năstase
84
apropiat de sapa, respectiv în portiunea prajinilor grele.
Concluzia necesitatii utilizarii prajinilor grele proportionale cu
adâncimea sondelor este corecta, recunoscuta ca atare si publicata în
literatura tehnica din SUA, fara a se face mentiunea la brevetul Dr. Ing.
Basgan.
În concluzie:
Brevetul Basgan la data acordarii la noi în tara în 1934 si în
SUA în 1937 a adus pentru acel timp un element de noutate în sensul
ca a indicat principiul de corelare între adâncimea sondei si greutatea
prajinilor grele care trebuiesc introduse în garnitura...
Existenta fenomenului de producere în partea inferioara a gar-
niturii, a unei apasari de jos în sus, datorita fortelor hidraulice, având
drept efect crearea unei zone comprimate deasupra sapei este justa si
anihilarea acesteia prin adaugarea de prajini grele pe masura cresterii
adâncimii sondei este indicata".
Ca urmare a hotarârilor C.S.T. din 16.X.1960, s-au experi-
mentat doua sonde la Rosiori - R. Sarat în 1961:
- Sonda Basgan cu prajini grele în lungime de 153 m, respectiv, 16,5
tone si cu presiune de sapare de 4 tone. Sonda s-a forat la 2.519 m în
56 zile fara accidente de fond, perfect verticala.
- Sonda martora cu prajini grele în lungime de 47 m, respectiv 6,5 tone
si cu presiuni de sapare tot de 4 tone. Sonda s-a forat în 70 zile la
2.159 m cu accidente de fund si pierderea a 1.100 m prajini de foraj
de 65/8 si cu cca. 30% în plus uzuri de sape, cabluri, instalatie.
Experienta de la Rosiori a dovedit ca metoda de foraj Basgan aduce
un randament de cca. 30% superior economic, astfel cum reiese din
rapoartele zilnice si finale ale sondelor.
Aceste rezultate au dus la aplicarea generala în România a metodei
cu prajini grele proportionale cu volum de lichid dislocuit plus pre-
siunea de sapare, ceea ce a dus la economii importante si la cresterea
vitezei, de foraj prin aplicarea „metodelor de lucru eficace" astfel cum
se indica în articolul „Progrès réalisés dans le foraje de puits et l'ex-
ploatation des gisments de pétrolé de la Roumanie", semnat de Dr.
Ing. I. Adamache, Ing. N. Rosca si Ing. M. Popescu din brosura
întocmita pentru Congresul Mondial al 7-lea de la Mexic 1967 fig. 2,
pag. 23.
Ministerul Minelor a sapat în 1961/1962 sondele în sare 112, 113, 114,
115 la Ocna Mures la cca. 1.100 m adâncime cu prajini grele propor-
tionale în lungime de 100 m, respectiv 16 tone si cu apasare pe
142
85
talpa mica, adica 1,5 tone, ceea ce corespunde metodei de foraj son-
ice Basgan, adica rotativ simultan percutant cu prajini grele propor-

tionale, dar cu presiune de sapare redusa, obtinându-se pentru prima
oara în România sonde perfect verticale în sare.
Metoda de lucru a sondelor este evidentiata atât în
scrisoarea I.E.C.M., Într. Expl. si Constr. Miniere nr. 833 din
16.I.1962, cât si în adresa sefului santierului, aflata la dosarul inven-
tiei, la Ministerul Minelor.
Metoda de foraj Basgan satisface exigentele cerute de
exploatarea sarii prin foraje verticale, astfel cum s-a constatat de
specialistii Ministerului Minelor cu ocazia conferintei tinute la
29.I.1968 cu titlul „Efectul Basgan si aplicatiile sale".
MINISTERUL INDUSTRIEI PETROLULUI ing. Boaba

MINISTERUL MINELOR ing. Bujor Almajan
Directia Generala STANDARDE
si INVENTII ing. Tuzu Constantin
Bucuresti 29.II.1968
La 1 martie 1968, Ion Basgan solicitã pensionarea sa de la

I.P.I.F., cu intenþia de a-ºi concentra forþele pentru recunoaºterea drep-
turilor sale morale ºi materiale.
Cu toate cã se vorbea mult despre realizãrile obþinute în plan
tehnico-ºtiinþific de cãtre Ion Basgan, precum ºi de rezultatele spec-
taculoase ale aplicaþiilor invenþiilor sale, cazul Ion Basgan nu a reuºit
sã depãºeascã „graniþele” festiviste. În plan concret drepturile sale
erau eludate în mod sistematic, iar Ion Basgan tratat cu indiferenþã. În
plus, conducerea I.P.I.F. manifestã faþã de Ion Basgan o atitudine
meschinã ºi-i solicitã pe 27 mai returnarea salariului pe timpul ºederii
în Italia, pe motivul cã formele contabile nu au fost reglementar apro-
bate.
143
Gabriel I. Năstase
86
În 15 octombrie Ion Basgan primeºte vizita redactorului Gian
Carlo Bussolini din Suedia, împreunã cu un delegat al Ministerului de
Externe. Redactorul îi comunicã lui Ion Basgan cã este propus la pre-
miul Nobel ºi, în aceastã calitate doreºte sã-i ia un interviu asupra
invenþiilor realizate. Interviul acordat avea sã fie difuzat pe postul
„Voce del Mondo”, la Roma. Efectul comunicãrii pe post avea sã
stârneascã, la acea vreme, mult interes în lume.
Dr. ing. Ion Basgan împreunã cu soþia sa Angela

ºi fiul lor, Sorin Basgan
144
87
Pentru Ion Basgan, anul 1968 avea sã-i ofere satisfacþia de a
fi menþionat în paginile lucrãrii „Pasiunea ºtiinþei” realizatã de remar-

cabilii noºtri istorici ai ºtiinþei ºi tehnicii româneºti, Dinu Moroianu ºi I.
M. ªtefan. În aceastã lucrare sunt prezentate momentele principale ale
realizãrii invenþiilor sale, precum ºi o sintezã a modului în care s-a
desfãºurat în timp acest travaliu, sintezã prezentatã de Ion Basgan în
stilul frumos, limpede ºi romantic ce-l caracteriza în tot ceea ce real-
iza.
„Era în 1925, dupã primul rãzboi mondial, când se punea prob-
lema dezvoltãrii industriei noastre petroliere – ºi-a început relatarea
inginerul Basgan. Forajele se executau la adâncimi ce atingeau 1.000
– 1.500 m, în sistem uscat canadian sau în sistem cu percuþie ºi dura
ani de zile pânã se atingeau aceste adâncimi, consumându-se cantitãþi
mari de burlane pentru consolidarea pereþilor.
În acea vreme, începuse însã ºi introducerea noului sistem de
forare rotary, mai avantajos ºi permiþând atingerea de mari adâncimi.
Ca tânãr tehnician, am primit însãrcinarea de a studia ºi cerc-
eta modul în care se executau lucrãrile în sistemul rotary. În scurt timp,
mi-am însuºit secretele noului sistem de forare, care permitea sã se
sape la 1.000 m, în câteva luni. Am pus în formule matematice circu-
laþia noroiului, avansarea sapei rotary în teren ºi am calculat eforturile
ce intervin în garnitura de foraj. Prin acest sistem de forare, gãurile
erau însã deviate de la verticalã, se produceau multe accidente, iar
forajele erau costisitoare. În toatã lumea, se studiau cauzele acestor
neajunsuri ºi remedierea lor, fãrã sã se obþinã rezultate pozitive.
Mai târziu, în 1930, mi-am dat seama cã modul în care se exe-
cutau forajele rotary hidraulice desconsidera principiul lui Arhimede.
Pe de altã parte, acest principiu trebuia adaptat marilor adâncimi.
Iatã despre ce este vorba: în concordanþã cu enunþarea
cunoscutã a principiului lui Arhimede, la orice coloanã suspendatã ver-
tical într-un lichid mai puþin dens decât materialul coloanei, se consid-
erã cã presiunea arhimedianã se repartizeazã proporþional de-a lungul
coloanei; iar aceasta se comportã ca ºi cum ar avea o nouã greutate
specificã, mai micã ºi egalã cu diferenþa greutãþilor specifice, adicã a
materialului coloanei minus greutatea specificã a lichidului, ceea ce a
dat naºtere noþiunii de greutate aparentã. Acest procedeu permitea sã
se calculeze just sarcina totalã în cârligul ce susþinea coloana intro-
145
Gabriel I. Năstase
88
dusã în lichid, însã ducea la concluzii eronate când era utilizatã la cal-
cule de detaliu ale forþelor ºi fenomenelor ce iau naºtere de-a lungul
coloanei.
Executând foraje multiple pe ºantierele Moreni, Gura Ocniþei,
Scãioºi, Ceptura ºi Moineºti ºi cãutând sã gãseascã cauza devierii
sondelor, am ajuns practic ºi apoi ºi teoretic la convingerea cã garni-
tura de foraj este împinsã de jos în sus de forþa arhimedianã ºi cã
punctul de aplicaþie a acestei forþe nu este centrul de greutate al gar-
niturii de foraj, ci este chiar pe suprafaþa de jos a garniturii de foraj, la
sapã. Pe aceastã bazã, aducând corectivul necesar enunþãrii ºi
aplicãrii, în cazul dat, a principiului lui Arhimede, am gãsit ºi calculat
existenþa zonei comprimate ºi a zonei neutre, care constituie „Efectul
Basgan”.
La primul Congres mondial al petrolului din Londra, în 1933,
am expus concepþia mea asupra modului de transmitere a forþei
motoare prin garnitura de foraj, de la suprafaþã la sapã, existenþa
vibraþiilor în garnitura de foraj, atrãgând atenþia asupra importanþei
forþei arhimediene în tehnica forajului. Cu acest prilej, am propus
urmãtoarea enunþare specialã a principiului lui Arhimede: <<Un corp în
formã de barã, introdus parþial ºi vertical într-un lichid, este împins de
jos în sus de o forþã egalã cu greutatea lichidului dislocuit, având ca
punct de aplicaþie a forþei, suprafaþa inferioarã a corpului>>.
Garnitura de foraj introdusã vertical în puþ, la adâncimi mari,
care ating 3-7 km, este împinsã de jos în sus de o forþã egalã cu greu-
tatea lichidului dislocat, care atinge valori importante, de 10-30 tone.
Aceastã forþã are ca loc de aplicaþie capãtul de jos al garniturii de foraj
ºi pune în compresiune zona inferioarã a garniturii de foraj pe o anu-
mitã lungime, pânã la zona neutrã. Zona neutrã desparte porþiunea în
tensiune þinutã în cârlig, de porþiunea în compresiune, sub efectul pre-
siunilor hidrostatice ce acþioneazã în plan vertical ºi orizontal, însã cu
o rezultantã ce acþioneazã în sens invers gravitaþiei, adicã în sens
invers avansãrii sapei.
Am înþeles deci, care era remediul devierii sondelor. Trebuia
coborâtã zona neutrã ºi desfiinþatã compresiunea din prãjinile de
foraj. Pe aceastã bazã, am introdus prãjinile greu proporþionale,
egale în greutate cu greutatea forþei ce acþiona de jos în sus, la
capãtul de jos al garniturii, plus greutatea necesarã apãsãrii pe talpa
146
89
gãurii. Experienþele de ºantier pe aceastã linie mi-au confirmat teo-
ria ºi am elaborat brevetele de invenþii înregistrate în România ºi în

SUA. S-a ajuns astfel, în funcþie de adâncimea ºi presiunea de
sãpare, la lungimi totale ale prãjinilor grele proporþionale de 100-200
m. Acestea se pot utiliza atât la forajul cu masã rotativã, la explorãri
prin sondeuze, cât ºi la forajul cu turbina”.11 Dinu Moroianu, I. M.
ªtefan, Pasiunea ºtiinþei, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1968.
În 1969, la 29 ianuarie se întâlneºte cu ing. Zadic, reprezen-

tantul unei firme din RFG, care se aratã interesat în vederea unei
colaborãri pentru cauza Basgan.
Toate aceste succese în planul relaþiilor sale profesionale îi
tonificã spiritul ºi-l fac pe ilustrul inventator mult mai încrezãtor în lupta
pe care o duce împotriva imposturii ºi a nedreptãþii.
Totuºi, la fiecare pas întâlneºte mereu alte obstacole, care-l
fac din nou sceptic în privinþa câºtigãrii drepturilor sale de autor.
În plus, multe din contactele pe care le are sunt deseori mar-
cate de interese ascunse, egoiste ºi necinstite.
Inventatorul îºi iroseºte forþele în afara arenei creaþiei,
înglodându-se în activitãþi ºi discuþii care nu fac decât sã-i macine
sãnãtatea ºi timpul atât de preþios.
Dineurile oferite de diverse ambasade la care este invitat, nu-
l ajutã decât sã i se contureze personalitatea ºi sã fie din ce în ce mai
apreciat în lume în ceea ce priveºte realizãrile sale deosebite care au
revoluþionat ºtiinþa ºi tehnica forajului.
De fapt, Ion Basgan va constata cã lumea în care se miºcã
este durã, nedreaptã ºi inospitalierã, pentru cã ea este guvernatã de
bani.
Indiferent de contactele pe care a reuºit sã le realizeze la cel
mai înalt nivel cu ajutorul relaþiilor sale, cauza Basgan a rãmas pentru
inventatorul român un vis neîmplinit, o dorinþã pe care nu ºi-a putut-o
satisface niciodatã. Cãlãtorind în sprijinul cauzei, Ion Basgan a fost din
ce în ce mai conºtient cã totul este pierdut pentru el. Ceea ce a
câºtigat cu adevãrat au fost relaþiile prieteneºti pe care ºi le-a consol-
idat ºi care au fost pentru el un sprijin real în lupta sa cu nedreptatea.
În plus, a reuºit sã înþeleagã cât de complicat este mecanismul
147
Gabriel I. Năstase
90
avocãþesc al democraþiei ºi cât de nedreaptã este deseori decizia unui
tribunal, atunci când interesele altora sunt mult mai puternice.
În 28 iunie 1969 constatã, din nou, cât de departe merg
jocurile intereselor oculte. Editorul Balçar, dupã ce intrat în posesia
unor lucrãri ale inventatorului român, ridicã pretenþii financiare exager-
ate pentru a i le înapoia! În plus, Ion Basgan constatã cã materialele
respective erau folosite pentru spionajul tehnico-ºtiinþific în favoarea
unui grup petrolier american.
De fapt, Ion Basgan a acceptat o luptã solitarã fãrã sã-i apre-
cieze ºi riscurile. A neglijat faptul cã în democraþie competiþia în
economia concurenþialã capãtã cele mai dure forme de manifestare.
Convenþiile încheiate cu diverse firme de avocaþi nu se realizau, în
final, datoritã pretenþiilor exagerate sau a tendinþei brigandiste pe care
unii reprezentanþi ai acestora le manifestau în relaþiile lor cu Ion
Basgan.
În 22 iulie 1969, Ion Basgan mai are puterea sã-ºi manifeste
entuziasmul pentru remarcabila performanþã a SUA de a cuceri luna
cu minunea tehnicii acelei epoci, APOLLO XI. În acest sens avea sã
trimitã un telex de felicitare în SUA, la Casa Albã.
În plus, va considera de cuviinþã sã expedieze un telex ºi
guvernului român pentru a discuta revendicãrile sale din SUA cu
ocazia vizitei preºedintelui american în România, Richard Nixon.
Va constata, cu aceastã ocazie, cã ºi în România situaþia în
ceea ce priveºte recunoaºterea drepturilor de autor este similarã.
Tot ceea ce a scris ºi a discutat în apãrarea cauzei a fost un
inutil „concert” al propriilor sale revendicãri.
Deja îºi pierduse speranþa unei recunoaºteri a propriilor sale
drepturi, când, pe 21 februarie 1970, i se comunicã de cãtre Sarchiz
Halajian din New York, cã anumite societãþi petrolifere din SUA au
depus fonduri consistente într-un cont secret pentru eventuala platã a
utilizãrii brevetului Basgan.
În jurul acestei situaþii nou create se vor þese numeroase intri-
gi ºi se vor „ridica” din nou alte baricade în care cei buni ºi cei rãi se
vor înfrunta violent, folosind întregul arsenal: de la spionaj la arta
elocinþei diplomatice. Cui folosesc toate acestea? Oricum, României ºi
lui Ion Basgan, nu.
Ziua de 25 august avea sã fie pentru inventatorul român o zi
148
91
în care îºi va regãsi un prieten adevãrat, care a ºtiut cã onoarea este
cea mai înaltã formã de manifestare a caracterului unui om. A primit

vizita lui Jean Thibaudet Philbert, viceprimar al Lyonului – Franþa. În
timpul rãzboiului, Ion Basgan trecuse pe numele acestuia patentul sãu
din SUA, pe care apoi, francezul i l-a restituit înainte de 1965, pentru
a facilita Divesting Order SA 838 din SUA, pentru a fi repus în drepturi.
Dupã aceste raze de soare apãrute pe cerul plumburiu al stãrii
de spirit al inventatorului român, în România campania pentru
susþinerea cauzei Basgan capãtã dimensiuni din ce în ce mai mari.
Sunt implicaþi în obþinerea drepturilor lui Ion Basgan, de la Nicolae
Ceauºescu pânã la inginerii care conduc, în câmpul de sonde, proce-
sul de extracþie al petrolului. Se va experimenta forajul sonic la 15 km
adâncime ºi se va hotãrî realizarea în þarã a instalaþiei de foraj Basgan.
Brevetele de invenþie SUA se elibereazã cu garanþia guver-
nului ºi cu o valabilitate de 17 ani. Astfel, brevetul 2.103.137 a avut
valabilitate legalã din 1937 pânã în 1954, iar brevetul 3.507.341 a
avut valabilitate din 1970 pânã în 1987. Pentru aceste brevete
cauza a fost preluatã ºi continuatã de cei trei fii ai lui Ion Basgan:
Ion I. Basgan, Dinu I. Basgan ºi Sorin I. Basgan.
Anuitãþile au fost plãtite pe 17 ani pentru ambele brevete de

invenþie. Aºa cum am mai amintit, izbucnirea rãzboiului a condus la
sechestrarea brevetului 2.103.137 de cãtre guvernul SUA, pânã în
1975, când administraþia preºedintelui L. Johnson a desechestrat
brevetul, punând în posesie pe Ion Basgan prin Divesting Order SA
838, cu urmãtoarea concluzie: „Toate drepturile, titlurile ºi interesele lui
Ion Basgan pentru ºi izvorând din patentul nr. 2.103.137, inclusiv toate
cele provenite din redevenþe ºi toate daunele ºi profiturile recuperabile
conform legii sau echitabilitãþii prin încãlcãrile retroactive”. În baza
acordului economic încheiat de România cu SUA la 30 martie 1960 ºi
a avizului Ministerului Petrolului dat prin Consiliul ªtiinþific nr. 193 din
16 septembrie 1960 ºi avocaþilor statului, s-a deschis în SUA, în
numele lui Ion Basgan, prin Camera de Comerþ, 118 procese pentru
revendicarea a minimum 125 milioane dolari, procese sistate de
justiþia americanã pentru cã s-a obiectat cã brevetul era încã seches-
trat la acea datã.
Ion Basgan a tratat recuperarea drepturilor ºi finanþarea aces-
149
Gabriel I. Năstase
92
tei acþiuni cu avocaþii ºi inginerii vest germani din grupul Dresdner
Bank. Aceºtia au asimilat aceste drepturi cu acelea ale evreilor confis-
cate de statul german în timpul rãzboiului ºi pe care statul german a
fost nevoit sã le achite integral dupã rãzboi. Inginerii vest germani,
dupã ce au confirmat aportul economic de 30% adus de utilizarea
prãjinilor grele proporþionale în tehnica forajului, au fãcut o expertizã
tehnico-economicã bazatã pe numãrul metrilor foraþi în SUA, confir-
mând cã aceastã metodã de foraj Basgan a fost 90% aplicatã de între-
prinderile petroliere, miniere ºi alte industrii care au ca obiect foraje în
SUA.
Expertiza vest germanã apreciazã dup statistica oficialã în
SUA cã se foreazã circa 60 milioane metri anual cu metodele de foraj
Basgan, care aduc un randament de 30% (adicã la cel puþin 30 dolari
pe metrul pãtrat) revenind pentru 17 ani o economie de circa 30 mil-
iarde dolari adusã de brevetul Basgan economiei americane.
Expertiza vest germanã apreciazã la cel puþin 10% redevenþa
cuvenitã inventatorului din aceastã economie ºi adaugã conform
Divesting Orderului SA 838 dobânzi, câºtig, daune, interese, pagube
efective ºi câºtigul zãdãrnicit, inclusiv dobânzile, onorarii ºi taxe ºi
ajunge astfel la concluzia cã drepturile lui Ion Basgan se ridicã în SUA
la circa 8,6 miliarde dolari.
Cea mai mare editurã de presã din Germania Federalã,
Springer Verlag, sprijinã concluziile acestei expertize, publicând în
ziarul Bild am Sonntag din 25/26 mai 1969 o paginã întreagã pentru
susþinerea acestei cauze socotite europeanã, precum ºi un interviu cu
Ion Basgan.
150
93
NOTA DOCUMENTARE
Ref: Proiectul 7/66, Brevet USA - 2.103.137
1- Un cetatean Român are o inventie, pe care o foloseste întrea-

ga industrie petroliera din lume de la 1934 pâna în ziua de astazi.
1/1 - Aceasta inventie a înscris-o în anul 1934 la Biroul American
de Brevete.
1/2 - Simultan cu înregistrarea, a platit toate taxele pentru cei 17
ani de protectie a brevetului.
1/3 - La 21.12.1937, inventatorul a primit de la Biroul de Brevete
„City of Washington USA" o scrisoare de brevetare „Letters Patent
2.103.137".
1/4 - În aceasta „LETTERS PATENT" sau pe nemteste în aceasta
„scrisoare de brevetare", Statul American ca Stat de Drept cu
Legislatia sa garanteaza si îl protejeaza pe autorul si proprietarul
brevetului de orice utilizare abuziva a brevetului (vezi pag. 1 a breve-
tului USA).
1/5 - Toate Societatile, mari sau mici, care au efectuat foraje adân-
ci pentru petrol, gaze naturale, minereuri si apa, au utilizat acest
brevet în mod nepermis si fara plata, într-un cuvânt ele au ignorat con-
stient si au încalcat legile de brevetare.
2- Autorul si proprietarul brevetului a încercat în anul 1939/1940
sa vânda în mod global acest brevet catre o Societate americana.
Tratativele au fost însa întrerupte de evenimentele de razboi.
2/1 - El a încercat din nou sa vânda acest brevet prin 2 anunturi în
Revista de specialitate „OIL AND GAS" din 8.4 si 22.4.1948, dar fara
succes.
3- La 20.10.1943, acest brevet - cu toate drepturile si obligatiile
sale - a fost sechestrat, Ordinul de Blocare Nr. 2427, conf. Legii USA
din 17 decembrie 1941.
151
Gabriel I. Năstase
94
4- Urmare interventiei autorului si proprietarului pe lânga
Ministerul Justitiei American, United States Department of Justice,
Biroul Proprietatilor Straine, Ordinul de Blocare 2.427 din 20.10.1943
a fost ridicat prin Ordinul de Deblocare SA 838 din 13 octombrie 1965
si i s-au eliberat autorului brevetului toate drepturile sale, acceptabile
în mod legal; textual se enumera urmatoarele:
a) drepturile de autor acumulate, 17 ani protectie brevet + 4 ani razboi
+ 18 luni prelungire conf. Tratat de Pace din februarie 1947, adica 22
1/2 ani de protectie a brevetului - pâna în 1963;
b) dobânzi;
c) câstigul pierdut;
d) compensare pagube;
e) cheltuieli, onorarii, taxe s.a.m.d.;
5- Prin contractul din 16 iunie 1966, autorul si proprietarul
Brevetului USA - 2.103.137, în întelegere cu guvernul lui, în conformi-
tate cu legile din tara lui, m-a însarcinat pe mine Ing. Daniel Farkasch
sa pun în valoare drepturile ce-i revin, în mod irevocabil pe cale incas-
so, întelegere, cedare sau vânzare.
6- Brevetul USA - 2.103.137 a fost folosit în mod nepermis si fara
plata în principal, în proportie de 90%, de societatile petroliere ameri-
cane si prin aceasta au fost încalcate în modul cel mai flagrant legile
americane pentru brevetari.
7- Marimea pretentiei se compune dupa cum urmeaza:
7/1 - S-a stabilit ca societatile petroliere americane, din 1938-1963
= 22 1/2 ani de protectie ai brevetului, au efectuat 1.011.130
foraje = 1.182.770.480 m.
7/2 - Pretul mediu per metru de forare, pentru efectuarea de foraje
de adâncime în Louisiana Texas si California, se ridica în intervalul
1938-1963 la 78,72 US $/m.
7/3 - Brevetul USA - 2.103.137 are o economie de costuri recunos-
cuta în cercurile de specialitate, de cel putin 30% per metru forat, în
comparatie cu costurile per metru forat dupa metodele vechi aplicate.
152
95
7/4 - Stabilirea drepturilor de autor este de obicei o chestiune de
tratative. Dar în uzanta internationala si în toate instantele judeca-

toresti din lume i s-au recunoscut si atribuit cel putin 10% din sumele
economisite autorului si proprietarului brevetului.
7/5 - Recapitulatie:
7/5/a - Metri forati efectivi x pretul mediu
1.182.770.480 m x 78,72 $/m ................. 93.107.692.185, - $
7/5/b - 30% economie de costuri prin aplicarea brevetului USA -
2.103.137
93.107.692.185, - x 30% ........................ 27.932.307.655, - $
Pretentii care îi revin proprietarului brevetului
7/5/c - 10% drepturi de autor din suma economisita

de 27.932.307.655, - ..................................2.793.230.765, - $
7/5/d - 5% dobânda pe an x 22 1/2 ani = 112,5% 3.142.384.605, -
$
5.935.615.370, - $
7/5/e - 10% câstig predat .........................................593.561.537, - $
6.529.176.907, - $
7/5/f - compensare pierderi 15% ........................... 979.376.555, - $
7.508.553.442, - $
7/5/g - 15% cheltuieli, onorarii, taxe s.a.m.d. ........1.126.283.016, - $
7/5/h - Pretentia legala globala .............................8.634.836.458, - $
8- Aceasta calculatie globala privind metri forati în Statele Unite

se extinde asupra tuturor Societatilor Petroliere care au efectuat fora-
jele direct sau indirect.
9- Aceasta pretentie legala globala în suma de 8.634.836.458, -
$ se ridica fata de cele cca. 150-200 societati petroliere americane, în
mod procentual, dupa metrajul efectiv forat de ele.
10 - Ar fi imposibil si exclus, ca - dupa ce Statele Unite ale Americii
sunt, de asemenea, si un Stat de Drept - legislatorii americani sa
priveasca si sa rabde încalcarea acestui brevet de catre propriile lor
societati petroliere, respectiv cum acestea folosesc si astazi acest pro-
cedeu în mod nepermis si pe gratis.
153
Gabriel I. Năstase
96
11 - Este, în general, cunoscut faptul ca tocmai concernele ameri-
cane sunt cei mai mari vânatori ai încalcarilor de brevete. Imediat ce
aud doar ceva despre atingerea brevetelor lor, se si instaleaza cu pro-
cese si pretentii imense.
12 - Importanta si semnificatia acestui brevet rezulta deja din
aceea ca SUA au sechestrat sus-numitul brevet la începutul razboiu-
lui, conform Legii SUA din 17.12.1941 drept o avere inamica, prin
Ordinul de Blocare Nr. 2.427 din 20.10.1943. acesta este admisibil si
conform Dreptului International.
13 - Dupa ce pretentiile legale ale autorului si proprietarului aces-
tui brevet 2.103.137 au fost confirmate în scris prin Ordinul de
Deblocare din 13 octombrie 1965 (S.A. 838) de catre Ministerul
Justitiei ca autoritate suprema a tribunalelor americane, - aceasta
decizie poate fi deja privita ca un fel de hotarâre privind plata de catre
încalcatorii brevetului a pretentiilor legale.
14 - Este cunoscut ca la actuala pozitie a Dolarului USA în
America, plata acestei pretentii legale ar produce eventual oscilatii val-
utar-politice de o parte, - pe de alta parte, daca consideram spre
exemplu ca TEXACO, al 2lea concern petrolier al Americii - conform
bilantului publicat - a avut în 1964 o cifra de afaceri de 3,75 miliarde
US $, iar soldul pozitiv a fost de 557, - milioane US $, din care
Societatea a retinut în 1964 un câstig net de 281, - milioane US $,
atunci în mod absolut nu exista nici un pericol ca aceasta pretentie
legala pentru utilizarea abuziva a brevetului ar produce oscilatii val-
utare.
15 - Dupa notiunile noastre europene, aceasta pretentie brevetara
este o suma gigantica de rotund 3,5 miliarde D.M., care suma
echivaleaza jumatate din Bugetul nostru Federal. De aceea, dupa
aprecierea mea, nu ar trebui eliminata nici tratarea acestui proiect la
nivel Guvernamental.
În toamna lui 1966, Ion Basgan, plecând în strãinãtate pentru

a-ºi apãra cauza cu aprobarea C.C. al P.C.R. ºi a lui Nicolae
Ceauºescu, a ajuns la Roma, unde i s-a propus de cãtre organizaþia
evreiascã Saint de a deveni cetãþean al Israelului în schimbul sumei de
10 milioane dolari ºi asigurarea aducerii celor 8,6 miliarde dolari în
154
97
Israel. Ion Basgan a refuzat aceastã ofertã (citatã ºi de presa vest ger-
manã, Bild am Sonntag din 25-26 mai 1969), ducându-ºi singur povara
apãrãrii cauzei.
În ceea ce priveºte extinderea aplicaþiilor invenþiilor sale în
România, precum ºi recãpãtarea drepturilor sale de autor din SUA, Ion
Basgan era deja resemnat. În plus, îºi aducea în permanenþã aminte
de ceea ce-i spusese un adversar de-al sãu, un inginer anonim din
Dallas, într-o conferinþã de la Londra în 1967: „ne vom judeca zeci de
ani ºi apoi cu fiii dumitale, dar nu plãtim!”.
În anii care au urmat, societãþile petroliere au încercat sã-i
plãteascã lui Ion Basgan drepturile de autor. Iatã ce a relatat, în acest
sens, Ion Basgan, cu prilejul unui interviu dat ziarului german din
München, Bild am Sonntag din 25-26 mai 1969: „La scurtã vreme, un
bancher mi-a oferit din partea unui <<grup de interese>>, un cec de
peste 5 milioane dolari (20 miliarde mãrci). Eu trebuia sã cedez aces-
tui grup de interese pretenþiile mele. În schimb, grupul se obliga sã-mi
apere interesele intentând proces împotriva societãþilor petroliere.
Pentru aceasta, eu trebuia sã primesc 50% din câºtig. Pentru mine era
absolut evident cã intenþia acestui <<grup de interese>> nu era
serioasã. Doreau sã mã înºele. Astfel, am fost nevoit sã refuz aºa-zisa
ofertã” (textul este tradus ºi adaptat).
Profesorul Ion Basgan a mai respins, ulterior, ºi alte trei
„oferte” similare, întrucât el nu dorea compromisuri, ci dorea sã intre
integral în posesia drepturilor sale legitime de autor al invenþiei.
În þarã, lucrurile se complicau din nou, parcã cineva dorea sã
sincronizeze rãul de o parte ºi de alta a oceanului în ceea ce priveºte
cauza Basgan. Audienþe ºi memorii peste memorii, fãrã ca în final sã
se obþinã efectul dorit. Era un joc de rutinã, un joc al nervilor în care
cel mai slab ºi mai neputincios avea sã cedeze în favoarea puterii,
indiferent din ce direcþie aceasta se manifesta.
Promisiunile pe care i le vor face mai marii „epocii de aur”
aveau sã rãmânã simple vorbe aruncate în pustiul deºertãciunii
umane.
Cu toate acestea, Ion Basgan reuºeºte sã lupte pentru cauzã
în strãinãtate, în condiþii grele, fãrã finanþare internã, pãstrând întot-
deauna drepturile juridice în mâinile sale în faþa propunerilor oneroase
ale finanþatorilor externi ºi a marilor avocaþi.
155
Gabriel I. Năstase
98
Începând cu anul 1971, Ion Basgan îºi va relua din nou activ-
itatea în sprijinul cauzei, întreprinzând în strãinãtate o serie de cãlã-
torii.
Desele întâlniri pe care le avea cu vechii sãi prieteni îi vor reda
lui Ion Basgan vigoarea ºi dorinþa de a nu ceda în faþa greutãþilor ivite.
Savantul Ion Basgan va fi marcat sufleteºte ºi de gestul incalificabil al
editorului Balçar din München, care îi va sista tipãrirea cãrþilor sale,
Principiul lui Arhimede ºi Sonicitate, refuzându-i, în acelaºi timp ºi
restituirea manuscriselor.
În 18 martie ambasadorul Constantin Flitan din Paris îi
relateazã discuþiile purtate cu Nicolae Ceauºescu despre cauza
Basgan inventatorului român, acest moment îi va reda într-un fel
încrederea cã totuºi cineva îl sprijinã în forþã. De fapt, este o nouã
iluzie. ªi totuºi, lupta continuã.
În timpul unui dineu oferit de prof. Willi, consilierul C. Opriºan,
întors recent din SUA, îi mãrturiseºte lui Ion Basgan cã avocaþii amer-
icani nu au curajul sã se lupte cu firmele care nu-ºi plãtiserã drepturile
de autor cãtre inventatorul român.
Depãºind pragul psihologic impus de aceste afirmaþii ale con-
silierului român, Ion Basgan întreprinde o serie de acþiuni în care se
implicã o seamã de personalitãþi cu multiple relaþii în diverse medii,
inclusiv în cel al avocaþilor ºi oamenilor de afaceri.
În 10 mai, Ion Basgan încheie un contract de sprijin financiar
cu un grup de finanþatori reprezentat de Josef Mandl.
CONTRACT
Între dr. Dr. ing. Ion Basgan, str. Cernica nr. 4, Bucuresti
(numit "Dr. Basgan" în cele ce urmeaza)
si
dl. Josef Mandl, str. Englischviertel nr. 8.032, Zürich, ca reprezentant
al grupului de finantare
(numit "Finantator" în cele ce urmeaza)
156
99
PREAMBUL
Partile contractante au drept scop impunerea pretentiilor Drlui Basgan

fata de întreprinderile industriei petroliere si de gaze naturale, firmele
de echipament petrolier si societatile similare domiciliate în SUA, care
au folosit inventia facuta de dr. Basgan (Brevet SUA 2.103.137) fara
contract si fara prestarea unei despagubiri, precum si validarea pre-
tentiilor Drlui Basgan în masura în care le a fost pagubit sau nu a putut
încheia acorduri de licenta, prin sechestrarea de catre autoritatile
americane a susnumitului brevet pe timpul sau dupa cel de-al 2lea
razboi mondial. Nu fac parte din prezenta întelegere actiuni împotriva
unor întreprinderi de natura celor amintite mai sus din afara Statelor
Unite.
1. - Dr. Basgan este proprietar si inventator al Brevetului USA Nr.
2.103.137 din 21 decembrie 1937, Brevet sechestrat prin Ordinul de
Sechestrare Nr. 2.427 din 20 oct. 1943, Brevet scos de sub sechestru
prin Ordinul de Desechestrare Nr. S.A. 838 din 13 oct. 1965, notificat
catre Dr. Basgan cu Nr. 20.530 din 30 nov. 1965 prin Departamentul
de Justitie, Washington, USA. Obiectul acestui brevet îl constituie
metode moderne de forare si aparate moderne, care au fost utilizate în
USA si în toata lumea.
Dr. Basgan a efectuat calculatii (privind economiile realizate
de întreprinderile americane ale industriei petroliere, prin folosirea
brevetului sau) si conform acestor calculatii si al cercetarilor altor spe-
cialisti, Dr. Basgan presupune ca au putut fi economisiti cel putin 30,-
US $ per metru de foraj. Presupunând ca anual se foreaza cel putin 60
milioane metri, rezulta o economisire de 1,8 miliarde US $. Plecând de
la presupunerea ca de regula o brevetare de inventie se plateste la
nivel de 10% din economisirea
realizata, rezulta o suma a pretentiilor de cel putin 3 miliarde U.S. $. În
aceasta calculatie nu sunt incluse pretentii de brevet privind aplicarea
acestuia la foraje de minerit, de alimentari cu apa sau aplicari speciale
similare. În afara de acestea nu sunt determinate dobânzile pentru
profit nerealizat, eventuale pretentii privind compensarea pierderilor -
care urmau sa-i revina inventatorului, conform Ordinului de
Desechestrare Nr. S.A. 838.
157
Gabriel I. Năstase
100
2.- Pentru impunerea pretentiilor sale, Dr. Basgan a angajat avo-
cati la New York si Zürich. Avocatii americani vor întrerupe la timp pre-
scrierea pretentiilor, prin intentarea unor actiuni civile. Abstractie
facând de masurile legale, avocatii vor clarifica prin tratative, respons-
abilitatea autoritatilor USA ca urmare a sechestrarii brevetului. Avocatii
îsi realizeaza mandatul fara aconto, pe baza de participare la succes.
Dr. Basgan a instruit avocatii ca solicitarile pe baza procesuala sa fie
de cel putin 1,- miliard US $, dar s-a declarat de acord si cu o
întelegere în afara instantei în valoare de 50% din suma reclamata.
3,- Financiarii preiau obligatia de a pune la dispozitie mijloacele
banesti necesare pentru actiunile avocatilor, procurarea expertizelor,
plata expertilor, plata taxelor judiciare sau a actiunilor, desfasurarea
proceselor si cheltuielile de calatorie si sejur ale avocatilor, daca ei se
deplaseaza în afara statului lor de resedinta (Elvetia sau Statul New
York).
În acest scop, financiarii vor pune la dispozitia Dr. Hauser,
Zürich, pâna la 31 mai, un prim cuantum de 60,000,- US $. Aceasta
prima plata în avans este destinata finantarii fazei de tratative si
depunerii plângerilor în vederea întreruperii prescrierii, precum si platii
costului expertilor, a taxelor judiciare si a cheltuielilor de calatorie si
sejur ale avocatilor în afara statului lor de resedinta. Financiarii vor
efectua urmatoarele prestari în continuare: la 30 sept. 1971 -
60.000,- US $, la 31 dec. 1971 - 50.000,- US $, la 31 martie 1972 -
60.000,- US $, iar la 30 iunie 1972 înca 50.000 US $.
Luând în considerare primul acont, obligatia financiarilor se
ridica asadar la 280.000 US $.
4,- La încasarile rezultate din realizarea actiunilor prevazute în
prezentul contract participa partenerii contractului în cote procentuale
definite. Participatia se determina pe baza încasarilor nete, adica din
totalul rezultat se scad toate cheltuielile efective pe durata proceselor,
precum si prestatiile anterioare catre Dr. Basgan. Încasarea neta se
împarte dupa cum urmeaza:
a) 51% catre Dr. Basgan, din care 1/4 trebuie transmisa la
Banca Nationala a României în favoarea Dr. Basgan, întrucât Dr.
Basgan intentioneaza sa introduca aceste mijloace - când ele vor
atinge un anumit nivel - într-o fundatie pentru cercetari stiintifice, con-
form întelegerii cu guvernul român. 3/4 din cota parte a Drlui Basgan
158
101
trebuiesc folosite conform indicatiilor speciale ale sale, întrucât si în
acest caz Dr. Basgan îsi rezerva dreptul de a folosi aceste mijloace
pentru una sau mai multe fundatii care sa serveasca unor scopuri sti-
intifice.
b) 35% le stau la dispozitie avocatilor, drept onorariu de suc-
ces, repartizarea interna între avocatii participanti urmând a fi stabilita
direct între ei. Cota de 35% în favoarea avocatilor serveste si pentru
despagubirea tuturor persoanelor fizice sau juridice care colaboreaza
la impunerea pretentiilor, fie ca experti, specialisti în brevete, special-
isti în impozite sau contabilitate, politicieni sau oameni de legatura sau
autoritatile.
c) 5% catre Constantin Basgan, comerciant, Uferstrasse,
Hamburg 76, care reprezinta interesele Drlui Basgan în locul acestu-
ia, când Dr. Basgan este împiedicat personal sa se ocupe cu aceasta.
d) 9% le stau la dispozitie financiarilor.
5.- Acest contract intra în vigoare îndata ce se
efectueaza primul acont de 60.000,- US $ la dispozitia Dr. Hauser,
care la rândul sau îl înstiinteaza imediat pe Dr. Basgan. Contractul
devine caduc, daca urmatoarele plati nu se efectueaza la termenele
6.- Partile contractante sunt de acord ca autoritatile
române pot da un ajutor important pentru impunerea pretentiilor
cetateanului lor Dr. Basgan si Dr. Basgan va apela la momentul dat
pentru ajutor corespunzator.
7.- Acest contract este supus dreptului civil elvetian, loc
de judecata fiind Zürich. Daca cu privire la interpretarea sau aplicarea
acestui contract se nasc diferente, acestea vor fi rezolvate de un tri-
bunal de arbitraj, compus din câte un arbitru numit de parti si de un
presedinte stabilit de cei 2 arbitri ai partilor. Daca cei 2 arbitri ai partilor
nu se pot întelege asupra persoanei presedintelui, atunci acesta va fi
numit de Presedintele Tribunalului de Casatie al Cantonului Zürich.
În 30 iunie primeºte consultaþii de la Jack Cooper la firma de

patente Kenyon New York, care confirmã validarea patentului sãu
2.103.137 USA. Avocatul Jack Cooper recunoaºte cã a lucrat în 1960
de partea petroliºtilor în procesul pe care Ion Basgan îl deschisese
împotriva acestora.
159
Gabriel I. Năstase
102
În particular, toatã lumea îi dã dreptate ºi uneori chiar îl com-
pãtimeºte, în schimb, oficial lucrurile rãmân neschimbate, mai mult,
mecanismul declanºat de Ion Basgan ºi susþinãtorii cauzei
funcþioneazã extrem de greoi ºi ineficient.
Avocatul H. Ellis Cox (cuscrul preºedintelui Richard Nixon)
confirmã în scris, la 19 iulie preºedintelui Nicolae Ceauºescu, cã a pre-
luat cauza Basgan în SUA, apreciind, totodatã, cã este o cauzã dreap-
tã.
În tot acest timp serviciile secrete româneºti ºi americane
urmãresc din umbrã evoluþia acestui caz ºi, uneori, intervin discret în
susþinerea sau blocarea lui, în funcþie de interesele existente de-o
parte ºi de alta.
În 3-7 octombrie Ion Basgan îºi va desfãºura activitatea pro-
fesionalã la Centrul de Documentare al Petrolului, cu scopul de a elab-
ora o cercetare bibliograficã pe plan internaþional, care sã confirme
efectul Basgan ºi invenþiile în care s-a aplicat.
În final, aceastã lucrare se va realiza ºi va constitui un succes
în domeniul exploatãrii petrolului.
În 19 octombrie 1971, consilierii juridici Hubbell, Cohen and
Stiefel îi trimit domnului H. E. Cox un studiu privind validarea brevetu-
lui US No 3.507.341 al lui Ion Basgan.
160
103
161
Gabriel I. Năstase
104
HUBELL, COHEN & STIEFEL
Consilieri juridici
551, Fifth Avenue
New York, N.Y. 10.017
19 octombrie 1971
Domnului Howard Cox
Cox, Treanor & Shaughnessy
12 East 41 Street
New York, N.Y. 10.017
Ref.: Studiul validitatii brevetului US No.
3.507.341
(Basgan) - Dosarul nostru: C 29-10
Stimate domnule Cox,
În conformitate cu solicitarea dvs. Am efectuat o cercetare privind
validitatea brevetului US No. 3.507.341, atribuit la 21 aprilie 1970 lui
Ion Basgan. O atentie deosebita a fost acordata revendicarii 1 care
proclama ca greutatea sectiunii inferioare a coloanei de foraj este între
10 si 15% mai mare decât suma greutatii noroiului dislocuit în gaura
forata de catre coloana de foraj si a greutatii asupra burghiului si prin
aceasta greutatea sectiunii inferioare împiedica ca presiunea hidrauli-
ca exercitata de noroi asupra capatului burghiului sa supuna la com-
presiune sectiunea superioara si portiunea de capat a sectiunii infe-
rioare. În plus, s-a acorda, de asemenea, o atentie deosebita validitatii
revendicarilor 2 si 5 care, pe lânga relatia amintita mai înainte, procla-
ma totodata ca forta producatoare de vibratie - care este produsul sec-
tiunii transversale interne ale capatului coloanei de foraj sau al sapei
si al presiunii diferentiale ale noroiului de foraj - este cu 10 pâna la
30% mai mare decât greutatea asupra burghiului. În cele din urma, o
atentie particulara a fost acordata si validitatii revendicarii 6 care
proclama relatia amintita anterior dintre forta producatoare de vibratie
si greutatea asupra burghiului, împreuna cu o larga limitare suplimen-
tara în sensul ca atât sectiunea superioara a coloanei de foraj, cât si
portiunea de capat a sectiunii inferioare sunt supuse la tensiune.
În cercetarea noastra de pâna acum nu am gasit vreo referinta în lit-
eratura sau în domeniul brevetelor, anterior datei prioritare de 12 iunie
1967 legata de brevetul Basgan, care da formula specifica - enuntata
în revendicari - de determinare a greutatii inelului de foraj, sub influ-
enta relatiei dintre greutatea asupra burghiului si forta producatoare de
vibratii, în cazul unui foraj de tip rotativ - percutant.
162
105
Oricum, în baza acestei cercetari, suntem de parere ca raspânditul
concept al localizarii zonei neutrale ale coloanei de foraj sub capatul

inelului de foraj era cunoscut considerabil anterior depunerii brevetului
Basgan în cauza. În plus, brevetul anterior atribuit lui Basgan, breve-
tul US No. 2.103.137, sustine conceptul larg al utilizarii fluidului de
forare, adica a noroiului circulant, pentru a produce vibratii longitudi-
nale în coloana de foraj simultan cu rotatia burghiului, prin care forajul
rotativ - percutant este înzestrat cu un oscilator de frecventa sonica.
Astfel, noi credem ca revendicarea 1, care este axata exclusiv pe rela-
tia Gc = (Gv + P)X - unde X = 1,1 1,5 ar depasi în valabilitate situatia
anterioara doar daca s-ar putea dovedi ca aceasta relatie specifica
este critica si produce rezultate neasteptate fata de simpla constatare
ca zona neutra trebuie localizata sub capatul inelului de forare.
Cu privire la revendicarile 2-6, care sunt axate pe limitarea suplimen-
tara ca forta producatoare de vibratie K sa fie legata de greutatea
asupra burghiului P prin formula K = Py, unde y = 1,1 1,3, noi credem
ca daca aceasta cerinta, împreuna cu cea mentionata anterior privind
greutatea inelului de forare (greutatea asupra burghiului fiind un factor
comun în ambele ecuatii), produce un rezultat neasteptat peste cele
expuse în brevetul US No. 2.103.137 (acordat anterior lui Basgan),
împreuna cu situatia anterioara expusa într-un articol din „World Oil"
de la 1 februarie 1950 si anume ca zona neutra trebuie localizata sub
capatul inelului de forare, atunci aceste revendicari ar avea valabilitate
peste situatia anterioara prezentata. Nu a fost gasit nici un caz care sa
lege între ele aceste 2 cerinte sau formule în maniera sugerata de
brevetul US No. 3.507.341 si, ca urmare, suntem mai optimisti cu
privire la valabilitatea acestor revendicari decât cea a revendicarii 1.
Urmatoarele referinte par sa fie de un interes special:
- „World Oil", 1 Februarie 1950, pag. 83-86
- „Probleme de vibratie în prajina de foraj", de Kenneth N. Mills
- Brevetul US No. 2.103.137, acordat lui Basgan, la 21 decem-
brie 1937
Cele doua referinte de mai sus, conform celor mentionate anterior,
sunt cele mai pertinente dupa opinia noastra. Articolul din „World Oil"
dezvaluie localizarea zonei neutre sub capatul inelului de forare, pe
când brevetul US No. 2.103.137 dezvaluie mecanismul de baza al
roto-percutiei.
163
Gabriel I. Năstase
106
Urmatoarele brevete sunt, de asemenea, de interes particular, desi
mai putin relevant decât referintele mentionate înainte:
Brevet No. Inventator Data emiterii

3.142.345 Hawthorne s.a. 28 iulie 1964
3.150.728 Hawthorne 29 sept. 1964
3.235.014 Brooks 15 febr. 1966
3.532.174 Diamantides s.a. 6 oct. 1970
Cele 4 brevete de mai sus se refera toate la forajul rotativ-percutant.

Brevetele No. 3.325.014 si 3.532.174 dezvaluie folosirea fluidului de
foraj la producerea vibratiilor longitudinale pentru realizarea forajului
rotativ-percutant. Urmatoarele brevete US, care sunt, de asemenea,
de interes particular, dezvaluie conceptul ca un inel greu de forare
ajuta ca gaura forata sa ramâna rectilinie si mentine prajina de forare
sub tensiune, inelul de forare fiind sub compresiune:

3.105.561 Kellner 1. oct.1963
Re 25.485 Humphrey 26 nov. 1963
3.461.978 Whittle 19 august 1969
Brevetul US No. 2.945.677, acordat lui Kammerer la 19 iulie 1960 este

de interes deosebit pentru dezvaluirea relatiei K = P · S, unde K = forta
de sustinere directionata în sus, iar P este greutatea coloanei de foraj
minus K. Oricum, nu se evidentiaza realizarea unei miscari oscilatorii
în acest mod pentru un aparat de forare rotativ-percutant; nici nu se
pomeneste ceva despre relatia specifica conform careia forta produ-
catoare de vibratie trebuie sa fie cu 10 pâna la 30% mai mare decât
greutatea asupra burghiului. Brevetul US No. 1.963.090, atribuit lui
Jakosky la 19 iunie 1934 este de interes deosebit prin dezvaluirea uti-
lizarii unei pompe de noroi cu manometru pentru alimentarea cu noroi
de foraj a sapei de foraj. Oricum, nu se vorbeste despre utilizarea
acestui noroi de foraj pentru producerea de vibratii longitudinale în
vederea unei forari rotativ-percutante. Copii ale tuturor referintelor enu-
merate mai sus sunt anexate, întrucât aceste referinte sunt consider-
ate cele mai pertinente pentru valabilitatea brevetului US no.
3.507.341, dintre cele descoperite.
164
107
Urmatoarele brevete care au fost descoperite prin cercetarea de vala-
bilitate, sunt considerate relevante, desi mult mai putin pertinente

decât referintele enumerate mai sus. Ca urmare, în vederea evitarii
confuziei prin prezentarea unui val de referinte, nu au fost anexate
copii ale acestor referinte. Oricum, daca doriti copii ale acestor refer-
inte, ne va face placere sa vi le punem la dispozitie.

1.702.757 Zublin 19 febr. 1929 (conversia forajului
rotativ în cel percutant)
1.935.105 Wollen 14 nov. 1933
2.594.617 Boice 29 apr. 1952
2.713.472 Bodine, jr 19 iulie 1955 (foraj sonic)
2.966.221 Kinney 27 dec. 1960
3.021.910 Martin 20 febr. 1962
3.152.458 Simonin 13 oct. 1964
3.211.243 Bodine, jr. 12 oct. 1965 (foraj roto-per
cutant sonic)
3.346.058 Bonyoncos 10 oct. 1967 (noroi de foraj
folosit la transmiterea
vibratiilor)
3.405.770 Galle s.a. 15 oct. 1968 (noroi de foraj
folosit pentru marirea
vitezei forajului în cazul
forajului roto-percutant)
3.416.613 Henderson 17 dec. 11968 (folosirea flu
idului de forare la forarea
roto-percutanta)
2.776.817 Gregory s.a. 8 ian. 1957
Cercetarea actuala a fost efectuata în urmatorul domeniu clasificat,

domeniul si publicatiile straine marcate cu asterisc fiind cele cercetate:
Clasa 173, subclasele 67*, 85 si 151*
Clasa 175, subclasele 56*, 85 si 151*
........................................................................................................
........................................................................................................
pentru informarea dvs., brevetul No. 3.507.341 a fost emis în clasa
175, subclasa 56.
Verificând pretentiile privind brevetul US No. 3.507.341, am notat erori
inadvertente la pretentiile 2, 5 si 6. Aceste erori nu trebuie sa fie
165
Gabriel I. Năstase
108
corectate acum; oricum, ele ar trebui si pot fi corectate introducând un
certificat de corectie la Oficiul SUA de Brevete. Erorile sunt dupa cum
urmeaza. În pretentia 2, rândul 10, „1.5" trebuie sa fie „1.1" în concor-
danta cu descrierea. Aceeasi eroare apare în pretentia 6, rândul 19. în
pretentia 5, rândul 12, „G" trebuie sa fie „Gc".
În cele din urma, este de notat ca brevetul US No. 3.507.341 este o
continuare - în parte cerere - a unei cereri anterioare introdusa la 12
iunie 1967. verificând istoria documentara a brevetului US No.
3.507.341, m notat ca acest brevet a fost admis fara nici o obiectiune
de catre Oficiul Brevetelor din prima actiune a acestuia. Oricum, nu am
fost în masura sa aflam istoria documentara a cererii înrudite (nr.
înscriere 645.227), pe care se bazeaza brevetul US No. 3.507.341.
înainte de a începe orice litigiu privind brevetul US No. 3.507.341,
recomandam sa se revada istoria documentara a acestei cereri înru-
dite pentru a se determina daca exista vreun „document de interdictie
asupra dosarului", privind limitarile continute în pretentiile brevetului
US No. 3.507.341 („Documentul de interdictie asupra dosarului", dupa
cum va puteti da seama, este o doctrina din domeniul legislatiei
brevetelor care este formulata dupa cum urmeaza: daca un posesor al
unui brevet, pe timpul anchetarii cererii sale de brevetare de catre
Oficiul Brevetelor, restrânge sau îngusteaza limbajul unei pretentii
pentru a depasi o referinta adusa împotriva acestei pretentii, atunci el
trebuie sa se restrânga la aceasta limitare specifica fara a avea drep-
tul la orice echivalente functionale ale acesteia). Oricum, noi nu reco-
mandam contractarea cheltuielilor suplimentare legate de coman-
darea si cercetarea istoriei documentare pentru No. Înseriat 645.227,
în acest moment, întrucât întelegem ca în prezent nu se are în vedere
un litigiu specific. Astfel, pe baza examinarii facute de noi asupra
domeniului de fapte descoperit prin cercetarea noastra de validitate,
suntem de parere ca pretentiile brevetului US No. 3.507.341 sunt val-
abile, admitând ca poate fi admis un criticism fata de formulele speci-
fice la care se refera pretentiile. Desigur, trebuie sa va prevenim ca
testul validitatii este contestabil si anumiti judecatori sau anumite tri-
bunale ar putea fi în dezacord cu noi sau între ei. În plus, pe timpul
unui litigiu reciproc agresiv, ar putea aparea noi fapte care nu erau
disponibile sau nu au fost descoperite pe durata cercetarii noastre,
precum un articol în vreo publicatie tiparita si neclasificata de catre
Oficiul Brevetelor. Astfel, exista, dupa cum suntem siguri ca va dati
seama, un anumit element de risc în orice litigiu.
166
109
Oricum, în baza verificarii starii de fapt anterioare, putem, cel putin
declara, ca noi credem ca pretentiile brevetului US No. 3.507.341 sunt

valabile în lumina faptelor descoperite de noi.
Daca aveti unele întrebari, nu ezitati sa ne contactati.
Ai Dvs.,
HUBBELL, COHEN & STIEFEL
(ss) William D. Denson
WDD: anexele mentionate
În 20 noiembrie 1971, într-o discuþie cu Horia Hulubei ºi Henri

Coandã, Ion Basgan îi spune lui H. Coandã cã efectul Coandã la
exploatarea petrolului, utilizarea laserului în foraje ºi altele nu au reuºit
sã conducã la rezultatele dorite, întrucât acestea au neglijat efectul
Basgan. Marele savant H. Coandã este de acord, în sensul celor
susþinute de Ion Basgan, sã organizeze o colaborare în cadrul institu-
tului nou creat de el. Lucru care, din pãcate, nu avea sã se realizeze
niciodatã.
Mai târziu, în 1973, scandalul Watergate din SUA avea sã dis-
trugã tot ceea ce se realizase în domeniul relaþiei SUA – ROMÂNIA, în
sprijinul cauzei Basgan, cu toate cã în 7 aprilie Institutul de Cercetãri
Juridice din cadrul Academiei de ªtiinþe Social-Politice a R.S. România
îi transmite avocatului H. E. Cox din New York un document prin care
Ion Basgan urma sã intre în drepturile sale.
167
Gabriel I. Năstase
110
Dr. ing. Ion Basgan împreunã cu fiii sãi, Ion (Ginel) ºi Sorin Basgan
ºi nepoatele sale (fiicele lui Ginel), (Predeal, ianuarie 1973)
168
111
Republica Socialista România
MINISTERUL JUSTITIEI
Notariatul de Stat al Orasului Bucuresti
Si Sectorul Ilfov
Serviciul de Traduceri
11 aprilie 1973
ACADEMIA DE STIINTE SOCIAL-POLITICE

A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
INSTITUTUL DE CERCETARI JURIDICE
Bucuresti, 7 aprilie 1973

No. 117/C 56
ATESTARE
La cererea avocatului Howard E. Cox din New York, 12 East

41 st. Street, transmisa prin petitia ing. Basgan Ion, domiciliat în
Bucuresti, str. Cernica 4 si înregistrata la No. Pentru
atestarea situatiei juridice privind drepturile acordate cetatenilor SUA
în R.S. România si drepturile ce sunt recunoscute cetatenilor români
în SUA, legate de anumite pretentii ale cetateanului român ing. Ion
Basgan în domeniul reevaluarii drepturilor sale derivând din brevetul
sau înregistrat în SUA sub No. 2.103.137/1937 sub garantia Statului
American, brevet care a fost eliberat de sub sechestrare prin Ordin de
Deblocare No. S.A. 838 emis de Departamentul Justitiei, Proprietati
Straine, noi atestam precum urmeaza:
Chiar în baza Tratatului de Pace semnat la Paris la 10 febru-
arie 1974 între România si Fortele Aliate si Asociate, România si-a
luat angajamentul sa restabileasca fara nici o discriminare toate drep-
turile legale si interesele în România ale Natiunilor Unite si cetatenilor
lor si sa abroge orice prevedere legala care a stabilit discriminari deza-
vantajoase pentru astfel de cetateni (art. 27 si urmatoarele).
Pe baza aceluiasi tratat, Puterile Aliate si Asociate au avut
dreptul - pe lânga alte drepturi - de a lua orice masura limitativa, inclu-
siv cea a sechestrarii a oricaror drepturi de proprietate industriala
apartinând cetatenilor români, într-o asemenea situatie a fost si
Brevetul ing. Basgan mentionat mai sus (art. 27, punctele 4 si .........).
169
Gabriel I. Năstase
112
Pentru rezolvarea problemelor nerezolvate între Guvernul
Român si cel al SUA si pentru a preveni consecintele art. 27 ale
Tratatului de Pace, între aceste state a fost încheiat la Washington
Acordul din 30 martie 1960, în care - conf. art. VI - într-un spirit de
echitate si cu expresa recunoastere a drepturilor persoanelor fizice de
cetatenie Româna în SUA, s-a prevazut ca: „Guvernul Statelor Unite
ale Americii va aboli în decurs de treizeci de zile, începând cu data
acestui Acord, masurile sale de sechestrare împotriva oricaror propri-
etati Românesti în SUA". Conform textului citat, Ordinul de Deblocare
No. S.A. 838 privind Brevetul ing. Basgan a fost si el emis.
Pentru îndeplinirea Acordului, cu scrisoarea din 30 martie
1960, o anexa a Acordului, Presedintele delegatiei Americane, Foy D.
Kohler a confirmat scrisoarea Partii Române în sensul ca: „Guvernul
Republicii Populare Române nu ridica nici un fel de obstacol pentru ca
beneficiarii din România care au diferite pretentii fata de autoritati
remitente ale SUA (precum Administratia Bunastarii Sociale,
Administratia Veteranilor si orice alte autoritati interesate) sa prezinte
unor asemenea autoritati informatii si documente ce ar putea fi nece-
sare ca urmare a legilor americane privind asemenea pretentii si sa
comunice direct sau indirect cu respectivele autoritati americane în
legatura cu asemenea chestiuni.
Noi consideram ca abolirea sechestrarii pe baza docu-
mentelor mentionate mai sus a avut drept scop sa acorde titularilor
drepturilor afectate posibilitatea sa dispuna efectiv de ele. Abolirea
sechestrarii ar ramâne o actiune formala si gratuita daca prin ea nu s-
ar întelege ca titularii unor asemenea drepturi ar putea dispune de
ele".
În contextul faptelor indicate mai sus, realizarea în SUA a
drepturilor cetatenilor Români pare a fi protejata legal si noi invocam
necesitatea asigurarii reevaluarii lor efective. În acest sens ca un argu-
ment de reciprocitate, poate fi mentionat art. 1 al Legii No. 25 din 17
decembrie 1969 cu privire la conditia cetatenilor straini în R.S.
România (republicata în 18 mai 1972), conform caruia:
„În România, strainii au - în conditiile legii - drepturile funda-
mentale ale cetatenilor Români, cu exceptia celor politice, drepturile
civile ale acestora, precum si orice drepturi acordate prin Lege sau
prin Acorduri Internationale la care România este parte".
Director, Director Adjunct Stiintific
L.S. (ss) Adrian Dimitriu (ss) Yolanda Eminesca
170
113
6 November 1997 (certificarea traducerii în engleza a textului româ-
nesc)
(legalizarea Notariatului de Stat)
În 22 iunie 1973 Ion Basgan îi trimite consilierului Preºedin-

telui României, Gheorghe Oprea, un memoriu, la care anexeazã urmã-
toarele documente: • referatul juridic Cox-Hauser- Rosenzweig (din 24
mai ºi 1 iunie 1973); • memoriul cãtre Consiliul de Stat nr. 12.162 din
11 mai 1973; • atestarea fãcutã de Institutul de Cercetãri Juridice din 7
aprilie 1973; • revista ªtiinþã ºi Tehnicã nr. 5/1973:
„Mult Stimate Tovarase Consilier Oprea,
Întors din strainatate de la sedintele cu avocatii, care au apre-

ciat favorabil „Atestarea" întocmita de Institutul de Cercetari Juridice
din 7 aprilie 1973, aici anexata, am depus alaturat memoriu înregistrat
la Consiliul de Stat al R.S.R. nr. 12.162 din 11.05.1973, cu masurile
urgente necesare si propuse de avocati de a fi îndeplinite de România
în sprijinul realizarii drepturilor mele în SUA.
Cu scopul de a întari propunerile facute, contenciosul Cox-
Hauser-Rosenzweig au mai trimis referatele din 24 mai si 1 iunie
1973, pe care le anexez în traducere si cu rugamintea de a sprijini
rezolvarea favorabila a memoriului depus la Consiliul de Stat.
Contenciosul meu este optimist si insista în rezolvarea urgen-
ta a masurilor propuse pentru a putea folosi conjunctura favorabila prin
sprijinul ce-l avem azi în administratia Nixon, dispusa de a ajuta
România si aceasta cauza.
Orice întârziere în prezentarea mea în SUA si în trimiterea
Notei diplomatice cerute, dauneaza câstigarii acestor importante si
echitabile drepturi românesti în SUA.
Revista Stiinta si Tehnica nr. 5/1973, anexata, prezinta noi
dovezi incontestabile asupra importantei nationale si mondiale a
descoperirilor mele stiintifice si a aplicarii lor în SUA si în lume.
Astazi sunt suficiente dovezi asupra dezinformarii facute la
Consiliul de Ministri de unii ministri adjuncti pâna în 1970, refractari
progresului stiintific si tehnic. Dar ce este mai grav este ca au adoptat
171
Gabriel I. Năstase
114
atitudinea reactionara a cercurilor imperialiste, care au exploatat tara
în trecut si în contra carora m-am ridicat prin conferinte si publicatii, ca
Politica petrolului, Industrializarea tarii etc., între anii 1933-1936,
lucrari premiate de Academia Româna în 1936 si apreciate elogios de
tov. ministru Maxim Bergheanu în 1967. Aceasta actiune patriotica a
cauzat si mobilul pentru care imperialistii nu mi-au onorat toate drep-
turile pentru inventiile aplicate în tara pâna la 1944 si apoi de cei
amintiti mai sus dupa 1944.
În anul 1967 tov. Boaba, ministrul Petrolului, m-a invitat atun-
ci sa-mi achite importante drepturi, dar a fost imediat oprit de aceleasi
cercuri. Este usor de înteles ca numai pentru a nu slabi pozitia proce-
selor din SUA am evitat a ma adresa Justitiei în tara.
Am amintit acestea numai pentru a va arata ca am adus ser-
vicii Patriei în trecut si astazi, atât pe linie politico-economica, cât si sti-
intifico-tehnica si ca daca ar exista bunavointa pentru restabilirea ade-
varului si dreptatii, s-ar putea gasi importante fonduri ce mi se cuvin si
pe care le-as destina finantarii actiunii mele din SUA, caci dintr-o sim-
pla pensie este foarte greu de a face fata spezelor ce mi se cer!
Tov. ministru Almasan ar putea ancheta obiectiv si redeschide
dosarele inventiilor mele din 1962-1967, atât de la Petrol, cât si dela
forajele în sare, de unde ar constata ca mi se cuvin importante sume
în baza legii, drepturi dovedite chiar cu publicatia ministerului, revista
Petrol si Gaze nr. 7/1968. În baza acestor drepturi Statul mi-ar putea
avansa sumele necesare pentru a putea adduce importane fonduri în
devize în tara.
Astazi, prin activitatea desfasurata în strainatate, prin confer-
intele tinute în Europa si în SUA, la Biblioteca Româna din New York,
numeroasele publicatii aparute si dovezile prezentate de contenciosul
Cox-Hauser-Rosenzweig si Institutul de Cercetari Juridice din tara,
aceasta cauza româneasca trebuie sprijinita cu masurile concrete
cerute în memoriul prezentat mai sus.
Rog prezentati de urgenta cazul Tovarasului Presedinte
Nicolae Ceausescu, a carui înalte sentimente patriotice nu vor ramâne
insensibile acestei cause si daca este neceasar sa fiu chemat în audi-
enta.
Convins ca nu veti aprecia gresit insistenta mea, asteptând
împreuna cu contenciosul meu raspunsul dvs., primiti va rog asigu-
rarea deosebitei mele consideratiuni".
Dr. Ing. Ion Basgan
172
115
În 24 septembrie 1973 i se comunicã lui Ion Basgan de cãtre
consilierul Gheorghe Oprea cã nu i se aprobã nici o finanþare a cauzei

sale, ca urmare a propunerii fãcute, în acest sens, de Banca de
Comerþ Exterior.
În 10 octombrie la întrevederea cu Hayorth-World Patent
Development ºi Cox Baudler, aceºtia îi spun inventatorului român cã
nu sunt pregãtiþi pentru discuþii, iar Milicã Marinescu îºi înceteazã spri-
jinul oferit.
În 16 octombrie, la întrevederea cu avocatul Densan, special-
ist în brevete, acesta îi predã raportul prin care i se confirmã cã douã
întreprinderi: Hughes Tool Company ºi Humble Oil Rifining Company
întrebuinþeazã patentul 3.507.431 USA/1970 ºi îi aratã un referat de la
Universitatea Columbia. Legea americanã „Laches” obligã de a se
acþiona pentru revendicãri ºi a deschide imediat acþiunile juridice pen-
tru a nu cãdea sub sancþiunea dezinteresãrii.
În 17 octombrie, avocatul H. E. Cox îi înmâneazã lui Ion
Basgan o fotocopie a scrisorii ambasadorului C. Bogdan, în care se
aratã cã România sprijinã cauza Basgan.
În 9 noiembrie ilustrul inventator român îi acordã interviuri lui
Andrei Brânduº la Vocea Americii ºi Europa Liberã, asupra aplicãrii
invenþiilor sale în SUA ºi în lume.
În 17 noiembrie viziteazã expoziþia „interocean 1973” de la
Dusseldorf, care avea ca tematicã forajele din Marea Nordului.
În 18-19 noiembrie se întâlneºte cu Kutka ºi ing. Martin Licht
pentru a cerceta posibilitãþile de extindere de noi înregistrãri a paten-
tului 3.507.341(SUA.
La începutul anului, în 12 ianuarie 1974, Ion Basgan poartã
discuþii pe teme de colaborare în domeniul forajului, cu Ali Mohamed
Masmudi El Schurmani din Tripoly – Libia.
În 28 ianuarie 1974 ing. Cristescu, specialist în foraje din
cadrul Ministerului Petrolului, îi confirmã lui Ion Basgan viabilitatea
aplicãrii drillcolarelor Basgan la foraje, atât în þarã, cât ºi în SUA, unde
fusese în documentare, trimis de Minister.
La 3 martie inventatorul român trimite un memoriu consiliului
economic mixt româno-american în problema revendicãrilor din SUA,
pe adresa lui Manea Mãnescu.
În 15 aprilie primeºte din partea inginerului Valentin Turcan o
173
Gabriel I. Năstase
116
serie de propuneri de colaborare, pe care sã le aibã cu firma Norse din
Norvegia.
Pe lângã toate aceste oferte ºi întâlniri de lucru pe care le are,
Ion Basgan mai gãseºte puterea sã lucreze în perioada 23-25 mai la
un memoriu pentru Congresul SUA, în care prezintã lista dovezilor ºi
a martorilor implicaþi în procesul câºtigãrii drepturilor de autor.
Corespondenþa cu Simon Wiesental,

unul dintre prietenii ºi susþinãtorii cauzei lui Ion Basgan
În 26 mai, invitat în Staten Island la familia Griffin, defineºte

ultimele detalii ale memoriului pentru Guvernul SUA. În 11 iunie
depune respectivul memoriu însoþit de 21 de documente. Cu toate cã
i se recunoaºte aportul adus, i se impune, ca soluþie legalã de platã a
drepturilor de autor, schimbarea cetãþeniei române în cetãþenie amer-
icanã.
Evident, rãspunsul este negativ ºi, în plus, Ion Basgan le prop-
une americanilor crearea fundaþiei Basgan. O provocare care i-a lãsat
pe americani fãrã rãspuns.
De fapt, înfiinþarea unei fundaþii cu banii pe care Ion Basgan i-
ar fi primit ca drepturi de autor, era unul dintre cele mai vechi visuri ale
174
117
sale. În cadrul acestei fundaþii, inventatorul ºi-ar fi dorit sã lucreze cei
trei fii ai sãi ºi sã-ºi desfãºoare activitatea un institut cu 34 secþii, inclu-

siv specialitãþile în care a lucrat (hidrotehnicã, sonicitate, petrol, ali-
mentãri cu apã). De asemenea, în aceastã fundaþie ar fi trebuit sã
funcþioneze un muzeu care sã evidenþieze aportul românilor de-a lun-
gul existenþei lor pe aceste meleaguri româneºti, la crearea culturii ºi
tehnicii mondiale.
Înainte de a pleca, la 14 iunie, încheie convenþia de colaborare
ºi finanþare cu avocatul William Griffin.
În 18 iunie, cum de fapt era de aºteptat, directorul Ministerului
Comerþului al SUA, Scherman Abrahamson îi rãspunde în scris lui Ion
Basgan, cã nu poate da curs legal sprijinirii cauzei, iar avocaþii gãsesc
soluþia pentru ratificarea Divesting Order-ului care acordã drepturile de
autor retroactiv prin ratificarea acestui document în Congresul
American.
În 1975, la 22 aprilie a trimis rapoarte legate de cauza Basgan
cãtre ministrul Bujor Almãºan, ministrul Ion Avram, viceprim ministru
Gh. Oprea ºi lui I. Ursu.
În 20 mai va primi vizita juristului Florea, cãruia îi va preda
patentele pentru Japonia.
În 10 iunie prof. C. C. Giurescu va þine în Germania la
München, Frankfurt ºi în alte oraºe, un ciclu de conferinþe despre apor-
tul românilor în ºtiinþa ºi tehnica mondialã, prezentând opera lui Ion
Basgan, G. Constantinescu, Elie Carafoli º.a.
În 11 iunie arh. Vogel, consilierul ministrului Agriculturii îl con-
sultã pe ilustrul inventator român Ion Basgan în vederea înfiinþãrii unei
societãþi mixte de alimentãri cu apã ºi irigaþii în Libia ºi Maroc.
În 12 iunie, în urma primirii lucrãrii de la I. Mocanu, „Însemnãri
despre spionajul tehnico-economic”, Ion Basgan va avea satisfacþia sã
constate cã, în ceea ce-l priveºte, problema este mult mai complicatã
ºi cu multe fire nevãzute care duc spre zone tenebroase ºi pline de
neprevãzut. Acest punct de vedere prezentat de autorul lucrãrii îi va
demonstra lui Ion Basgan, cã jocurile sunt fãcute ºi cã lupta este
inegalã ºi imposibil de câºtigat, în ceea ce priveºte intrarea în posesia
drepturilor de autor. Adversarul este mult mai puternic decât el, un
visãtor ºi un creator de progres, cu alte cuvinte pentru un inventator
naiv, aºa cum singur afirmase cândva cã este.
175
Gabriel I. Năstase
118
„Spre deosebire de cazul lui Gh. Constantinescu sau al lui
Henri Coandã, au existat ºi mai multe situaþii în care <<furtul de
inteligenþã>> a luat o formã tipicã de însuºire ilicitã a proprietãþii int-
electuale a inventatorilor români. În aceastã privinþã, ni se pare
elocvent exemplul inventatorului român Ion Basgan, adept entuziast al
sonicitãþii ºi discipol al lui Gh. Constantinescu.
Principalele brevete de invenþie ale inginerului Basgan sunt:
brevetul român nr. 22.789/1934 intitulat: <<Metodã pentru
îmbunãtãþirea randamentului ºi perfecþionarea forajului rotativ prin
rotaþie percutantã ºi prin amortizarea presiunii hidromecanice>> ºi
brevetul SUA nr. 2.103.137/1937 intitulat: <<Un nou sistem de foraj
care ia în considerare presiunea hidrostaticã ºi transmiterea energiei
sonice la distanþã prin utilizarea prãjinilor grele proporþionale ºi forajul
sonic>>.
Instituirea stãrii de beligeranþã intervenitã între România ºi
SUA la sfârºitul anului 1941 a avut drept efect ºi sechestrarea
bunurilor cetãþenilor români aflate pe teritoriul nord-american, iar print-
re aceste bunuri se numãrã ºi brevetul inginerului Basgan, pentru
folosirea cãruia marile trusturi petroliere ar fi trebuit sã plãteascã
inventatorului român redevenþele prevãzute de reglementãrile inter-
naþionale. Tocmai continuarea neîntreruptã a valorificãrii acestor
bunuri a fost motivul pentru care capitalurile ºi brevetele cetãþenilor
statelor aflate în rãzboi cu SUA au fost date în rãspunderea unui cus-
tode chemat sã le administreze ºi sã dea socotealã de veniturile rapor-
tate de ele la sfârºitul ostilitãþilor.
Dar brevetul inginerului Basgan a fost „uitat” de cãtre cei chemaþi sã
ia aceastã mãsurã, ceea ce a permis marilor companii petroliere
americane sã-ºi însuºeascã nestingherite rodul muncii ºi descoperir-
ilor inventatorului român ani ºi ani la rând, pãgubindu-l atât pe el, cât
ºi România de sume însemnate în devize. Pânã în prezent, nu s-au
gãsit modalitãþile practice sau juridice de reparare a acestor daune
cauzate de „omisiunea” pusã probabil la cale de cei direct intere-
saþi”.55 I. Mocanu, Însemnãri despre spionajul tehnico-economic,
Editura Militarã, Bucureºti, 1975.
176
119
Din pãcate jurnalul acestui mare om de tehnicã ºi de ºtiinþã se
încheie cu data de 27 septembrie 1975, când consemneazã cu nos-

talgie cã fiul sãu Sorin Basgan pleacã în armatã la Medgidia sã-ºi sat-
isfacã stagiul militar, cu termen redus pentru nouã luni.
ªi totuºi, în arhiva familiei Basgan a mai rãmas o corespon-
denþã între Ion Basgan, senatorul Eduard M. Kennedy ºi Comisarul
pentru Patente ºi Mãrci Înregistrate, C. Marshall Dann, pe care aceºtia
au avut-o în anul 1977.
Dr. Ion Basgan cu familia: Angela Basgan, Constantin (Dinu)

Basgan,
Sorin Basgan, Ion (Ginel) Basgan ºi Florentina (Tita) Basgan
177
Gabriel I. Năstase
120
178
121
SENATUL STATELOR UNITE
Stimate Domnule Basgan,

Sunt bucuros ca m-ati contactat si sper ca va voi putea fi de ajutor.
O solicitare privind acordarea unei atentii si consideratii speciale pen-
tru meritele acestei probleme a fost trimisa agentiei (potrivite/respons-
abile în domeniu).
Dupa cum stiti, astfel de solicitari pentru a fi solutionate temeinic si
complet, necesita timp. Va asigur ca va voi contacta din nou imediat
ce voi primi raspunsul agentiei.
179
Gabriel I. Năstase
122
Departamentul Statelor Unite pentru Comert
Oficiul de Brevete si Marci Înregistrate
Adresa: Comisarul pentru Patente si Marci
Înregistrate, Washington, D.C. 20.231
16 iunie 1977
Onorabilului Edward M Kannedy
Senator al Statelor Unite
Cladirea Federala John F. Kennedy
Centrul Guvernamental
Boston, Massachusetts 02.203
Stimate dle senator Kennedy,

Acesta este raspunsul la comunicarea dvs. din 11 mai 1977,
incluzând corespondenta de la Dr. Ion Basgan cu privire la brevetul
sau.
Oficiul de Brevete si Marci Înregistrate, din pacate, nu are jurisdictie în
chestiuni legate de încalcarea unui brevet si nu poate da sfaturi cu
privire la o posibila încalcare. Daca un patent este încalcat, cel breve-
tat se poate adresa pentru ajutor Tribunalului Federal adecvat. El
poate cere tribunalului un ordin de amânare care sa împiedice contin-
uarea încalcarii si el poate, de asemenea, sa ceara tribunalului sa
acorde despagubiri pentru încalcare.
Guvernul Statelor Unite poate fi dat în judecata pentru o încalcare a
drepturilor de brevet. Tribunalul pentru reclamatii are jurisdictia, în
baza prevederilor titlului 28 al Codului Statelor Unite, sectiunea 1.498
(a), asupra cazurilor unor brevete în care Statele Unite sunt date în
judecata pentru încalcare. Anumite agentii guvernamentale au, de
asemenea, autoritatea sa negocieze si sa rezolve plângeri privind
încalcarea de brevete, înainte ca actiunea sa fie intentata la Tribunalul
pentru Reclamatii.
Se pare ca drepturile de brevet ale Dr. Basgan au fost suprimate în
timpul celui de al II-lea Razboi Mondial, în baza Legii privind Custodia
Proprietatii Straine. Conform parerii Dr. Basgan, un Ordin al
Departamentului Justitiei din 1965 a restabilit drepturile sale. Sugerez
ca Dr. Basgan sa consulte un avocat pentru determinarea scopului
ordinului din 1965 si cum afecteaza el, daca este cazul, statutul de lim-
itari pe 6 ani al încalcarilor de brevete.
Sper ca aceasta informatie este folositoare.
Cu sinceritate,
C. Marshall Dann
Comisar pentru Paetnte si Marci Înregistrate
180
123
181
Gabriel I. Năstase
124
Stimate Domnule Senator Kennedy,
Am placerea sa va confirm primirea scrisorii din 19 mai, cu o oarecare

întârziere datorita serviciilor postale. Totodata, va informez ca si C.
Marshall Dann, reprezentantul Oficiului de Inventii si Marci, mi-a trim-
is o scrisoare pe 16 iunie 1977
Va multumesc pentru intentia Dvs. de a ma ajuta si va trimit lucrarea
Efectul Basgan si aplicatiile sale în tehnologia forajelor pentru
exploatarea surselor de energie subterane, spre consultare, publicare
si promovare în cercurile stiintifico-tehnice americane.
Din investigatiile mele am aflat ca o (Hotarâre) a Congresului SUA
poate stabili si completa valabilitatea drepturilor mele, în concordanta
cu the Divesting Order S.A. 838 of 1965 for the Patent 2.103.137
privind toate drepturile de autor, daunele si profiturile recuperabile
dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Hotarârea poate ordona compensarea totala, în concordanta cu
economiile de peste 30 miliarde dolari aduse economiei SUA doar în
17 ani de folosire legala a patentului sus-amintit.
V-as ramâne îndatorat daca mi-ati arata ce pot sa fac sau mi-ati indi-
ca persoana careia ma pot adresa pentru a rezolva problema mea.
Sunt încredintat ca toate costurile deduse vor fi acoperite din fructifi-
carea drepturilor recuperate si, desigur, sunt de parere ca întelegerea
noastra se bazeaza pe profit reciproc.
Sunt nevoit sa calatoresc în România pentru o luna de zile ca sa
rezolv câteva probleme privind apartamentul meu din Bucuresti, avari-
at de recentul cutremur de pamânt si de aceea va rog sa-mi trimiteti o
copie a raspunsului Dvs. la cea de-a doua adresa, pentru a evita orice
întârziere în receptionarea lui.
De asemenea, v-as fi îndatorat daca m-ati invita în SUA, în scopul
declarat de a discuta toate aspectele problemei sus-amintite, de a ne
informa reciproc si eventual, de a semna agrementul necesar realizarii
acestui proiect. Aceasta invitatie îmi va facilita formalitatile de obtinere
a vizei necesare calatoriei.
(Salutari si multumiri, ... semnatura)
182
125
Dr. ing. Ion Basgan alãturi de prof. ing. Emil Prager

ºi academician Matei Marinescu, la simpozionul
de la Muzeul Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida” (1980)
Dr. ing. Ion Basgan la Muzeul Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida”
(4 decembrie 1980)
183
Gabriel I. Năstase
127
ºi pentru evitarea efectelor de rezonanþã a vibraþiunilor în prãjinile de
foraj”.
Lucrarea reprezintã o foarte preþioasã contribuþie asupra
bazelor tehnico-ºtiinþifice ale sistemului de foraj „Rotary”.
Concluzia celor doi specialiºti, cu privire la valoarea teoreticã
ºi practicã a lucrãrii de doctorat, a fost extrem de favorabilã autorului,
iar decernarea diplomei de Doctor s-a fãcut în cadrul unei ceremonii
solemne, în prezenþa Ministrului României la Viena, dr. Caius
Bredniceanu, invitat special din partea rectoratului ºcolii. Cu aceastã
ocazie a fost arborat drapelul român, iar discursurile þinute au fost
reproduse în ziarele austriece ºi române (Obsersteirische
Volkszeitung, 8.VII.1933 ºi Universul, 16.VII.1933). Dupã obþinerea
titlului de doctor, Ion Basgan a lucrat onorific, ca ajutor de curs, la cat-
edra de studiul petrolului, fiind numit de Consiliul profesoral al
Academiei de Înalte Studii Comerciale ºi Industriale din Bucureºti la 26
ianuarie 1934 (Certificatul nr. 4.203 din 24 martie 1944). În felul aces-
ta Ion Basgan ºi-a croit drumul fãrã întoarcere, greu, dar glorios, al
activitãþii tehnice. Practica minierã ºi-a început-o în minele de cãrbuni
de la Seegraben – Leoben (Austria) ºi la minele de fier Eisenerz –
Steiermark (Austria).
Pentru a înþelege ºi a aprofunda problematica acestui dome-
niu de activitate, Ion Basgan a vizitat exploatarea lignitului de lângã
Viena, exploatarea minelor de magneziu de la Veitsch (Austria),
exploatarea sãrii de la Hallstadt – Salzkammergut (Austria), precum ºi
diferite exploatãri miniere din Austria, Germania, Polonia ºi România.
În vara anului 1924 a efectuat un stagiu de câteva luni în minele de
petrol din Pechelbron (Alsacia), studiind exploatarea petrolului prin
galerii. În iulie 1925, Ion Basgan s-a angajat ca inginer practicant la
societatea „Steaua Românã”. Pânã în anul 1932, Ion Basgan a „bãtut
cu piciorul” toate ºantierele petrolifere din þarã: Moreni, Mislea,
Ceptura, Moineºti, Gura Ocniþei, Câmpina, Scãioºi, Podenii Noi,
Boldeºti, Miglea ºi altele. Remarcându-se în activitatea pe care o
desfãºura cu pasiune ºi profesionalism, a urcat treaptã cu treaptã
scara ierarhiei profesionale: inginer ºef de secþie, inginer ºef de schelã
ºi director regional. Din certificatul de practicã pentru primul an, eliber-
at de societatea „Steaua Românã” ºi certificatul eliberat de Inspectele
Miniere Ploieºti ºi Moreni, pentru ºefia de exploatare în petrol ºi gaze
184
128
naturale, se poate aprecia evoluþia profesionalã a tânãrului Ion
Basgan.
Astfel, de la 25 iulie la 15 septembrie 1925, Ion Basgan a
lucrat la sondele nr. 18 ºi 22, sistem „Alianþa” din Pâscov – Moreni. De
la 15 septembrie la 15 octombrie 1925, ca lucrãtor sondor la sonda nr.
39, sistem „Alianþa”, în perimetrul de sud, Moreni. De la 15 octombrie
la 1 decembrie 1925, Ion Basgan îºi desfãºoarã activitatea ca inginer
ajutor al ºefului secþiunii din perimetrul de sud Moreni, având în lucru
sondele nr. 4, 6, 38, 39 ºi 44, toate sistem „Alianþa”. De la 1 decembrie
1925 la 1 ianuarie 1926, Ion Basgan este lucrãtor sondor la sonda nr.
208, sistem „Rotary”, din perimetrul nord nr. 2 C Moreni. Între 1 ian-
uarie ºi 1 aprilie 1926 este inginer ajutor al ºefului secþiunii de nord
Moreni, având în lucru sondele nr. 206, 208 ºi 210, toate funcþionând
cu sisteme tip „Rotary”. De la 1 aprilie la 15 aprilie 1926 Ion Basgan îºi
desfãºoarã activitatea în calitate de lucrãtor la confecþionarea instru-
mentelor de sondaje în ateliere centrale, iar de la 15 aprilie la 1 iulie
1926 ocupã funcþia de inginer ajutor al ºefului secþiunii din perimetrul
de sud Moreni, la sondele nr. 3, 4, 6, 38, 39 ºi 44 în sapã ºi sondele
nr. 8, 41 ºi 46 în montaj. De la 1 iulie la 25 iulie 1926, Ion Basgan
lucreazã în ºantierul Ceptura (Prahova) ca inginer ºef al secþiunii
ªoimescu, având în lucru sondele nr. 1, 2, 3 ºi 5 sistem „Indian” ºi
sonda nr. 10, sistem „Rotary”, iar în montaj sondele nr. 9 ºi 13, sistem
„Rotary”.
Ca inginer ºef de exploatare, în urma susþinerii examenului din
august 1926 ºi-a continuat activitatea ca inginer ºef de secþie, special-
izându-se în forajele „Rotary”, pe diferite ºantiere din þarã: Ceptura
(Prahova), Ochiuri (Dâmboviþa) ºi Moreni. În calitatea sa de inginer ºef
al echipei de foraj pentru explorãri, Ion Basgan a condus ºantierele
Podenii Noi (Prahova) ºi Scãioºi (Prahova), unde a sãpat (la Podeni)
câteva sonde „Rotary”, iar la Scãioºi patru sonde „Calix” de exploatare
ºi câteva sonde „Rotary”, ce au intrat în producþie.
În 1930 a fost numit director al exploatãrilor societãþii „Steaua
Românã” din judeþul Bacãu, cu schelele: Moineºti, Zemeº ºi Solon,
unde fiecare ºantier se compunea din mai multe zeci de sonde în pro-
ducþie ºi un numãr mai mic în foraj. În aceastã situaþie s-a aflat, print-
re altele ºi sonda nr. 29 Moineºti, care a constituit ºi prima încercare
pentru introducerea forajului „Rotary” în rocile tari din Moldova.
185
Gabriel I. Năstase
126
Inventatorul român Ion Basgan avea sã pãrãseascã aceastã

lume, pentru care a muncit ºi a creat enorm, în 15 decembrie 1980.
ACTIVITATEA TEHNICÃ
Absolvent al ªcolii Superioare de Mine ºi Metalurgie

(Montanistiche Hochschule 5, Leoben – Austria, Diploma nr. 10, 17
iulie 1925, echivalatã prin Proces-verbal nr. 44 din 22 aprilie 1926 de
Ministerul Lucrãrilor Publice ºi Proces-verbal nr. 1.902 din 13 februar-
ie 1961 de Comisia Superioarã de Diplome), Ion Basgan a fost ºef de
exploatare în industria petrolului ºi gazelor naturale începând cu 7 mai
1927 (Brevet nr. 39), ca urmare a practicii efectuate ºi a examenului
dat în august 1926 la Ministerul Industriei ºi Comerþului.
Ulterior, acumulând o serie de cunoºtinþe teoretice ºi practice,
ºi-a susþinut cu brio examenul de doctorat în 7 iulie 1933 la
„Montanistiche Hochschule”, Leoben, Austria, cu lucrarea „Die
Arbeitsweise und Form des Rotary Meissels in Erdölgesteine”. Ca
urmare, a obþinut titlul de doctor în ºtiinþele miniere (titlu echivalat de
Comisia Superioarã de Diplome din Ministerul Învãþãmântului cu nr.
1.279 din 30 decembrie 1965 ca „doctor inginer”) – DOKTOR DER
MONTANISTICHEN WISSEN-SCHAFFEN.
Lucrarea de absolvire a lui Ion Basgan a trezit un real interes
printre specialiºti, fiind reþinutã de comisie cu intenþia de a fi publicatã
în anuarul ºcolii ºi în Editura Hans Urban Viena. În acest sens, prof. dr.
ing. Pirkl ºi prof. ing. Fulglewicz, în raportul depus la rectoratul ºcolii,
menþionau urmãtoarele:
„Inginerul Basgan a avut ocaziunea sã observe în numeroase-
le sondagii Rotary executate în ºantierele petrolifere din România
modul de lucru al sapei Rotary ºi sã atragã atenþiunea asupra vibraþi-
ilor ritmice ce survin în prãjinile de foraj. În aprecierea justã a acestor
importante fenomene, stabileºte legile acestora, mai întâi pe cale prac-
ticã ºi apoi pe cale matematicã. Prin deducþiunile ºi concluziile sale,
inginer Basgan prezintã fororului tehnician reguli ºi formule pentru
justa dimensionare a sculelor de foraj, pentru presiunea de sãpare, cât
186
129
Experienþa ºi procedeul de lucru adoptat au fost ulterior utilizate în
Galiþia – Polonia.
În anul 1931 Ion Basgan a fost transferat la Câmpina, ca aju-
tor al inspectorului secþiei de foraj, conducând în felul acesta toate
lucrãrile de foraj ale tuturor ºantierelor societãþii.
Datoritã recunoaºterii responsabilitãþii ºi profesionalismului
sãu a obþinut din partea conducerii societãþii o serie de misiuni cu grad
mare de dificultate. În acest sens, se poate aminti instrumentaþia son-
dei nr. 11 Boldeºti, ce fusese foratã cu erupþie violentã în aer ºi sonda
nr. 471 Scorþeni – Mislea, cu dificultãþi la forajul „Rotary” de adâncime.
Activitatea depusã de specialistul Ion Basgan la societatea
„Steaua Românã” a constat în executarea a numeroase foraje: de
exploatare sau pentru sonde cu mari producþii. Aceastã activitate prac-
ticã a constituit pentru Ion Basgan un vast câmp de cercetãri ºi expe-
rienþe din punct de vedere geologic ºi tehnico-economic, soldate în
final cu elaborarea de importante lucrãri de specialitate în acest dome-
niu.
În perioada 1932-1933 Ion Basgan, ca referent al secþiei
petrolului ºi minelor ºi ca membru fondator al „Asociaþiei Economice
pentru Studiul Conjuncturei din România” a luat parte la conducerea
secþiei petrolului ºi minelor, publicând o serie de cronici ºi sinteze eco-
nomice asupra întregii industrii petrolifere ºi ale industriei extractive,
stabilind cadrul statistic pentru urmãrirea diferitelor ramuri ºi fenomene
ale acestor activitãþi industriale ºi economice. Aºa cum am precizat
anterior, în calitatea sa de referent la secþia petrolului ºi minelor, Ion
Basgan a excelat prin prezentarea deficienþelor politicii petrolifere a
României faþã de trusturile mondiale. Cu acest prilej, Ion Basgan a
elaborat cadrul general pentru o politicã economicã independentã prin
naþionalizarea industriei petrolifere ºi industrializarea þãrii.
Concomitent cu activitatea depusã, mai sus evidenþiatã, a stabilit con-
tacte cu institutele de conjuncturã similare din strãinãtate, vizitând
institutele de la Viena, Paris ºi Londra. În anul 1933 a fost numit de
Ministerul Industriei ºi Comerþului delegat oficial al României la primul
Congres mondial al petrolului de la Londra. Cu ocazia acestei numiri,
Ion Basgan a luat cuvântul în numele României la deschiderea
Congresului ºi a participat la dezbateri, prezentând rezultatul
cercetãrilor ºtiinþifice asupra completãrilor principiului lui Arhimede ºi a
187
Gabriel I. Năstase
130
transmiterii energiei sonice prin garnitura de forare. Revista „The
Petroleum Times” din 22 iulie 1933 a publicat o dare de seamã a
primului Congres mondial al Petrolului de la Londra ºi o fotografie a
participanþilor oficiali, delegaþi ai diferitelor þãri ale globului, precum ºi
un rezumat al comunicãrii lui Ion Basgan. Aflat la Londra, Ion Basgan
a urmat simultan cursurile de varã pentru strãini ale Universitãþii ºi a
cercetat viaþa tehnicã ºi economicã petroliferã mondialã, în raport cu
cea a României.
Cronicile publicate prin „Institutul de conjuncturã, precum ºi
conferinþele ºi lucrãrile publicate la înapoierea sa în þarã cu privire la
politica petrolierã a României au fost relevante ºi au servit drept instru-
ment de lucru pentru conducãtorii economiei româneºti.
În cursul anilor 1933-1944, Ion Basgan, în calitatea sa de aju-
tor de curs pe lângã Catedra de studiul petrolului a prof. univ. Dr. ing.
V. Iscu de la Academia de Înalte Studii Comerciale ºi Industriale din
Bucureºti, a predat un curs despre „Rentabilitatea întreprinderilor
petroliere”.
În anul 1934 a preluat conducerea tehnicã (15 decembrie
1934 – 13 mai 1941) ºi, ulterior, pe cea administrativã (13 mai 1941 –
31 decembrie 1943) a unei societãþi petroliere, „Societatea Petroliferã
Românã”, atunci constituitã, cu un capital mic, intern. Timp de nouã
ani, respectiv pânã în 1944, folosindu-se de mijloace financiare ºi
tehnice reduse, dar dublate de o activitate intensã atât în conducerea
lucrãrilor de ºantier, cât ºi a conducerii societãþii, Ion Basgan a reuºit
sã creeze o întreprindere petroliferã prosperã, cu o producþie zilnicã de
10-14 vagoane ºi cu un important inventar de foraj ºi producþie. În
cadrul societãþii mai sus amintite s-au deschis trei ºantiere de pro-
ducþie: schela Piscuri – Moreni, cu sondele nr. 2A, 3, 4, 5 ºi 6, cu un
metraj total de 9.481 m ºi o producþie de 186.444 tone; schela
Ghirdoveni – Prahova, cu sondele nr. 471, 412 ºi 473, cu un metraj
total de 5.799 m ºi o producþie de 76,991 tone; schela Rãzvad –
Dâmboviþa, cu sonda nr. 1, cu un metraj de 1,794 m ºi o producþie de
2.782 tone. În anul 1937, Ion Basgan avea sã participe la cel de-al
doilea Congres Mondial al Petrolului, la Paris, prezentând o serie de
aplicaþii ale brevetelor de invenþie referitoare la noile metode moderne
de foraj. În articolul publicat în „Analele Minelor” nr. 7 din 1938, intitu-
lat „Noi progrese în tehnica forajului prin procedeul Dr. Basgan” sunt
188
131
prezentate o serie de date tehnice ale recordurilor realizate, cu scopul
de a promova experienþa acumulatã în acest domeniu. Tot prin

„Societatea Petroliferã Românã” s-au executat, pentru serviciile
armatei, zece sonde de exploatare pentru apã, în rocile dificile ale
Dobrogei. ªi în acest domeniu Ion Basgan a punctat o serie de
aspecte în cadrul Congresului A.G.I.R. din 1943, prin intermediul temei
„Problema apei în Dobrogea” ºi la „Academia de ªtiinþe” din România
cu tema „Alimentarea cu apã a Dobrogei”. De asemenea, ca adminis-
trator – delegat unic al societãþii „Igienco” – a exportat cearã de petrol
ºi a acoperit cu acest produs, nevoile armatei în perioada 1941-1943.
Concomitent cu activitãþile mai sus prezentate, Ion Basgan a
fost numit în 1940 de Ministerul Economiei Naþionale (decizia nr.
142.583/1940) consilier tehnic pe lângã Comisariatul Petrolului, recent
înfiinþat, ca specialist în problemele forajului ºi exploatarea ºantierelor.
Totodatã, Ministerul Propagandei l-a invitat (prin adresa nr.
1.454/1940) sã întocmeascã lucrarea „Petrolul ºi Gazele Naturale ale
României”. În acelaºi an, 1940, în luna iulie, Ion Basgan a primit din
partea profesorului Dr. A. Benz din Berlin invitaþia de a colabora la un
numãr festiv al revistei „Oel und Kohle” pentru petrolul din sud-estul
Europei. Invitaþia a fost onoratã prin publicarea a douã articole în
cadrul revistei mai sus amintitã, în care au fost evidenþiate progresele
realizate de inginerii români în industria petroliferã.
Activitatea lui Ion Basgan se caracterizeazã prin aceea cã s-a
desfãºurat de cele mai multe ori în domenii noi ºi a dat întotdeauna
rezultate economice bune. Lucrãrile cu caracter tehnic, economic ºi
politic publicate în perioada 1933-1949, prin care Ion Basgan a com-
bãtut politica trusturilor mondiale petrolifere în România, cât ºi proce-
sul ce a existat între Ion Basgan ºi trusturi pentru invenþiile realizate,
nu i-au permis acestui patriot român sã lucreze în cadrul marilor între-
prinderi petrolifere.
Cu ocazia elaborãrii legii petrolului din 1942, a fost solicitat ca
specialist, de Uniunea Naþionalã a întreprinderilor petrolifere pentru a
apãra interesele economiei naþionale faþã de tendinþele acaparatoare
ale grupurilor germano-fasciste, prin analizarea proiectelor ºi formula-
rea amendamentelor necesare, care au fost introduse în decretul-lege
apãrut la 17 iulie 1942.
Lupta dusã pentru apãrarea intereselor patriotice a fãcut din
189
Gabriel I. Năstase
132
Ion Basgan „victima unor persecuþii politice din partea guvernelor fas-
ciste” (conform adeverinþei anexate 053537/21.VI.1957, eliberatã de
Ministerul Afacerilor Interne).
În anul 1943 a fost numit consilier tehnic la societatea „Mica”
pentru exploatarea structurilor ºi þinuturilor petrolifere. Efectueazã la
aceastã societate sondajele de explorare la cãrbuni, descoperind,
totodatã, zãcãminte importante de apã în subsolul Dobrogei.
De aceea, în perioada 1944-1949, pe Ion Basgan îl regãsim la
diverse întreprinderi, ulterior încadrate la Ministerul Metalurgiei (con-
silier tehnic la Societatea „Mica”; la Societatea „Aur”, unde în 1948 a
contribuit substanþial la creºterea producþiei de mercur cu 300 la sutã;
ºef de serviciu la Centrala Auro-argintifierã).
Între anii 1949-1951, Ion Basgan a lucrat la Sovromcãrbune,
unde a colaborat la exploatarea cãrbunilor din Valea Jiului prin sonda-
je. Aici a avut o contribuþie importantã în activitatea de producþie, prin
introducerea tuburilor grele pentru asigurarea verticalitãþii sondelor ºi
reducerea instrumentaþiilor, inovaþie acceptatã de Direcþia Investiþiilor
ºi Inovaþiilor (Proces-verbal nr. 44 din 22 iunie 1953). Ulterior, apli-
carea inovaþiei a fost generalizatã ºi la alte sonde de foraj din þarã
(Proces-verbal nr. 99 din 20 noiembrie 1953). Din expertizele efectu-
ate ºi, ulterior, depuse la Direcþia Investiþiilor ºi Inovaþiilor a rezultat, ca
urmare a aplicãrii în producþie a inovaþiei mai sus amintite, o economie
de 10-15% la explorãri, respectiv peste 30 milioane lei anual. În plus,
pentru Uzina Republica inovaþia a reprezentat un produs nou.
Pentru acest efort considerabil, Ion Basgan a fost recompen-
sat cu suma de 5.000 lei (în 1954). În anul 1951 Ion Basgan a lucrat
ca ºef de serviciu la Industrialexport pentru utilaje petroliere, iar în
1952 s-a transferat la Sovrompetrol. La înfiinþarea Sovromutilaj petro-
lifer în anul 1952, Ion Basgan este angajat ca inginer principal la
Serviciul tehnic din Direcþia generalã ºi exploatarea sondelor. Ca del-
egat din partea Sovromutilaj petrolifer, Ion Basgan participã în 31
octombrie 1953 la Ploieºti, în cadrul ASIT (Asociaþia Inginerilor ºi
Tehnicienilor) la consfãtuirea pe þarã a inginerilor, tehnicienilor ºi sta-
hanoviºtilor din industria petroliferã. Cu aceastã ocazie s-a constatat
cã la sondele româneºti existã în mod obiºnuit devieri cuprinse între
11-33 grade. În plus, nu se þine seama de presiunea arhimedianã, nu
se combat vibraþiile din garnitura de forare, iar accidentele de fund
190
133
sunt foarte numeroase. În urma acestor constatãri ºi pentru reme-
dierea lor s-a propus utilizarea ºi experimentarea noilor metode

Basgan de sãpare a sondelor.
Prin desfiinþarea Sovromutilaj petrolifer, în noiembrie 1954, Ion
Basgan se transferã la Ministerul Agriculturii, având ca obiect de activ-
itate organizarea activitãþii de proiectare ºi execuþie a forajelor hidro-
logice ºi alimentãrilor cu apã a unitãþilor economice din subordinea
Ministerului Agriculturii.
Ca inginer proiectant principal în cadrul Institutului de proiec-
tãri ºi construcþii agricole (I.P.C.A., ulterior I.S.P.A.), ºef al serviciului de
foraje al comisiei de coordonare a forajelor din Ministerul Agriculturii ºi
apoi ca inginer specialist în cadrul Comitetului de Stat al Apelor
(C.S.A., ulterior I.P.A.C.H.) Ion Basgan a dus timp de 12 ani o muncã
titanicã de pionierat pentru alimentarea cu apã a unitãþilor economice
ale agriculturii ºi mediului rural, realizând în acest sens peste 1.000
uzine de apã.
De asemenea, a elaborat principiile ºi instrucþiunile de
proiectare ºi execuþie a forajelor hidrologice pentru unitãþi economice
din agriculturã ºi mediul rural, iar ca preºedinte al comisiei de coor-
donare a forajelor ºi membru în consiliul tehnico-ºtiinþific al I.S.C.H. din
Consiliul de Stat al Apelor, a avizat ºi adaptat la realitatea terenului,
studiile ºi proiectele hidrologice.
A condus ºi coordonat studiul ºi alimentarea cu apã a întregii
regiuni Constanþa, Bãrãganul ºi nordul Moldovei.
Pe parcursul anului 1965 a întocmit ca ºef de proiect complex,
„Studiul eficienþei captãrilor de apã subteranã”, coordonând activitatea
celor trei institute: I.P.A.C.H., I.S.P. ºi I.S.C.H., care au colaborat la
întocmirea acestui studiu.
Ca urmare a rezultatelor obþinute prin lucrãrile realizate de
cãtre Ion Basgan, Preºedintele Sfatului popular regional Constanþa, în
adresa nr. 3.439 din 15 septembrie 1959, cãtre ministrul agriculturii
Cosma, recunoaºte meritele lui Ion Basgan în ceea ce priveºte ridi-
carea standardului de viaþã al Dobrogei ºi al Litoralului, solicitând în
continuare asistenþã din partea specialistului Ion Basgan. De fapt, în
revista Hidrotehnica nr. 1 ºi nr. 8 din 1958, se menþioneazã urmã-
toarele: „Este primul specialist în lucrãri de foraje care a executat o
serie de lucrãri ce au condus la identificarea pânzelor de apã de
191
Gabriel I. Năstase
134
adâncime din Dobrogea.
Este referentul care a susþinut la guvern studiul preliminar
întocmit de I.P.C.A. în anul 1965 pentru alimentarea regionalã a
Dobrogei. Este preºedintele Comisiei de coordonare a forajelor din
cadrul Ministerului Agriculturii ºi Silviculturii ºi ne poate fi de cel mai
mare folos în executarea lucrãrilor noastre”.
În afarã de activitatea tehnicã ºi administrativã pe care o
desfãºura în ritm alert, impus de necesitãþile economiei naþionale, dar
ºi de interesele societãþilor pe care le-a condus, Ion Basgan a mai avut
forþa spiritualã sã fie colaborator la diferite reviste: • Bulletin de la
Section Scientifique – Academie Roumaine; • Buletinul Societãþii
Politehnice; • Natura; • Öel und Kohle, Berlin; • Buletinul Institutului
Român de Energie (I.R.E.); • Buletinul Institutului de Conjuncturã
(I.R.C.); • Buletinul A.G.I.R.; • Indusrie ºi Comerþ (Industrie und
Handelszeitschrift); • Internationale Zeitschrift für Bohrtechnik – Erdöl,
Bergban und Geologie, Wien; • The Petroleum London – New York; •
Libertatea º.a.
Se poate concluziona cã activitatea depusã de Ion Basgan a
fost caracterizatã de un mare dinamism dar ºi de vigoare în abordarea
nemijlocitã a unor domenii noi. Evident, rezultatele nu au întârziat sã
aparã, iar efectele economice au contribuit la prosperitatea între-
prinderilor pentru care a lucrat, a Economiei ºi Apãrãrii Naþionale, a
propriilor sale interese, dar ºi a ºtiinþei. În plus, prin publicaþiile editate,
personalitatea lui Ion Basgan a cãpãtat noi dimensiuni prin aprecierea
de cãtre prestigioase foruri de culturã din þarã ºi strãinãtate a fondului
de idei enunþate de ilustrul savant.
Recunoaºterea sa ca om ºi specialist a fost fãcutã prin
numeroase premii, recenzii ºi reproduceri ale unor articole în diferite
publicaþii strãine ºi româneºti. De remarcat cã lucrãrile sale tehnice,
geologice ºi economice sunt citate sau introduse ºi la cursurile univer-
sitare, atât în þarã, cât ºi în strãinãtate, de profesori renumiþi ca
Fuglewicz – Austria (Leoben); L. Mrazec, I. Simionescu, V. Madgearu
– România; Wiliam Harvey Emmons – SUA º.a.
În acest sens meritã sã prezentãm câteva din lucrãrile unor
autori români ºi strãini, care au cuprins elemente de referinþã din
lucrãrile profesorului Ion Basgan:
• „MONITEUR DU PETROLE ROUMAIN” (Nr. 228 din 1930,
192
135
Cronica tehnicã, pag. 279, recenzii asupra lucrãrii: „Exploatãrile petro-
lifere de pe Valea Teleajenului”); • „ANNALES DES MINES DE

ROUMANIE” (Nr. 3 din 1 februarie 1932, „Tehnica în Industria Românã
de petrol”, pag. 99); • ING. ST. PREDESCU („Buletin A.G.I.R.”, Vol. 14,
1932, Nr. 12, pag. 182); • „BULETINUL A.G.I.R.” (Aprilie 1933, pag.
228-229, Ing. C. Rãuþ, recenzii despre: „Acþiunea ºi forma Sapei
Rotary în rocile formaþiunilor de petrol din România”); •THE PETRO-
LEUM TIMES” (Special Congress Issue, 27 iulie 1933, pag. 133,
London, despre: „Scientifique Considerations Of The Technique Of
Modern Drilling”); • PROFESOR ING. T. FICªINESCU (prefaþã la
lucrarea: „Acþiunea ºi forma Sapei Rotary în rocile formaþiunilor de
petrol din România”); • „WORLD PETROLEUM” (New York – London,
Suplimentary Issue, Iuly 1933, pag. 43); • „L’INDEPENDANCE
ROUMAINE” (21 Septembrie 1933); • ING. GEORGE CONSTANTI-
NESCU (prefaþã la lucrarea: „Die Arbeitsweise und Form des Rotary
Meissels in Erdoelgesteine”, Viena, 1934):
„Tratatul pe care domnul Basgan ni l-a prezentat asupra
fenomenelor vibratorii la forajul rotary reprezintã o problemã importan-
tã a cãrei soluþie ne apare de nerezolvat la prima vedere. S-ar putea
spune cã problema a fost astfel tratatã încât îndreptãþit ºi dinainte s-a
admis cã fenomenele descrise reprezintã rezultatul unui fenomen
vibrator armonic continuu, cu una sau douã frecvenþe, în timp ce real-
itatea ar putea fi un fenomen schimbãtor cu frecvenþe multiple sau
chiar cu frecvenþe schimbãtoare ºi, prin urmare, imposibil de a fi cerc-
etate prin analiza matematicã. Totuºi, la citirea acestui tratat nu trebuie
neglijat cã domnul Basgan, ca urmare a experienþelor sale practice,
pleacã de la observaþia rezultatelor obþinute care i-au dovedit cã în
realitate intervine un fenomen vibrator continuu care corespunde ºi
calculelor ce au fost fãcute pe baza rezultatelor obþinute ale teoriei
sonice. Acesta este un important pas înainte, cãci atunci când incluzi
observaþiile scoase din experienþe într-o simplã teorie matematicã se
pot uºor calcula, ceea ce practica nu aratã niciodatã”.
• „THE PETROLEUM TIMES” (London, 19 Ianuarie 1935.
Developments in Oilfield Equipment During, 1934, William J. Wigney
– Directorul pentru Europa, The National Supply Corporation); • PROF.
WILIAM HARVEY EMMONS (USA, „Geology of Petroleum”, pag. 94,
reproduce din lucrarea „Regiunea petroliferã Moreni – Gura Ocniþei”);
193
Gabriel I. Năstase
136
• PROF. KREJCI GRAF (Freiberg – Bergakademie, „Neues Jahrbuch
für Mineralogie, Geologie und Paläontologie”, Jahrgang, 1934, p. 771);
13 PROF. ING. C. BUªILÃ („Buletin I.R.E.”, anul III, Nr. 4, discuþii
asupra Conferinþei „Politica petrolului în funcþie de situaþia explorãrilor
ºi problema combustibilului”); • PROF. ING. T. FICªINESCU („Buletin
I.R.E.”, anul III, Nr. 4, discuþii asupra Conferinþei „Politica petrolului în
funcþie de situaþia explorãrilor ºi problema combustibilului”); • DR. ING.
ARCADIAN („Organizarea Economiei Naþionale”, Rapoartele
Generale A.G.I.R., Congres 1934 – Galaþi); • PROF. SP. IACOBESCU
(„Buletin I.R.E.”, anul III, Nr. 4, discuþii asupra Conferinþei „Politica
petrolului în funcþie de situaþia explorãrilor ºi problema combustibilu-
lui”); • ING. T. P. GHIÞULESCU („Buletin I.R.E.”, anul III, Nr. 4, discuþii
asupra Conferinþei „Politica petrolului în funcþie de situaþia explorãrilor
ºi problema combustibilului”); • PROF. ING. C. BUªILÃ (Cuvântare cu
ocazia aniversãrii a 10 ani de existenþã a Institutului Român de
Energie, „Buletin I.R.E.”); • ING. C. CRISTEA („Buletin A.G.I.R.”, Nr. 6
din 1934, p. 271); • „CURENTUL” (25 aprilie 1935); • S.I. SISCENKO
(1935, Baku-Moscova, despre „Bazele ºtiinþifice ale metodelor mod-
erne de foraj”)
Cu acest prilej, autorul menþionat prezintã lucrarea lui Ion
Basgan ca pe o lucrare care traseazã calea abordãrii raþionale a
fenomenelor dinamice ce se produc în prãjinile de foraj în procesul
forãrii sondelor petroliere. Vibraþiile care se produc la pomparea flu-
idului de foraj se transmit garniturii de foraj ºi, în anumite condiþii, afec-
tând rezistenþa prãjinilor, pot constitui cauza avariilor. Ion Basgan,
susþine S.I. Siscenko, a studiat aceste fenomene, pânã atunci foarte
puþin cercetate ºi a ajuns la concluzia cã vibraþiile, prin reglarea pre-
siunii de apãsare sau cursei pompelor, pot fi stãpânite, dirijate ºi
reglate în aºa fel, încât sã fie utilizate la mãrirea vitezei de avansare a
sapei. S.I Siscenko subliniazã cã experienþele efectuate în U.R.S.S. la
Az.N.I.I. (Institutul de Cercetãri ªtiinþifice din Azerbaidjan) au confirmat
faptul cã sapa care a încetat avansarea, sub acþiunea vibraþiilor longi-
tudinale, a început din nou sã avanseze. Autorul prefaþei precizeazã
cã practica forajului din America aratã, de asemenea, cã prin reglarea
presiunii ºi cursei pompelor forerul poate varia viteza forajului.
„Prezenta lucrare oferã o imagine primitivã a fenomenului de vibraþii în
prãjini. Concluziile autorului, în mare parte, suferã de afirmaþii nefon-
194
137
date, adesea fiind excesiv de elementare ºi, dacã se poate exprima
aºa, vulgarizeazã fenomenul ºi imaginea acestuia (de exemplu, negli-

jarea influenþei masei garniturii de prãjini etc.)”. În continuare, autorul
articolului menþioneazã cã fiind una din primele încercãri de a gãsi
rezolvarea (fondarea) matematicã a problemelor dinamice ale foraju-
lui, expunerea lui Ion Basgan este valoroasã prin faptul cã atrage
atenþia specialiºtilor noºtri din foraj ºi cercetare ºi o îndreaptã asupra
cercetãrii mai serioase a fenomenului de vibraþii a prãjinilor de foraj.
• „DIMINEAÞA” (1 Octombrie 1935); • „ANNALES DES MINES DE
ROUMANIE” (Nr. 3, Martie 1936, pag. 143); • PROF I. SIMIONESCU
(„Þara noastrã” pag. 354 ºi 362); • PROF. DR. L. MRAZEC (Raportul
depus la „Academia Românã” pentru premierea lucrãrii „Politica
petrolului în funcþie de situaþia exploatãrilor ºi problema combustibilu-
lui” în sesiunea 1936); • „UNIVERSUL” (24 Noiembrie 1937); •
„BULETIN A.G.I.R.” (Mai 1938, Cronica tehnicã, despre: „Tehnica ºi
Interpretarea ªtiinþificã a sistemului de Foraj Rotary”); • „PETROLEUM
TECHNOLOGIST LONDON” („New Fields in Romania”, 1938); •
PROF. DR. M. HENGELEIN – Karlsruhe („Neues Jahrbuch für
Minerologie, Geologie und Paläntologie”, Jahrgang, 1938, pag. 254-
255); • PROF. DR. V. PHILIPSBORN Freiberg-Bergakademie („Neues
Jahrbuch für Minerologie, Geologie und Paläntologie”, Jahrgang,
1938, pag. 255); • Ing. V. PETRESCU-LIVADEA (în „Analele minelor
din România”, Nr. 7, 1938, „Noi progrese în tehnica forajului prin pro-
cedeul Dr. Basgan”)
Autorul relateazã rezultatul aplicãrii invenþiilor lui Ion Basgan
la sãparea sondei nr. 471 petroliere (în 1938), aparþinând Societãþii
Creditul Minier. Sãparea a fost efectuatã de Societatea Petrolierã
Românã care a obþinut un record în ceea ce priveºte viteza de
înaintare a sapei.
Cu ajutorul pompei de noroi (fiind utilizate 15 x 7 3/4 x 20 þoli
ºi masã de 25 1/2) cu un debit mare s-au realizat variaþii mari de pre-
siune în circuitul fluidului de foraj, acul manometrului deplasându-se,
indicând la fiecare cursã de piston a pompei în domeniul 10-30 at.,
respectiv 10-50 at. în gaura sondei cu prãjini de 4 1/2 þoli.
Astfel, s-au obþinut pulsaþiile vibratoare percutante transmise
sapei în timpul rotirii concomitente acesteia.
De asemenea, au fost utilizate drillcolare proporþionale, calcu-
195
Gabriel I. Năstase
138
late conform procedeului Basgan, a cãror greutate era luatã de aprox-
imativ 0,15% din greutatea garniturii prãjinilor de foraj. Din compara-
rea rezultatelor obþinute prin utilizarea brevetelor Basgan la forarea
sondei 471 cu rezultatele obþinute la o sondã foratã în apropiere (deci
în condiþii identice în privinþa formaþiunilor geologice) prin mijloace
obiºnuite, a rezultat cã viteza de avansare la forarea sondei 471 a fost
mai mare de 33,8% faþã de cealaltã. În primul caz media de metri foraþi
a constituit 64 m/zi, iar în al doilea – 36 m/zi.
Luând în considerare faptul cã diametrul sapei în primul caz a
fost mai mare (310-290 mm, faþã de 216 mm) avantajul realizat se
mãreºte proporþional cu diferenþa dintre sape.
Analiza rezultatelor practice la aplicarea invenþiilor lui Ion
Basgan, în afarã de viteza mãritã de foraj, a permis constatarea unei
bune gãuri de sondã, cu verticalitate perfectã (o înclinaþie de 0,5 gr. la
1.786 m adâncime).
Datoritã întrebuinþãrii prãjinilor grele proporþionale cu
diametrul ºi lungimea mãritã faþã de cele întrebuinþate pânã la efectu-
area experienþei s-a obþinut o gaurã perfect verticalã, la care aproape
cã nu s-a simþit nevoia de corectare la tubarea acesteia.
Autorul subliniazã progresul realizat în tehnica forajului prin
aplicarea brevetelor Basgan.
• „ROMÂNIA” (2 mai 1939); • „ARGUS” (19 mai 1939); • PROF. V.
MADGEARU („Evoluþia Economiei Româneºti”, pag. 104 ºi 105); •
PROF. DR. L. MRAZEC (prefaþã la lucrarea „Petrol ºi Gaze Naturale”);
• PROF. DR. L MRAZEC („Curs general de minerale ºi roci”, partea a
II-a, pag. 411); • „BULETIN A.G.I.R.” (9 octombrie 1940, pag. 193, Ing.
C. Cristea, despre „Industria de petrol ºi spiritul vremurilor noi”); •
ITALO ZINGARELLI- „LA STAMPA” – ROMA (6 noiembrie 1940,
„Cisterne Tricolori Sul Danubio”); • PROF. GH. LEON („Analele
Economice ºi Statistice”, Vol. 24, Anul 1941, Nr. 1-3, pag. 112); • „THE
JORNAL OF THE PETROLEUM TECHNOLOGIST” (Iuly 1943, pag.
279-280, Nr. 127); • PROF. DR. ING. M. STAMATIU (în „Buletin
A.G.I.R.”, octombrie 19434, despre „Problema apei în Dobrogea” ºi
„Principiile politicei economice în legislaþia petrolierã din România”); •
Ing. P. J. BERNHARDT (în Bulletin de l’Association Française des
Techniciens du Pétrole, Paris 1946, nr. 60, despre „Rolul ºi greutatea
prãjinii grele în timpul forajului”);
196
139
• Ing. P. J BERNHARDT (în Bulletin de l’Association Française des
Techniciens du Pétrole, nr. 60, 1946; „Elasticité et resistence des

longues colonnes creuses utilisées dans le foragge des ouits pro-
fonds”)
Autorul prezintã anumite aspecte despre elasticitatea ºi rezis-
tenþa coloanelor lungi întrebuinþate în forajul sondelor adânci. El
menþioneazã cã aceastã problemã, precum ºi fenomenele care se pro-
duc în gaura sondei au fost prezentate de Ion Basgan în comunicarea
sa la Congresul Mondial al Petrolului, în 1937. din lucrarea lui P. J.
Bernhardt rezultã aprecierea procedeului de foraj cu utilizarea
prãjinilor grele proporþionale necesare combaterii efectului arhimedian
ºi reducerii zonei comprimate ca urmare a coborârii zonei neutre prin
greutatea suplimentarã a prãjinilor grele în partea inferioarã a garniturii
de foraj.
• I. L. STOUP (în The Oil and Gas Journal, SUA, 22 ianuarie 1948,
pag. 62-63, despre „Drillcolars, their use and manufacture”
Autorul deduce cã un flambaj prematur al prãjinilor de foraj ºi
devierea sondelor poate fi prevenit prin adãugarea unor greutãþi
adiþionale care acþioneazã asupra sapei utilizând drillcolare mai grele.
La calcularea greutãþii necesare menþinerii prãjinilor de foraj în tensi-
une se ia în considerare greutatea specificã a noroiului de foraj în
noroaiele mai grele, greutatea drillcolarelor fiind mai mare, proporþion-
al cu îngreunarea acestora. Prin urmare, pentru asigurarea funcþionãrii
prãjinilor de foraj în domeniul zonei tensionate, autorul recomandã uti-
lizarea drillcolarelor de 50% mai grele faþã de greutatea c se aplicã de
obicei pe sapã.
• MURRAY F. HAWKINS ºi NORMAN LAMONT (în Drilling and
Production Practice, SUA, Vol. 10, nr. 6, 1949, pag. 358-369; „The
Analysis of Axial Strosses in Drill Stems”)
Autorii prezintã un studiu amplu privind rezistenþa prãjinilor de
foraj, inclusiv interpretarea matematicã a eforturilor ºi tensiunilor
exercitate de garnitura de prãjini suspendatã în fluidul de foraj.
Bazându-se pe experienþele de laborator ºi mãsurãtorile efectuate cu
aparate de precizie, autorii ajung la concluzia cã partea inferioarã a
prãjinilor de foraj este supusã eforturilor de compresiune rezultate din
fenomenul de plutire ºi trecând printr-o secþiune neutrã, eforturile îºi
schimbã semnul, crescând de la zero la maximum în direcþia ascen-
197
Gabriel I. Năstase
140
dentã.
Pentru a elibera prãjinile de foraj de zona compresionatã este
necesarã doar coborârea secþiunii neutre ºi aducerea acesteia în
partea superioarã a prãjinilor grele. Autorii concluzioneazã: „Din
lucrãrile teoretice ºi experimentale efectuate ºi în lumina lucrãrii lui
Handelman, rezultã cã în garnitura de prãjini de foraj suspendate în
fluidul de foraj, în cazul în care garnitura este insuficient îngreuiatã cu
drilcolare, existã secþiune neutrã (zona neutrã) deasupra cãreia
prãjinile se aflã în tensiune ºi sub aceasta prãjinile sunt sub compre-
siune. Aceastã compresiune este efectiv prezentã ºi contribuie la pro-
ducerea avariilor (în prezent cele mai frecvente sunt avariile datoritã
oboselii) în acelaºi mod ca ºi greutatea excesivã aplicatã pe sapã.
Aceasta trebuie corectatã prin utilizarea unui numãr suficient de drilco-
lare (prãjini grele) ca acestea sã cuprindã sarcinile de compresiune
rezultate din forþele hidrostatice de plutire ºi greutatea transmisã
sapei”.
• RAPORTUL DIRECÞIEI D INVENÞII ªI INOVAÞII de pe lângã
Consiliul de Miniºtri, cãtre Ministerul de Externe pentru recuperarea
sumelor rezultate din aplicarea brevetului SUA, Nr. 12.809/28
octombrie 1953.
• ROSS BASSINGER (în The Oil and Gas Journal, SUA, 12 octombrie
1956)
Autorul se referã la tehnica utilizãrii percuþiilor cu o tehnicã
cunoscutã, în domeniul cãreia au lucrat cei mai buni specialiºti ai fora-
jului (fãrã sã citeze vreun nume). Se menþioneazã necesitatea cãutãrii
metodelor noi ca sã þinã preþul de cost în limite acceptabile, în vederea
pãtrunderii în zãcãminte de þiþei mai adânci.
Practica doveditã în trecut a percuþiilor atât în industria
minierã, cât ºi în industria petrolierã a fãcut ca mai mulþi specialiºti sã-
ºi îndrepte atenþia spre utilizarea percuþiilor la „atacul frontal” (talpa
sondei) în obþinerea economiilor la forarea sondelor. Concret, acest
lucru s-a realizat prin combinarea forajului rotativ ºi a celui percutant
(„... reþinând avantajele inerente ale forajului rotary ºi adãugând avan-
tajele cunoscute ale percuþiilor”).
Autorul a elaborat în câteva variante un dispozitiv de realizare
a percuþiilor ce se transmiteau pe sapã folosind ca sursã de acþionare
a acestuia fluidul de foraj.
198
141
Ultima variantã a dispozitivului reprezintã o barã – ciocan,
care se deplaseazã în direcþiile ascendentã-descendentã sub acþiunea

fluxului în jos ºi acþiunea unui arc – în sus, la coborârea barei real-
izându-se o loviturã pe sapã printr-o piesã intermediarã legatã de
aceasta. Frecvenþa de deplasare a barei-ciocan a fost de 300-1800 m
pe minut.
Dispozitivul a fost încercat ºi s-a dovedit eficient mai ales la
forarea în formaþiunile de roci dure ºi friabile, în care viteza de foraj
folosind metode uzuale este foarte micã. Autorul menþioneazã firmele
ºi persoanele care s-au ocupat de aceastã problemã contribuind la
experimentarea dispozitivului: Shell Oil Co.; Stanolid Oil & Gas Co.;
Humble Oil & Refining Co.; Atlantic Oil & Reining Co.; Slick-Urschel Oil
Co,; Magnolia Petroleum Co,; Bassinger Tool Co,; Hewgley Drilling
Co,; Mountain States Drilling Co,; Reed Roller Bit: Co.; Ingersoll-Rand
Co,; Cicago Pneumatic Tool Co,; Sothwest Roserch Institute; Institute
of Inventive Research; Robinson Brown; J. M. Hewglei; Sr. And Tom
Slick.
• D.M. Best (in Selecting Drillcolar Lenght by Pressure Method, SUA,
Huston, martie 1957.
Lucrarea se referã la efectul plutirii ºi greutatea fluidului de
foraj dislocuit luate ca bazã la determinarea lungimii prãjinilor grele.
Autorul, specialist din cadrul Gul Tool Company Inc. Huston,
prezintã formule ºi calcule cu exemplificãri concrete.
„Orice þeavã suspendatã în fluid exercitã o tensiune maximã în
partea superioarã care scade pânã la zero într-un punct intermediar în
care începe compresiunea ce creºte pânã la maximum la partea infe-
rioarã”.
Din lucrare rezultã cã autorul ajunge la concluzii similare cu
cele discutate de Ion Basgan în lucrãrile sale.
• BULETINUL INFORMATIV al Academiei R.P.R. trim. III 1958, pag.
36, asupra conferinþei þinute la cursurile de ºtiinþã ºi tehnicã ale
Academiei, privitor la promovarea sonicitãþii în exploatãrile petrolifere
ºi alimentãrile cu apã: 50 Conferinþa „SONICS” a lui George
Constantinescu þinutã la Londra ºi New York în 1959 despre aplicarea
cu succes în U.R.S.S. a brevetelor de invenþie Basgan, publicatã la
Londra ºi tradusã de Academia R.P.R. în 1961; • PROCES VERBAL
ªI AVIZ nr. 193 din 16 septembrie 1960 al Consiliului tehnico-ºtiinþific
199
Gabriel I. Năstase
142
al Ministerului Industriei ºi Petrolului prezidat de ministrul Mihai
Florescu cu participarea delegaþilor Consiliului de miniºtri, Ministerului
de Finanþe, Academiei R.P.R., Oficiului de standarde ºi invenþii etc., •
G. WOODS ºi A. LUBINSKII (Gostoptehizdat, 1960; „Devierea
Sondelor în procesul forãrii acestora”)
Cartea reprezintã o culegere de articole scrise de specialiºti
americani tradusã în limba rusã ºi editatã la Moscova în 1960. Ea
cuprinde numeroase referinþe bibliografice din perioada 1947-1956.
Lubinskii A., referindu-se la influenþa presiunii hidrostatice
asupra încovoierii axiale a prãjinilor de foraj foloseºte termenul de
secþiune neutrã care împarte garnitura în douã: partea tensionatã ºi
partea compresionatã; greutatea în fluidul de foraj a pãrþii superioare
a garniturii de prãjini este egalã cu sarcina la cârlig, iar partea infe-
rioarã corespunde cu sarcina pe sapã.
Autorul afirmã: „La forarea cu sarcina axialã mai micã de cea
criticã (limitã) nu s-a reuºit sã se obþinã o vitezã eficientã de foraj. În
aceste cazuri se recomandã crearea sarcinilor axiale superioare celor
critice ºi totodatã sã se ia mãsuri pentru prevenirea încovoierii
prãjinilor care cauzeazã devierea sondelor”.
„Pentru prevenirea devierilor sondelor se utilizeazã prãjini
grele cu diametrul mare”.
În capitolul 4 al articolului: „Forarea sondelor verticale în
condiþii geologice favorabile devierii acestora” autorii Mac Donald ºi
Lubinskii, referindu-se la forajul percutant, afirmã cã transmiþându-le
sapei concomitent cu miºcarea de rotaþie, miºcarea percutantã, se
poate micºora sarcina axialã pe sapã ceea ce contribuie la obþinerea
gãurilor drepte, având în acelaºi timp viteza de avansare mai mare.
Sarcinile axiale mai scãzute în afara faptului cã produc gãuri de sonde
drepte, contribuie la prelungirea vieþii sapei.
• V. M. KASIMOV (Nefteanae hazeaistvo, U.R.S.S., nr. 3, 1960;
„Privind calculul garniturilor de prãjini a instalaþiilor de pompare de
adâncime”
Autorul prezintã un studiu privind calculele la obosealã a
prãjinilor de pompaj ale pompelor de adâncime, subliniind importanþa
variaþiei sarcinilor de-a lungul garniturii începând din punctul sus-
pendãrii acesteia pânã la punctul inferior.
La analizarea sarcinilor ce au loc în garniturile de pompaj com-
200
143
binate sau simple, se ia în considerare ºi influenþa forþei arhimediene
asupra prãjinilor de pompaj.

• CARL GATLING. Petroleum Engineering Drilling and Well
Completion (SUA, 1960)
La capitolul 5 autorul afirmã cã funcþia drilcolarelor, care
reprezintã tuburi de oþel cu grosimea ºi cu diametrul exterior mai mari
este de a produce apãsare asupra sapei, permiþând prãjinilor de foraj,
care sunt mai uºoare, sã rãmânã în tensiune. Prin utilizarea drillco-
larelor specialiºtii din foraj au reuºit sã mãreascã viteza de avansare a
sapei ºi sã foreze gãuri de sondã mai drepte, micºorând totodatã
avariile din cauza ruperii prãjinilor de foraj.
• „DRILLING INTERNATIONAL” (Revistã din SUA care prin adresa din
27 decembrie 1960, aflatã în original la Camera de Comerþ a
României, îi solicitã lui Ion Basgan spre publicare, un articol tehnic ºi
autobiografic);
• RAPORTUL CONSILIULUI ªTIINÞIFIC AL INSTITUTULUI
POLITEHNIC BUCUREªTI pentru decernarea titlului de Doctor
Honoris Causa inginerului George Constantinescu din 2 octombrie
1961, prin care se citeazã invenþiile Basgan ºi succesul lor, ca o
dovadã a realizãrilor practice ale sonicitãþii. Referatul privitor la activi-
tatea inginerului George Constantinescu, în vederea acordãrii titlului
ºtiinþific de Doctor Honoris Causa, în ºtiinþele tehnice, întocmit de Prof.
Dr. Ing. Remus Rãduleþ vicepreºedinte al Academiei R.S. România,
prezentat de Institutul Politehnic ºi citit în ziua de 3 octombrie 1961,
cuprinde:
„Maºinile sonice de lucru sunt folosite ca ciocane ºi ca perfo-
ratoare, inventate odatã cu tehnica sonicitãþii – sau la instalaþiile de
foraj Rotary sonic, ultimele fiind dezvoltate de inginerul Ion Basgan
începând cu anii 1933 ºi aplicate în special în Statele Unite ºi parþial
în þara noastrã”.
• DINU MOROIANU ºi I. M. ªTEFAN, „Focul Viu – Pagini din istoria
invenþiilor ºi descoperirilor româneºti”, Editura ºtiinþificã, 1963, pag.
173-176, evidenþiazã aportul adus de Ion Basgan în tehnica ºi ºtiinþa
mondialã;
• MAGAZINUL din 1 august 1964 prezintã pe George Constantinescu
ca pãrinte al sonicitãþii ºi pe Ion Basgan continuatorul acestuia;
• DIRECTORUL TEHNIC DE LA OFICIUL DE STAT PENTRU
201
Gabriel I. Năstase
144
INVENÞII, ca urmare a consfãtuirii din 18 noiembrie 1965, publicã în
„Viaþa economicã” din 10 decembrie 1965 articolul „Precursorii”, în
care evidenþiazã metodele de foraj Basgan, care stau la baza forajelor
din lume: „Invenþiile inginerului Ion Basgan constituie azi piatra de
temelie a forajului modern, recunoscute în toate þãrile dezvoltate din
punct de vedere industrial”; • ROLLIINS H. M. The Oil and Gas Journal
(18 aprilie 1966, p. 98-106). În articolul „Dill – pipe fatique failure”
autorul, specialist la Drilco Oil Tools Inc., prezintã un amplu studiu
asupra ruperilor prãjinilor de foraj datoritã oboselii în special la forarea
sondelor deviate.
În concluzie, autorul afirmã cã avariile ºi ruperile prãjinilor de
foraj din cauza oboselii reprezintã o problemã complexã ºi în mare
mãsurã nerezolvatã. Totuºi, unii din factorii implicaþi fiind deja
cunoscuþi, autorul propune luarea mãsurilor îndreptate la reducerea
ruperilor de prãjini. Printre aceste mãsuri, ºapte la numãr, autorul
menþioneazã: „sã se menþinã la nivelul minim sarcinile ciclice.
Niciodatã sã nu se foreze cu prãjinile aflate în compresiune, nici mãcar
o duratã de câteva ore. Sã se utilizeze greutatea adecvatã a drilco-
larului. Sã se evite ruperile (avariile) datoritã vibraþiilor prin utilizarea în
gaura sondei a amortizoarelor de ºoc...”.
• J. R. EICKMEIER „Diagnostic Analysis of Dynamometer Cards” in
Journal of Petroleum Technology (ianuarie 1967, p. 97-106). Autorul
prezintã utilizarea procedeului de diagnosticare, implicând analize cu
ajutorul calculatorului a înregistrãrilor dinamometrice (pe cartele) pen-
tru determinarea condiþiilor de încãrcare a pistonului pompei ºi a
prãjinilor de pompaj în punctul intermediar, obþinând astfel imaginea
condiþiilor de pompare a instalaþiei.
Determinarea sarcinilor maxime care acþioneazã asupra
prãjinilor de pompaj ºi limitele de variaþie ale acestora poate fi efectu-
atã prin analizarea eforturilor la partea superioarã a fiecãrei secþiuni a
garniturii telescopice de prãjini.
Modificând alcãtuirea garniturii de prãjini se poate obþine
încãrcarea echilibratã a acesteia în cazurile în care analiza depisteazã
deficienþele respective.
În articol se menþioneazã influenþa negativã a forþei de plutire
care acþioneazã asupra sistemului de pompaj, rezultând în final în
scurtarea cursei pistonului ºi obþinerea eficienþei reduse de pompare a
202
145
instalaþiei (72%).
• „MACHINES ET EQUIPMENTS ROUMAINS”, publicaþie tehnicã ºi

comercialã a României pentru strãinãtate, publicã în nr. 1 din 1967, un
articol oficial intitulat ”Contributions Roumaines au Développement de
la Théorie et de la Practique du Forage Moderne”, în ediþia francezã,
englezã ºi germanã, în care se prezintã în strãinãtate brevetele de
invenþie Basgan, precum ºi importanþa lor ºtiinþificã ºi tehnicã; • „LA
REVISTA ITALIANA DEL PETROLIO” din aprilie 1967 publicã un arti-
col de fond, un altul despre „Efectul presiunii lui Arhimede ºi energia
sonicã, condiþii esenþiale pentru viitorul forajelor”, precum ºi un al
treilea articol cu titlul: „Aplicaþiile metodelor de foraj Basgan în Italia”,
în care se citeazã forajele la care se aplicã aceste metode ºi se pre-
cizeazã în concluzie cã „metodele de foraj aplicate în Italia confirmã
importanþa metodelor de foraj cu prãjini grele proporþionale Basgan ºi
demonstreazã cã fãrã aplicarea unei astfel de metode se obþin foraje
cu mari devieri”.
În aceeaºi revistã se publicã rezultatele obþinute în Italia de
cãtre AGIP:
„Sonda de la Valle di Comancchio (Ravenna) a forat pânã la
adâncimea de 3500 m cu prãjini grele proporþionale de 16 t (108 m) ºi
cu o apãsare pe sapã de 5 t. Diferenþa de 11 t serveºte la scoborârea
zonei neutre ºi, ca atare, de a reduce zona comprimatã. Cu aceastã
metodã aplicatã la ºantierul de la Valle di Comancchio (Ravenna) s-au
obþinut sonde cu devieri sub un grad. Costul pe metrul forat a fost de
circa 80 dolari.
La instalaþia de foraj marin de la Ravenna la adâncimea de
3400 m, s-a forat cu prãjini grele proporþionale de 15 t ºi cu o apãsare
pe sapã de 9 t. În aceste condiþii, sondele au o deviere de 3-4º. Costul
pe metrul forat este de cinci ori mai mare decât la forajul terestru.
În Sicilia, în terenurile slabe de la Gela se aplicã metoda de
foraj ca aceea din ºantierul terestru de la Valle di Comacchio. Se folos-
esc cinci bucãþi de prãjini grele, 16 t, cu o apãsare de 5 t pe sapã. Se
obþin sonde cu o deviere sub un grad.
În terenurile dure din Sicilia: Gagliano, Troina, Pizzo e
Bellafontana, se foreazã cu prãjini grele de 30 t (circa 300 m lungime)
cu o apãsarea de 20-25 t pe sapã. În aceste condiþii, sondele au o
deviere de 12-16 o, iar costul pe metrul forat este de circa 160 dolari.
203
Gabriel I. Năstase
146
Metodele de foraj aplicate în Italia confirmã importanþa foraju-
lui cu prãjini grele proporþionale Basgan ºi demonstreazã cã fãrã apli-
carea unei astfel de metode se obþin deviaþii mari.
S-au analizat aceste douã exemple, dar trebuie sã se
menþioneze o serie de brevete noi din SUA ºi anume prãjinile grele
telescopice al cãror centru de greutate se gãseºte la o treime de la
baza lor ºi care sunt larg folosite. De asemenea, trebuie citate lucrãrile
lui G.M. Best, care aratã cã în SUA se folosesc la foraj garnituri de
prãjini grele, lungi între 200-400 m, care permit coborârea masivã a
centrului de greutate a garniturii de foraj.
Trebuie subliniat cã la forajul cu turbinã nu s-au putut obþine
gãuri drepte pânã când nu s-au folosit turbinele cuplate cu prãjini
grele, ceea ce a permis scoborârea zonei neutre în afara prãjinilor de
foraj.
Se menþioneazã cã aplicarea corectã a acestei teorii duce ºi
la revizuirea calculelor coeficienþilor de siguranþã de la tubaj, aºa cum
rezultã clar din cursul prof. C. Gatlin „Forajul ºi punerea în producþie a
sondelor” ºi din expunerea lui Stillebroer de la Congresul mondial al
Petrolului d la Mexico City”.
•”LE PETROLE LUBRI EUROPE”, Paris, în nr. 6, aprilie 1967 recen-
zeazã comunicarea prezentatã la al 7-lea Congres mondial al petrolu-
lui, Mexic, 2-8 aprilie 1967; • Revista PETROLE INFORMATIONS,
Paris din 20 iunie 1967 scrie un articol intitulat „Les nouvelles méth-
odes de forage scientifique” în care recenzeazã comunicãrile fãcute la
Congresele mondiale ale petrolului, precum ºi ultimele lucrãri ºi activ-
itatea inginerului Ion Basgan; • DON E. LEMBERT. („Western nation
dominate exchange of information” in World Oil, Vol. 164, nr. 6, 1967,
p. 31-32). Aceastã lucrare s-a referit la cel de-al 7-lea Congres
Mondial al Petrolului din Mexico City, 1967. referindu-se la „Rotary –
percussion drilling”, autorul prezintã citate scurte din lucrarea Dr. Ion
Basgan:
„În forajul sondelor foarte adânci este important ca presiunea
arhimedianã sã fie limitatã. Pe de altã parte transmiterea energiei son-
ice prin garnitura de prãjini permite obþinerea unei forþe suplimentare
la sapã, procedeul prezentând un esenþial avantaj faþã de sistemul
obiºnuit rotary”.
Vorbind despre utilizarea aliajelor de titan ºi aluminiu pentru
204
147
fabricarea prãjinilor de foraj, Ion Basgan în lucrarea sa a arãtat dupã
cum urmeazã:
„Garniturile de foraj alcãtuite din prãjini de aliaje din aluminiu
ºi titan sunt aproape de douã ori mai uºoare faþã de prãjinile de oþel,
însã presiunea arhimedianã este aceeaºi pentru ambele metale. Zona
de compresiune a garniturii din prãjini de aluminiu este de douã ori mai
lungã, iar zona neutrã se aflã mult mai sus. Aceasta impune utilizarea
drilcolarelor de oþel proporþionale cu adâncimea chiar ºi în cazul
folosirii prãjinilor din aluminiu. În concluzie se poate afirma cã pro-
cedeul de foraj rotativ-percutant (sonic) combinat cu drilcolare pro-
porþionale cu presiuni variabile dar limitate, constituie tehnica forajului
la adâncimi foarte mari”
Procedeul se caracterizeazã prin simplicitatea utilajelor, flexi-
bilitatea ºi potrivirea procesului tehnologic la formaþiuni de rocã tare,
formaþii înclinate etc.
Verticalitatea forãrii atât iniþialã, cât ºi în cursul forajului
reprezintã una din condiþiile esenþiale în forajul de adâncime – condiþie
care pe deplin este respectatã prin utilizarea acestui procedeu. Autorul
citeazã în lucrarea sa ºi un extras din „Viaþa Economicã” din decem-
brie 10, 1965:
„Invenþiile Inginerului I. Basgan constituie temelia forajului
modern ºi sunt în unanimitate recunoscute de toate þãrile industriale
dezvoltate”.
• „LE PETROLE LUBRI EUROPE” nr. 127 din 20 octombrie 1967 con-
sacrã un articol de fond ºi câteva pagini aportului ºtiinþific ºi tehnic,
unui interviu ºi portretului autorului, scriind, printre altele: „Efectul
Basgan este o creaþie a ºtiinþei româneºti ºi apare ca foarte important
pentru viitorul forajului petrolifer de adâncime...
Raportul d-lui Ion Basgan prezentat Congresului mondial al
petrolului constituie astãzi subiectul unor studii foarte serioase în toate
institutele specializate...
Dl. Basgan a dat dovada unui mare curaj ºtiinþific. Fãcând
aceastã afirmaþie ne gândim la Einstein, De Broglie, figuri contempo-
rane care au pus în discuþie teoria lui Newton. Pãstrând proporþia, un
curaj de aceeaºi naturã a trebuit sã anime pe prietenul nostru de astãzi
pentru a ataca principiul lui Arhimede de o popularitate egalã cu aceea
a teoriei lui Newton...”; • Prof. RENATO CALAPSO de la Universitatea
205
Gabriel I. Năstase
148
din Messina ºi organizatorul comemorãrii lui Arhimede, în prefaþa la
„Principiul Arhimede” scrie: „Ing. Basgan este cu adevãrat un demn
adept al lui Arhimede, pentru cã urmãreºte ideea fundamentalã a
acestuia de a pune în interesul umanitãþii ºi pentru binele ei ceea ce
ºtie sã realizeze ºi sã conceapã geniul unui savant. Nu se trateazã
deci speculaþii abstracte, aride ºi fãrã scop, ci cercetãri ºi concepþii
care au în realitate verificarea lor...”;
• „VIAÞA ECONOMICÃ” (Nr. 51 din 22 decembrie 1967), scrie câteva
articole cu titlurile: „Efectul Basgan”; „O invenþie româneascã rev-
oluþioneazã tehnica forajului în întreaga lume”; „Sonicitatea la mari
adâncimi”; „Perspectiva apropiatã – foraj la 15.000 m” ºi reproduce
texte din revistele strãine occidentale, precum ºi din conferinþele mar-
ilor savanþi ai omenirii asupra problemelor Basgan ridicate în lume; •
VIAÞA STUDENÞEASCÃ (Nr. 6 din 7 februarie 1968), îi publicã lui Ion
Basgan un interviu sub titlul „Convorbiri: Profesia – ateu al ºtiinþei” în
care se scoate în evidenþã limitarea efectului presiunii arhimediene ºi
energia sonicã – condiþie esenþialã pentru viitorul forajelor adânci, con-
tribuþie la elucidarea strãpungerii litosferei pânã la aºa-zisa scoarþã
Mohorovitz. Se evidenþiazã importanþa problemei; • A. I. TRETIENI, (în
„La Roumanie d’aujourd’hui”, nr. 4, aprilie 1968), publicã articolul
„Efectul Basgan”, ocazie cu care autorul prezintã invenþiile specialistu-
lui român. Lãmurirea cauzelor de deviere a sapelor de foraj de la ver-
ticalitate a implicat reconsiderarea de cãtre specialistul român a unei
axiome de fizicã – principiul arhimedian.
Soluþia elaboratã ºi brevetatã atât în România, cât ºi în alte
þãri se referã la înlocuirea prãjinilor grele convenþionale de foraj în
greutate de 1 pânã la 4 ton ºi lungime aproximativ 6 metri, cu prãjini
grele de 100-300 m având greutate 20-30 t, calculate proporþional cu
greutatea lichidului dislocuit ºi greutatea necesarã de apãsare pe
sapã.
Prin combinarea procedeului rotativ ºi simultan percutant cu
un alt procedeu inventat de Ion Basgan cu utilizarea prãjinilor grele
proporþionale s-a obþinut o avansare mai rapidã a sapei, ceea ce a
însemnat mãrirea vitezei de foraj.
Specialiºtii din SUA ºi R.F. a Germaniei apreciazã cã prin apli-
carea invenþiilor se obþine un randament de 30% faþã de metodele
obiºnuite.
206
149
Aplicarea invenþiilor Basgan în SUA, timp de 22 ani la forarea
de 1.001.130 sonde, care totalizeazã 1.182.770.440 m a adus un ben-

eficiu de ordinul a 30 miliarde de dolari. Însã inventatorului nu i-a fost
acordatã recompensa cuvenitã pentru folosirea procedeelor lui aºa
cum prevãd normele de drept internaþionale.
(De menþionat cã în articolul respectiv nu se specificã surse de infor-
mare privind aplicarea invenþiilor Basgan în SUA rezultate din para-
graful anterior).
• DAN BODNÃRESCU (în Petrol ºi Gaze, nr. 7, 1968, p. 409-413).
Autorul subliniazã importanþa faptului cã Ion Basgan a observat efec-
tul negativ care apare în procesul de foraj care se referã la forþa arhi-
medianã aplicatã la partea inferioarã a garniturii – „efectul Basgan”.
Pentru combaterea acestui efect „prãjinile grele vor trebui sã
aibã pe lângã greutatea necesarã apãsãrii pe talpã, o greutate în plus
echivalentã cu forþa arhimedianã”, iar zona neutrã trebuie pãstratã în
interiorul garniturii de prãjini grele.
Autorul aratã cã existenþa acestui efect a fost confirmatã
experimental de cãtre M. Hawkins ºi N. Lemont de la Universitatea din
California, care în 1949 au mãsurat utilizând o aparaturã electricã spe-
cialã de precizie, sarcina negativã ºi amplasarea zonei neutre la o
þeavã din lucitã de 2”, scufundatã în apã.
Autorul afirmã cã „efectul Basgan a fost luat în considerare ºi
în cursurile universitare americane, sovietice (prof. Gatlin, prof. Moore,
prof. I. Evscenko, prof. S.I. Siscenko, prof. E. Wolf etc.) unde sunt
incluse, însã numele I. Basgan nu este menþionat”.
Totodatã din articol rezultã cã aceastã teorie a avut o serie de
controverse din partea unor specialiºti ºi oameni de ºtiinþã pe plan
mondial.
Autorul prezintã în continuare rezultatele practice obþinute la
forajul sondelor petroliere ºi la exploatarea sãrii în urma aplicãrii
invenþiei Basgan.
În România:
La Ocniþa, la sondele de 400 m adâncime, devierile variau
între 4 ºi 70o, iar la 1000 m adâncime, într-un alt ºantier, acestea
ajungeau pânã la 12o. Aplicând procedeul Basgan s-au forat sonic cu
o deviere mai micã decât jumãtate de grad.
În Italia
207
Gabriel I. Năstase
150
La forarea sondei de 3500 m din Valle di Comancchio
(Ravenna): utilizând prãjini grele proporþionale de 16 t (108 m) ºi cu o
apãsare pe sapã de 5 t, s-a folosit greutatea de 11 t pentru coborârea
zonei neutre ºi reducerea zonei comprimate. A rezultat o deviere a
sondelor mai micã decât un grad, iar costul pe metrul forat a fost de
aproximativ 80 dolari.
„La instalaþia de foraj marin de la Ravenna cu adâncimea son-
delor de 3400 m s-a forat cu prãjini grele proporþionale de 15 t cu
apãsare pe sapã de 9 t. Devierea sondelor în aceste condiþii a fost de
3-4o...”.
rezultate bune au fost obþinute ºi la forarea sondelor în Sicilia.
De exemplu, în formaþiile dure din Galiano, Troina, Pizzo e
Bellafontana s-a forat cu prãjini grele de 30 t (aproximativ 300 m
lungime) cu o apãsare de 20-25 t pe sapã. Devierea sondelor în aces-
te condiþii a mãsurat 12-16o, iar costul pe metrul forat a fost de 160
dolari. Autorul concluzioneazã: „Metodele de foraj aplicate în Italia
confirmã importanþa forajului cu prãjini grele proporþionale Basgan ºi
demonstreazã cã fãrã aplicarea unei astfel de metode se obþin deviaþii
mari”.
În continuare autorul relateazã importanþa aplicãrii efectului
Basgan în domeniul extracþiei þiþeiului prin pompaj utilizându-l pentru
calculul de rezistenþã la obosealã a prãjinilor de pompaj.
În concluzie, autorul menþioneazã dupã cum urmeazã:
„Dupã cum reiese din prezentarea succintã a problemei, efec-
tul Basgan este o realitate, iar autorul are meritul de a fi avut aceastã
intuiþie pornind de la studierea principiului lui Arhimede pentru cazul
corpurilor elastice drepte lungi ºi svelte suspendate ºi scufundate în
lichide, ceea ce reprezintã cazurile forajului sondelor ºi pompajului
sondelor de þiþei”.
• „LA ROUMANIE D’AUJOURD’HUI” (din 4 aprilie 1968 publicã un
articol asupra „efectului Basgan” în care scrie: „Oamenii de ºtiinþã cu
renume mondial ºi numeroase publicaþii de specialitate din întreaga
lume au comentat în termeni elogioºi realizãrile inventatorului Ion
Basgan”. Revista reproduce câteva din aceste aprecieri); • DINU
MOROIANU, I. M. ªTEFAN. (Pasiunea ºtiinþei, Editura Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti, 1968, p. 419-427).
Autorii prezintã pe scurt esenþa brevetului Basgan nr.
208
151
2.103.137 din 1937 SUA ºi 22.789/1934 România, subliniind impor-
tanþa descoperirii efectului Basgan care se referã la existenþa zonei de

compresiune ºi zonei neutre în garnitura prãjinilor de foraj suspendate
într-un fluid dens.
Ca rezultat a acþionãrii acestei forþe aplicate în partea infe-
rioarã a garniturii de foraj, Dr. Basgan a descoperit existenþa zonei
comprimate ºi a zonei neutre care constituie „efectul Basgan”.
Aplicaþia practicã a acestui efect apare în brevetul 2.103.137
din 1937 (SUA) sub forma utilizãri prãjinilor grele proporþionale care
coboarã zona neutrã ºi scurteazã zona comprimatã în care se pro-
duceau flambãri ºi avarii a garniturilor de foraj.
În afarã de acestea, subiectul brevetului îl constituie trans-
miterea unor vibraþii de la suprafaþã prin garnitura de prãjini la sapa
aflatã în rotaþie, realizându-se astfel la talpa sondei, deplasarea con-
comitentã de rotaþie percutantã a sapei. Astfel, energia sonicã fiind
transmisã sapei a fost pusã la dispoziþia specialiºtilor din foraj, per-
miþând obþinerea avansãrii mai rapide a sapei ºi deci mãrirea vitezei
de foraj a sondelor, îmbunãtãþirea indicilor de foraj ºi alte avantaje.
Aceastã metodã a fost experimentatã în România în 1936.
• „LA REVISTA ITALIANA DEL PETROLIO” (30 aprilie 1970). Se
revine asupra avantajelor obþinute, prin aplicarea efectului Basgan la
sondele petroliere aparþinând firmei ENEI-AGIP. Ca urmare a acestor
aplicãri, gãurile de sondã au fost perfect verticale în comparaþie cu alte
sonde forate prin metode obiºnuite, care prezintã devieri de la verti-
calã de 15-20o.
209
Gabriel I. Năstase
152
BREVETE, STUDII ªI PUBLICAÞII
Brevete de Invenþie; Inovaþii
• Metodã pentru îmbunãtãþirea randamentului ºi per-

fecþionarea forajului rotativ, prin rotaþie percutantã ºi prin amortizarea
presiunilor hidromecanice (Brevet Regal Român Nr. 22.789 din 1934).
• A new process of drilling wells for oil and gas, using rotary
and percussion movements combined whereby efficiency of drillind
operation is increased by means of controlling hydromechanical pres-
sures (Brevet din USA Nr. 739.632 din 1934).
Despre acest brevet, Mr. William J. Wigney, directorul pentru
Europa al The National Supply Corporation, în articolul sãu intitulat
“Developments in Oilfield Equipment During 1934”, publicat în The
Petroleum Times London – din 19 ianuarie 1935, menþiona urmã-
toarele:
“Ing. Basgan, of Romania has just envolved a drilling system
combining rotary and percusive movments by means of pressure pul-
sations. This is being watched with great interest but is much too early,
to draw any Conclusions as to its succesfful use”.
Profesorul Dr. L. Mrazec, fost preºedinte al Academiei
Române, în „Cursul General de Minerale ºi Roci”, partea a II-a,
„Substanþele constitutive ale scoarþei pãmântului”, (pag. 411), preciza
urmãtoarele:
„În genere sondajele adânci deviazã de la verticalã cu zeci ºi
chiar sute de metri. Principiul sistemului românesc Ion Basgan a per-
mis „Societãþii Petrolifere Române” sãpând pentru societatea „Creditul
Minier”, sã atingã în 1935, în Pliocen, cu sonda Nr. 470 „Creditul
Minier” la Ghirdoveni, Þuicani, 1915 m în 30 zile, toate operaþiunile
cuprinse, adicã o înaintare medie de 64 m pe zi, media de înaintare a
sãpatului propriu-zis fiind de 125 m pe zi, cu sonda îndreptatã riguros
vertical”.
În cazul forajului cu prãjini proporþionale, autorul aratã, în baza
cercetãrilor sale, cã presiunea hidrostaticã a lichidului din gaura foratã
nu era luatã în considerare înainte de anul 1934 ºi ajunge sã
descopere zona comprimatã ºi zona neutrã din garnitura de foraj.
210
153
Desfiinþarea zonei comprimate din prãjinile grele constituie invenþia
adusã de autor în 1934-1937 prin brevetele de invenþie române ºi

americane pentru introducerea prãjinilor grele proporþionale. Aceste
prãjini grele proporþionale au o greutate egalã cu greutatea volumului
de lichid dislocuit de garnitura de foraj, plus greutatea lãsatã pe sapã
(presiunea de sãpare) ºi variazã în consecinþã cu adâncimea gãurii.
Greutãþile intermediare faþã de greutatea prãjinilor grele din
1934 ºi aceea indicatã de invenþie se integreazã în programul adus de
aceastã metodã.
Forajul rotativ percutant, cunoscut ºi sub denumirea de foraj
sonic sau vibrator, a fost brevetat de autor în România ºi în SUA, în
perioada 1934-1937. aceastã metodã de foraj se realizeazã prin uti-
lizarea ºi reglarea vibraþiilor existente în garnitura de foraj a sistemului
Rotary sau prin imprimarea unui regim vibrator nou, garniturii de
sãpare în timpul rotaþiei, fie de la suprafaþã, fie în subteran, pe cât posi-
bil numai sapei, dupã principiul ciocanului pneumatic sau hidraulic,
bazat în special pe rezonanþã, magnetostricþie etc.
• Rotary Drilling Apparatus – Brevet SUA, nr. 2.103.137 din 21
decembrie 1937. Brevetul este garantat de guvernul SUA pentru orig-
inalitate.
Aceste brevete de invenþie conþin metodele moderne de foraj
– forajul cu prãjini grele proporþionale ºi forajul sonic (ºi au fost per-
fecþionate prin brevetul de invenþii nr. 37.743 din ianuarie 1945, intitu-
lat „Forajul prin ciocan Rotary”).
Forajul cu prãjini grele proporþionale are ca fundament forþa
arhimedianã ºi efectul ei: compresiunea de la partea inferioarã a gar-
niturii de foraje ºi zona neutrã, ce constituie descoperiri originale cu
efecte necunoscute, care aveau ca rezultat deviere sondelor (Efectul
Basgan). Pentru desfiinþarea zonei comprimate din prãjinile de foraj s-
au introdus prãjinile grele proporþionale în greutate egalã cu greutatea
volumului de lichid dislocuit plus presiunea de sãpare, obþinând astfel
gãuri verticale cu un randament îmbunãtãþit cu 30% la fiecare metru
forat.
Forajul Rotary simultan percutant – forajul sonic, este funda-
mentat pe realizarea, pentru prima oarã în lume, a transmiterii energiei
sonice prin garnitura de forare la sapã, executând lovituri de percuþie
211
Gabriel I. Năstase
154
simultan cu rotaþia, ceea ce a dus la realizarea de gãuri verticale, de
asemenea, cu un randament superior.
Aceste brevete au fost aplicate în întreaga lume. Forajul cu
prãjini grele proporþionale a fost aplicat imediat dupã brevetare.
În industria americanã, precum ºi în toate þãrile cu industrie
petroliferã dezvoltatã, s-au mãrit imediat prãjinile grele, de la câþiva
metri la 200 m lungime. Forajul rotativ percutant a gãsit, de asemenea,
aplicare pe scarã industrialã ºi mondialã.
Brevetul SUA a fost sechestrat de guvernul american în timpul
rãzboiului pânã în 1965, când a fost desechestrat cu ordinul S.A. 838
comunicat de Ministerul de Justiþie al SUA cu nr. 20.530 din
30.XI.1965.
În România, metoda de foraj cu prãjini grele proporþionale a
fost aplicatã în trecut cu succes de unele societãþi petrolifere româneºti
(vezi Analele Minelor nr. 7/1938, cap. VI, 25), de Uzinele Republica în
1954. prin aplicarea acestei invenþii s-a obþinut o reducere cu 30% a
preþului de cost al forajului.
Ministerul Petrolului a experimentat ºi organizat aceastã
metodã în 1961 la ºantierul Roºiori – R. Sãrat, ca urmare a reco-
mandãrilor Consiliului tehnico-ºtiinþific din 16 septembrie 1960 prezidat
de ministrul Mihail Florescu ºi a obþinut un randament mãrit cu 30%,
iar în 1964 Ministerul Petrolului a introdus prãjinile grele în lungime de
70-150 m, care intrã în prevederile brevetelor Basgan (Vezi Petrol ºi
Gaze nr. 8 din 1964, articolul semnat de ministrul adjunct Ion Pacoste).
Ministrul Minelor a aplicat forajul sonic la Câmpul 3 Ocna Mureº pen-
tru exploatarea sãrii prin sonde, obþinând pentru prima oarã sonde per-
fect verticale.
La exploatarea sãrii prin sonde, pentru exploatarea raþionalã,
un deziderat este acela ca sondele sã fie cât se poate de verticale.
Dar, în urma experienþei câºtigate la introducerea acestei metode de
exploatare a sãrii, se poate spune cã se crease legenda cã în sare
sondele capãtã o deviere naturalã. La Ocniþa la sondele de 400 m
o
adâncime devierile variau între 4-7 , iar la cele de la Ocna Mureº de
o
1.000 m adâncime, devierile ajungeau pânã la circa 12 . Încã de la
proiectare ºi prin comanda geologico-tehnicã din 1960 s-a preconizat
o
obþinerea unei devieri mai mici decât 1 pentru sondele de la Câmpul
3 Ocna Mureº.
212
155
Þinând seama de cele menþionate, ca rezultat la aceste patru
sonde s-au obþinut devieri mai mici decât jumãtate de grad. În contin-
uare se redau datele obþinute la sondele Câmpului 3 Ocna-Mureº:
Prăjini grele 6 5/8 ţoli Apăsare

Deviere
Sonda Talpa m medie pe Observaţii
lungime greutate maximă
sapă
sub 30
112 1100 80 m 16 t până la 2 t
min
Turaţia
sub 30 mesei 80-
113 1100 80 m 16 t până la 2 t 100
min
rot/min şi
sub 30 debitul
114 1100 80 m 16 t până la 2 t pompei
min
10-15 l/s
la toate
sub 30 sondele
115 1100 85 m 17 t 1,5 - 1,8 t
min
În comparaþie cu Câmpul 2 sondele (circa 1100 m adâncime)

s-a putut obþine o reducere a cheltuielilor forajului sondelor în sare de
circa 33%.
La Câmpul 3 Ocna-Mureº, s-au sãpat patru sonde începute de
Ministerul Petrolului ºi terminate de Ministerul Minelor în 1962, dupã
metoda forajului cu prãjini grele proporþionale ºi forajul rotativ simultan
percutant. La aceste sonde s-au introdus prãjini grele proporþionale
(lungi de 200-400 m) care permit coborârea masivã a centrului de
greutate a garniturii de foraj în funcþie de sarcina axialã pe sapã ºi
volumul de lichide dislocuit, realizând totodatã prin reducerea apãsãrii
pe sapã (sarcina axialã) oscilaþii verticale ale sapei în timpul lucrului,
astfel ca energia sonicã creatã la capãtul garniturii la suprafaþã sã
poatã fi transmisã la sapã. Pentru prima datã în þarã s-au realizat
sonde perfect verticale în sare utilizând metoda de forare combinatã ºi
presiunea de sãpare redusã. Rezultatele obþinute au fost publicate de
Ministerul Petrolului în Revista Petrol ºi Gaze (Nr. 7, 1968).
În sensul celor amintite, Ing. Dan Bodnãrescu, fost dispecer în
cadrul Ministerului Minelor, a þinut sã evidenþieze în cadrul unei con-
213
Gabriel I. Năstase
156
ferinþe la Ministerul Minelor, rezultatele obþinute la Câmpul 3 Ocna-
Mureº, ca urmare a utilizãrii metodei de foraj Basgan. În timpul dis-
cuþiilor, specialiºtii din Ministerul Minelor (Ing. V. Dima), din Oficiul de
Stat pentru Invenþii (Ing. Bedivan Elena, Ing. Rusu Abrudeanu) au con-
firmat aceste rezultate. În calitatea sa de director tehnic în cadrul
Ministerului Minelor, Ing. Opriºor ºi de preºedinte al prezidiului confer-
inþei, a precizat la finalul discuþiilor cã este absolut necesar sã i se
acorde inventatorului român Ion Basgan, drepturile bãneºti ºi morale
ce i se cuvin. La 9 mai 1968, Direcþia Generalã Standarde ºi Invenþii,
i-a eliberat lui Ion Basgan brevetul de invenþie nr. 50912, cu titlul
„Exploatarea sãrii prin sonde cu ajutorul forajelor realizate vertical prin
sistem de foraj rotopercutant cu limitarea presiunii arhimediene, pre-
cum ºi instalaþia ºi operaþia respectivã”.
Fundamentarea ºtiinþificã a acestor brevete a dat naºtere la vii
controverse la cel mai înalt nivel, atât în România, cât ºi în U.R.S.S.,
SUA, Germania ºi alte state. Abia dupã 10-15 ani de la brevetare au
apãrut primele lucrãri importante care apoi s-au generalizat în toate
þãrile, în care se atestã efectul Basgan în problema arhimedianã ºi se
confirmã rezultatele din punct de vedere economic aduse pe plan
mondial de aceste brevete (Petrol ºi Gaze nr. 3 ºi 4/1961).
În Manualul pentru forarea sondelor de þiþei (Editura tehnicã
1953, pag. 60) în capitolul „Influenþa presiunii hidrostatice a lichidului”,
M.A. Evscenko confirmã principiul lui Ion Basgan.
În „Mecanica Forajului”, Moscova 1949, Vozdvijenski B.I. aratã
cã presiunea hidrostaticã a lichidului contractã de jos în sus garnitura
de foraj ºi prin aceasta provoacã în partea inferioarã a coloanei con-
tracþia (compresiunea).
În acest sens autorul precizeazã cã: „... pentru a reduce tensi-
unea de flambaj se recomandã alcãtuirea pãrþii inferioare a coloanei
din drilcolare grele...”.
În Franþa, ing. Bernard, în lucrarea publicatã în Bulletin de
l’Association Française des Techniciens du Pétrole, Paris, 1946, nr.
60, citeazã comunicarea Dr. Ion Basgan cu ocazia Congresului mon-
dial al petrolului (Paris, 1937) ºi aratã importanþa ei. În acelaºi context,
ing. Bernard aratã eroarea pe care o fãcea hidromecanica, care nu
permitea sã se þinã seama de efectul presiunii lichidului asupra
prãjinilor de foraj ºi sã se scoatã în evidenþã existenþa unei zone neu-
214
157
tre ºi a unei regiuni comprimate într-o coloanã suspendatã liber într-un
lichid.
În SUA, prof. Hawkins ºi Lamont de la Universitatea din
Luisiana, prof. Karl Gatlin de la Universitatea din Texas, prof. Moor,
U.I. Okon (în teza sa de doctorat) de la Universitatea din Oklahoma,
Handelman, Holmquist, D.M. Best ºi alþi mari cercetãtori au confirmat
teoretic ºi experimental, precum ºi ocazia unor mitinguri organizate de
A.P.I., cercetãrile româneºti.
Profesorul Ion Basgan a considerat cã principiul lui Arhimede,
timp de 2.000 de ani, a reprezentat pentru omenire un viciu de inter-
pretare ºtiinþificã, o prejudecatã.
A trebuit sã aparã acest genial creator ºi observator al
fenomenului ºtiinþific, Ion Basgan, care în baza unor experienþe prac-
tice fãcute în câmpurile petroliere a ajuns la concluzia cã acest prin-
cipiu, aºa cum era el enunþat, nu se putea aplica la garniturile de foraj.
Dupã cum a observat Ion Basgan, presiunea hidrostaticã nu se
exercitã numai asupra centrului de greutate al coloanei de foraj ºi nu
se repartizeazã în mod egal de-a lungul ei, ci acþioneazã asupra
extremitãþii de jos a garniturii, la sapã. În felul acesta se creeazã la
extremitatea de jos o zonã de comprimare, urmatã în sus, pe verticalã,
de o zonã neutrã, dupã care urmeazã coloana în tensiune pânã la
suprafaþã. Astfel, aceastã zonã a fost pusã în evidenþã în urma unor
calcule matematice ºi a ecuaþiei stabilite de Ion Basgan.
Efortul negativ, zona comprimatã ºi zona zero din partea infe-
rioarã a garniturii de foraj a fost botezatã efectul Basgan.
La Congresul Mondial al Petrolului þinut la Londra în anul
1933, Ion Basgan ºi-a prezentat descoperirea, iar, ulterior, în anul
1937, invenþia care a urmat descoperirea a fost brevetatã ºi în Statele
Unite ale Americii, sub titlul american nr. 2.103.137 c/255/24.
O altã invenþie pionier a lui Ion Basgan, care a marcat pentru
omenire un uriaº pas în progresul sãu a avut ca suport ºtiinþific teoria
sonicitãþii marelui nostru compatriot George Constantinescu. Genialul
Ion Basgan, prin aceastã nouã aplicaþie, avea sã revoluþioneze forajul
la mari adâncimi.
Dupã îndelungi observaþii, Ion Basgan a constatat prezenþa
curenþilor sonici în coloana de metal ºi în lichidul care circulã în garni-
turile folosite la operaþiunile de foraj, fapt care l-a condus pe Ion
215
Gabriel I. Năstase
158
Basgan la elaborarea unui procedeu de utilizare practicã a acestei
energii. În felul acesta spiritul iscoditor al românului Ion Basgan a creat
o nouã metodã de înaintare spre adâncurile scoarþei terestre: forajul
simultan penetrant, numit ºi forajul sonic.
Ideea are la bazã un procedeu extrem de simplu: crearea unui
regim vibrator permanent, în timpul operaþiunii de foraj, care sã se
transmitã la sapã prin lovituri penetrante. În felul acesta, forþa de ºoc a
penetraþiei slãbeºte roca, iar miºcarea de rotaþie a sapei o dislocã mai
uºor ºi mai rapid. Se poate spune fãrã rezerve cã „revoluþionarea
tehnicii forajului în lume” s-a datorat efectului Basgan, efect care poate
fi înþeles ca o combinaþie între metoda propriu-zisã de foraj (pe prin-
cipiul sonicitãþii) ºi anumite aspecte tehnice cu privire la revizuirea uti-
lajelor de foraj, cu creºterea greutãþii ºi a dimensiunii prãjinilor grele,
pentru a se anula efectul negativ al presiunii arhimediene.
Aplicaþiile efectului Basgan au depãºit de mult graniþele þãrii,
regãsindu-se în construcþia a numeroase sape de foraj. În acest sens
meritã sã reþinem aprecierea fãcutã de savantul român George
Constantinescu în „Revista italiana dei petrolio” (30 aprilie 1959) în
legãturã cu aplicarea metodei de foraj în SUA: „Într-o vizitã fãcutã în
America, am fost informat cã în exploatãrile petroliere din aceastã þarã
se aplicã cu un deosebit succes metoda de foraj inventatã ºi experi-
mentatã de compatriotul nostru dr. ing. Ion Basgan. Un sentiment de
mândrie te cuprinde când afli cã oamenii de pe meleagurile þãrii noas-
tre au contribuit ºi contribuie la progresul ºtiinþei ºi tehnicii mondiale.
Principiile enunþate de el (n.n. - Ion Basgan) constituie jaloane precise
pentru noi ºi servesc progresului în direcþia forajului la mari adâncimi.
Mã bucur cã teoria sonicitãþii a gãsit aplicare în studiile, cercetãrile ºi
experimentãrile unui compatriot”.
Ceea ce este de-a dreptul fulminant pentru cei care nu au real-
izat valoarea acestei invenþii, este efectul economic al aplicãrii ei,
respectiv preþul mondial al ideii. În acest sens, stau mãrturie calculele
efectuate de experþi juridici ºi tehnici de înaltã calificare din SUA ºi
Germania (fosta R.F.G.) care au stabilit, pe baza unor calcule foarte
exacte, cã patentul Basgan aplicat în forajul petrolier asigurã o reduc-
ere cu 30% a preþului de cost pe metru forat. Numai în SUA, folosirea
acestui patent de cãtre sute de companii petrolifere dotate cu milioane
de sonde au condus, pânã la acea datã, la realizarea de miliarde de
216
159
metri foraþi. În felul acesta, companiile în cauzã au obþinut un profit de
sute de miliarde de dolari. Dacã la aceste sume se adaugã ºi profiturile

obþinute ºi de alte firme din alte þãri, care au aplicat metoda, atunci
vom obþine cifre astronomice în ceea ce priveºte profitul total realizat
de aceste þãri.
Drepturile lui Ion Basgan în SUA, ce decurgeau din brevetul
sãu nr. 2.103.137 SUA ºi actul de desechestrare Divesting Order S.A.
838 comunicat cu adresa Ministerului de Justiþie al SUA nr. 20.530 din
30 noiembrie 1965, au fost confirmate prin cercetãrile fãcute în SUA
de renumiþi juriºti internaþionali (prof. Minoli, Dr. C. Drãgan º.a.) cã „nu
sunt prescrise” ºi cã-i garanteazã 85% câºtigul cauzei, iar expertizele
întocmite de specialiºti din R.F.G., depuse la Banca Naþionalã Românã
(B.N.R.), apreciau cã brevetele sale de invenþii au adus o economie de
circa 30 de miliarde de dolari industriei din SUA, iar drepturile sale se
cifrau la miliarde de dolari.
Pentru aceste motive, acþiunea domniei sale în strãinãtate în
1967 a fost finanþatã cu circa 30.000 de dolari de grupurile italiene,
franceze, germane ºi portugheze.
În Anglia, în 1959, marele savant G. Constantinescu a þinut
conferinþe la radio, scoþând în evidenþã aportul adus de aceastã
invenþie româneascã în lume.
În Germania Federalã, prof. Wolf Erich de la catedra de stati-
ca vapoarelor, publicã în revista Erdöl und Kohle din iunie 1964 un
document studiu care confirmã noile principii ºtiinþifice ºi prãjinile grele
Dr. Basgan.
În plus, directorul tehnic al O.S.I. aprecia într-un articol din
Viaþa economicã din 10 decembrie 1965 importanþa mondialã ºtiinþificã
ºi tehnicã a acestor brevete, încheind astfel:
„Invenþiile inginerului Ion Basgan constituie azi piatra de
temelie a forajului modern, recunoscute în toate þãrile dezvoltate din
punct de vedere industrial”.
• Sistem de foraj rotativ ºi rotopercutant cu frecvenþe sonice, limitarea
efectului presiunii arhimediene, precum ºi instalaþia ºi aparatura
respectivã.
Acest brevet de invenþie, realizat în occident în 1967, a fost
eliberat în Italia ºi depus în Franþa, SUA, Portugalia ºi þãrile arabe ºi a
permis omenirii sã depãºeascã adâncimea criticã (cca. 8.000 m), atin-
217
Gabriel I. Năstase
160
sã pânã în acele timpuri, prin transmiterea energiei sonice cu 5.000
m/s la sapã ºi prin reducerea zonei comprimate din garnitura de forare,
mai accentuat decât în brevetele de invenþie anterioare.
Inovaþii
• Utilizarea tuburilor grele la sondeuza Crelius KAM ºi orice sistem de

sondeuze ºi foraje de acest gen (ianuarie 1951).
Inovaþia a fost acceptatã ºi de Direcþia invenþiilor ºi inovaþiilor
prin procesul-verbal nr. 44 din 22 iunie 1953 ºi generalizatã în
România la mai multe ministere prin procesul-verbal nr. 99 din 20
noiembrie 1955. Totodatã, pe baza acestei inovaþii, Ministerul
Metalurgiei a înregistrat în fabricaþie la Uzina Republica un produs nou
pentru care Ion Basgan a fost recompensat în 1954.
Din expertizele depuse la dosar reiese o majorare a vitezei
de lucru de circa 30% ºi o economie la costul exploatãrii de circa 10-
15%, de unde s-a calculat o economie anualã în România de peste 30
milioane lei.
• Forajul rotativ simultan percutant (înregistrat la I.S.P.A. ºi M.I.P.C. în
1960/1961).
• Prãjini grele proporþionale la forajul cu mase Rotary (înregistrat la
I.S.P.A. ºi M.I.P.C. în 1960/1961).
• Alimentarea cu apã la S.M.T. Topraisar (pentru care a fost recom-
pensat în 1956 din fondurile Ministerului Agriculturii).
• Forajul cu garnitura de forare similarã firului de plumb (introdusã în
proiectare de Comitetul de Stat al Apelor prin I.P.A.C.H. în 1964).
Studii ºi Publicaþii
• ”REGIUNEA PETROLIFERÃ MORENI – GURA OCNIÞEI (publicatã

în colaborare cu Ing. I. Cardaº, în limba românã ºi francezã „Annales
de Mines de Roumanie”,1926, Nr. 8).
Aceastã lucrare apare în momentul când activitatea ºantieru-
lui Moreni era în plinã dezvoltare. Stratul III Meotic nu era încã cunos-
cut pe flancul sudic, iar flancul nordic prezenta anomalii ºi greutãþi la
închiderea apelor pentru punerea în producþie a acestuia. Cum son-
218
161
dele erupeau în aer liber ºi tehnica forajului nu era pusã la punct, prin
necunoaºterea exactã a regiunii, se pierdeau mii de vagoane de þiþei ºi

miliarde de metri cubi de gaze.
Lucrarea face o legãturã între diferitele ºantiere în exploatare.
Ea prezintã o hartã cu izobatele stratului Moreni din Dacian pe flancul
sudic ºi izobatele stratului Meotic pe flancul nordic, pentru toatã
regiunea ºi trage concluziile care au servit la ulterioara dezvoltare a ei.
Profilul transversal întocmit la scarã pe baza sondelor forate, din care
unele au traversat sarea, defineºte limitele sãrii. Acest profil tip al
regiunii a fost reprodus ori de câte ori s-a vorbit de regiunea Moreni
(vezi Geology of Petroleum, pag. 94 by William Harves Emmons, pro-
fesor and Head of Departament of Geology and Mineralogy, University
of Minnesota, Director Minnesota Geological Survey Formerly, Section
of Satelliferous Deposits United States Geological Survey).
• „MOTOARELE WAUKESHA ÎN FORAJUL ROTATIV” (publicata în
limba româna si franceza, în „Analele Minelor din România”, Bucuresti,
anul XII, nr. 11, noiembrie 1929, p. 537-539).
Lucrarea prezinta interes pentru scoaterea în evidenta a
primei experiente în tara, facuta de autor cu motoarele americane
Waukesha, care ulterior, au capatat o larga utilizare în industria petro-
lifera româna, cât si pentru evidentierea economiei pe care o obtine
forajul cu motoare tehnice. Mai târziu, acest procedeu va capata o
mare dezvoltare.
• „INDUSTRIA DE PETROL” (1929)
• „EXPLOATARILE PETROLIFERE DE PE VALEA TELEAJENULUI”,
publicata în limba româna si franceza, „Anales des Mines de
Roumanie”, 1930, nr. 10).
Aceasta lucrare este recenzata în „Moniteur du Petrole
Roumain”, Cronica tehnica, nr. 22, din 1930, pag. 1.279 si contine
urmatoarele aprecieri:
„Dl. Ion Basgan, în studiul sau intitulat „Exploatarile petrolifere
de pe Valea Teleajenului releva importanta si rezultatul exploatarilor
din regiunile aci situate, regiuni consacrate ca o rezerva de mare val-
oare pentru industria noastra petrolifera. În cadrul acestei note nu
putem insista asupra interesantelor indicatiuni pe cari D-sa le da pen-
tru fiecare din regiunile Copaceni, Scaiosi si Boldesti, în ce priveste
caracteristicile geologice, vom insista însa asupra relatiunilor cu privire
la forajul sondelor etc. Studiul se caracterizeaza prin faptul ca
219
Gabriel I. Năstase
162
expunerile autorului se bazeaza pe date certe, pe observatiuni proprii
adunate si sistematizate în perioada cât a condus lucrarile de
exploatare, foraj si extractiune în regiunile respective”.
• „ACTIUNEA SI FORMA SAPEI ROTARY ÎN ROCILE FORMATIU-
NILOR DE PETROL DIN ROMÂNIA” (publicata de „Academia
Româna”).
Forajul Rotary introdus din America, capata o utilizare gener-
ala dupa anul 1925 în tara, fara însa a avea atât la noi, cât si în SUA
o literatura tehnica stiintifica adecvata. El este produsul practicii, iar
forajul continua sa ramâna mai mult în domeniul artei decât al tehnicii
si al stiintei.
Aceasta lucrare anlizeaza si stabileste pentru prima data prin-
cipiile stiintifice si legile ce intra în compunerea forajului, ca: principiul
avansarii sapei; diametrul sapei si al gaurilor; penetratia si factorii care
contribuie la avansare; presiunea de sapare; legile circulatiei noroiului;
functiile noroiului si proprietatile sale în procesul de foraj; viteza de
rotatie, precum si forma si adaptarea sapei la diferite duritati de teren.
Lucrarea, care contine o prefata de Ing. Teodor Ficsinescu,
profesor de foraje la Scoala Politehnica din Bucuresti, a fost prezenta-
ta „Academiei Române” de profesor L. Mrazec, în sedinta din 11 mar-
tie 1932 si este publicata în „Memoriile Sectiunei Stiintifice ale
Academiei Române”.
În sensul celor precizate, profesor Ing. T. Ficsinescu apreci-
aza aceasta lucrare dupa cum urmeaza:
„Analiza actiunii si forma sapei Rotary în rocile petrolifere,
facuta de un tehnician ca d-l Inginer Basgan, cu o perfecta pregatire
stiintifica si tehnica si care si-a cules si verificat observatiile într-o activ-
itate efectiva de santiere de aproape 8 ani, reprezinta o serioasa con-
tributie la stiinta în formatiune a forajelor de petrol”.
Recenzii asupra acestei lucrari se gasesc în diverse reviste de
specialitate, ca: „Annales des Mines de Roumanie”; „Moniteur du
Petrole Roumain”, Nr. 3 din 1 februarie 1933; „Tehnica în industria
româna de petrol”, pag. 99: „Buletin A.G.I.R.”, vol. 14, 1932, Nr. 12,
pag. 692; „Buletin A.G.I.R.”, aprilie 1933, pag. 228-229 si altele.
În recenzia „Buletinului A.G.I.R.” se specifica, între altele:
„Aceasta lucrare completeaza un gol în literatura tehnica a
forajelor pentru petrol, cautând a îndrepta practica forajului pe baze
stiintifice”.
220
163
• „SCHWINGUNGSPHAENOMENE UND DEREN WIRKUNG AUF
DIE ARBEITSWEISE DES MEISSELS IM ROTARY BOHRSYSTEM”

(FENOMENE VIBRATORII SI EFECTUL LOR ASUPRA ACTIUNEI
SAPEI ÎN SISTEMUL DE FORAJ ROTARY).
Comunicarea este prezentata „Academiei Române” de prof.
dr. ing. N. Vasilescu-Karpen, fost rector al „Scoalei Politehnice” din
Bucuresti. În aceasta lucrare se scoate în evidenta modul de formare
al diferitelor vibratii din circuitul lichid si în prajinile de foraj si prezinta
punerea în formule matematice si practice a acestor fenomene.
Traducerea în limba româna a lucrarii a fost facuta de prof. ing. N.
Vasilescu-Karpen.
• „DIE ARBEITSWEISE UND FORM DES ROTARY MEISSELS IM
ERDOELGESTEINE” (Editura Hans Urban, Gersthoferstrasse 70,
Viena, 1934).
Lucrarea reprezinta teza de doctorat a lui Ion Basgan si
cuprinde o prefata de Gogu Constantinescu si trei capitole, dezvoltate
în 90 de pagini cu 50 de planse clisee si 3 tablouri.
În capitolul I sunt cuprinse principiile de avansare a sapei, ecu-
atia de stabilitate a garniturii de foraj, comentarii asupra cazurilor ce
survin în timpul forajului, stabilind importanta presiunii de sapare si a
prajinii grele în raport cu rezistenta si modul de comportare al prajinilor
de foraj.
În felul acesta se scot în evidenta vibratiile ce survin atât în
prajini, cât si în circuitul de noroi, stabilind diferite categorii de vibratii
ca: vibratiile proprii ale sistemului de prajini, vibratiile ce le provoaca
variatiile de presiune din circuitul lichid asupra coloanei de noroi si
asupra peretilor prajinilor, precum si vibratiile de torsiune.
Astfel, se calculeaza viteza de propagare a acestor vibratii,
precum si efectul lor asupra prajinilor si actiunii sapei. Cu ajutorul for-
mulelor teoriei sonice se calculeaza travaliul acestor vibratii în
actiunea de foraj si se preconizeaza posibilitatea utilizarii lor într-un
nou sistem de foraj. Se stabileste rolul vibratiilor în obtinerea verticali-
tatii gaurilor forate, precum si conditiile generale ale obtinerii unor gauri
verticale.
În capitolele II si III autorul se ocupa de viteza de sapare, de
forma si constructia diferitelor sape si de modul ascutirii si întretinerii
lor în timpul lucrului.
221
Gabriel I. Năstase
164
Comisia de doctorat formata din profesori renumiti ai tehnicii
germane: Prof. Dr. Ing. Josef Pirkl, Prof. ing. Figlewicz, Prof. Ing. Peter
etc. au apreciat cu elogii lucrarea prezentata, iar decernarea titlului de
„doctor în stiinte” s-a facut cu aceeasi solemnitate festiva cu care se
acorda cu câteva luni înainte titlul de „doctor honoris causa” ingineru-
lui de mine Hoover, de catre presedintele Statelor Unite ale Americii.
În prefata acestei lucrari ing. Gogu Constantinescu preciza
urmatoarele:
„Tratatul pe care d-l Basgan ni l-a prezentat asupra
fenomenelor vibratorii la forajul Rotary, ne reprezinta o problema
importanta, a carei solutie ne apare de nerezolvat la prima vedere. S-
ar putea spune ca problema a fost astfel tratata încât îndreptatit si
dinainte s-a admis ca fenomenele descrise reprezinta rezultatul unui
fenomen vibrator armonic continuu, cu una sau doua frecvente, în timp
ce în realitate ar putea fi un fenomen schimbator, cu frecvente multi-
ple sau chiar cu frecvente schimbatoare si, prin urmare, imposibil de a
fi cercetate prin analiza matematica. Totusi, la cetirea acestui tratat, nu
trebuie neglijat ca dl Basgan, ca urmare a experientei sale practice,
pleaca de la observatia rezultatelor obtinute, care i-au dovedit ca în
realitate intervine un fenomen vibrator continuu, care corespunde si
calculelor ce au fost facute, pe baza rezultatelor obtinute ale teorie
sonice. Acesta este un important pas înainte, caci atunci când incluzi
observatiile scoase din experiente într-o simpla teorie matematica, se
pot usor calcula multe, ceea ce practica nu ne poate arata niciodata.
În cazul nostru, de exemplu, se pot stabili la ce frecvente, la
ce lungimi de prajini si la ce sarcina a sapei poate interveni ruperea
prajinilor.
Acesta este un pas înainte, o lucrare serioasa si bine cugeta-
ta într-o directiune care pâna astazi a fost cu totul neglijata”.
Lucrarea respectiva a fost recenzata de prof. Krejci-Graf, din
Freiberg-Bergakademie si a aparut în „Neues Jahrbuch für
Minerologie, Geologie und Paläntologie”, Jahrgang 1934, pag. 771.
Presa româna ca si presa germana scriau în acea vreme:
„Ministrul României la Viena, prezent la solemnitate, a ramas profund
impresionat de succesul pe care l-a repurtat tehnica româna, prin
recunoasterea valorii lucrarii sarbatoritului de catre scoala si tehnica
germana”.
222
165
• „COMPARTIMENTAREA EUROPEI SI CONTINGENTAREA
IMPORTULUI” („Miscarea”, 15 ianuarie 1933).

Cu acest prilej Ion Basgan va evidentia urmatoarele aspecte:
„Se parea într-un moment dat ca batrâna Europa este stra-
batuta de un curent de înfratirea natiunilor ce o locuiesc, ca o îndrep-
tatita actiune de solidaritate continentala în fata lumii noi, care în
ascensiunea ei tehnica si economica tinde la cucerirea tuturor
ramurilor de dezvoltare economica a lumii vechi.
Atunci când se vorbea mai cu însufleþire de Paneuropenism,
înregistrãm introducerea celui mai protecþionist regim vamal ce a exi-
stat vreodatã în Marea Britanie ºi o compartimentare a Statelor
europene care reaminteºte renumitele ziduri chinezeºti de altã datã.
Consecvent acestui curent protecþionist, guvernul nostru a
recurs la controlul devizelor ºi apoi la sistemul contingentãrii, urmãrind
o coordonare a politicii de import cu posibilitãþile de platã în strãinãtate
a mãrfurilor importate ºi nu din nevoia de a reduce importul care în
ultimii ani a scãzut fãrã intervenþia acestui protecþionism economic ce
aduce mari inconveniente activitãþii noastre comerciale ºi industriale.
Importul nostru a scãzut de la 29 miliarde lei, cât era în 1929, 23 mil-
iarde în 1930, la 15 miliarde în 1931 ºi la circa 11 miliarde lei în 1932.
Sistemul contingentãrii va permite sã acoperim prin exportul
nostru, în primul rând importul, cuponul externe ºi în limita sumelor ari-
eratele numai în acele state în care am exportat. Statul care nu va
favoriza exportul nostru riscã de a nu încasa sumele ce avem sã efec-
tuãm. De asemenea, sumele de care dispunem într-un stat cu greu se
pot transforma pentru acoperirea datoriilor noastre în alt stat.
Astfel, politica contingentãrii urmãreºte canalizarea importului
ºi exportului nostru la anumite state, ceea ce permite intervenþia stat-
ului în conducerea unei politici vamale ºi comerciale.
Cu toate aceste înlesniri obþinute prin sacrificii ºi îngrãdiri
aduse liberului schimb, oportunitatea principiului contingentãrii în sine
este discutabilã ºi dificultãþile au ºi început sã aparã atât ca rezultate
economice, cât ºi prin modalitatea aplicãrii acestui sistem.
Fixarea cotelor în actualele dispoziþiuni prezintã o încurajare a
trusturilor ºi sindicatelor, inclusiv posibilitatea noilor iniþiative, cauzând
mari dificultãþi întreprinderilor industriale ºi caselor de comerþ ce au
legãturi într-o anumitã þarã ºi nu acolo unde le impune politica contin-
223
Gabriel I. Năstase
166
gentãrii, împiedicarea selecþionãrii în calitate etc.
Contingentarea face parte din metodele de intervenþie politicã
în viaþa economicã, care conchid la economia dirijatã atât de mult dis-
cutatã astãzi. Aceastã constrângere a libertãþii economice pare cã nu
este posibilã decât în cadrul Autarhiei de care noi suntem încã
departe.
Aceastã constrângere a libertãþii prezintã avantaje care pot fi
trecãtoare faþã de perturbaþiile ce le implicã, având în primul rând o
consecinþã directã reducerea exportului nostru.
În cadrul acestei politici solidaritatea economicã a Statelor
europene este departe de a se realiza; iar cele douã Europe: industri-
alã ºi agricolã rânjesc una la alta în faþa pericolului comun ce la
ameninþã.
• „TEHNICA ªI INTERPRETAREA ªTIINÞIFICÃ A SISTEMULUI DE
FORAJ ROTARY” (publicat în rezumat în Buletin A.G.I.R., 1933, p.
279-280, precum ºi în Analele Minelor, nr. 10, 1933).
• „SCIENTIFIC CONSIDERATIONS OF THE TECHNIQUE OF MOD-
ERN DRILLING” (publicatã separat ºi în volumul „Congresului Mondial
al Petrolului” din iulie 1933, pag. 354-444, la Londra ºi recenzatã în
„The Petroleum Times”, Special Congress Issue, 22 iuly 1933, pag.
133; „World Petroleum”, New Zork – London, Suplimentary Issue July
1933, pag. 431 ºi „The Journal of The Petroleum Technologist”, Vol.
20, 1934, pag. 279-280.
Lucrarea este tradusã ºi publicatã la Baku ºi Moscova în 1934,
sub titlul „Bazele ºtiinþifice ale metodelor moderne de foraj” ºi este pre-
faþatã de S.I. Siscenko astfel:
„Raportul prezentat de Ion Basgan la Congresul internaþional
al petroliºtilor, Londra 1933, trateazã cãile unei apropieri raþionale de
fenomenele dinamice care au loc în garnitura de foraj în timpul proce-
sului de sãpare. Multiplele cazuri de avarii ale prãjinilor de foraj, care
se produc adesea fãrã cauze determinate, au obligat, atât la noi, cât ºi
în strãinãtate sã se acorde dinamicii procesului de foraj cea mai
serioasã atenþie.
Teoria aratã cã în timpul sãpãrii se pot crea condiþii în care
þevile sunt supuse unor oscilaþii însemnate care pot sã influenþeze
asupra rezistenþei acestora ºi sã provoace chiar o avarie imediatã.
Factorul care înþelege problemele de vibraþii ale garniturii de foraj,
224
167
modificând regimul de sãpare – numãrul cursei pompei, presiunea pe
talpã – poate regla intensitatea vibraþiilor, utilizându-le chiar pentru

scopul mãririi avansãrii.
Astfel, obligã sapa sã oscileze în cazul forajului rotativ ºi,
creând prin aceasta o sarcinã dinamicã alternativã asupra tãlpii, se
poate obþine o mãrire însemnatã a avansãrii. Acestea au fost dovedite
de experienþele Az.B.I.I., care au arãtat cã sapa care de fapt a termi-
nat avansarea sa, sub acþiunea vibraþiilor longitudinale începe din nou
sã lucreze. Practica americanã aratã, de asemenea, cã modificând
numãrul curselor pompei ºi a presiunii, fororul poate modifica intensi-
tatea avansãrii”.
În aceastã prefaþã Siscenko confirmã eficacitatea metodelor
noi de foraj propuse prin inovaþiile mai sus citate.
• „POLITICA COMBUSTIBILULUI ÎN LUMINA PROGRESULUI”
(„Universul” din 24 iulie 1933).
• „DIE ERDOELPRODUCTION RUMAENIENS” („Allgemeine
Oesterreichische Chemicher – und technicher – Zeitung”, pag. 79,
Viena, 14 iulie 1933).
• „OBSERVAÞIUNI CU PRILEJUL CONGRESULUI MONDIAL AL
PETROLULUI”, (Conferinþã þinutã la radio în ziua de 7 septembrie
1933 ºi publicatã în „Miºcarea”, 12 septembrie 1933 ºi în
L’Indépendance Roumaine, 21 septembrie 1933).
Conferenþiarul aratã participarea României la primul Congres
mondial al petrolului din Londra, 1933. Cu acest prilej, Ion Basgan
prezintã asistenþei puncte de vedere asupra viitoare dezvoltãri, struc-
turi ºi organizãri a industriei petroliere mondiale ºi modul de încadrare
în noua evoluþie a industriei petrolifere din þarã.
Importanþa acestei manifestãri, precum ºi implicaþiile ei în
acest domeniu, implicaþii deosebit de importante ºi pentru aceastã
perioadã a României, presupune o prezentare integralã a acestei con-
ferinþe.
„În ultimile decenii s-au înregistrat mari progrese tehnice, care
au avut drept consecinþã dezvoltarea grandioasã a industriei de petrol,
mãrind producþia la un aºa grad, încât o nouã epocã de progrese ºi
descoperiri tehnice au apãrut, pentru ca industria petroliferã sã se
poatã menþine în cadrul rentabilitãþii economice.
Acestei dezvoltãri tehnico-ºtiinþifice ce se constata în diferitele
regiuni petrolifere ale lumii: în America, în România, în Rusia, în Persia
225
Gabriel I. Năstase
168
ºi altele, simþeau pe baza interdependenþei de astãzi nevoia unei
cooperãri internaþionale pe acest tãrâm. Iatã cã revine Institutului de
Petrol Tehnologis din Londra meritul de a fi organizat acest mãreþ ºi
entuziast Congres Mondial al Petrolului.
Delegaþi oficiali, profesori, savanþi, industriaºi ºi capitaliºti,
reuniþi în Congresul ce a atins numãrul de 1.300 participanþi din toate
unghiurile lumii, s-au întâlnit la Londra pentru a dezbate problemele
industriei de petrol. Problemele geologice în legãturã cu distribuirea,
explorarea, exploatarea ºi dezvoltarea câmpurilor petrolifere, forajul ºi
producþia, înmagazinarea ºi transportul petrolului, problemele chimice
ale rafnãrii, cracãrii ºi studiului amãnunþit l specificãrii tuturor pro-
duselor industriei chimice, cooperarea internaþionalã, raþionalizarea ºi
standardizarea au fãcut obiectul a circa 300 studii ºi comunicãri
prezentate de autori personal, în cadrul ultimelor invenþii ºi descoperiri
ºi în lumina ultimului cuvânt al ºtiinþei.
Toate aceste studii au fost tipãrite înaintea Congresului, astfel
cã cei interesaþi urmãreau pe conferenþiari în cunoºtinþã de cauzã ºi îi
puteau chestiona în discuþiile ce aveau loc dupã fiecare conferinþã.
Dezbaterile ºi concluziile Congresului, ce se vor publica complet pânã
la finele anului curent, vor alcãtui temelia comunã ºi solidã pe care se
va dezvolta în viitor, industria de petrol în diferitele þãri ale globului.
De asemenea, s-a organizat ºi s-au filmat într-o bunã ºi com-
pletã executare, instalaþii, rafinãrii ºi operaþiuni tehnice executate dupã
ultimele perfecþiuni.
Concomitent cu aceastã laturã ºtiinþificã a congresului, a avut
loc o luare de contact ºi o apropiere între diferitele persoane ce
acþioneazã în sfera petrolului, legându-se relaþii prieteneºti ce se vor
traduce prin noi întreprinderi ºi manifestãri economice în cadrul coop-
erãrii internaþionale.
Delegaþia românã care a contribuit cu succes la reuºita
Congresului atât prin comunicãri, cât ºi prin crearea de noi relaþii eco-
nomice cu þara noastrã, a fost obiectul unei deosebite atenþii, pentru
care exprim cãlduroase mulþumiri guvernului ºi poporului britanic pen-
tru ospitalitatea acordatã ºi, în special, Domnilor: Preºedinte Dewhurst
Kewley, Dunstan, Carter, Gooday ºi tuturor organizatorilor congresu-
lui.
Din atmosfera Congresului se desprind importante constatãri,
ce ne permit a întrevedea viitoarea dezvoltare, structurã ºi organizare
cãtre care se îndreaptã industria de petrol.
226
169
ªtiinþa a luat locul empirismului în toate domeniile de activitate
ale industriei petrolifere, iar raþionalizarea ei, de la explorãri geologice,

foraj, producþie ºi pânã la rafinare, transport ºi vânzare, constituie pre-
ocuparea de cãpetenie a conducãtorilor acestei industrii.
Sir John Cadman, Profesor ºi Director general al societãþii
„nglo-Persian”, eminentul conducãtor al politicii petrolifere a Marii
Britanii, a scos în evidenþã importanþa ºtiinþei în cadrul activitãþii indus-
triei de petrol, iar domnul Kessler, secundul lui Sir Delerding, a tratat
cu o deosebitã competenþã problema raþionalizãrii industriei de petrol.
Prin mãrirea randamentului rafinãrii ºi cracãrii, prin
îmbunãtãþirea produselor pe categorii, se poate – menþionându-se
constantã producþia de þiþei brut – sã obþinem produsele derivate în
cantitate din ce în ce mai mare, care sã acopere astfel cerinþele
crescânde ale consumului. Prin aceasta s-ar realiza, pe de o parte,
protejarea zãcãmintelor de petrol în vederea conservãrii energiei
necesare omenirii în viitor, iar pe de altã parte, se dã posibilitate ºi
combustibilului solid – lovit ºi de presiunea generalã economicã ºi de
concurenþa neegalã a pãcurii – de a se menþine pe piaþã.
Industria petroliferã din România a fãcut mari progrese în
domeniul extracþiei ºi al producþiei, dar are acum de parcurs un larg
proces de organizare ºi raþionalizare în domeniul rafinãrii ºi cracãrii,
pentru a corespunde principiilor moderne de lucru, pe care ºtiinþa le-a
înlesnit. La o capacitate de distilare a rafinãriilor noastre, de 9.078.647
tone pe an, ele posedã o capacitate de cracare abia de 833.600 tone.
Pe când, în America, peste 40 la sutã din totalul benzinei se obþine prin
cracare, în România abia 10 la sutã din total se obþin prin acest pro-
cedeu. Acesta este astãzi punctul vulnerabil al industriei petrolifere din
România,, în conflict cu economia naþþionalã ºi a cãrui ameliorare nu
poate veni decât printr-o o politicã intervenþþionistã conººtientã.
Investiþþiile de capital necesare rafinãriilor moderne nu vor fi
fãcute în România,, atâta timp cât cei interesaþþi pot,, cu uºurinþþã,, printr-
o exploatare neraþþionalã,, sã-ººi furnizeze cantitãþþile de produse rafinate
necesare.
Statele capitaliste din Vestul Europei au o politicã bine stabil-
itã ºi ºtiu ce vor în aceastã privinþã. Ele stau pe principiul de a intro-
duce monopolul importului de petrol ºi construiesc rafinãrii moderne pe
teritoriul lor. În Anglia, Franþa, Germania ºi Italia se fac sforþãri mari
pentru crearea acestor rafinãrii moderne.
227
Gabriel I. Năstase
170
În asemenea condiþþii,, cu cât întârziem,, cu atât va fi mai greu
de a gãsi capitalurile necesare noilor investiþþii pentru modernizarea
rafinãriilor noastre,, lucru ce se impune imperios ºi cu atât mai mult cu
cât producþþia României,, crescândã în cursul ultimilor aninai,, nefiind asig-
uratã în viitor,, va trebui sã valorificãm la maximum producþþia brutã.
Marele rezervor Moreni – Gura Ocniþei intrã în declin, fãrã ca
un nou ºantier de aceastã talie sã fi fost explorat, iar pe de altã parte
obligaþþiunile de foraj în explorare în regiunile presupuse petrolifere,,
conform prescripþþiunii Legii Minelor,, au fost eludate cu succes.
Problema petrolului sintetic, care, de asemenea, a format
obiectul multor discuþii în acest Congres, se prezintã ca un punct lumi-
nos în viitorul industriei de petrol; astãzi însã, el nu are posibilitãþi eco-
nomice de concurenþã.
Þãrile capitaliste lipsite de zãcãminte petrolifere au investit
sume considerabile în cercetãri ce au dus la un rezultat ºtiinþific pozi-
tiv pentru extragerea petrolului din cãrbune.
În preziua Congresului, Anglia dezbate în Parlament proble-
ma petrolului sintetic ºi hotãrãºte sã creeze prin intermediul lui,
Imperiul Chemical Industries, o mare rafinãrie pentru extragerea
derivatelor petrolului din cãrbuni. Este cunoscutã abundenþa cãr-
bunelui în Marea Britanie ºi stagnarea în care se aflã industriile
respective. Produsele ce se vor extrage vor alimenta aviaþia, armata ºi
flota. Prin aceasta se dã de lucru ºomerilor din industria carboniferã,
dar se asigurã ºi consumul pentru caz de rãzboi ºi a unei eventuale
blocade care ar împiedica alimentarea metropolei cu produse de
aceastã naturã, pe care politica Angliei, bine definitã, a ºtiut totuºi sã
ºi le asigure din abundenþã.
Deºi acest procedeu este foarte costisitor ºi pentru moment
constituie o mare investiþie de capital nerentabil ºi un lux exagerat ce
ºi-l pot permite numai statele capitaliste, totuºi asigurãrile date în
Congres de reprezentanþii Guvernului Britanic, cã noile hotãrâri luate
nu trebuie sã neliniºteascã pe producãtorii de petrol natural, vin mai
mult sã confirme importanþa problemei în viitor ºi, desigur, cã s-a trasat
un drum în aceastã direcþie.
Deocamdatã u apãrut zorii unei noi conjuncturi favorabile pen-
tru industria de petrol. Criza industriei petrolifere nu este suprapusã
întocmai crizei mondiale, consumul de petrol continuã sã creascã,
228
171
motorizarea transporturilor continuã sã se dezvolte, iar asigurãrile
febrile de rãzboi din presa strãinã au provocat, desigur, o mãrire a

stocurilor destinate alimentãrii rãzboiului, ceea ce a cauzat, într-o bunã
mãsurã urcarea vertiginoasã, recentã a preþului fob Constanþa.
Petrolul românesc continuã a fi un rezervor principal ºi preþios
al Europei, iar tranzacþia lui în favoarea politicii noastre externe, unitã
cu lipsa unei politici unitare pentru servirea intereselor naþionale, prej-
udiciazã viitorul naþiunii, pentru care vom fi rãspunzãtori faþã de gen-
eraþiile viitoare”.
• „PIAÞA PETROLULUI ÎN ANGLIA” (1933).
• „CONJUNCTURA ÎN PETROL, CÃRBUNI, GAZE, SARE, AUR,
ARGINT” (Imprimeria Naþionalã, 1934).
Un extras din „Buletinul Institutului de Conjuncturã” Nr. 1,
1934,alcãtuit de autor în calitate de referent al secþiei minelor, cuprinde
o privire de sintezã conjuncturalã, însoþitã de statistica necesarã
asupra petrolului, cãrbunilor, gaze, sare, aur, argint, pentru perioada
1929-1934.
• „FORAJUL ROTATIV ªTIINÞIFIC” (prezentat la cel de-al VIII-lea
Congres al Asociaþiei Române pentru Înaintarea ªtiinþelor (A.R.P.I.S.),
Bucureºti, 29 aprilie 1934).
• „NORME PENTRU MATERIALE SPECIFICE INDUSTRIEI PETRO-
LIFERE” (în colaborare cu ing. A.I. Vellan, 1934).
Aceastã lucrare s-a fãcut pentru societãþile „Reºiþa” ºi
„Malaxa” pentru fabricarea în þarã a materialelor ºi burlanelor necesare
industriilor petrolifere.
• „POLITICA PETROLULUI ÎN FUNCÞIE DE SITUAÞIA
EXPLORÃRILOR ªI PROBLEMA COMBUSTIBILULUI” (publicatã în
ianuarie 1936 în „Buletinul I.R.E., Anul III, Nr. 4. Lucrarea a fost pre-
miatã de „Academia Românã”, în sesiunea 1936, pe baza raportului L.
Mrazec).
Lucrarea cuprinde: principiile generale ale politicii petrolului,
importanþa petrolului ca factor al civilizaþiei, al Apãrãrii Naþionale ºi ca
factor economic; situaþia zãcãmintelor mondiale ºi trusturile ce le deþin;
capitalul naþional din industria petroliferã ºi posibilitatea majorãrii lui;
situaþia zãcãmintelor interne, concesiuni, explorãri; posibilitãþile de
explorare a noilor regiuni din punct de vedere geologic; condiþii gen-
erale asupra industriei de petrol analizând diverse ramuri ca: industria
229
Gabriel I. Năstase
172
extractivã, prelucrarea petrolului, desfacerea produselor petrolifere,
comerþul intern ºi extern de produse petrolifere împreunã cu statistica
necesarã a ultimei decade 1923-1934. În lucrare se propune trecerea
în posesia statului a zãcãmintelor petrolifere ºi adoptarea unei politici
naþionale faþã de trusturile petrolifere, similarã celei din U.R.S.S.
Prof. I. Simionescu reproduce în parte ºi citeazã lucrarea în
cartea „Þara Noastrã”, pag. 354-362.
• „FACTORII IMPORTANÞI ÎN REALIZAREA UNEI POLITICI
NAÞIONALE A PETROLULUI” (Wichtige Faktoren behufs
Verwirklichung einer Nationaler Petroleumpolitik. Revista „Industrie ºi
Comerþ”, Industrie und Handelszeitschrift, martie 1936).
• „ROLUL STATULUI ÎN INDUSTRIALIZARE” (publicatã ºi în
„Buletinul A.G.I.R.”, nr. 10, 1936, pag. 550-600).
Lucrarea prezintã importanþa dezvoltãrii mijloacelor de pro-
ducþie în raport cu nevoile interne, bazate pe structura economicã a
României. Analizeazã structura industriei româneºti, structura com-
erþului exterior ºi materiile prime ale solului ºi subsolului, arãtând cum
poate interveni Statul, prin politica vamalã, legislaþia industrialã ºi
finanþarea industriei pentru realizarea industrializãrii reclamate de cer-
inþele României. Concluziile acestei lucrãri au constituit, în parte, dru-
murile parcurse în politica industrialã a României, în perioada ce a
urmat.
• „RAPORTUL ASUPRA INDUSTRIALIZÃRII ÞÃRII” (în calitate de
raportor al Congresului A.G.I.R., Iaºi 1936, în colaborare cu Inginer
Rusu Abrudeanu, „Buletin A.G.I.R.”, nr. 11, 1936).
• „LA POLOGNE PRODUCTIVE” („Annales des Mines de Roumanie”,
Nr. 11/1936 ºi Buletin A.G.I.R., Nr. 11/1936, pag. 33).
În lucrare este prezentatã o scurtã dare de seamã asupra pro-
ducþiei miniere a Polonei ºi a celor vãzute în excursia de studii a
A.G.I.R.-ului în Octombrie 1936.
• „ROLUL ªI GREUTATEA NECESARÃ A PRÃJINII GRELE ÎN TIM-
PUL FORAJULUI” (Comunicare fãcutã la Congresul mondial al
petrolului, Paris 1937, publicatã în lucrãrile Congresului, citatã ºi dez-
voltatã de ing. Bernard în lucrarea apãrutã în 1946 ºi citatã mai sus).
• „BOHRUNGEN IM VORLANDE DES OELGEBIETES VON
RUMANIEI” (publicatã în: „Leobener Bergmannstag”, 1937, editura
„Julius Springer”, Viena ºi în „Bohrtechniker-Zeitung”, 55(1937), 309-
313 mit 7 Abb).
230
173
În lucrare sunt analizate diferitele anticlinale petrolifere din
þarã ºi descrisã activitatea ºantierelor noi: Bucºani, Mãrgineni, precum

ºi lucrãrile din zona câmpiei.
Lucrarea a fost recenzatã de prof. dr. M. Hengelein în „neues
Jahrbuch für Mineralogie, Geologie und Paläontologie”, Jahrgang
1938, pag. 254-255 ºi prof. dr. V. Philipsborn Freiberg Bergakademie,
în „Neues Jahrbuch für Mineralogie, Geologie und Paläontologie”,
Jahrgang 1938, pag. 255.
• "NOI
„NOI DE PETROL
SANTIERE DE PETROLÎN DIN
ROMÂ NIA”" (Nouveau chantier de
ROMÂNIA
petrol en Roumanie, publicatã în limba „Annales des Mines de
Roumanie”, 1937, traducere în limba românã ºi francezã a lucrãrii
anterioare).
În recenzia lucrãrii: „Petroleum Technologist”, Londra 1938,
Ion Basgan aminteºte, printre altele, ºi de New Fields in Romania.
• „RAPORTUL ECONOMIC AL SECÞIEI PETROLULUI LA CONGRE-
SUL A.I.T.I.M.”, (prezentat în mai 1939, publicat în „Analele Minelor”,
„Argus” din 19 mai 1939, „Evoluþia Economiei Româneºti” de prof.
Virgil Madgearu, pag. 104 ºi 105).
• „CAMPANIA DE MÃRIRE A PRODUCÞIEI PETROLIFERE PRIN
EXPLOATARE ªI CÃUTARE DE NOI ZÃCÃMINTE” („România petro-
liferã” 26 martie 1940).
Cu acest prilej, în calitatea sa de consilier tehnic al Frontului
Renaºteii Naþionale, Ion Basgan va preciza urmãtoarele:
„Petrolul a constituit axa în jurul cãreia s-au învârtit interesele
economice ºi politice de prim ordin ale României moderne.
Exploatarea petrolului în România este o activitate rentabilã
pentru capitalurile întreprinderilor exploatatoare ºi o sursã importantã
de venituri pentru stat.
Întreprinderile petrolifere au exploatat terenurile cunoscute
având ca principiu rentabilitatea capitalului, iar statul mulþumit prin
creºterea veniturilor, nu s-a amestecat nici în ordinea în care s-au
exploatat terenurile sale sau cele particulare ºi nici în modul în care ele
s-au valorificat pentru economia naþionalã.
Analizând modul de executare al exploatãrii, cât ºi ceea ce s-
a realizat prin valorificare, ajungem la concluzia cã la baza politicii
petrolului din ultimii 20 de ani nu a existat un program ºi o directivã
care sã cuprindã principiile prevederii.
231
Gabriel I. Năstase
174
Întreprinderile petrolifere cu capital strãin sau naþional au
exploatat ºi explorat regiuni bogate cu terenuri care erau evidente ºi
indicate ca petrolifere, atât de geologia de suprafaþã, cât ºi de aceea
a prospecþiunilor geofizice. Explorãri noi în regiuni îndepãrtate de
exploatãrile cunoscute nu s-au fãcut, iar cele câteva obligaþiuni de
explorare obþinute de la Stat, nu s-au respectat ºi au fost transferate,
chiar cu autorizaþia statului, tot în regiunile cunoscute.
Prin urmare, din punct de vedere al extracþiei, ne-a lipsit un
plan de epuizare ºi de explorare a terenurilor petrolifere, iar din punct
de vedere al valorificãrii defavorabile a preþurilor, în epoca 1932-1936.
Am arãtat în raportul nostru economic, prezentat Congresului
Minier din Bucureºti, 1939, cã putem evalua rezerva României la circa
35 milioane tone de þiþei, în terenurile cunoscute, sigure ºi probabile
petrolifere.
Aceastã evaluare raportatã la producþia de cca. 6,3 milioane
tone anual, reprezintã o cifrã care inspirã îngrijorare pentru balanþa
comercialã ºi eventualele goluri bugetare ale statului, iar pentru capi-
talurile întreprinderilor, o problemã pentru asigurarea viitoarei activitãþi.
Cu toate acestea, situaþia terenurilor posibile petrolifere din
Carpaþii României prezintã, din punct de vedere geologic, foarte
promiþãtoare ºanse ºi cu regret, trebuie sã constatãm, cã prea puþin s-
a activat în aceastã direcþie.
Astãzi, când necesitãþile politice de stat reclamã imperios o
producþie mãritã, astãzi când aceastã producþie poate gãsi o mai bunã
ºi justã valorificare, România se aflã cu producþia sa petroliferã în
scãdere ºi se vede nevoitã sã înfiinþeze Comisariatul General al
Petrolului, pentru a-ºi putea asigura menþinerea acestei producþii atât
de necesarã vremurilor critice de astãzi.
Acest petrol, materia cea mai cãutatã astãzi din lume, reprez-
intã devize forte ce suntem nevoiþi sã le transformãm în brâuri puter-
nice de forturi, fier ºi beton de jur împrejurul graniþelor þãrii, în arma-
ment ºi materii prime necesare celorlalte industrii.
Cu totul alta ar fi fost astãzi situaþia, dacã statul român ar fi dis-
pus de terenuri explorate în toate regiunile þãrii ºi ce uºor ar fi fost sã
se fi deschis robinetul acestor rezervoare subterane ºi inaccesibile
bombardamentelor! Atât în Oltenia, Muntenia, Moldova ºi Bucovina,
cât ºi în Transilvania, dispunem de posibilitatea unor importante
232
175
zãcãminte. Fãcutu-sa sforþãri pentru a se deschide aceste terenuri din
toate regiunile þãrii? Ne sunt cunoscute lipsurile din trecutul rãzboiului

mondial ºi totuºi nu s-au cercetat cu de-amãnuntul aceste regiuni.
În decursul anilor1936 ºi 1937, când producþia a început sã
scadã ºi ameninþa cu declinul marile întreprinderi, ºi-au însuºit alarma
datã de alþii ºi de noi, dar ele au reclamat þinuturi de 50.000-100.000
hectare ºi obþinerea unor importante suprafeþe în jurul punctelor favor-
abile explorate.
Astãzi, sub imperiul necesitãþilor rãzboiului, grefat pe progre-
sul tehnic, în goana dupã sângele maºinilor, sunt capitaluri dispuse de
a explora regiunile noi în condiþii mult mai favorabile pentru Stat. În
timp de rãzboi, pe baza principiului apãrãrilor, se fac cu uºurinþã
investiþii riscante, fãrã a se mai þine seama de rentabilitatea econom-
icã. Sunt state în Peninsula Balcanicã cu ºanse mult mai inferioare
posibilitãþilor din România de a gãsi petrol ºi totuºi s-au gãsit capitaluri
dispuse a executa foarte numeroase explorãri în condiþii de ºanse ºi
de rentabilitate cu mult inferioare celor din România.
Iatã de ce noi considerãm momentul de astãzi ca foarte indi-
cat ºi propice explorãrilor ce trebuiesc fãcute în noile regiuni posibile
petrolifere ale României.
Domnul ing. l. G. Dumitrescu, în articolul publicat în Monitorul
Petrolului din 15 martie 1940, face o dare de seamã bine documentatã
a explorãrilor de petrol pe terenurile statului, indicând ºi rezultatele
obþinute. Din totalizarea metrilor foraþi pentru aceste explorãri, con-
statãm cã activitatea de explorare este în continuã scãdere în ultimii
ani. Astfel, pe terenurile statului s-au forat pentru explorãri 54.533 m în
1935, -33.017 m în 1936, 30.071 m în 1937, -23.341 m în 1938 ºi
14.080 m în 1939!
Va veni epoca de dupã rãzboi, când capitalurile vor fi chemate
sã reclãdeascã distrugerile rãzboiului ºi mai cu greu va putea fi reþinut
în asemenea operaþiuni riscante.
Domnul Consilier Regal ºi Prim Ministru Gheorghe Tãtãrescu,
în cuvântarea þinutã recent la radio, ne-a arãtat cât de necesarã este
astãzi pentru politica statului obþinerea unor producþii petrolifere
maxime posibile. D-sa spunea: „în regiunile petrolifere producþþia tre-
buie împinsã la maximul posibilitãþþilor de explorare ºi într-u un ritm fãrã
precedent”.
233
Gabriel I. Năstase
176
Acesta este imperativul orei de faþã, care stã la baza creãrii
Comisariatului petrolului ºi nu ne îndoim cã mãsurile dictate de împre-
jurãri vor fi luate la timpul oportun.
Aceste mãsuri pot anvizaja douã direcþþiuni: exploatarea ºi
explorarea. Socotim cã aceste douã drumuri ce trebuiesc urmate pot
asigura reuººita menþþinerii ºi mãririi producþþiei. Aceste drumuri sunt
anevoioase,, trebuiesc armonios combinate ºi reclamã competenþþã,,
curaj ºi voinþþã,, cãci posibilitãþile de realizare sunt. Lipsa materiilor
prime necesare industriei petrolifere ca burlane, tuburi, unelte speciale
va putea fi uºor combãtutã prin condiþionarea livrãrilor la export a
petrolului în schimbul acestor materiale.
Ministerul Economiei Naþionale a prevãzut ºi creat pentru
campania de explorãri „Acex”-ul, întreprindere astãzi în organizare ºi
cãreia statul trebuie sã-i asigure mijloacele necesare pentru reuºitã, iar
celelalte întreprinderi petrolifere ar trebui sã colaboreze financiar ºi
tehnic la reuºita acestei iniþiative.
Când ne gândim cã de reuºita acestei campanii de exploatare
ºi explorare depind: înarmarea, apãrarea ºi siguranþa statului, nu ne
îndoim cã, întreprinderile petrolifere, pe de o parte, împreunã cu tehni-
cienii români de acord cu conducãtorii politicii economice petrolifere,
vor pãºi la o activitate sporitã pentru a satisface lozinca guvernului”.
• „PETROLUL ªI GAZELE NATURALE ÎN ROMÂNIA” (lucrare solici-
tatã oficial de Ministerul Propagandei Naþionale ºi publicatã de
„Institutul Român de Energie”, nr. 224 ºi „Buletin I.R.E.”, anul VIII, nr.
3, septembrie 1940).
Lucrarea conþine 103 pagini, 14 cliºee ºi numeroase tabele
statistice. Lucrarea este prefaþatã de prof. L. Mrazec, care printre
altele spunea:
„Lipsea însã o lucrare larg cuprinzãtoare ºi rezumativã cum
este lucrarea ce o prezintã dl. Dr. ing. Basgan, în care se oglindeºte
imaginea trecutului mai apropiat ºi a prezentului.
Momentele evolutive din diferitele capitole, susþinute printr-o
documentare statisticã corespunzãtoare, introduc pe cititor în cadrul
situaþiunei actuale, înlesnind mult înþelegerea realitãþilor de astãzi.
Aºa de pildã, ele lãmuresc rãtãcirile în legiferarea celui mai
nobil dintre combustibilele minerale, prin lipsa unor concepþii unitare ºi
mai ales de continuitate, ce au dus în mod fatal la situaþiuni inextrica-
bile în mineritul petrolului, ce aºteaptã sã fie soluþionate.
234
177
În treacãt relevez cele scrise despre tehnica în mineritul
petrolului, care constituie o paginã de onoare pentru România ºi pen-

tru tehnicienii români.
Prin progresele realizate în ramura aceasta a industriei de
petrol, România s-a pus în fruntea þãrilor exploatatoare. Lucrarea d-lui
Basgan era destinatã sã facã parte dintr-o monografie oficialã, privind
rostul ºi valoarea economicã a þãrii în general. Publicând-o acum,
datoritã interesului ce poarte „Institutul Român de Energie” tuturor
chestiunilor ce ating probleme mari naþionale, se aduce în literatura
economicã ºi minierã un element nou de documentare, de mare
interes obºtesc actual, prin privirea generalã, scurtã ºi larg rezumativã,
scrisã de un tehnician cunoscãtor a mineritului petrolului, ce reprezin-
tã Petrolul ºi Gazele Naturale în România”.
În recenzia lucrãrii „Analele Economice ºi Statistice”, (vol. 24,
Anul 1941, Nr. 1-3, pag. 112), fãcutã de prof. Gh. Leon, se menþionau
urmãtoarele:
„Este o lucrare ºtiinþificã întemeiatã pe documentãri ºi pe o
cunoaºtere necontestatã a problemei Petrolului”.
• „ERDOELGEWINNUNG IN RUMAENIEN BOHREN UND FOERDEN
DES ERDOELS UND DESSEN VERARBEITUNG” (Sonderndruck aus
„Oel und Kohle”, Nr. 40, Berlin, 22 octombrie 1940).
• „EXPLOATAREA RAÞIONALÃ A ZÃCÃMINTELOR DE PETROL”
(„Buletin A.G.I.R.”, Nr. 7 din 1934; recenzie „Annales des Mines de
Roumaine”, Nr. 11, noiembrie 1940).
Cu ocazia moþiunii Congresului A.G.I.R. desfãºurat la filiala
A.G.I.R. – Galaþi (1934), dr. ing. N. Arcadian, în raportul secþiunii
”Organizarea Economiei Naþionale” A.G.I.R., spunea, între altele:
„Cunoscãtor profund al laturei tehnice ºi comerciale a petrolu-
lui românesc, autorul expune urmãtoarele chestiuni: condiþiunea geo-
logicã a zãcãmintelor noastre cu privire specialã la explorãri, evaluãri,
inventarierea zãcãmintelor ºi cercetarea amãnunþitã a problemelor fiz-
ice ale zãcãmintelor, raþionalizarea exploatãrilor ºi a prelucrãrii þiþeiului
ºi politica de valorificare a produselor petrolifere, în interior ºi exterior,
propunând soluþiuni”.
•”CHARAKTERISTIC DES RUMAENISCHEN ERDOLES” („Oel und
Kohle”, Nr. 40, Berlin, 22 octombrie 1940).
• „EXPLOATAREA PETROLULUI ÎN ROMÂNIA - INDUSTRIA
235
Gabriel I. Năstase
178
EXTRACTIVÃ ªI A PRELUCRÃRII PETROLULUI” („Annalele Minelor
din România”, Nr. 1 din 20 ianuarie 1941).
• „SFRUTTAMENTO DEL PETROLIO IN ROMANIA” („La Revista
Italiana Del Petrolio”, Roma, Febbraio 1941 – XIX).
• „CARATTERISTICHE DEGLI OLII GREGGI ROMENI” („La Revista
Italiana Del Petrolio”, Roma, Gennaio 1941 – XIX).
• „PROBLEMA APEI ÎN DOBROGEA” (PUBLICATÃ ÎN „Buletinul
A.G.I.R.”, Nr. 10 din octombrie 1943 ºi în extrase).
Prof. dr. ing. M. Stamatiu, raportor general la Congresul
A.G.I.R. din 1943, între altele spune:
„Autorul readuce în discuþie problema de o deosebitã impor-
tanþã privind alimentarea cu apã a Dobrogei ºi anume problema de a
ºti dacã subsolul Dobrogean conþine sau nu strate necesare de apã
pentru alimentarea populaþiei ºi industriilor din aceastã provincie...
Cu ocazia executãrii în ultimul timp a 10 sondajii de explorare,
situate în partea de sud a Dobrogei, autorul a ajuns la convingerea cã
aceastã provincie nu mai trebuie consideratã ca un þinut lipsit de apã,
deoarece existã în subsolul sãu, la adâncimi cuprinse între 120-150 m,
o formaþie alcãtuitã din calcare baremiene, care conþine apã în cantitãþi
inepuizabile...
Autorul completeazã expunerea sa cu profile geologice ale
terenurilor strãbãtute de cele 10 sondajii, indicând totodatã debitul ºi
compoziþia chimicã a apei obþinutã din probele luate ºi arãtând în
partea finalã a comunicãrii ºi modul în care s-ar putea face extracþia
apei pentru alimentarea diferitelor localitãþi din Dobrogea”.
• „PRINCIPIILE POLITICE ªI ECONOMICE ÎN LEGISLAÞIA
PETROLIFERÃ DIN ROMÂNIA” („Buletin A.G.I.R.”, Nr. 10 din
octombrie 1943 ºi în extrase).
Despre aceastã lucrare prof. dr. ing. M. Stamatiu, raportor
general la Congresul A.G.I.R. din 1943, spune între altele:
„Comunicarea d-lui dr. ing. Ion Basgan este deosebit de
interesantã atât pentru colegii cari activeazã în industria petroliferã, cât
ºi pentru nespecialiºti, deoarece în ea se gãsesc expuse, într-o formã
cât se poate de clarã, diferitele aspecte ale legiuirilor cari au dirijat
politica economicã a Statului Român din ultima sutã de ani în materie
de explorare ºi exploatare a zãcãmintelor de petrol”.
• „MINELE” (capitol trimestrial din „Buletinul Institutului Român de
Conjuncturã”).
236
179
• „MÃRIREA PRODUCÞIEI PETROLIFERE” (ziarul „România”, 14
octombrie 1940 ºi „La Stampa”, Roma, 6 noiembrie 1940).

• „PRINCIPIILE POLITICEI NAÞIONALE PETROLIFERE” („Universul”,
7 noiembrie 1940 ºi „Libertatea” din 20 noiembrie 1940).
• „INDUSTRIA DE PETROL ROMÂNÃ ªI SPIRITUL VREMURILOR
NOI” („România Petroliferã”, 13 iulie 1940 ºi recenziile din „Buletin
A.G.I.R., Nr. 9/10 septembrie-octombrie 1940, pag. 193).
• „CONJUNCTURA PETROLULUI ªI INTERESELE NAÞIONALE”
(„România Petroliferã”, 22 august 1940).
Ion Basgan analizeazã situaþia în care se gãseºte industria
petroliferã, precizând urmãtoarele:
„Prosperitatea industriei petrolifere este ºi ea în funcþie de
cicluri, cu preþuri bune intercalate de perioade cu preþuri slabe. Am
vãzut cum chiar în perioadele de cele mai slabe preþuri, 2.000 ºi 3.000
lei vagonul de þiþei brut, marea industrie petroliferã din þarã a putut
rezista prin mãrirea quantumului afacerilor, respectiv a producþiei ºi
cantitãþilor manipulate.
Rentabilitatea economicã a fost atunci însã în detrimentul
rentabilitãþii economiei româneºti. S-au sleit mari bogãþii, producþia a
crescut vertiginos ºi s-au exportat mari cantitãþi cu preþuri derizorii.
Ultimii 2-3 ani ºi pânã la intrarea în rãzboi a Italiei, am avut o
piaþã de desfacere cu preþuri bune a produselor noastre petrolifere.
Perioada de aproape un an de zile de la izbucnirea rãzboiului polono-
german ºi pânã la intrarea Italiei în rãzboi, am exportat la preþuri mari,
superioare preþului golf Mexic ºi a fost o perioadã în care producþia ºi
exportul trebuiau stimulate la maximum posibil.
Cu sistarea exportului maritim la Constanþa s-au redus posi-
bilitãþile noastre de export. Dunãrea ºi calea feratã nu pot scurge
întreaga cantitate disponibilã exportului. Rãmân câteva mii de
vagoane libere pe piaþã ce nu pot fi vândute. Acestea au redus imedi-
at preþul þiþeiului brut ºi ameninþã din zi în zi cu scãderi catastrofale.
Statul ºi-a luat asigurãri sau poate sã-ºi ia încã pentru
menþinerea unui preþ rezonabil la export, pe cale de mãsuri con-
venþionale, dar scãderea la intern a preþului brut perturbeazã bunul
mers al industriei petrolifere ºi duce la dispariþia micilor întreprinderi ºi
micilor producãtori, care mai toþi reprezintã capital curat românesc.
Iatã de ce statul este chemat sã intervinã prin mãsuri core-
spunzãtoare situaþiilor excepþionale de astãzi.
237
Gabriel I. Năstase
180
Producþia petroliferã trebuie, prin urmare, sã fie menþinutã la
nivelul posibilitãþilor consumului intern ºi exportului.
Sã nu fim însã greºit înþeleºi. Explorãrile trebuiesc intensifi-
cate la maximum posibil. Atunci când condiþiile de zãcãmânt permit a
avea sonde eruptive ce pot fi reduse sau închise, aceste zãcãminte
explorate vor fi conservate în rezervoriile lor naturale pentru a fi redate
vieþii comerciale în funcþie de conjuncturi favorabile în interesul
Statului.
Conjuncturi ca cele de astãzi în industria petroliferã sunt ocazii
rare pentru modificãri structurale.
Trebuie sã fim conºtienþi de importanþa momentelor.
O perioadã de acalmie suprapusã unei perioade de nesigu-
ranþã poate fi folositã în primul rând de stat ºi dacã el nu-ºi exercitã
acest drept vor apãrea alþii care vor beneficia de aceastã situaþie.
În trecutul industriei noastre petrolifere marile trusturi au ben-
eficiat de asemenea conjuncturi care au provocat nimicirea autseider-
ilor, respectiv, a iniþiativelor individuale sau grupate naþionale.
Am arãtat în articolul nostru precedent ce rol înfloritor
înflorito au jucat
energiile româneºti pânã la sosirea marilor întreprinderi ale trusturilor.
Printr-o acþiune de perspectivã ºi de duratã a politicii lor comerciale
petrolifere, ele au profitat de pe urma prãbuºirii întreprinderilor ce se
înjghebaserã ºi care nu au avut posibilitatea de a rezista în faþa con-
juncturilor de preþuri slabe.
Credem cã a sosit momentul ca Statul sã ia apãrarea industri-
ilor minore”.
• „EXPLOATAREA PETROLULUI ÎN ROMÂNIA, INDUSTRIA
EXTRACTIVÃ ªI A PRELUCRÃRII PETROLULUI” (Analele Minelor
din România, Nr. 1 din 20 ianuarie 1941).
• „NOUL DECRET-LEGE AL PETROLULUI ªI CAPITALUL NAÞION-
AL” (vezi „România Petroliferã”, 1 august 1942).
• „ALIMENTAREA CU APÃ A DOBROGEI” (comunicare la „Academia
de ªtiinþe”, Bucureºti, decembrie 1942).
• „FORAJUL CU PRÃJINI GRELE PROPORÞIONALE” (Aceastã
lucrare depusã la Comitetul Central ASIT reprezintã textul conferinþei
þinute la sediul central ASIT în 11 aprilie 1951 ºi cuprinde o expunere
tehnico-ºtiinþificã a inovaþiei introduse în ianuarie 1951 la exploatãrile
prin sondeuze. Totodatã, se citeazã autori strãini care confirmã prin-
238
181
cipiile ºtiinþifice ºi tehnice ce stau la baza acestei perfecþionãri în tehni-
ca forajului).
• „ALIMENTAREA CU APÃ POTABILÃ ÎN MEDIUL RURAL” (publicatã
în revista Hidrotehnica, nr. 8/1959).
• „CALITATEA PRODUSELOR SOVROMUTILAJPETROLIFER”,
(Bucureºti, ianuarie 1954). Lucrarea cuprinde urmãtoarele capitole:
?Cum s-a creat în þara noastrã industria de utilaj petrolifer; ?Mãsuri
tehnico-ºtiinþifice în scopul îmbunãtãþirii calitãþii utilajelor petrolifere;
?Mãsuri tehnico-organizatorice pentru îmbunãtãþirea calitãþii utilajului
petrolifer; ?Îmbunãtãþirea calitãþii prin utilaje noi de înaltã tehnicitate;
?Îmbunãtãþirea calitãþii la reparaþiile utilajului petrolifer; ?Observaþiuni
critice asupra modului de folosire ºi întreþinere a utilajului petrolifer în
schele; ?Propuneri pentru remedierea lipsurilor în folosirea ºi
întreþinerea utilajului petrolifer.
Lucrarea a fost solicitatã de Ministerul Metalurgiei.
• „O ªTIINÞÃ NOUÃ ªI IMPORTANTE APLICAÞII” (Viaþa Economicã,
Anul IV, nr. 21(145), 27 mai 1966, pag. 11).
• LUDOVIC MRAZEC (Viaþa Economicã, Anul IV, nr. 34(158), 26
august 1966, pag. 10).
Conferinþe þinute
• „INDUSTRIA DE PETROL” (la Universitatea „Prof. N. Iorga”, Vãlenii

de Munte, iulie 1929).
• „TEHNICA ªI INTERPRETAREA ªTIINÞIFICÃ A SISTEMULUI DE
FORAJ ROTARY” (la „Societatea Politehnica”, 3 mai 1933, sub
preºedinþia d-lui prof. Buºilã).
Cronica tehnicã a „Buletinului A.G.I.R., mai 1933, publicã o
dare de seamã a acestei conferinþe ºi încheie:
„Dupã cum se vede din rezumatul precedent, d-l. Ing. Ion
Basgan a expus calculele analitice originale ale unor fenomene care
se cunoºteau superficial ºi a cãror cunoaºtere poate provoca în
curând o modificare a sistemului de foraj la adâncimi mari”.
• „OBSERVAÞIUNI CU PRILEJUL CONGRESULUI MONDIAL AL
PETROLULUI”, („Radio Bucureºti”, 7 noiembrie 1933).
239
Gabriel I. Năstase
182
EXPLORÃRILOR ªI PROBLEMA COMBUSTIBILULUI” (Conferinþã
þinutã în ziua de 19 aprilie 1935 la „Societatea Politehnica” în ciclul
organizat de „I.R.E.” ºi repetatã la cererea colegilor la „Asociaþia
Inginerilor de Mine” din Moreni. Publicatã în „Curentul”, 24 aprilie 1935
ºi în „Miºcarea”, 27 aprilie 1935).
Cu acest prilej, prof. ing. C. Buºilã spune despre aceasta:
„D-l Basgan ne-a fãcut o conferinþã frumoasã. A fost o
expunere care, în primul rând, este caracterizatã prin curajul de a-ºi
expune constatãrile D-sale în chestiunea politicei petrolului”.
De asemenea, prof. T. Ficºinescu a apreciat aceastã
expunere, afirmând urmãtoarele:
„Nu mã pot opri sã nu pun în relief contribuþiunea foarte intere-
santã a d-lui Basgan, din punct de vedere documentar. D-sa a adunat
o serie de fapte, care sunt extraordinar de interesante, le-a îmbrãcat
într-o formã atrãgãtoare ºi a fãcut o conferinþã frumoasã ºi bunã”.
Iar, Sp. Iacobescu, prof. la Academia de Înalte Studii
Comerciale ºi Industriale Bucureºti afirma:
„Mã raliez în totul conferinþei d-lui Basgan, care a vrut sã ne
expunã, în condiþiuni atât de cuprinzãtoare politica petrolului”.
Lucrarea a fost premiatã de Academia Românã. Discuþiile pur-
tate asupra acestei conferinþe s-au publicat în Buletin I.R.E., anul III,
Nr. 4, decembrie 1935, p. 1,035. textul raportului prezentat Academiei
Române de cãtre prof. L.Mrazec a fost publicat în Buletin I.R.E., anul
IV, Nr. 4, decembrie 1936, p. 1.035 ºi 1.036.
Iatã rezumatul acestei lucrãri:
„O politicã raþionalã a petrolului va fi aceia care va þine seama
de interesele prezente ºi viitoare ale naþiunii, în funcþie de situaþia rez-
ervelor petrolifere ºi de dezvoltarea tehnicã ºi ºtiinþificã a omenirii.
Politica petrolului la noi va fi înþeleasã atunci când vom þine
cont de interesele ce acþioneazã în aceastã activitate. De o parte, cap-
italurile strãine, reprezentante ale trusturilor mondiale, de altã parte,
capitalurile naþionale ºi peste ambele vin interesele financiare ale
Statului. Va trebui, de asemenea, sã avem în vedere influenþa pro-
ducþiei României în cadrul mondial al problemei ºi în raport cu situaþia
celorlalte zãcãminte mondiale petrolifere. Acestea sunt rãspândite în
ordinea importanþei: Statelor Unite ale Americii, Rusia, Venezuela,
România, Persia, Mexic, Indiile Olandeze, Columbia, Trinidad, Polonia
ºi altele.
240
183
Trusturile mondiale, interesate în România, sunt: Standard Oil
din America, Royal Dutch di Olanda ºi Anglia, Anglo-Persian, Azneft

din Rusia ca trust concurator pe piaþa mondialã, apoi capitaluri
franceze, belgiene, italiene ºi germane.
Conferenþiarul analizeazã pe rând politica Statelor producã-
toare de produse petrolifere ºi lipsite de aceste produse, precum ºi
influenþa trusturilor în politica petrolului din România.
Societatea Româno-Americanã ºi Societatea Sospiro sunt fil-
iale ale lui Standard Oil, Astra Românã a lui Royal Dutch, Steaua
Românã a lui Anglo-Persian în colaborare cu Banque de Paris et de
Pays Bas etc.
Evidenþiazã structura capitalului din industria petroliferã ºi
aratã câtã producþie controleazã fiecare din ele în România.
85 la sutã din producþia României este controlatã de capitalul
strãin.
Capitalul investit în industria petroliferã se recapituleazã ast-
fel:
Capital deplin vãrsat ..............................................Lei 11.195.778.000

Conturi creditoare ..................................................Lei 10.622.620.000
Rezerve ordinare ºi extraordinare .........................Lei 4.492.741.000
Amortizãri totale ...................................................Lei 20.598.789.000
Total Lei 46.909.937.000
D-sa ajunge la concluzia cã s-ar putea mãri influenþa capitalu-
lui naþional în industria petroliferã, dat fiind condiþiile avantajoase de
astãzi în aceastã direcþie.
Producþia României timp de 12 ani de la 1 ianuarie 1923-1 ian-
uarie 1935 în cantitate de 57 milioane tone s-a valorificat la export
declarat ºi la consum intern cu cca. 100 milioane lei. D-sa se întreabã:
unde au intrat aceºti bani? Apoi, zãcãmintele petrolifere neexploatate
încã nu reprezintã un imens capital moºtenit care se iroseºte fãrã a se
înlocui. Acesta nu ar putea constitui aport al unei întreprinderi în care
elementele naþionale sã aibã preponderenþa?
Se aflã astãzi concesionate 5.077 ha de la Stat ºi 61.525 ha
de la particulari, care, în general, sunt epuizate.
Perimetrii de explorare sunt acordate 46.790 ha; dar, nu s-au
efectuat explorãri noi.
241
Gabriel I. Năstase
184
În afarã de regiunea Bucºani, nici o altã regiune de mare
anvergurã nu se cunoaºte.
Societãþi ce nu au îndeplinit nici obligaþiunile de explorare ce
datorau pe baza perimetrilor de explorare acordate ºi astãzi în
epuizare.
D-sa prezintã situaþia trenurilor terenurilor petrolifere deþinute
de întreprinderi:
Standard Oil prin Româno-Americanã ºi Sospiro
deþine 19.631 ha concesionate
Royal Dutch prin Astra Românã deþine 8.930 ha concesionate
Capital englez, Unirea Dacia etc. deþine 4.459 ha concesionate
Capital francez în Columbia deþine 2.393 ha concesionate
Capital belgian în Concordia deþine 2.444 ha concesionate
Capital belgian în Sondrum ºi Româno-Belgianã
deþine 859 ha concesionate
Capital italian în Prahova deþine 472 ha concesionate
Capital francez-englez-român în Steaua Românã
deþine 10.518 ha concesionate
Capital român în Creditul Minier deþine 372 ha concesionate
Capital român în I.R.D.P. deþine 375 ha concesionate
Diferite capitaluri deþine 16.135 ha concesionate
Totalul concesiunilor în România 66.602 ha
Analizeazã apoi situaþia industriei extractive ºi a prelucrãrii

þiþeiului. Randamentul Rafinãriilor este abia 24 la sutã faþã de 50 la
sutã a industriei americane în ceea ce priveºte extragerea benzinei.
Prin cracare s-ar dubla produsele albe la un consum egal de produse
brute. Aceasta implicã necesitatea urgentã a introducerii cracãrii, ce ar
putea permite epuizarea zãcãmintelor la jumãtate cât astãzi ºi, în
acelaºi timp, ar scoate pãcura dupã piaþa internã care concureazã pro-
ducþia carboniferã.
1) Trebuiesc fãcute de urgenþã explorãri în regiunile de
câmpie, la mare adâncime ºi în bazinul Transilvaniei.
2) Aducerea la îndeplinire a obligaþiunilor de explorare pe
baza perimetrilor de exploatare concesionate societãþilor. Aceste
explorãri se vor executa astfel cum s-a hotãrât în punctele îndepãrtate
de exploatãrile de astãzi.
242
185
3) Statul sã renunþe la o parte din veniturile industriei petrolif-
ere în scopul explorãrilor, sã aplice legea, , sã returneze fondul

explorãrilor. Prin exportul petrolifer va strânge devize pentru crearea
marii industrii.
4) Sã se mãreascã instalaþiile de cracare spre a obþine ace-
leaºi produse derivate cu o secãtuire la jumãtate a zãcãmintelor petro-
lifere.
Mãrirea randamentului rafinãriilor.
5) Sã se mãreascã consumul intern de produse petrolifere prin
industrializarea þãrii pentru a da mai multe produse industriale finite ce
s-ar putea desface pe piaþa balcanicã în Bazinul Mãrii Negre ºi în Asia
Micã.
Venitul economic naþional ar fi astfel considerabil mãrit ºi bal-
anþa comercialã a statului nu s-ar mai baza pe un singur produs, ci s-
ar putea epuiza rapid. Acþiunea Sovietelor în acest scop ne poate servi
ca exemplu. În plus, ar dispare concurenþa între pãcurã ºi cãrbuni.
6) Industrializarea agriculturii ce ar permite, pe de o parte,
mãrirea consumului intern în produse petrolifere, iar, pe de altã parte,
randamentul agriculturii române s-ar mãri considerabil, apropiindu-se
de randamentul de astãzi al þãrilor agricole din strãinãtate.
7) Conservarea gazelor în zãcãmânt sau utilizarea lor în
industrii anexe, create în acest scop. Conducerea gazelor desbenzi-
nate în centrul de mare consum.
8) Ridicarea preþului brut la preþul mondial, fie prin crearea
Bursei interne a petrolului, fie prin mãsuri de Stat asemãnãtoare dis-
poziþiunilor luate de Roosevelt în Statele Unite ale Americii.
9) Controlul preþurilor la export ºi, la nevoie, stagnând expor-
tul în perioadele de proastã conjuncturã.
Îndrumarea capitalurilor strãine din industria petroliferã la
crearea de noi industrii anexe industriilor petrolifere.
10) Se vor da posibilitãþile de menþinere a industriei car-
bonifere ca o necesitate socialã astãzi, dar mai ales ca o garanþie pen-
tru viitorul apropiat când acestea vor fi chemate sã înlocuiascã
petrolul.
11) Se vor face toate înlesnirile pentru organizarea unui export
de cãrbuni înnobilaþi în þãrile vecine.
• CURS PROFESIONAL LA ÎNTREPRINDREA INDUSTRIAL-
243
Gabriel I. Năstase
186
IMPORT (Un ciclu de patru conferinþe despre motoarele de com-
bustiune internã, clasificarea, caracteristicile tehnice, piese de rezervã
ºi documentaþia tehnicã ºi comercialã, în anul 1951).
• CURS PROFESIONAL DESPRE SÃPAREA SONDELOR (La
Sovromutilajpetrolifer ºi Ministerul Agriculturii pentru ridicarea nivelului
angajaþilor Direcþiunii generale, în 1952 ºi 1953).
• ALIMENTAREA CU APÃ POTABILÃ A REGIUNII DOBROGEA,
(Conferinþã þinutã în cadrul ASIT la Ministerul Agriculturii în mai 1957).
• „SONICITATEA ÎN EXPLOATÃRILE PETROLIFERE ÞI
ALIMENTÃRILE CU APÃ” (Conferinþã la cursurile de ºtiinþã ºi tehnicã
ale Academiei R.P.R., Scânteia, 15 iulie 1957 ºi Buletinul Informativ al
Academiei R.P.R., 1 martie 1950).
• „ALIMENTAREA CU APÃ POTABILÃ ÎN ÎNMEDIUL RURAL”
(Conferinþã þinutã în cadrul ASIT – TIF la Ministerul Agriculturii, în
octombrie 1958).
• „SONICITATEA ÎN EXPLOATÃRILE PETROLIFEREªI
ALIMENTÃRILE CU APÃ” (Conferinþã þinutã la cursurile de ºtiinþã ºi
tehnicã ale Academiei R.P.R., în 7 noiembrie 1958 ºi cuprinde: forajul
sonic, forajul ultrasonic, pompajul sonic ºi deparafinarea sonicã).
• „DISCUÞI PE MARGINEA SONICITÃÞII” (Conferinþã þinutã în aula
Academiei R.P.R., la 5 octombrie 1961, în cadrul ºedinþei de lucru a
Academiei. ªedinþa a fost prezidatã de I.S. Gheorghiu, vicepreºedinte
al Academiei ºi de marele savant George Constantinescu).
• „APLICAÞIILE SONICITÃÞII ÎN TEHNICA FORAJULUI ªI A
EXTRACÞIEI” (Conferinþã þinutã la cursurile de ºtiinþã ºi tehnicã ale
Academiei R.P.R., la 22 decembrie 1961).
• „CONTRIBUÞII ROMÂNEªTI ªI PRIORITATEA DESCOPERIRILOR
ªI INVENÞIILOR ÎN ªTIINÞA ªI TEHNOLOGIA FORAJULUI”
(Conferinþã þinutã la Biblioteca Românã din New York, 1 octombrie
1972).
244
187
Lucrãri premiate de „ACADEMIA ROMÂNÃ”

EXPLORÃRILOR ªI PROBLEMA COMBUSTIBILULUI”.
Comunicãri prezentate la „ACADEMIA ROMÂNÃ”
• „ACÞIUNEA ªI FORMA SAPEI ROTARY ÎN ROCILE FORMAÞIU-

NILOR DE PETROL DIN ROMÂNIA”.
• „SCWINGUNGSPHAENOMENE UND DEREN WIRKUNG AUF DIE
ARBEITSWEISE DES MEISELS IM ROTARY BOHRSYSTEM”
(FENOMENE VIBRATORII ªI EFECTUL LOR ASUPRA ACÞIUNII
SAPEI ÎN SISTEMUL DE FORAJ ROTARY).
• „A NEW SYSTEM OF DRILLING WELS, FOR OIL AND GAS USING
ROTARY AND PERCUSSION MOVMENTS COMBINED”.
Comunicãri prezentate la „ACADEMIA DE ªTIINÞE”
• „ALIMENTAREA CU APÃ A DOBROGEI” (prin prof. ªtefan

Cantuniari, la 18 decembrie 1943).
Comunicãri prezentate la congresele din strãinãtate
• „SCIENTIFIC CONSIDERATIONS OF THE TECHNIQUE OF MOD-

ERN DRILLING”, (Congresul mondial al petrolului, Paris, iunie 1937,
cu discuþii la care au participat specialiºti din toatã lumea, publicatã în
lucrãrile Congresului ºi tradusã în limba rusã).
• „ROLUL ªI GREUTATEA
GREUTATEANECESARÃ
N A PRÃJINEI GRELE ÎN TIM-
PUL FORAJULUI” („ROLE ET POIDS NECESSAIRES DU DRILL-
COLLAR PENDANT LE FORAGE”), (Congresul Mondial al Petrolului,
Paris, iunie 1937).
• „NOI ªANTIERE DE PETROL ÎN ROMÂNIA” („BOHRUNGEN IM
VORLANDE DES OELGEBIETES VON RUMAENIEN”), (Leobenen
Bergmannstag 1937, Austria).
• „LIMITAREA EFECTULUI PRESIUNII ARHIMEDIENE ªI ENERGIA
245
Gabriel I. Năstase
188
SONICÃ – CONDIÞII ESENÞIALE PENTRU VIITORUL FORAJULUI
ADÂNC”, (Comunicare prezentatã la al 7-lea Congres mondial al
petrolului, Mexic, 2-8 aprilie 1967).
Revista Le Pétrole, Paris, din 6 aprilie 1967 recenzeazã
aceastã comunicare, scriind: „Comunicarea a fost apreciatã nu numai
în cercurile petrolifere, dar ºi în cele ºtiinþifice”. Ea este recenzatã ºi de
revistele americane ºi I.D.T. Bucureºti.
Comunicãri ºi rapoarte prezentate la congresele din þarã
• „EXPLOATAREA RAÞIONALÃ A ZÃCÃMINTELOR DE PETROL”

(Congres A.G.I.R., 1934).
• „FORAJUL ROTATIV ªTIINÞIFIC” (Congresul „Asociaþiei pentru
înaintarea ºtiinþelor în România”, bucureºti, 1934, la secþiunea tehnicã,
prezidatã de prof. dr. ing. N. Vasilescu-Karpen).
• „ROLUL STATULUI ÎN INDUSTRIALIZARE” (Congresul A.G.I.R.,
Iaºi, 1936, cu discuþii la care au participat: prof. M. Manoliescu, ing.
ªtefan Mihãiescu, ing. D. Pastia ºi alþii. Propunerile fãcute au fost
adoptate în moþiunea generalã a Congresului).
• „RAPORT ASUPRA INDUSTRIALIZÃRII ÞÃRII” (în colaborare cu
ing. Rusu Abrudeanu, la Congresul A.G.I.R., Iaºi, octombrie 1936).
• „SITUAÞIA ECONOMICÃ ÎN INDUSTRIA PETROLULUI” (prezentatã
ca raport economic al Secþiei Petrolului în Congresul Asociaþiei
Inginerilor din Industria Minierã (A.I.T.I.M.), Bucureºti, 19 mai 1939).
Raportul a fost publicat în „Argus”, nr. 7.830, 19 mai 1939 ºi reprodus
în parte de prof. Virgil N. Madgearu în „Evoluþia Economiei Române ºi
dupã rãzboiul mondial”, pag. 104-105).
„În „Orientãrile generale pentru alcãtuirea unui plan economic
al Consiliului Superior Economic” din 1938, capitolul subsolului începe
cu petrolul ºi se menþioneazã:
„În ultimii ani,, petrolul – se poate zice – a salvat Statul Român
din greutãþþile în care s-a a gãsit,, producându-ii cel mai sigur izvor de
devize în strãinãtate”.
Aceastã salvare a Statului Român producându-i devize ºi ven-
ituri bugetului, corespunde cu irosirea unui capital ce ni l-a pus natura
la dispoziþie. Ar fi fost de dorit ca generaþia noastrã sã fi procedat la
transformarea acestui capital, prin investirea lui în noi surse fructifica-
246
189
toare ºi creatoare de produse ºi venituri pentru a permite crearea unei
structuri economice mai complete ºi mai armonioase. Dar, nu numai

cã s-a neglijat aceastã transformare a capitalului, dar el s-a fãrâmiþit
fãrã a-l fi utilizat, mãcar în parte, la exploatarea ºi inventarierea aces-
tei bogãþii, pentru a ne putea da seama cât timp vom mai putea bene-
ficia de acest dar al naturii.
Profitorii de moment ai acestei bogãþii se apãrã ºi rãspund cu
evoluþia ºtiinþei ºi posibilitatea de a rãmâne neutilizatã, în cazul când
epoca petrolului se va sfârºi. O nouã sursã de energie: petrolul sintet-
ic, cãldura solarã, descompunerea materiei, electroliza apei ºi altele,
vor putea constitui sfârºitul epocii petrolului în istoria omenirii.
O exploatare înþeleaptã a petrolului va fi aceea care va ºti sã
armonizeze interesele de moment ale Statului cu progresul omenirii.
Pânã în prezent, putem însã sã afirmãm, cã petrolul este ºi va rãmâne
încã destul timp materia primã cea mai cãutatã a civilizaþiei.
O exploatare economicã a petrolului este aceea care va per-
mite o exploatare rapidã a acestei bogãþii, numai în cazurile în care ea
poate fi transformatã în alte industrii producãtoare. Aceastã exploatare
va trebui sã fie redusã atunci când nu avem posibilitatea transformãrii
ei sau când valorificarea devine derizorie.
Exploatarea petrolului în România
Cu regret trebuie sã constatãm cã exploatarea petrolului la noi

în þarã, nu a fost deloc economicã în epoca postbelicã ºi, în special, în
epoca crizei mondiale di anii 1929-1933. Zãcãmintele petrolifere ale
României au fost exploatate la maximum, secãtuind tot ce s-a cunos-
cut, dându-se exportului cantitãþi mari de produse petrolifere, la preþuri
extrem de scãzute. Marile întreprinderi petrolifere îºi asigurau ben-
eficiile capitalului prin mãrirea cantitãþilor manipulate. În schimb,
terenurile cunoscute s-au epuizat ºi din 1936 asistãm fãrã voia noas-
trã la scãderea producþiei României. Zãcãmintele petrolifere cunos-
cute au intrat în faza epuizãrii, înainte ca noi sã fi executat campania
de explorare în terenurile posibil petrolifere, cum ºi înainte de a fi creat
acea industrializare ºi dezvoltare a mijloacelor de producþie care ne-ar
fi putut asigura o structurã economicã bazatã pe mai mulþi factori de
producþie.
247
Gabriel I. Năstase
190
În aceste epoci, Statul a fost pãrtaº cu întreprinderile petrolif-
ere la beneficiile lor.
Noi am arãtat cu ocazia congresului A.G.I.R. de la Iaºi 1936,
care este „Rolul Statului în Industrializare”.
Spuneam atunci:
„Cu cât întârziem sã realizãm o industrializare sistematicã ºi
raþþionalã a nevoilor specifice româneººti,, riscãm independenþþa noastrã
economicã ºi expunem independenþþa noastrã politicã,, creând în cen-
trul Europei un teritoriu de minimã rezistenþþã.
Atunci când marile dictaturi ale Europei trãiesc în timp de pace
sub regimul naþþiunilor mobilizate,, noi nu putem trãi într-u un „dolce
farniente”,, fãrã a fi criminali faþþã de noi înººine.
Iatã de ce Statul este indirect interesat în industrializare ºi,, în
consecinþþã,, este îndrituit sã intervinã în primul rând în luarea mãsurilor
pentru aceastã înfãptuire.
Lãsa-vva Statul aceastã grea problemã pe seama iniþþiativei pri-
vate pânã ce ea se va naººte sau însãººi faptul cã noi suntem chemaþþi
ºi forþþaþþi sã parcurgem etapa de industrializare într-u un timp cu mult mai
scurt decât l-a au parcurs Statele din Occidentul Europei,, ne impune sã
recurgem la modalitãþþi mai rapide de înfãptuire.
Oare putem neglija experienþþa ce se dezvoltã la graniþþele
noastre,, unde industrializarea se desfãººoarã cu paººi gigantici?
Nu simþþim oare foarfecele înfãptuirilor colective la dreapta ºi la
stânga Statului nostru,, fie ele chiar bazate pe mizeria sau elanul plin
de abnegaþþie al mulþþimii delirante care ne ameninþþã sã ne striveascã= =
Ne sunt scumpe iniþþiativa,, libertatea ºi prosperitatea individu-
alã,, dar ne este ºi mai scump viitorul acestui neam! Iubim libertãþþile
democratice,, dar în cadrul unui Stat puternic ºi independent.
România a trecut totdeauna paººnic la reforme sociale radi-
cale,, atunci când acestea au bãtut la graniþþele þãrii”.
Astãzi constatãm cã graþie înþelepciunii Majestãþii Sale
Regelui Carol II, România a trecut ºi de data aceasta examenul de
evoluþie paºnicã politicã, pentru a putea lua mãsurile economice dic-
tate de realitatea vieþii.
Avem în fruntea Ministerului Economiei Naþionale un inginer
de mine, membru activ al asociaþiei noastre, un adânc cunoscãtor al
economiei româneºti. Aºteptãm de la d-sa un nou regim industrial ºi o
248
191
nouã lege a petrolului ºi aminelor. D-sa a prezidat adunarea noastrã
generalã extraordinarã din 10 iulie 1938, unde noi am cercetat ºi arã-

tat punctul nostru de vedere asupra problemelor actuale economice
ale industriei petrolifere miniere ºi pe care ne permitem sã le reamintim
în rezumat mai jos. Aºteptãm de la d-sa aducerea la îndeplinire a
dezideratelor noastre, ele izvorând numai din dragostea de neam ºi
interesul ce-l purtãm economiei naþionale, indisolubil legatã de intere-
sul corpului ingineresc.
Situaþia terenurilor în exploatare ºi rezerve
Terenurile cunoscute astãzi în exploatare produc în medie

1.800 vagoane zilnic, iar producþia României de 6,6, milioane tone
este în scãdere pe anul 1938, cu 24,2 la sutã faþã de anul 1937, când
producþia a atins maximum de 8,7 milioane tone.
Dupã calculele de ordin tehnic, aceste terenuri astãzi în
exploatare pot produce pânã la epuizarea lor circa 20 mil. tone în
decurs de 10-15 ani.
Producþia anualã a acestor terenuri merge într-o scarã accen-
tuatã de descreºtere pânã la epuizarea completã în timp de 15 ani.
Studiile geologice ºi previziunea fãcutã asupra terenurilor sig-
ure ºi probabile petrolifere, ne permit sã le evaluãm astfel: circa 3.000
ha terenuri sigur petrolifere în judeþele: Dâmboviþa, Prahova, Buzãu ºi
Bacãu, în imediata apropiere a terenurilor astãzi în exploatare ºi, circa
2.000 ha terenuri probabile petrolifere. Aceste 5.000 ha sigure ºi prob-
abile petrolifere pot fi socotite ca producþie medie de 300 vagoane la
hectar. Aceasta ar indica o evaluare de 15 mil. tone.
Deci, putem conta pe un total de 35 milioane tone din terenuri
cunoscute, sigure ºi probabile petrolifere.
Evaluarea noastrã ne alimenteazã industria de petrol pentru
maximum 7 ani, dacã scontãm în viitor pe o producþie anualã de 5 mil-
ioane tone din aceste terenuri, unde nu sunt incluse rezultatele proba-
bile ale terenurilor de exploatare.
Cum însã producþia de 20 mil. tone din terenurile cunoscute se
obþine în circa 10-15 ani ºi în timp de 7 ani nu s-ar putea extrage mai
mult de 15 mil. tone, presupunem cã nici producþia de 5 mil. tone anual
nu va putea fi menþinutã în urmãtorii 7 ani, dacã exploatarea nu ne dã
rezultate imediate.
249
Gabriel I. Năstase
192
În faþa acestei situaþii, trebuie sã ne punem întrebarea: care
este la sfârºitul celor 7 ani situaþia industriei petrolifere, a balanþei
noastre comerciale ºi a bugetului Statului?
Iatã de ce previziunile noastre sunt necesare, iatã de ce plan-
ul economic pe cale de realizare trebuie sã þinã seama de aceastã
constatare.
O soluþie fericitã a problemei s-ar prezenta prin reuºita cam-
paniei de explorãri în regiunile necunoscute, dar posibile petrolifere.
Explorarea
România dispune de foarte multe terenuri posibile petrolifere.

Avem o zonã ce se întinde din Oltenia, peste Muntenia, Moldova ºi
pânã în Bucovina, în afara arcului munþilor Carpaþi, unde se pot con-
stata multe structuri similare cu aceea a terenurilor cunoscute petrolif-
ere, iar unele cuprind straturi de petrol ce afleureazã.
De asemenea, bazinul Transilvaniei prezintã indicii serioase,
pe baza cãrora putem prevedea ºi aici zãcãminte petrolifere.
Explorarea acestor structuri posibile petrolifere, cât ºi exe-
cutarea de foraje la adâncimi mai mari în vechile ºantiere, ne va pre-
ciza posibilitãþile viitoare de dezvoltare a industriei petrolifere.
Putem prevedea cã terenurile ce urmeazã a fi exploatate nu
vor mai prezenta acumulãri egale formaþiunilor pliocene exploatate în
judeþele Prahova ºi Dâmboviþa, iar producþia zilnicã a unei sonde va fi
mult inferioarã celor cunoscute. În schimb, dupã cele ce se ºtie pânã
astãzi în terenurile terþiare mai vechi, dacã sunt petrolifere, producþia
sondelor de pe aceste terenuri va fi regulatã ºi de lungã duratã, putân-
du-se ajunge în cele din urmã la o producþie totalã de sondã asemãnã-
toare celor cunoscute.
Aceastã nouã fazã a industriei noastre petrolifere va reclama
investirea de mari capitaluri pe o duratã mai lungã, amortizarea lor
nemaifiind posibilã într-un timp scurt, cum era deprinsã industria de
petrol cu zãcãmintele din Dâmboviþa ºi Prahova.
În asemenea condiþii, convenþiile încheiate cu alte state care
ar dori sã participe, prin întreprinderi mixte, la lucrãri importante de
exploatare, apar bine venite.
250
193
În România existã posibilitatea pentru orice capital, fie el ger-
man sau de altã origine, de a lucra la punerea în valoare a bogãþiilor

subsolului nostru, cu o condiþie însã, de a calcula pe un beneficiu
onest ºi o exploatare raþionalã, iar nu prãdalnicã ºi de a respecta pri-
matul muncii naþionale.
Explorarea terenurilor posibile petrolifere în Carpaþi în general
ºi în România în special, prezintã geologiceºte mai multe ºanse decât
explorãrile intense ce se executã astãzi în Germania de Nord sau
Anglia, de pildã.
Statul are datoria de a lua mãsuri urgente în aceastã privinþã.
Dl. dr. ing. I. Basgan analizeazã în documentul d-sale raport,
fiecare ramurã de activitate a industriei petrolifere: exploatarea, prelu-
crarea þiþeiului, consumul intern, comerþul exterior, transportul, gazele,
petrolul ºi apãrarea naþionalã, arãtând nevoile fiecãrei ramuri în parte
ºi propune soluþii ce trebuiesc luate în considerare la elaborarea noii
legi a minelor. D-sa trage urmãtoarele concluzii demne de relevat,
socotindu-le adevãrate imperative economice ale politicii de azi a
petrolului.
CONCLUZII
Evaluarea rezervelor
1. Terenurile cunoscute, sigure ºi probabile petrolifere, consti-

tuiesc astãzi o rezervã de circa 35 milioane tone. Aceaastã constatare
trebuie sã fie un punct de plecare în alcãtuirea planului economic de
viitor al României.
Explorarea
II. România dispune ºi de terenuri de explorare abundente ºi

cu mari ºanse de a gãsi zãcãminte petrolifere.
III. Explorarea ºi exploatarea acestor zãcãminte reclamã în
mare parte investiþii de duratã cu posibilitãþi de amortizare într-un timp
mai lung decât acela cu care erau deprinse capitalurile în exploatarea
zãcãmintelor bogate, astãzi în faza epuizãrii.
IV. Regimul viitor legal al minelor, pe cale de elaborare, tre-
251
Gabriel I. Năstase
194
buie sã aducã norme clare, simplificãri de formalitãþi inutile, degrevãri
fiscale, încurajãri, posibilitãþi de explorare pentru toþi cei care doresc ºi
pot, recompense pentru cei ce executã explorãrile în mod conºtiincios,
precum ºi sancþiuni severe pentru cei ce nu-ºi respectã obligaþiile
luate.
Exploatarea
V. Exploatarea va trebui sã fie raþionalã, economicã ºi astfel

executatã ca sã poatã asigura Statului o rezervã de duratã neataca-
bilã. Statul va trebui sã ducã o politicã de formarea, crearea ºi încura-
jarea capitalului naþional, concomitent cu susþinerea muncii naþionale,
prin acordarea în exploatare a celor mai bune terenuri ale Statului în
condiþii ce le poate suporta în faza lui embrionarã de astãzi. De
asemenea, Statul va îngriji ca exploatarea petrolului sã ajungã la
industrializarea þãrii ºi crearea de noi ramuri de activitate industrialã,
producãtoare de venituri ºi devize necesare vieþii noastre economice.
Prelucrarea þiþeiului
VI. Conservarea ºi economisirea zãcãmintelor petrolifere prin

modernizarea metodelor de prelucrare a þiþeiului ºi mãrirea procentului
de benzinã obþinutã din materia brutã. Este necesarã încurajarea
Statului pentru facerea investiþiilor respective.
Consumul intern
VII. Mãrirea consumului intern prin crearea industriilor viabile

ºi legate de structura þãrii, prin care sã se asigure independenþa noas-
trã economicã ºi ridicarea standardului de civilizaþie.
VIII. Crearea bursei interne a petrolului.
Comerþul exterior
IX. Reducerea cantitãþilor exportate în favoarea consumului

intern; exportul, pe cât posibil, numai a produselor finite ºi îndreptarea
lui cãtre pieþele ce nu pot permite o mai bunã ºi justã valorificare.
252
195
Apãrarea naþionalã
X. Crearea, în funcþie de posibilitãþile terenurilor, a rezervelor

de zãcãminte descoperite ºi apoi a depozitelor de produse finite în
toate centrele strategice ale þãrii, precum ºi dezvoltarea industriilor
producãtoare de muniþii ºi material de rãzboi, bazate pe produse
extrase din derivatele petrolului ºi gazelor.
• „PROBLEMA APEI ÎN DOBROGEA” (Congres A.G.I.R., 1943).
• „PRINCIPIILE POLITICEI ECONOMICE ÎN LEGISLAÞIA
PETROLIFERÃ DIN ROMÂNIA” )Congres A.G.I.R., 1943, Bucureºti).
• „NOI METODE DE FORAJ” (Propuneri fãcute la consfãtuirea pe þarã
a inginerilor, tehnicienilor ºi stahanoviºtilor þinutã în cadrul ASIT, la
Ploieºti între 31 octombrie ºi 1 noiembrie 1953).
• „FORAJUL CU PRÃJINI GRELE PROPORÞIONALE” (Comunicare
depusã la Prezidiul Academiei cu nr. 1.666/19 ianuarie 1961, aprobatã
de ministrul Mihail Florescu al M.I.P.C. pentru publicare ºi apãrutã în
revista „Petrol ºi gaze”, nr. 4/1961).
• „FORAJUL ROTATIV SIMULTAN PERCUTANT. FORAJUL SONIC”
(Comunicare depusã la Prezidiul Academiei cu nr. 37.540 din 6
decembrie 1961 ºi aprobatã de ministrul Mihail Florescu al M.I.P.C.
pentru publicare, apãrutã în revista „Petrol ºi gaze”, nr. 3/1961).
Monografii
• VIAÞA ªI OPERA LUI George Constantinescu. Editura ºtiinþificã,

Bucureºti, 1967 (în colaborare).
• VIAÞA ªI OPERA PROF. D. LEONIDA. Editura ºtiinþificã, Bucureºti,
1968.
Proiecte importante în cadrul I.P.A.C.H.
• „INSTRUCÞIUNI TEHNICE PRIVIND PROIECTAREA, EXECUÞIA,

EXPLOATAREA ªI ÎNTREÞINEREA REÞELEI DE PUÞURI DE
OBSERVAÞII HIDROGEOLOGICE PENTRU HIDROAMELIORAÞII”
(Lucrare întocmitã ca ºef de proiect complex în cadrul I.P.A.C.H.,
1964).
253
Gabriel I. Năstase
196
• „SINTEZA ªI STUDIUL DEINITIV PRIVIND EFICIENÞA
CAPTÃRILOR DE APÃ SUBTERANÃ PROIECTATE LA I.PA.C.H.”
(Lucrare întocmitã ca ºef de proiect complex cu colaborarea insti-
tutelor I.P.A.C.H., I.S.P. ºi I.S.C.H. din Comitetul de Stat al Apelor,
1966).
• „SONICITATEA ªI APLICAÞIILE EI” (Lucrare scrisã în urma
cercetãrii arhivei lui George Constantinescu la Coniston în Anglia ºi
care scoate în evidenþã aplicaþiile realizate de autor prin forajul sonic
în lume ºi mai ales de savanþii francezi, sovietici, americani, în ultra-
sunete, dovedind cã acestea au la bazã sonicitatea, care este o creaþie
româneascã).
• „PRINCIPIUL ARHIMEDE” (O nouã enunþare, interpretare ºi aplicaþi-
ile realizate în tehnica modernã, scrisã în limba românã ºi englezã.
Lucrarea conþine 370 pagini ºi are o prefaþã a prof. Renato Calapso,
preºedintele ºi organizatorul Congresului mondial pentru omagierea
lui Arhimede în secolul XX).
• „SPRE CENTRUL PÃMÂNTULUI” (Conferinþã þinutã în cercurile
industriale ºi ºtiinþifice din Italia, Franþa, Portugalia, Spania, R.F.G. ºi
România în cadrul Universitãþii Populare ºi în alte cercuri).
Premiul de Stat al R.P.R.
În anul 1962 Ion Basgan a primit pentru activitatea sa tehnico-

ºtiinþificã ºi pentru rezultatele industriale ale aplicãrii invenþiilor,
Premiul de Stat al R.P.R.
La acea datã Ion Basgan era specialist în I.S.P.A. (Institutul de
Studii ºi Proiectãri Agricole), preºedintele Comisiei de Coordonare a
Forajului pentru alimentãrile cu apã ºi membru al C.T.S. din Comitetul
de Stat al Apelor.
Activitatea didacticã
În cursul anului ºcolar 1933/1934 a funcþionat în calitate de

ajutor de curs onorific la catedra de „Studiul petrolului” la Academia de
Înalte Studii Comerciale ºi Industriale (certificatul nr. 04203 din 24 mar-
tie 1994).
254
197
De asemenea, a þinut numeroase conferinþe la congrese inter-
naþionale, congrese interne, organizaþii ºtiinþifice, precum ºi cursuri de

calificare ºi ridicarea nivelului profesional în cadrul întreprinderilor.
A þinut conferinþe la cursurile de ºtiinþã ºi tehnicã ale
Academiei Române (vezi Buletinul Informativ al Academiei R.P.R.,
trim. III, 1958, pag. 36 ºi programul cursurilor din semestrul I, 1961).
În 1946 a dat concurs la Politehnica Bucureºti pentru ocu-
parea catedrei de foraje ºi exploatarea petrolului, prin susþinerea unei
conferinþe în faþa comisiei ºi a studenþilor. Expunerea sa a fost apreci-
atã cu bune rezultate, totuºi, nu a ocupat catedra.
Activitatea obºteascã
Activitatea obºteascã a lui Ion Basgan s-a manifestat în primul

rând în domeniul politico-economic.
Astfel, între anii 1935-1940 a publicat o serie de lucrãri, multe
dintre ele premiate de Academia Românã pentru adevãrul ºi curajul
expunerii, prin care a cerut naþionalizarea industriei petrolifere.
Din aceste lucrãri se desprind o mulþime de idei legate de efor-
turile ce trebuie depuse pentru realizarea independenþei ºi neutralitãþii
din punct de vedere politic ºi economic a României.
Datoritã caracterului sãu ferm, dar ºi a concepþiilor sale legate
de naþionalizarea acestui important sector de activitate, Ion Basgan a
fost numit, prin Decizia Ministerului Minelor ºi Petrolului ºi a adresei nr.
177 din 20 iulie 1948,membru în comisia pentru inventarierea bunurilor
miniere naþionalizate ale Centralei Auro-argintifere ºi preºedinte al
comisiei pentru inventarierea bunurilor miniere din regiunea Brad.
Prin Ordinul nr. 146.575 din 26 octombrie 1952 a fost scos din
producþie ºi numit în colectivul Ministerului Industriei Metalurgiei pen-
tru organizarea expoziþiei industriale „Economia planificatã a R.P.R. în
plin progres” (deschisã în decembrie 1952), ca specialist în utilaje pen-
tru forajul ºi exploatarea petrolului.
De asemenea, în iunie 1953 prin Ordinul nr. 777/1953 al
Ministerului Metalurgiei a fost numit membru în colectivul expoziþiei
M.I.M., care a organizat „Expoziþia industrialã” din iunie-noiembrie
1953.
255
Gabriel I. Năstase
198
Prin Ordinul nr. 1.909 al Ministerului Metalurgiei comunicat cu
adresa nr. 146.794 din 7 decembrie 1953, a fost numit preºedintele
comisiei de aprobare a normelor interne pe minister la sectorul met-
alurgic.
În ianuarie 1954 a fãcut parte, împreunã cu Dr. Geller de la
ICCS – Câmpina, din comisia desemnatã de C.C. AL P.M.R. pentru
anchetarea problemei prãjinilor grele ºi aprovizionarea industriei petro-
lifere cu acestea, la uzinele SRUP Reºiþa ºi S.R.M. Reºiþa.
Doisprezece ani a activat în plan social ºi economic pentru
ridicarea standardului de viaþã al muncitorilor agricoli ºi locuitorilor
satelor, prin forajele hidrogeologice executate pentru alimentarea cu
apã a mediului rural (vezi Hidrotehnica, nr. 1.a.8/1958).
A fost membru în ASIT, sindicat ºi ARLUS. În sindicat a fost
din 1947, iar în ASIT ºi ARLUS de la înfiinþare, activând continuu în
aceste organizaþii de masã ºi în special prin organizarea de cursuri de
perfecþionare profesionalã a colegilor din întreprinderi. Certificatele
profesionale ºi caracterizarea activitãþii profesionale ºi sociale eliber-
ate de Sovromutilajpetrolifer ºi Trustul de îmbunãtãþiri funciare confir-
mã aceastã activitate.
În 1959 a fost responsabilul colectivului hidrogeologic ºi fora-
je din cadrul grupei ASIT din Trustul de îmbunãtãþiri funciare, dez-
voltând activitatea cerutã de aceastã rãspundere obºteascã.
Activitatea desfãºuratã în strãinãtate
De la 20 noiembrie 1966 pânã la 20 decembrie 1967, Ion

Basgan ºi-a desfãºurat activitatea profesionalã în Occident: Italia,
Franþa, Anglia, Spania, Portugalia, R.F. Germanã º.a., fãcând cercetãri
juridice ºi ducând tratative necesare realizãrii drepturilor sale de inven-
tator din SUA. Concomitent a realizat lucrãri, conferinþe ºi contacte
ºtiinþifice, tehnice ºi industriale pentru afirmarea aportului românesc în
ºtiinþa ºi tehnica mondialã.
În decembrie 1966 a cercetat locurile unde a trãit Arhimede la
Siracuza, a luat contact cu atmosfera în care a creat opera sa în anti-
chitate ºi cu lucrãrile ce s-au întocmit cu ocazia comemorãrii lui
Arhimede în secolul XX, prezentând ulterior profesorului Renato
Calapso, organizatorul acestui congres mondial, lucrarea sa despre
256
199
principiul Arhimede, în care a actualizat prezenþa operei marelui sir-
acuzian în ºtiinþa modernã ºi în special în tehnica forajului. Profesorul

Renato Calapso a scris apoi prefaþa acestei lucrãri.
În ianuarie 1967 a fãcut un pelerinaj la mormântul lui George
Constantinescu, pãrintele sonicitãþii, în regiunea lacurilor din Anglia,
unde a cercetat ºi fotografiat arhiva rãmasã de la fostul sãu prieten.
Urmare a celor constatate, a fãcut propuneri Academiei R.S. Române
de a dona o piatrã funerarã la mormântul acestui membru de onoare
al Academiei ºi de a aduce în þarã aceastã arhivã.
În cursul activitãþii sale de un an în strãinãtate a luat contact
cu reprezentanþi ai ºtiinþei ºi industriei din institute, universitãþi, soci-
etãþi etc.
În Italia a fost oaspetele Fundaþiei Europene Drãgan,
Butangaz, ENI-AGIP, Uniunea Petroliferã Roma, Idrill º.a., vizitând
ºantierele ºi fãcând expuneri asupra metodelor sale de foraj cu ocazia
constatãrii aplicãrii lor la Rovenna, Sicilia etc.
În R.F. Germanã ºi Spania a fost ca invitat al concernelor
industriale care sprijinã acþiunea sa de revendicãri din SUA; a avut
contacte ºtiinþifice ºi tehnice ºi a participat la Conferinþa economicã de
la Bonn din ianuarie 1967 ºi la Congresul Uniunii Interparlamentare de
la Palma Mallorca din martie 1967.
În Portugalia a fost oaspetele concernului Sacor, fiind primit de
conducãtorii industriei petrolifere ºi ai statului, precum ºi de Fundaþia
Gulbenkian, expunând creaþiile româneºti ºtiinþifice, tehnice ºi industri-
ale, care au favorizat dezvoltarea relaþiilor între Portugalia ºi România.
În Franþa a fost oaspetele Soc. Essence et Carburants de
France ºi al altor întreprinderi ºi instituþii, unde a susþinut numeroase
convorbiri ºtiinþifice ºi tehnice.
Problemele ridicate în Franþa au fãcut obiectul unor ample
articole ale presei de specialitate, în revistele Le Pétrole Lubri Europe
din 6 aprilie 1967 ºi 20 octombrie 1967, Pétrole Informations din 20
iunie 1967, iar prin ambasadorul României la Paris, a primit comuni-
carea cã guvernul francez sprijinã acþiunea sa privitor la revendicarea
din SUA.
257
Gabriel I. Năstase
200
OPERA ECONOMICÃ
Activitatea ºtiinþificã a lui Ion Basgan a fost cuplatã în perma-

nenþã cu cea economicã. Deseori, aflat în situaþia de a lua decizii, Ion
Basgan trebuia sã cunoascã mecanismele economice ale activitãþii pe
care o conducea. În acest fel, Ion Basgan s-a remarcat prin
numeroase studii care au constituit la acea vreme un veritabil instru-
ment de lucru. În lucrarea Conjunctura în petrol, cãrbuni, gaze natu-
rale, sare, aur, argint autorul evidenþiazã importanþa activitãþilor de
exploatare a petrolului, cãrbunelui, gazelor, sãrii, aurului ºi argintului
într-o perioadã extrem de complicatã din punct de vedere economic,
social ºi politic, atât pentru România, cât ºi pentru întreaga lume.
Dr. Ion Basgan apreciazã cã în perioada 1929-1933,
exploatarea petrolului în România s-a fãcut neeconomic, prin exporturi
excesive care au condus la secãtuirea unor rezerve. În plus, preþurile
extrem de scãzute practicate, au permis marilor întreprinderi petrolif-
ere sã-ºi asigure beneficiile prin mãrirea cantitãþii manipulate. Deja din
1936 apãruse o scãdere alarmantã a producþiei petrolifere a României,
fãrã ca sã se fi creat între timp acea industrializare ºi dezvoltare a
mijloacelor de producþie care ar fi putut asigura o structurã economicã
bazatã pe mai mulþi factori de producþie.
Pentru perioada analizatã de Ion Basgan, 1929-1933, pro-
ducþia de þiþei a României tindea sã se menþinã la un maxim atins, în
raport cu cerinþele dezvoltãrii perioadei respective, cu zãcãmintele
explorate ºi cu posibilitãþile de plasare pe piaþa mondialã. Între anii
1929-1933 exportul de produse petrolifere al României s-a dublat, în
condiþiile în care consumul european de produse petrolifere crescuse
în 1933, deºi a existat tendinþa de micºorare a importului, datoritã spir-
itului autarhic ce a dominat politica anului 1933.
Faptul cã la acea datã, economia europeanã se afla într-o
conjuncturã ascendentã, este ilustrat de importul de produse petrolif-
ere oferit Angliei, Franþei ºi Germaniei. Aceste elemente, precum ºi
cele care ilustrau deja o dezvoltare tehnicã ºi o creºtere a consumului
mondial, ca urmare a ieºirii din criza economicã a multor þãri, i-au per-
mis lui Ion Basgan sã prognozeze conjunctura favorabilã a anului 1934
258
201
pentru industria de petrol. Cu toate cã în vestul Europei, cât ºi în Rusia
consumul era deja în creºtere, conjunctura favorabilã pentru industria

de petrol depindea în principal de modul în care SUA îºi menþinea
ordinea în producþia ºi desfacerea produselor petrolifere, înlãturând
dumpingul din exportul sãu. Acestui factor i se suprapunea ºi cel al
realizãrii Planului producþiei petrolifere de cãtre U.R.S.S. în proporþie
de 40 la sutã faþã de anul precedent (1933), precum ºi de modul cum
vor ºti cei interesaþi în petrolul din Irak sã-l introducã pe piaþa mondi-
alã. Aceste prognoze au fost fãcute cu luciditate de Ion Basgan, într-
un moment în care preþurile produselor petrolifere erau în scãdere
simþitoare, atât la intern, cât mai ales la export. În ceea ce priveºte
consumul de gaze naturale, Ion Basgan apreciazã o creºtere atât în
1932, cât ºi în 1933, creºtere datoratã în principal consumului gazelor
din regiunea petroliferã.
Totodatã, s-a observat cã în acea perioadã, consumul gazului
metan din Ardeal era în descreºtere, în condiþiile în care gazele din
regiunea petroliferã erau consumate numai dupã extracþia gazolinei
prin dezbenzinare. Ion Basgan aprecia cã în acea perioadã, cantitãþi
importante de gaze rãmâneau neîntrebuinþate.
Între anii 1929-1933, Ion Basgan a constatat cã industria car-
boniferã din România lucra numai pentru consumul intern, consumul
de cãrbuni fiind în scãdere din cauza concurenþei pãcurii. Aceastã
scãdere a consumului de cãrbuni a atras dupã sine ºi o scãdere a pro-
ducþiei. Astfel, indicele producþiei carbonifere a fost de 78 în 1930, 63
în 1931, 54 în 1932 ºi 47 în 1933. Principalul consumator era C.F.R.-
ul care folosea 22 la sutã pãcurã ºi 78 la sutã cãrbuni. În plus, preþul
cãrbunilor din Valea Jiului, calculat comparativ cu anul 1929, variind de
la an la an, a condus la o serie de perturbaþii în domeniul economic, în
special în cel al consumatorului de cãrbuni. Investiþiile importante
fãcute în acest sector de activitate au condus la realizarea unei vizibile
ameliorãri a calitãþii cãrbunilor din Valea Jiului. Acest fapt a condus la
reducerea simþitoare a costului tonei de apã vaporizatã ºi deci a reduc-
erii bugetului C.F.R. prin economisirea unei importante cantitãþi de
combustibil, în condiþiile unei proporþii constante între consumul de
pãcurã ºi cãrbuni. Faþã de anul precedent, Ion Basgan remarcã o
uºoarã creºtere pentru anul 1933. Valoarea totalã a cãrbunilor extraºi
este, totuºi, în continuã scãdere pe parcursul ultimilor cinci ani. De
259
Gabriel I. Năstase
202
asemenea, în acest sector de activitate, se constatã ºi o descreºtere
a numãrului personalului întrebuinþat în exploatarea cãrbunilor.
Analiza datelor din domeniul exploatãrii sãrii îl face pe Ion
Basgan sã constate cã producþia de sare între anii 1930-1931 a mar-
cat o descreºtere, iar începând cu anul 1932 aceasta înregistreazã o
uºoarã creºtere.
Pentru producþia de aur ºi argint, Ion Basgan considerã cã
existã deja progrese notabile datoritã atenþiei deosebite acordate în
exploatarea regiunilor aurifere din regiunile Munþilor Apuseni ºi Baia
Mare. În aceastã situaþie, preþul aurului a fost staþionar, iar cel al argin-
tului în scãdere.
În Raportul economic al secþiunii petrolului întocmit de Ion
Basgan sunt evidenþiate o serie de aspecte cu imperative economice
ale politicii petrolului. În acest sens, Ion Basgan considerã cã evalu-
area rezervelor de petrol ale þãrii constituie un punct de plecare în
alcãtuirea planului economic de viitor al României. Totodatã, România
dispunea la acea datã (1938) de terenuri „cunoscute, sigure ºi proba-
bil petrolifere”, cu o rezervã ce se cifra la cca. 35 milioane tone. În
acest sens, Ion Basgan propunea ca pentru explorarea ºi exploatarea
acestor zãcãminte sã se facã investiþii pe termen lung, cu posibilitãþi de
amortizare într-un timp mai lung decât acela „cu care erau deprinse
capitalurile în exploatarea zãcãmintelor bogate, aflate astãzi în faza
epuizãrii”. În schimb, susþinea în continuare Ion Basgan, „regimul viitor
al minelor ce este în curs de elaborare, trebuie sã aducã norme clare,
simplificãri de formalitãþi inutile, degrevãri fiscale, încurajãri, posibilitãþi
de explorare pentru toþi cei care doresc ºi pot, recompense pentru cei
ce executã explorãrile în mod conºtiincios, precum ºi sancþiuni severe
pentru cei ce nu-ºi respectã obligaþiile luate”.
În ceea ce priveºte exploatarea, Ion Basgan considera cã
aceastã activitate „va trebui sã fie raþionalã, economicã ºi astfel exe-
cutatã ca sã poatã asigura Statului o rezervã de duratã neatacabilã”.
În acest sens, statul trebuie sã ducã o politicã de formare, creare ºi
stimulare a capitalului naþional, concomitent cu susþinerea unor activ-
itãþi de dimensiuni naþionale, prin acordarea în exploatare a celor mai
bune terenuri ale statului, în condiþiile pe care le putea suporta la vre-
mea aceea. În felul acesta se spera ca procesul de industrializare al
þãrii sã capete dimensiuni favorabile prin crearea de noi ramuri indus-
260
203
triale, producãtoare de venituri ºi devize necesare relansãrii
economiei.
În ceea ce priveºte prelucrarea þiþeiului, punctul de vedere al
lui Ion Basgan susþinea cã aceastã activitate sã se facã raþional, con-
comitent cu activitãþile de conservare ºi economisire a zãcãmintelor
petrolifere ºi prin modernizarea metodelor de prelucrare a þiþeiului ºi
mãrirea procentului de benzinã obþinutã din materia brutã. Pentru
realizarea acestei politici de prelucrare a þiþeiului, Ion Basgan consid-
era cã este necesar ca statul sã se implice cu fermitate în încurajarea
efectuãrii de investiþii corespunzãtoare în acest sens. Ca urmare a
acestei politici , Ion Basgan susþinea cã se va obþine o creºtere a con-
sumului intern, datoritã în primul rând creãrii unei industrii viabile,
legate de structura þãrii, prin care sã se asigure independenþa
economiei româneºti ºi ridicarea standardului de civilizaþie. În acest
sens un consum intern eficient ºi raþional nu poate fi gândit decât prin
crearea bursei interne a petrolului.
În ceea ce priveºte politica pe care trebuie s-o aplice statul
român în legãturã cu exportul de þiþei, Ion Basgan era de pãrere cã tre-
buie reduse cantitãþile exportate în favoarea consumului intern ºi sã
creascã pe cât posibil numai produsele finite. Pentru cã Ion Basgan
era un mare patriot, întreaga sa viaþã ºi activitate a legat-o de intere-
sele þãrii, de capacitatea de apãrare naþionalã. În acest sens, politica
sa economicã viza crearea, în funcþie de posibilitãþile terenurilor, a rez-
ervelor de zãcãminte descoperite ºi apoi a depozitelor de produse
finite, în toate centrele strategice ale þãrii, precum ºi dezvoltarea indus-
triilor producãtoare de muniþii ºi material de rãzboi, bazate pe produse
extrase din derivatele petrolului ºi gazelor.
În lucrarea Principiile politicii economice în legislaþia petrolif-
erã din România, Ion Basgan considera cã legislaþia petroliferã joacã
un rol important în economia naþionalã ºi ea constituie totdeauna un
obiect de discuþie, atât în interiorul þãrii, cât ºi în afarã. Pentru activ-
itãþile privind exploatarea petrolului este foarte important sã se real-
izeze armonizarea intereselor de moment ale statului cu progresul
omenirii. În plus, Ion Basgan considera cã statul român nu trebuie sã
mai repete greºeala de la sfârºitul secolului trecut în ceea ce priveºte
indiferenþa asupra importanþei legislaþiei petrolului ci, dimpotrivã, sã
facã abstracþie de interesele de moment ºi sã urmãreascã mai mult
261
Gabriel I. Năstase
204
problemele prin prisma intereselor de duratã ale neamului, pentru a
conferi industriei petrolifere o altã structurã care sã permitã statului
român sã-ºi impunã interesele politice cu mai multã uºurinþã în com-
plexul intereselor economice europene. Profesorul Ion Basgan consid-
era cã pânã la sfârºitul secolului XIX legislaþia petroliferã nu a fost
clarã, mai mult, ea fiind cuprinsã în legislaþia minierã. Pentru a-ºi argu-
menta afirmaþiile fãcute, Ion Basgan face o scurtã trecere în revistã a
principiilor legislaþiei începând cu secolul trecut, de la Codul Calimachi
(publicat în 1817), care prevedea la art. 183 cã materiile gãsite în sub-
sol sunt proprietatea principalilor domnitori.
În acest sens, meritã sã aducem la cunoºtinþa cititorului modul
de abordare ºi tratare de cãtre Ion Basgan a principiilor politicii eco-
nomice prezente în legislaþia petroliferã din România. Astfel:
„...Regulamentul Organic al Principatelor Române din 1832,
recunoaºte prin art. 178 proprietarului, pe terenul cãruia se descoperã
mine, dreptul de exploatare direct sau indirect, pe baza unei redevenþe
de 10% din beneficiu. Articolul urmãtor mai specificã cã Domnitorul
poate concesiona dreptul de exploatare asupra bogãþiei subsolului,
atunci când proprietarul suprafeþei nu este dispus a-l exploata ºi în
acest caz i se acordã proprietarului suprafeþei, o redevenþã pentru
despãgubirea suprafeþei ocupate.
Codul civil român din 1865 cuprinde, la art. 489-491, ideea cã
proprietarul pãmântului dispune de proprietatea suprafeþei ºi a sub-
solului, el putând face toate sãpãturile ce gãseºte de cuviinþã, trãgând
foloasele ce reies din acestea, respectând însã cele prescrise de legile
ºi regulamentele privitoare la mine.
Legea Minelor din 1895 stabileºte un regim legal de cãutare a
zãcãmintelor ºi de exploatarea lor. Aceastã lege a lui Petre Carp, lasã,
ca ºi înainte, proprietarului suprafeþei libertatea de a dispune de
suprafaþã ºi subsol, cu excepþiile prevãzute de servituþi. El trebuie însã
sã obþinã de la Stat un permis de explorare sau drept de concesiune.
Dacã proprietarul nu poate sau nu vrea sã exploreze sau sã
exploateze zãcãmântul din subsolul proprietãþii sale, atunci Statul, ca
reprezentant al interesului general hotãrãºte exploatarea zãcãmântu-
lui prin mijloacele fixate în lege.
Dupã Legea Minelor din 1895, capitalurile investite în petrol
sunt supuse la douã regimuri, în funcþie de petrolul din subsolul
262
205
Statului ºi petrolul din subsolul celorlalte proprietãþi. Atunci când el
lucreazã în subsolul Statului, capitalul este apãrat; pe când atunci

când lucreazã pe proprietãþile þãrãneºti el este supus pericolului de a
fi scos juridic din drepturile sale ºi poate fi chiar ameninþat în existenþa
lui. Din cauza lipsei unui cadastru în acea vreme în România, drep-
turile de proprietate nefiind clare, concesionarul legal nu gãseºte
apãrarea legalã, iar proprietarul nu poate sã dea garanþia cuvenitã.
Faþã de aceastã situaþie nesigurã ºi în urma agitaþiilor surven-
ite, a apãrut în 1904 „Legea pentru consolidarea dreptului de a exploa-
ta petrolul din proprietãþile particulare”. Aceastã lege face o inovaþie în
materie de proprietate minierã. Concesiunea este consideratã ca un
drept mobil ce se pãstreazã prin transcriere în registre speciale de
transcripþiuni. Aceasta, chiar în cazul când se descoperã cã dreptul de
concesiune nu a fost acordat de proprietarul adevãrat. Astfel, se
creeazã proprietatea aparentã. Proprietarul adevãrat nu are dreptul de
despãgubire decât în contra proprietarului aparent ºi, prin justiþie, pro-
prietarul adevãrat poate sã-ºi valorifice dreptul stabilit prin actul de
concesiune asupra redevenþelor ºi altor drepturi ce se cuvin propri-
etarului aparent. Prin aceastã lege s-a asigurat liniºtea exploatatorului
ºi siguranþa capitalului.
În baza legii din 1895, perimetrele ce le concesiona Statul nu
puteau fi mai mari de 40 ha. Durata concesiunii era de maximum 30
ani ºi redevenþa era fixatã la 4% din venitul net al exploatãrii. Statul
mai primea o arendã de 20 lei pro hectar concesionat, precum ºi
impozitele care se percepeau atât la terenurile particulare, cât ºi la
cele ale Statului.
Prin regulamentele de la 1899 ºi 1900, se mãreºte redevenþa
care se percepe acum din brutto, la 10-15%; suprafaþa perimetrelor de
concesiune se mãreºte pânã la 100 ha, iar durata concesiunii pânã la
50 ani. Pe baza legii din 1895 Statul a concesionat 225 ha, iar pe baza
regulamentelor de la 1900 a mai concesionat 1.810 ha.
În urma experienþelor fãcute pânã la 1900 se observã în
România o orientare a politicii Statului mai precisã ºi se stabilesc
urmãtoarele principii ce trebuiesc urmãrite:
1. Crearea unei rezerve de viitor în terenurile petrolifere ale
Statului.
2. Mijloacele de transport trebuiesc sã fie în mâinile Statului.
263
Gabriel I. Năstase
206
3. Sã se evite o acaparare a terenurilor concesionabile.
Din cauza acestor principii, încercãrile fãcute de marile grupuri
capitaliste internaþionale de a concesiona în bloc terenurile petrolifere
ale Statului, la începutul secolului al XX-lea, deºi a creat vii discuþii
politice interne, nu a reuºit.
Legea 1.Lahovary din 1906 a fost elaboratã pe baza principi-
ilor de mai sus ºi la 18.4.1909 apare Legea A. Djuvara care are ca
scop stimularea ºi îndrumarea Capitalului naþional în industria
exploatãrii petrolului.
Legea prevede diviziunea în loturi a regiunilor declarate petro-
lifere ºi exploatabile, reþinându-se 1/4 pentru rezerva Statului. Loturile
erau scoase în licitaþie pe categorii de întreprinderi ºi suprafaþa lor nu
putea depãºi 30 ha. Durata concesiunii se reducea din nou la 30 ani ºi
se introduce redevenþa progresivã de la 9-20%, în raport cu producþia
zilnicã a sondei.
La 1913 se acordã prin Legea consolidãrilor elaboratã de N.
Xenopol ºi Take Ionescu un supliment de garanþie întreprinderilor care
activeazã în industria extractivã a petrolului.
La terminarea rãzboiului s-au alipit la România, provincii care
veneau cu principii de legislaþie minierã provenite din alte state.
Principiile legilor miniere austriece ºi ungare erau conduse
dupã sistemul regalian. Substanþele miniere sunt considerate la orig-
ine cã nu aparþin nimãnui; ele sunt „res nullius”. Dreptul de a le exploa-
ta este acordat de Stat în virtutea puterii sale regaliene.
Regimul minier al petrolului ºi gazelor naturale din þinuturile
Criºana, Maramureº ºi pãrþile ungureºti era fixat prin legea ungarã din
17 ianuarie 1911. explorarea ºi exploatarea acestor zãcãminte consti-
tuie un drept exclusiv al statului.
În Transilvania, Banat ºi Bucovina se aplicã regimul fixat prin
legea minierã generalã austriacã din 1854.
În Bucovina regimul pentru petrol, ozocheritã ºi substanþe bitu-
minoase era fixat ºi prin decretul din 12.9.1886, care statua cã aceste
substanþe, dacã ele sunt utilizate pentru obþinerea de uleiuri lampante,
nu cad sub dreptul regalian, ci rãmân la dispoziþia proprietarului
suprafeþei.
În Basarabia dreptul proprietarului suprafeþei se întindea ºi
asupra subsolului.
264
207
Dupã rãzboi s-a pus imediat problema unificãrii regimului
minier. Încã de la reforma Legii Minelor din 1895 ºi prin legea de

expropriere se introduce principiul cã subsolul terenurilor expropriate
sã devinã proprietatea Statului. În interesul unei cât mai raþionale
exploatãri a bogãþiei noastre petrolifere se cere ca aceastã idee sã fie
lãrgitã pentru ca întregul subsol, oricui ar aparþine, sã devinã propri-
etatea Statului.
Prin Constituþia din 1923 ºi Legea Minelor din 1924, Statul
devine unicul proprietar al zãcãmintelor petrolifere, cu respectarea
drepturilor câºtigate ºi a obligaþiunilor contractate atât de Stat, cât ºi de
particulari.
Pânã acum Statul a jucat mai mult un rol de arbitru în dez-
voltarea industriei petrolifere, fãrã a afirma o politicã activã. A împied-
icat ca terenurile sale sã poatã intra într-o singurã mânã capitalistã ºi
a cãutat sã favorizeze orice iniþiativã venitã din þarã sau de peste
graniþã, cu scopul dezvoltãrii industriei petrolifere. Ba, putem afirma,
cã Statul nu a avut pânã acum o politicã de susþinere a intereselor ºi
iniþiativelor interne, manifestate atât de bogat în epoca ce a precedat,
în dezvoltarea industriei petrolifere, intrarea în joc a marilor capitaluri
internaþionale. Dacã Statul român, prin politica sa de legiferare, ar fi
luat la timp mãsurile pentru încurajarea iniþiativelor particulare
naþionale ce se dezvoltaserã în epocã pânã la 1900, aceste între-
prinderi s-ar fi putut dezvolta în mod normal, aºa cum s-a întâmplat în
orice altã þarã în care Statul ar fi avut grija, în primul rând, a iniþiativelor
interne.
România, ca Stat producãtor de petrol, având cele mai pro-
ductive terenuri din Europa centralã ºi occidentalã, trebuia sã aibã o
legislaþie minierã petroliferã care sã-i permitã apãrarea intereselor
economiei sale proprii ºi ale apãrãrii naþionale, în faþa unei politici inter-
naþionale ce devenea din ce în ce mai ofensivã ºi care îºi arãta intenþia
de a transforma þara noastrã într-un câmp de luptã pentru stãpânirea
petrolului.
România încearcã sã afirme, de data aceasta, o politicã de
apãrare a intereselor pentru stãpânirea bogãþiilor de care dispune pen-
tru interesele economiei ºi apãrãrii naþionale în faþa noii politici mondi-
ale a petrolului. În acelaºi timp, ea a cãutat sã încadreze totdeauna
interesele ei în cele generale ale omenirii civilizate.
265
Gabriel I. Năstase
208
Prin legislaþia din 1923 ºi 1924 s-a lãsat toatã libertatea de
activitate capitalurilor strãine, dar s-a cãutat sã se ajungã la o naþion-
alizare a marilor întreprinderi cu ajutorul bogãþiilor de care dispunea,
prin trecerea în patrimoniul sãu a subsolului, bogãþie care constituia un
capital acumulat important ºi real, demn de a sta alãturi cu cele inter-
naþionale ale marilor întreprinderi existente.
Pe baza acestor idei, legea minelor din 1941 cuprinde urmã-
toarele principii:
1. Statul în calitatea sa de unic proprietar al zãcãmintelor
petrolifere are dreptul exclusiv de a reglementa transmiterea propri-
etãþilor exploatabile;
2. Aceste terenuri vor deveni concesionabile numai dupã ce
lucrãrile de exploatare au dovedit existenþa unui zãcãmânt productiv
rentabil;
3. Acordarea concesiunilor de exploatare se face numai pe
bazã de capacitate tehnicã ºi financiarã;
4. Se asigurã pe baza permisului exclusiv, exploatatorului de
drept de preferinþã în limitele perimetrului acordat;
5. Acordarea concesiunii se face pe bazã de redevenþã, fie
sub forma unei asociaþii între Stat ºi societate, fie prin combinarea
ambelor sisteme;
6. Participarea proprietarilor terenurilor la capitalul între-
prinderii cu atribuirea unei redevenþe din producþia brutã;
7. Participarea personalului la beneficiile întreprinderii ºi, în
fine;
8. Principiul de naþionalizare a industriei petrolifere rãmâne ca
o necesitate a economiei ºi apãrãrii naþionale, cãutând a o face inde-
pendentã de activitãþile politice ale intereselor strãine.
Prin acestea, Statul, care este liber de a-ºi exploata terenurile
sale prin cine va stabili el, acordã concesiunile sale numai între-
prinderilor constituite ca societate anonimã minierã românã, în care
cetãþenii români trebuie sã deþinã cel puþin 60% din capitalul social.
De asemeni, Statul acordã terenurile sale întreprinderilor exis-
tente la acea datã, care se obligã a se naþionaliza, în sensul de a trece
cel puþin 55% din capitalul lor în mâini româneºti, în decurs de 10 ani.
Aceasta nu împiedicã însã nici o întreprindere de a-ºi continua
lucrãrile de exploatare pe terenuri particulare cu drepturi câºtigate ºi
266
209
respectate de lege. Toate întreprinderile ºi-au luat obligaþia de naþion-
alizare, în afarã de „Româno-Americanã”, filiala lui Standard Oil ºi

„Astra Românã”, filiala lui Dutch-Shell.
Dar, legea minelor nu interzice dreptul de explorare ºi chiar de
exploatare definitiv pentru societãþile care nu se naþionalizeazã, cãci
lasã o posibilitate de lucru ºi pentru ele, sã poatã achiziþiona în mod
normal terenuri ale Statului, fãrã a le pune nici o restricþie pentru cazul
când ele au ajuns la petrol (art. 34 ºi 180).
Se prevãd la art. 181 condiþii speciale de a putea obþine
perimetre în exploatare de la Stat ºi pentru societãþile care nu vor sã
punã în minoritate pe capitaliºtii strãini ºi au acþionari români pentru cel
puþin 25% din capital.
Aceastã lege din 1924, care a dat posibilitatea de conlucrare
între capitalul strãin ºi capitalul naþional, a stârnit totuºi o puternicã agi-
taþie ºi o adevãratã campanie condusã de anumite interese ale marii
finanþe internaþionale în contra guvernului român. Se respecta capitalul
strãin ºi i se dãdea posibilitatea de conlucrare fãrã a ajunge la reforme
revoluþionare de interzicere sau confiscare ca în alte State (Rusia,
Mexic etc.). ªi totuºi, România nu a putut sã-ºi menþinã prin legea
minelor acest principiu, cãci în 28 martie 1929 s-a promulgat o nouã
lege aminelor prin care nu se mai fac distincþii între capitalul strãin ºi
capitalul român la acordarea perimetrelor de exploatare ale Statului,
ele fiind puse pe picior de completã egalitate, lãsându-se liberã ºi cir-
culaþia acþiunilor. De asemenea, s-a lãsat completa libertate în
desemnarea persoanelor consiliului de administraþie ºi direcþiunii între-
prinderilor, cerându-se numai pentru personalul tehnic superior ºi infe-
rior o proporþie de 75% pentru cetãþeni români.
Legea Minelor din 1929 prevede numai douã forme de conce-
siuni, ºi anume: concesiuni pe bazã de redevenþe ºi asociaþiuni între
Stat ºi întreprinderea concesionarã. Suprafaþa perimetrului de explo-
rare prin permis exclusiv era 100-400 ha în legea din 1924 ºi se
mãreºte la 400-1.000 ha. Suprafaþa perimetrului de explorare, dupã
legea din 1924, avea o întindere de 50 ha, pentru primul perimetru din
jurul punctului explorat cu rezultat favorabil; 30-50 ha pentru cel de-al
doilea perimetru ce revenea de drept unor societãþi ce îndeplineau
anumite condiþii, celelalte având 10-40 ha. Prin legea din 1929
perimetrele de exploatare au o suprafaþã proporþionalã cu întinderea
267
Gabriel I. Năstase
210
terenului declarat proprietate concesionabilã pe baza unui punct
explorat ºi aceastã suprafaþã nu poate fi mai micã de 50 ha. Când
suprafaþa concesionabilã este de 100 ha, exploatatorul obþine 75% ºi
dacã suprafaþa concesionabilã este între 100 ºi 200 ha, el obþine 75%
din prima sutã de hectare ºi 30% din a doua. Când suprafaþa conce-
sionabilã este de 300 ha sau mai mare, atunci exploatatorul are drept
la 75% din prima sutã de hectare, 50% din a doua ºi 25% din sutele
urmãtoare, ceea ce revine la 150 ha pentru 300 ha explorate favorabil
sau 175 ha pentru 400 ha explorate favorabil ºi aºa mai departe.
S-a prevãzut ºi o posibilitate de încurajare a explorãrilor în
sensul cã atunci când se acordã permisiunea de exploatare la alþii
decât cei care au executat explorarea, aceºtia sã execute o serie de
explorãri într-o regiune indicatã de Stat, pentru fiecare perimetru de
exploatare acordat mai mare de 40 ha.
Redevenþele sunt urmãtoarele:
Pentru prima mie de vagoane 12%.
Pentru cantitatea cuprinsã între 1.000-2.000 vag. 15%.
Pentru cantitatea cuprinsã între 2.000-3.000 vag. 17%
Pentru cantitatea cuprinsã între 6.000-7.000 vag. 25%,
crescând astfel pânã la 50%
Se împart terenurile petrolifere ale Statului în 3 categorii: viz-
ibile, probabile ºi posibile.
Prima categorie constituie rezerva de duratã ºi nu poate fi datã
în concesiune decât pe baza unei legi speciale; a doua categorie este
destinatã exploatãrii, iar a treia explorãrii.
Legea Minelor din 1929 suferã modificãri la unele articole, prin
legea minelor din 28 martie 1937. Cele trei categorii de terenuri sunt
menþinute ºi se fixeazã condiþiile în care ele pot fi date în exploatare.
În partea a doua a legii se fixeazã pentru bitumine lichide un
regim de explorare pe baza împãrþirii terenurilor în trei categorii:
Categoria întâia cuprinde terenurile care înconjoarã terenurile
cu exploatãri existente de minimum 2 km ºi maximum 20 km, pentru
accidentele bãnuite tectonice.
Dar, legea minelor nu interzice dreptul de explorare, care
268
211
poate fi constatat prin observaþii geologice la suprafaþã.
Categoria a doua cuprinde terenurile situate între 2-20 km, în

jurul exploatãrilor existente ºi unde presupusele accidente tectonice
existente nu pot fi constatate prin observaþii la suprafaþã.
Categoria a treia cuprinde terenurile din regiuni necunoscute,
unde nu existã exploatãri petrolifere.
Pentru categoria a întâia se acordã terenuri de explorare prin
sonde în anumite puncte indicate de Ministerul Economiei Naþionale.
Pentru categoria a doua se instituiesc perimetre de explorare
prin permise exclusive în suprafaþã de 400-1.000 ha, iar pentru cate-
goria a treia se instituiesc þinuturi miniere ce pot merge pânã la 30.000
ha.
Drepturile câºtigate. În privinþa drepturilor câºtigate la bitu-
mine, aceastã lege prevede în art. 277-282 normele speciale de vali-
dare a drepturilor câºtigate prevãzute la art. 246.
Concesiunile care au fost în exploatare normalã în intervalul
de la 1 august 1914 – 4 iulie 1924 sunt recunoscute ºi se valideazã pe
durata contractului, fãrã a putea depãºi 50 ani de la promulgarea
Constituþiei. Acele concesiuni care nu sunt puse în exploatare, dar
care sunt situate într-o comunã pe terenul cãreia la 1 august 1914 sau
în urma acestei date pânã la 4 iulie 1924 au fost exploatãri normale,
vor fi de asemenea recunoscute ºi validate.
Concesiunile privitoare la terenurile situate în terenuri unde nu
au existat exploatãri normale în intervalul 1 august 1914 – 4 iulie 1924,
vor fi validate pentru toate bituminele cuprinse în actele de conce-
siune, dacã validarea lor a fost cerutã în termenul prevãzut de legea
minelor din 1924, cu prelungirile acordate ºi dacã au existat lucrãrile
necesare pentru punerea în exploatare normalã a subsolului în termen
de 10 ani de la publicarea legii minelor din 4 iulie 1924. executarea
lucrãrilor pentru una din concesiuni dã drept concesionarului sã-ºi
valideze definitiv toate concesiunile aflate în aceeaºi comunã ºi pentru
care a fãcut cerere de validare în termen legal.
Legea precizeazã în art. 279-281 respectarea drepturilor pro-
prietarilor de terenuri care aveau exploatãri proprii de petrol pânã la 4
iulie 1924 sau aveau terenuri concesionate ºi în vigoare la acea datã.
Modificãrile aduse legii minelor din 1924 prin legea din 1929 ºi
1937 nu au satisfãcut nici aºteptãrile economiei naþionale ºi nici intere-
269
Gabriel I. Năstase
212
sele strãine ce activau în industria petroliferã. Pentru principiile pro-
movãrii capitalurilor interne din industria petroliferã, legile din 1929 ºi
1937 constituie un vãdit regres ºi în acelaºi timp ele nu satisfãceau nici
interesele strãine ce activau în industria petroliferã.
Legea minelor venea încontinuu în discuþia forurilor compe-
tente, fãrã a se putea gãsi o soluþie. În 1940 noi am arãtat în lucrarea
noastrã „Petrolul ºi Gazele Naturale în România”, din care am extras
principiile legilor de mai sus, expuse cu aceastã ocazie, cã legea
minelor va trebui sã ia în considerare aspectul nou al problemei
petrolului, caracterizat prin progresul tehnic ºi ºtiinþific care a schimbat
raporturile dintre capital, muncã, competenþã ºi teren”.
Ministerul Economiei Naþionale a studiat în acest timp o serie
de ante-proiecte pentru legea minelor propuse de diferiþi factori intere-
saþi, fãrã a putea lua o soluþie pânã la venirea în fruntea acestui min-
ister a lui C. Marinescu, cãruia i-a revenit sarcina de a împãca diverse-
le interese cu acelea ale economiei naþionale ºi ale necesitãþilor recla-
mate de timpurile excepþionale de astãzi.
Ministrul C. Marinescu a scos problema din cadrul general al
minelor, tratând-o în cadrul special al petrolului.
Ministerul Economiei Naþionale a elaborat în acest sens un
prim ante-proiect de lege a petrolului, care a fost supus discuþiilor celor
interesaþi.
Uniunea Naþionalã a Întreprinderilor de Petrol (U.N.I.P.) a fost
invitatã sã-ºi spunã cuvântul asupra acestei legi a petrolului, iar prin-
cipiile ridicate de aceasta pentru susþinerea intereselor capitalurilor
naþionale au gãsit o deosebitã înþelegere la forurile conducãtoare ale
Statului.
României i-a revenit sarcina de raportor atât al ante-proiectu-
lui legii petrolului în cadrul U.N.I.P.-ului, cât ºi al memoriilor ce s-au
prezentat de cãtre U.N.I.P., pentru susþinerea intereselor ce le
reprezenta.
Cu aceastã ocazie s-a remarcat cã noul proiect de lege
aducea principii noi de legiferare petroliferã de un vãdit progres eco-
nomic.
„Pentru prima oarã se þie seama cã petrolul ºi gazele sunt
minerale fluide, influenþate de jocul forþelor ce-ºi fa echilibrul în
zãcãmânt. Pe acest considerent se organizeazã explorarea ºi
270
213
exploatarea simultanã ºi unitarã, pe unitãþi tectonice, aºa numitele
structuri geologice.
Explorarea ºi exploatarea primesc o încurajare esenþialã prin
degrevãri de redevenþe importante pentru sondele cu producþie medie,
zilnic redusã.
Exploratorului i se acordã premii de încurajare sub formã de
redevenþã pe toatã unitatea geologicã descoperitã.
Drepturile câºtigate asupra subsolului sunt recunoscute ºi în
aceastã lege, cu deosebire cã ele pot fi puse în exploatare în mod
forþat, când se gãsesc pe o structurã geologicã pusã în exploatare, dar
i se recunosc drepturi de redevenþã egale cu cele ale Statului”.
Totodatã s-a constatat cã noul proiect de lege a petrolului
cuprinde ºi o serie de mãsuri determinate de starea excepþionalã de
rãzboi existentã în acel moment. În acest sens, argumentul factorilor
de putere era cã România, prin aceste mãsuri, nu s-ar încadra prea
bine într-o lege cu caracter general ºi de continuitate aplicabilã ºi pen-
tru vremea normalã de dupã rãzboi.
În afarã de aceasta, proiectul de lege a petrolului prezenta
dorinþa de a înlesni promovarea capitalurilor naþionale prin distribuirea
perimetrelor, însã aceastã dorinþã devenea inoperantã prin modul în
care se dispunea distribuirea terenurilor petrolifere.
Specialiºti ai timpului respectiv, în frunte cu Dr. Ion Basgan au
arãtat în lucrarea mai sus amintitã ºi în memoriul U.N.I.P., cã între-
prinderile româneºti de petrol care s-au înjghebat atât în epoca
primelor activitãþi de petrol din þarã înainte de 1900, cât ºi cele ce au
luat fiinþã pe baza principiilor naþionaliste din legea minelor din 1924,
nu s-au putut dezvolta, fie din lipsa unei politici de prevedere în activ-
itatea politicã petroliferã a Statului, fie prin modul în care s-a fãcut apli-
carea principiilor naþionale din legiuirile anterioare.
Mareºalul Ion Antonescu, Conducãtor al Statului în acel
moment, a acceptat principiile ridicate de U.N.I.P. Iatã câteva frag-
mente din rezoluþia sa, pusã pe acel memoriu:
„Dl. Marinescu va studia ºi va þine seama de interesele supe-
rioare româneºti ºi particulare ºi de Stat, în stabilirea noului regim al
exploatãrilor ºi explorãrilor.
Necesitatea câºtigãrii rãzboiului ne impune sã dezvoltãm la
maximum producþia. Aceasta însã nu trebuie sã o facem cu compro-
271
Gabriel I. Năstase
214
miterea industriilor româneºti. Din contrã, directivele date de mine,
continuu prevãd în cadrul necesitãþii de rãzboi, nu numai asigurarea
drepturilor noastre actuale, dar ºi îmbunãtãþirea unei situaþii moºtenite
care este destul de rea ºi grea din cauzele cunoscute.
Marii vinovaþi de ieri de politica nenorocitã care s-a fãcut cu
aceastã imensã avuþie naþionalã ºi nepreþuitã armã de luptã, sunt
aceia care pretind sã fac eu, în timp de rãzboi, ceea ce nu au fãcut sau
stricat Domniile lor în 40 de nai.
Totuºi, am datoria sã îndrept o situaþie fãrã sã compromit vic-
toria.
Domnul Marinescu, de acord cu toþi factorii, va gãsi soluþia
care sã armonizeze toate interesele, fãrã sã compromitã nici ali-
mentarea rãzboiului la maximum posibil, nici interesele Statului”.
În urma acestei înþelegeri deosebite, gãsitã la conducerea
Statului, celelalte intervenþii ºi „protocoale” încheiate de reprezentanþii
diferitelor grupe de interes interne ºi externe au cãzut ºi noul decret-
lege a petrolului a apãrut la 17 iulie 1942.
Aceastã lege a încurajat în primul rând întreprinderile mari
petrolifere, indiferent de naþionalitatea capitalurilor lor, punându-le la
dispoziþie cca. 500.000 ha grupate în 12 þinuturi petrolifere ºi mai
multe structuri geologice pentru explorarea ºi exploatarea subsolului
petrolifer.
Exploratorului i se acordã o structurã întreagã, iar Statului i se
rezervã drepturi pe structura a doua ºi a treia. Legea dã dreptul
Statului de a invita la acestea explorãri capitalul naþional, rezervându-
i cote speciale di suprafeþele petrolifere ale Statului ºi acordându-i
simþitoare avantaje sub formã de degrevãri fiscale, reduceri de rede-
venþe ºi impozite, credite ºi altele.
Legiuitorul decretului-lege din 17 iulie 1942 vede posibilitatea
promovãrii capitalului naþional în industria petroliferã numai prin gru-
parea lui în mari unitãþi industriale, singurele apte de a satisface oblig-
aþiunile explorãrilor ºi de a corespunde realizãrilor reclamate de tehni-
ca ºi economia petrolului. În consecinþã, pentru a putea beneficia de
avantajele acordate de aceastã lege, capitalul naþional trebuie sã se
grupeze neapãrat în societãþi de cel puþin 400.000.000 lei capital,
acordând în acest scop un termen limitat pânã la 31 decembrie 1942,
prelungit ulterior tot pe termen limitat.
272
215
Experienþa acumulatã pânã la acel moment a demonstrat cã
societãþile petrolifere cu capital intern nu au reuºit sã se grupeze, cu

toatã iniþiativa luatã de Ministerul Economiei Naþionale de a încuraja
aceste regrupãri prin credite speciale ºi rezerve de terenuri pentru
exploatare. Petrolistul român s-a dovedit din totdeauna a fi un individ-
ualist prin excelenþã, care cu greu poate accepta unirea în grupuri mai
mari.
Timpul a fost prea scurt pentru a putea sã ofere cuiva posibil-
itatea sã analizeze rezultatele practice ale acestui decret-lege în ceea
ce priveºte promovarea capitalului naþional din industria petroliferã.
Totodatã experienþa în domeniul petrolifer avea sã arate cã
plafonul instituit pentru cei ce nu pot beneficia de avantajele naþionale
ale legii, cu va trebui coborât pentru a permite ºi societãþilor româneºti
mai mici, care au dat dovadã de capacitate tehnicã ºi economicã, de
a beneficia de încurajarea legii.
În afarã de acestea, decretul-lege menþionat a subordonat
principiile juridice principiilor tehnice, cu scopul de a obþine rezultate
practice reclamate urgent de timpurile excepþionale de astãzi.
În comunicarea „Exploatarea raþionalã a zãcãmintelor de
petrol”, prezentatã la al XII-lea Congres al A.G.I.R. (Galaþi, octombrie
1934), Ion Basgan prezintã o serie de aspecte ale activitãþii de
exploatare a zãcãmintelor de petrol din România. Cu aceastã ocazie
este prezentatã politica statului care ar trebui aplicatã în exploatarea
zãcãmintelor petrolifere, bazatã pe principii stabile, de duratã, în
funcþie de situaþia zãcãmintelor ºi care sã permitã totodatã luarea
mãsurilor de apãrare în faþa evenimentelor de conjuncturã. De aseme-
nea, Ion Basgan semnaleazã necesitatea urgentãrii campaniei de
inventariere a zãcãmintelor petrolifere, precum ºi explorãrii
zãcãmintelor din regiunile noi, presupuse a fi petrolifere.
Creºterea consumului intern de produse petrolifere ºi de gaz
metan se poate obþine, în primul rând, prin mãrirea randamentului
industrializãrii producþiei petrolifere. În felul acesta se încurajeazã ºi
industriile bazate pe acest consum. De asemenea, autorul propune
înfiinþarea unei Burse interne a petrolului ºi instituirea unor reglemen-
tãri privind exportul, pe baza unei politici de exploatare raþionalã a
zãcãmintelor, pentru a opri exportul de petrol brut ºi pentru a încuraja
exportul produselor industrializate. Pentru aceasta, autorul considerã
273
Gabriel I. Năstase
216
cã trebuie înfiinþat de urgenþã „un organ de stat cu caracter de investi-
gaþii, cercetãri, gândire ºi creare, pentru studierea problemelor ºi
fixarea mãsurilor impuse, fie în cadrul restrâns al zãcãmintelor de
petrol, fie într-un cadru mai general al combustibilului sau al problemei
miniere”.
Aceastã propunere era argumentatã prin lipsa de coordonare
care exista la acel moment, între Ministerul Minelor, Ministerul de
Finanþe ºi Ministerul de Comunicaþii, respectiv, Cãile Ferate.
Mai mult, crearea acestui organ de stat ar fi oferit o anumitã
stabilitate, coerenþã ºi independenþã decizionalã, atât de necesare
pentru asigurarea unei „politici în raport cu interesele superioare, cu
realitãþile naturei ºi progresul tehnic al civilizaþiei”.
În lucrarea „Noi ºantiere de petrol în România” (prezentatã la
Congresul Minier din Leoben, 2 septembrie 1937), Ion Basgan con-
sidera cã pentru a menþine actuala producþie petroliferã a României ºi,
în perspectivã, pentru a o dezvolta, este absolut necesar sã se contin-
ue activitãþile de descoperire de noi terenuri petrolifere prin explorãri
cu sonde la mari adâncimi între 2.000-3.500 metri.
Afirmaþiile fãcute de ilustrul savant sunt fundamentate de
nivelul progresului în tehnica forajului ºi a exploatãrii. Ion Basgan era
ferm convins cã România are multe posibilitãþi de terenuri petrolifere.
În sensul celor afirmate, Ion Basgan considera cã la baza cuvetei
Transilvaniei, sub zãcãmintele de gaze, este posibil sã existe
zãcãminte petrolifere. De asemenea, considera cã regiuni posibile
petrolifere trebuie socotite regiunea Maramureº, în nordul þãrii, Platoul
Moldovei în prelungirea regiunii Moineºti ºi regiunea Carpaþilor
Meridionali în Oltenia, la vest de râul Olt.
Cele mai indicate zãcãminte petrolifere ale României, Ion
Basgan le considera ca fiind cele din zona Flyschului, iar cele mai
bogate zãcãminte în zona Neogenului.
În zona marginalã a Flyschului, Ecogenul ºi Oligocenul erau
considerate de profesorul Ion Basgan staturile purtãtoare de
zãcãminte petrolifere, iar zona Neogenului sunt Mecþianul ºi Dacianul
(situate în partea sudicã a Carpaþilor Meridionali), care conþin
zãcãmintele bogate ale României.
În finalul comunicãrii, Ion Basgan aminteºte despre posibil-
itãþile tehnice oferite prin forajul cu sistemul „Rotary”, dotate u ultimele
274
217
tipuri de trolii, americane, germane ºi româneºti, care permit sãparea
sondelor la 2.000 metri în 2-3 luni.

Preocupãrile lui Ion Basgan în domeniul forajului necesar ali-
mentãrii cu apã a unor zone vitrege de acest fluid, se regãsesc în
studiile fãcute ºi în lucrãrile executate de cãtre acesta.
„În acest sens, este ºi cazul Dobrogei, consideratã o regiune
lipsitã de apã ºi în special de apã potabilã. Cu toate cã þãrmurile ei
sunt scãldate de apele mãrii ºi ale Dunãrii, alimentarea populaþiei cu
apã se face prin puþuri din Loess sau din pânza de calcare sarmaþiene.
Aceastã apã nu corespunde calitãþii apei potabile ºi este insuficientã
pentru necesitãþile regiunii. De aceea, trebuie întreprinse o serie de
cercetãri pentru a studia problema hidrologicã a Dobrogei ºi pentru a
acþiona, în consecinþã, prin foraj”.
Pânã la data la care Ion Basgan fãcea aceste consideraþii
despre problemele generate de lipsa alimentãrii cu apã a Dobrogei, se
executase un prim lot de zece sonde pentru cãutarea apei în subsol ºi
se constatase cã utilizarea acestei ape din subsolul Dobrogei este
legatã de posibilitatea de a fora sonde în rocile stâncoase ale
Dobrogei. În concluzie, alimentarea Dobrogei cu u
cuapã subteranã era o
problemã de ordin tehnic ºi economic, problema tehnicã având
rezolvarea prin experienþa amintitã mai sus. Extracþia apei se putea
face cu ajutorul pompelor cu piston acþionate prin motoare cu explozie.
În acelaºi mod, Ion Basgan considerã cã poate fi rezolvatã
problema alimentãrii cu apã a staþiunilor balneare ºi climaterice ce se
gãsesc pe malurile Mãrii Negre ºi care duc o lipsã acutã de apã pota-
bilã.
În ceea ce priveºte preocupãrile lui Ion Basgan în domeniul
macroeconomiei, este mai mult decât relevant sã prezentãm cititorilor,
integral, lucrarea „Rolul statului în industrializare”.
Din cele expuse veþi observa prezenþa unor idei favorabile
unei industrializãri care sã satisfacã cerinþele Românei pentru a fi un
stat puternic organizat pe principiul economiei complexe. În sensul cã,
România trebuie sã dispunã de cãi de comunicaþie, de materii prime
necesare într-o mãsurã aproape suficientã ºi de posibilitãþi de
finanþare pentru o industrializare puternicã ºi sistematicã.
Realizarea acestei industrializãri, dupã pãrerea lui Ion
Basgan, trebuie sã se înfãptuiascã într-un tempo accelerat. Fapt care
275
Gabriel I. Năstase
218
nu poate fi conceput decât prin impulsul ce trebuie sã-l imprime Statul
vieþii economice. În acest sens, Statul trebuie sã aibã o organizare
specialã a corpului sãu tehnic pentru a schimba complet mentalitatea
funcþionarului sãu. De asemenea, Statul trebuie sã stabileascã precis
industriile ce trebuie create, cât ºi capacitatea lor în cadrul unui pro-
gram naþional, aprobat de forurile constituþionale ºi încetãþenit în men-
talitatea opiniei publice.
În acea perioadã extrem de grea pentru þarã, Ion Basgan
susþinea cã „potenþialul de guvernare a partidelor se va aprecia dupã
posibilitãþile de finanþare ºi înfãptuirile programului naþional, constatat
în indici calculaþi de institute sau birouri economice neutre”. În acest
sens, statul, prin pârghiile sale de comandã, tarif vamal, contingentare,
controlul devizelor, legislaþia industrialã etc., va mijloci dezvoltarea
industriei metalurgice grele, a mijloacelor de fabricaþie, în scopul
creãrii industriilor mecanice, maºinilor textile, agricole, cât ºi a indus-
triilor de apãrare naþionalã.
De aceea, susþinea Ion Basgan, „o nouã legislaþie industrialã
este imperios reclamatã de necesitatea unificãrii legislaþiei pentru
toate þinuturile þãrii, pe principiul sindicalizãrii industriilor pe ramuri de
producþie ºi reglementãrii cartelurilor, precum ºi de o absolutã necesi-
tate a controlului investiþiilor”.
În continuare vom vedea cât de actuale sunt aceste concepþii
în viziunea marelui patriot român Ion Basgan:
„Rolul industriei, în general, în cadrul unei economii naþionale
este bine cunoscut, industria garantând de siguranþa, independenþa ºi
prosperitatea economicã.
Crearea industriei ºi dezvoltarea mijloacelor de producþie în
raport cu nevoile interne, bazate pe structura economicã a României,
este o necesitate imperioasã a timpurilor noastre.
Proporþionarea acestei industrii trebuie sã corespundã pieþii
interne ºi cu oarecari speranþe pentru piaþa balcanicã; cu excepþia
unor industrii bazate pe prelucrarea materiilor prime indigene, care
sunt capabile de un export industrial de razã îndepãrtatã.
O dezvoltare mai mare a acestei industrii nu poate fi con-
ceputã datã fiind tempo ºi capacitatea de dezvoltare a industriilor
statelor vecine, majoritatea lor fiind cu mult mai înainte în gradul de
industrializare dupã voinþi ºi necesitãþi bine precizate.
276
219
Cu cât întârziem sã realizãm o industrializare sistematicã ºi
raþionalã nevoilor specifice româneºti, riscãm independenþa noastrã

economicã ºi expunem independenþa noastrã politicã, creând în
Centrul Europei un teritoriu de minimã rezistenþã.
Atunci când marile dictaturi ale Europei trãiesc în timp de pace
sub regimul naþiunilor mobilizate, noi nu putem trãi într-un „dolce
franiente”, fãrã a fi criminali faþã de noi înºine.
Iatã de ce Statul este direct interesat în industrializare ºi, în
consecinþã, este îndreptãþit sã intervinã în primul rând în luarea
mãsurilor pentru aceastã înfãptuire.
Lãsa-va Statul aceastã grea problemã pe seama iniþiativei pri-
vate pânã ce ea se va naºte sau însãºi faptul cã noi suntem chemaþi
ºi forþaþi sã parcurgem etapa de industrializare într-un timp cu mult mai
scurt decât l-au parcurs Statele din Occidentul Europei, ne impune sã
recurgem la modalitãþi mai rapide de înfãptuire.
Oare putem neglija experienþa ce se dezvoltã la graniþele
noastre, unde industrializarea se desfãºoarã cu paºi gigantici?
Nu simþim oare foarfecele înfãptuirilor colective la dreapta ºi la
stânga Statului nostru, fie ele chiar bazate pe mizeria sau elanul plin
de abnegaþie al mulþimii delirante care ne ameninþã sã ne striveascã=
Ne sunt scumpe iniþiativa, libertatea ºi prosperitatea individu-
alã, dar ne este ºi mai scump viitorul acestui neam! Iubim libertãþile
democratice, dar în cadrul unui Stat puternic ºi independent.
România a trecut totdeauna paºnic la reforme sociale radi-
cale, atunci când acestea au bãtut la graniþele þãrii.
Astãzi trebuie sã gãsim posibilitatea de adapta avantajele
înfãptuirilor colective ale naþiunilor mobilizate în timp de pace, în cadrul
libertãþilor democratice.
În consecinþã, atât iniþiativa, cât ºi luarea mãsurilor de înfãp-
tuire a industrializãrii necesare, revin Statului ºi de aici deducem ºi
rolul preponderent ce-l are în industrializare.
Pentru a înfãptui industrializarea necesarã României trebuie
sã fim conºtienþi de ceea ce dorim sã facem ºi în acest scop sã fie con-
vinsã întreaga naþiune ºi fiecare dintre partidele politice ºi forurile con-
stituþionale de conducere.
Aceastã unanimitate de vedere nu se poate realiza decât pe
baza unui program bine studiat ºi adânc difuzat în mijlocul Naþiunii,
277
Gabriel I. Năstase
220
pentru ca atât iniþiativele private, cât ºi cele de Stat sã se integreze în
acel program care sã reprezinte viitorul cãtre care se îndreaptã
Naþiunea.
Se pare cã astãzi omul poate întrucâtva prevedea viitorul cãtre
care se îndreaptã o naþiune într-un sens voit sau studiat, astfel cã
astãzi, cuvintele cronicarului „nu sunt vremurile sub om, ci bietul om
sub vremi” nu mai corespund realitãþii timpurilor, când omul în luptã cu
natura, a câºtigat din ce în ce tren prin intermediul ºtiinþei ºi al indus-
triei.
Nu vedem România un Stat puternic ºi independent cu
bogãþia ºi economia asiguratã decât atunci când vom avea o þarã pre-
vãzutã cu: drumuri moderne, ºosele, cãi ferate, cât ºi mijloace de
transport terestre, aeriene ºi fluviale; o electrificare puternicã în lungul
ºi latul þãrii; o industrie grea capabilã sã întreþinã industria de arma-
ment, sã alimenteze industria pentru crearea mijloacelor de producþie,
maºini agricole, motoare, tractoare, maºini textile, manufacturiere,
precum ºi pentru industriile alimentare.
Iatã ce trebuie sã voim cu toþii, iatã un ideal, obligatoriu de
atins pentru generaþia care a urmat generaþiei ce a creat realizarea
idealului milenar teritorial al României.
Dacã nu vom ºti sã realizãm aceasta, vom fi mai prejos de
înãlþimea generaþiei trecute ºi vom fi responsabili de inacþiunea noas-
trã faþã de generaþiile viitoare.
Dacã aceasta este ceea ce dorim, sã vedem acum ce putem
realiza din acestea în raportul cu necesitãþile prevãzute ºi posibilitãþile
ce ni le prezintã materiile prime ale þãrii, industria existentã în þarã ºi
structura economicã.
Din studierea acestor probleme în raport cu scopul ce-l
urmãrim va reieºi de la sine ceea ce Statul trebuie sã întreprindã,
respectiv care este rolul Statului în industrializare.
STRUCTURA INDUSTRIEI ROMÂNEªTI
Capacitatea industriei noastre trebuie sã corespundã în primul

rând acoperirii actuale a pieþei interne, având posibilitãþi de mãrire pe
mãsurã ce piaþa internã se dezvoltã ºi, totodatã, sã prezinte posibil-
278
221
itãþile de transformare în raport cu nevoile apãrãrii naþionale. Structura
comerþului nostru interior ne indicã compartimentele cãtre care trebuie

sã se dezvolte industria, pentru ca sã satisfacã, pe de-o parte con-
sumul intern, iar pe de altã parte sã evitãm plãþi peste graniþã,
înlesnind astfel mãrirea soldului activ al balanþei noastre comerciale,
care trebuie sã acopere anuitãþile datoriei noastre externe ºi totodatã
sã permitã importul materiilor prime ºi minereurilor necesare industriei
grele.
INDICII PRODUCÞIEI CANTITATIVE
INDUSTRIEI ROMÂNEªTI
1927 = 100
Tabelul 1
Industria
Indicele Mijloace
Medii Industria extractivă Indicele Energie Bunuri de
total de
lunare manufactură şi monopolurilor electrică consumaţie
industrial producţie
minieră
1924 72,6 58,2 96,9 37,4 70,8 83,6 62,2
1925 75,5 71,3 99,4 56,9 75,9 81,0 72,2
1926 85,7 89,5 103,3 91,8 87,9 90,6 88,3
1927 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
1928 11,3 109,8 106,5 102,1 110,2 111,2 108,0
1929 117,3 139,7 93,1 108,3 117,9 107,8 119,1
1930 114,2 139,3 86,5 94,6 114,3 106,9 114,8
1931 122,7 155,1 69,6 75,9 120,4 106,7 115,1
1932 96,0 166,3 70,2 115,8 104,4 87,7 120,2
1933 118,4 167,1 70,7 118,5 121,0 120,4 124,0
1934 147,2 184,5 70,8 137,7 146,1 141,3 144,7
1935 145,3 182,6 70,9 146,1 144 113,7 142
Tabelul indicilor producþiei cantitative a industriei româneºti

dupã buletinul nr.I, anul III, 1935 al I.R.C. pune în evidenþã gradul dez-
voltãrii industriei, constatând cã în decada 1925-1935 producþia indus-
trialã s-a mãrit ºi a depãºit dublul în industria manufacturierã, a
energiei electrice, a bunurilor de consumaþie ºi a mijloacelor de pro-
ducþie.
Principiul autarhiei care dominã astãzi comerþul mondial ca o
consecinþã a tendinþelor de emancipare a Statelor agricole, de sub
influenþa ºi dominarea economicã a Statelor cu puternice industrii, prin
279
Gabriel I. Năstase
222
industrializare, la care acestea au rãspuns prin agrarizare, a avut o
influenþã vãditã în dezvoltarea industriei româneºti, puternic accentu-
atã în ultimii ani.
Dacã gradul de dezvoltare a industriei româneºti nu se poate
asemui industrializãrii cu mijloace colective din U.R.S.S., prezintã
totuºi un caracter vãdit al unui Stat ce merge spre industrializare.
Indicele industriei extractive depãºeºte cu mult cadrul dez-
voltãrii restului industriei ºi aceasta se datoreºte în întregime industriei
extractive petrolifere. Aceasta a luat o dezvoltare cu caracter de secã-
tuire necorespunzãtoare a zãcãmintelor cunoscute, sub directa încu-
rajare a Statului, care gãseºte aici posibilitatea echilibrãrii bugetului ºi
a reamplasãrii golului lãsat de diminuarea exportului de cereale în bal-
anþa comercialã, neglijând interesele prezente ºi mai ales viitoare ale
economiei naþionale, dup cum am arãtat documentat ºi în altã ocazi-
une11 Politica petrolului în funcþie de situaþia explorãrilor ºi problema
combustibilului, I.R.E. de Dr. Inginer Ion Basgan).
STRUCTURA COMERÞULUI EXTERIOR
COMERÞUL EXTERIOR.
IMPORTUL PRINCIPALELOR CATEGORII DE PRODUSE
Cantitãþi = mii chintale; Valori = milioane lei

Tabelul 2
280
223
281
Gabriel I. Năstase
224
Tabloul 3
COMERÞUL EXTERIOR.
EXPORTUL PRINCIPALELOR CATEGORII DE PRODUSE
Cantitãþi = mii chintale; Valori = milioane lei
282
225
283
Gabriel I. Năstase
226
Tabloul comerþului nostru exterior ne aratã în primul rând cã
exportãm 88.540.000 chintale, cantitate în valoare de 13.666.800.000
lei ºi importãm 6.658.800 chintale, cantitate în valoare de lei
13.208.400.000 în 1934, exportãm marfã ieftinã ºi importãm marfã
scumpã.
Industriei îi revine meritul de a mãri valoarea la Kg a mãrfii
exportate, adicã valorificarea mai bunã a muncii româneºti prin
industrializarea agriculturii, ceea ce d-l M. Manoilescu a arãtat atât
de precis22 Politica Economicã a României faþã de deprecierea mon-
dialã, I.S.R., 1932, de M. Manoilescu
. Se impune deci încurajarea creãrii industriilor bazate pe prelucrarea
produselor agricole, petrolifere ºi forestiere, a principalelor produse ale
exportului românesc, adicã prelucrarea mãrfurilor destinate exportului
pentru mãrirea valorii.
La import posturile principale sunt textilele vegetale (lânurile ºi
pãruri) cu industriile derivate, fierul, aparate, maºini ºi motoare,
vehicule.
Reducerea acestor preþuri la import este posibilã prin mãrirea
mijloacelor de producþie, crearea industriilor metalice ºi dezvoltarea
industriei metalurgice.
Indicele mijloacelor de producþie este în creºtere, dupã cum se
vede din tabloul de mai sus ºi deci în ultimul an s-au creat puternice
industrii textile în þarã, care au tendinþa de a reduce considerabil
importul României, totuºi aceastã problemã se prezintã cu dificultãþi,
ce se lasã greu de înlãturat, prin faptul cã România nu posedã
minereuri de fier suficiente cunoscute care sã prezinte în condiþiile
actuale politice ºi sociale o conjuncturã favorabilã investirii capitalului
în aceastã direcþie.
Agricultura este complet neutilizatã atât ca motoare, tractoare,
cât ºi ca maºini agricole, automobilele vehiculelor motorizate, precum
ºi aparate ºi maºini de tot felul. Toate acestea, astãzi se importã, ast-
fel cã piaþa internã este susceptibilã de a permite viabilitatea unei ast-
fel de industrii.
Dacã la aceasta adãugãm nevoile de armament ale apãrãrii
naþionale, ale aviaþiei, care se reazemã tot pe industria grea, vom
înþelege imediat ºi cât de urgentã este aceastã problemã ºi gradul de
dezvoltare ce trebuie sã-l imprimãm în soluþionarea ei.
284
227
Industria grea se menþine ºi se dezvoltã în State cu suprafeþe
ºi populaþie mai micã decât în România, ca Cehoslovacia, Austria etc.

ºi în State lipsite de minereuri de fier ºi chiar de combustibil, ca Italia.
Impedimentele ce stau în faþa noastrã sunt aºa de sur-
montabile ºi stã în putinþa noastrã de a voi sã le înlãturãm ºi aceasta
este posibil numai printr-o politicã de Stat conºtientã.
Pãrerile exprimate de a instala aceste industrii în porturile
dunãrene cu acces la mare, utilizând ºi combustibilul din regiunea
petroliferã, apar ca foarte judicioase.
MATERIILE PRIME
Prosperitatea Statelor din Occidentul Europei s-a bazat ºi evi-

denþiat în decursul veacurilor trecute, pe mãsurã ce acestea au
exploatat bogãþiile coloniale ºi au înfiinþat pe teritoriul metropolelor, în
imediata apropiere a zãcãmintelor carbonifere, industria grea ºi indus-
triile de prelucrare a materiilor prime importante, fãcând apoi export de
materii fabricate în þãrile agricole neindustrializate în detrimentul
economiei naþionale a acestora din urmã.
Astãzi, când economia complexã este imperativul emancipãrii
Statelor înapoiate, când State lipsite de combustibil ºi de materii prime
au dovedit cã ºtiu sã întreþinã o puternicã industrie naþionalã, România
trebuie sã-ºi gãseascã imperiul sãu colonial în propriul sãu subsol, cu
condiþia ca aceastã exploatare sã se facã raþional ºi cu grijã pentru
generaþiile viitoare, mai ales în ceea ce priveºte materiile prime ce nu
se pot reface.
SOLUL
Solul României se prezintã fertil ºi cu o gamã bogatã de vari-

etãþi. Se gãsesc cereale de tot felul, fructe, vinuri, fâneþe, animale, tot
ce poate asigura hrana populaþiei cu mari posibilitãþi de mãrire a pro-
ducþiei ºi de valorificare printr-o chibzuitã industrializare ºi competen-
tã organizare a desfacerii exportului produselor finite de o valoare
superioarã celor de azi.
Avem o bogatã producþie forestierã ce s-a exploatat abuziv,
capabilã de o mai bunã valorificare.
285
Gabriel I. Năstase
228
România este lipsitã însã de bumbac ºi cauciuc pentru care
vom rãmâne încã tributari strãinãtãþii pânã la încetãþenirea bumbacu-
lui ºi pânã la fabricarea sinteticã a cauciucului în þarã.
SUBSOLUL
Dispunem de importante zãcãminte petrolifere, combustibil,

lichid ºi gazos, exploatate abuziv de cãtre grupurile financiare mondi-
ale ºi din a cãror producþie peste 80% se exportã, constituind cca. 70%
în cantitate din exportul României, în timp ce alte State ca SUA ºi în
ultimii ani URSS au redus considerabil exportul acestui produs, con-
sumându-l în industriile interioare, obþinând astfel o mai bunã valorifi-
care în avantajul economiei ºi muncii naþionale.
Dispunem de imense zãcãminte de cãrbuni evaluate la cca.
1.000 ani dupã consumul de astãzi, nepuse în valoare ºi industria lor
extractivã lucreazã mult sub posibilitatea capacitãþilor, luptând pe piaþa
internã cu concurenþa pãcurii ºi la export neputând pãtrunde decât
dupã ce se vor face investiþiile necesare de înnobilare ºi prelucrare.
Producþia de sare a României este susceptibilã a fi mult
mãritã, nenumãrate straturi de sare stând neexploatate. Producþia de
sare poate fi utilizatã în diverse fabrici chimice ºi mai ales la export.
Avem zãcãminte de aur ce produc cca. 5.000 kg anual, cu
posibilitãþi de dublare, argint, cupru, minereuri de plumb (bauxit) atât
de cãutat astãzi în industrie ºi aviaþie; mercur, micã ºi alte metale.
Toate aceste minereuri ale subsolului þãrii noastre prezintã o
prea neînsemnatã producþie, deºi sunt în bunã parte în cantitãþi remar-
cabile, constituind fiecare în parte importante materii prime pentru
diverse industrii.
O campanie de explorare minierã a subsolului trebuie execu-
tatã cu scopul stabilirii rezervelor, pe baza cãrora s-ar putea calcula
investiþiile proporþionale ce se pot face.
Astãzi asistãm la o exploatare minierã unilateralã, secãtuind
þara de cea mai cãutatã materie primã a civilizaþiei moderne, în timp ce
cãrbunii, aurul, argintul, cuprul, bauxita, mica, mercurul ºi altele nu pot
fi puse în valoare. Minereurile de fier ºi problema fierului este cea mai
dificilã. Minereurile cunoscute pânã astãzi sunt suficiente pentru
aprovizionarea industrie siderurgice existente.
286
229
Statul va facilita pe toate cãile interne, tarif vamal, C.F.R., cât
ºi prin convenþii comerciale importul minereului.

Problema cocsului metalurgic poate fi rezolvatã prin schim-
barea procedeului chimic, utilizând energia electricã sau gazele din
Ardeal ºi regiunea petroliferã33 Contribuþiuni la studiul combustibilu-
lui mineral în cadrul problemei energiei, I.R.E.,
nr. 35 ºi 39, p. 406, de ing. G. Damaschin
.
O perspectivã sinteticã asupra materiilor prime ne deschide
orizonturile viitoarei dezvoltãri a industriei ºi ne indicã politica eco-
nomicã ce trebuie urmatã, þinând totodatã seamã ºi de excedentul
demografic, care se cifreazã la un sfert de milion anual.
CUM POATE INTERVENI STATUL
Principiul autarhiei ºi lipsa minereului de fier, a bumbacului, a

cocsului metalurgic, materii prime absolut necesare vieþii economice
moderne, lipsa capitalurilor mobile necesare, precum ºi ofensiva
industriilor vechi la adãpostul puterii politice a Statului ce stau la
spatele lor, constituiesc probleme ce depãºesc cadrul iniþiativelor par-
ticulare ºi nu se pot rezolva decât cu ajutorul ºi în cadrul problemelor
de Stat.
Iniþiativa particularã ºi intervenþia Statului trebuie sã conlu-
creze una cu alta ºi sã se sprijine reciproc.
Iniþiativa particularã sã se dezvolte în toatã amploarea ºi cu
toatã vitalitatea, iar în momentul când ea devine neputincioasã sã se
declanºeze organismul respectiv de Stat pentru desãvârºirea operei
începute.
Sunt cunoscute pârghiile de intervenþie ale Statului: tariful
vamal, completat astãzi cu contingentarea ºi politica de devize, legis-
laþia industrialã, furniturile de Stat, politica de credit, politica socialã,
regiile comerciale de Stat, societãþile anonime cu cointeresarea
Statului, monopolurile de Stat, impozitele etc.
Iatã câteva posibilitãþi de acþiune a Statului pentru a realiza în
industrializare armonizarea avantajelor înfãptuirilor colective, cu
respectarea iniþiativei particulare ºi în cadrul constituþiei actuale.
287
Gabriel I. Năstase
230
POLITICA VAMALÃ
Prin tariful vamal, contingentare ºi politica devizelor, Statul

poate prohibi importul produselor industriale finite, favorizând fabri-
carea lor în þarã. Aceastã mãsurã trebuie sã fie categoricã pentru
industriile care gãsesc materii prime necesare ºi solul ºi subsolul þãrii
ºi cu caracter îngãduitor pentru industriile ce trebuiesc sã-ºi importe o
parte din materiile prime.
Materiile prime brute de orice fel trebuiesc lãsate libere fãrã
nici un fel de restricþie la import ºi pe mãsura industrializãrii interne sã
se interzicã exportul materiilor prime din þarã, ºi anume: sã aibã car-
acter complet prohibit exportul materiilor prime brute ale subsolului, cu
excepþia sãrii ºi produselor carierelor de piatrã de construcþie; încura-
jarea exportului produselor subsolului, în raport cu producþia ºi în
mãsura satisfacerii comerþului intern.
LEGISLAÞIA INDUSTRIALÃ
Industria existentã din þarã s-a dezvoltat pe baza legilor:

„Mãsuri generale pentru a veni în ajutorul industriei naþionale” din 1887
ºi „Legea pentru încurajarea industriei naþionale” din 1912.
D-l ing. C. Budeanu, în raportul prezentat Congresului Uniunii
Generale a Industriaºilor din România, februarie 1936, evidenþiazã
avantajele ce se acordau industriei prin aceste legi, arãtând necesi-
tatea unei noi legislaþii ºi enumerã apoi proiectele de legi industriale ce
s-au dezbãtut în ultimii ani fãrã a fi realizate.
Proiectele d-lor N. Vasilescu-Karpen, 1932, I. Lugojianu 1933
ºi G. Leon 1935, insistau asupra încurajãrii industriei, controlând
investiþiile industriale ºi cartelurile. Proiectul d-lui M. Manoilescu din
1930 urmãreºte în special sindicalizarea legalã a industriei pe ramuri
de producþie.
Vom reþine aºadar necesitatea unei noi legislaþii industriale,
care sã satisfacã proiectele ce s-au prezentat, izvorâte din necesitatea
vieþii economice precum ºi din tendinþele prezente care sã permitã
Statului de a contracta obligaþiuni de idustrializare acolo unde iniþiativa
particularã nu s-a produs sau s-a arãtat insuficientã. De asemenea,
adaptarea industriei de tot felul la nevoile apãrãrii naþionale în cazuri
de forþã majorã.
288
231
Tot legile industriale vor prevedea obligativitatea ºi procedura
procurãrii furniturilor de Stat de la industria internã. Sumele ce au tre-

cut graniþa pentru furniturile de Stat reprezintã capitaluri mari care ar fi
putut aduce mari venituri economiei naþionale, dacã ele ar fi fost uti-
lizate la crearea industriilor respective în þarã.
Statul trebuie sã creeze de urgenþã în þarã, singur sau în com-
binaþie, industria pentru: maºinile agricole de tot felul, motoare pentru
aviaþie, automobile ºi tractoare, precum ºi industria grea pentru
apãrarea naþionalã.
În fine, legislaþia industrialã va trebui sã fie categoricã pentru
utilizarea integralã a muncii româneºti prevãzând sancþiuni aspre aba-
terilor.
Aportul specialiºtilor strãini, mai ales în problemele de organi-
zare ºi instalare a noilor ramuri de producþie va fi solicitat temporar ºi
va servi tocmai ca o excepþie ce va confirma regula generalã. Statul va
trebui sã întreþinã ºi sã susþinã diplomatic elementele autohtone în
strãinãtate pentru formarea specialiºtilor necesari.
O asemenea legislaþie industrialã care va permite Statului
contractarea obligaþiunilor economice va trebui sã fie completatã con-
comitent cu o nouã lege a corpului tehnic, pe specialiºti.
În situaþia de azi trebuie sã recunoaºtem cã Statul se gãseºte
în imposibilitatea de a-ºi asuma asemenea rãspunderi; sau fãcând-o,
constituie un element de intervenþie negativã, dupã cum a dat dovadã
de cele mai multe ori pânã în prezent.
Întreprinderile de Stat în regie comercialã, societãþi anonime
cu aportul Statului etc. vor putea fi conduse sau controlate de spe-
cialiºtii respectivi din corpul tehnic reformat, provocând o stimulare prin
constatarea rezultatelor întreprinderilor.
Rezultatele tehnice ºi economice ale acestor întreprinderi de
Stat vor trebui sã constituie în opinia publicã ºi forurile constituþionale
un stimulent pentru partidele politice ce guverneazã, pentru ca aces-
tea sã fie interesate ºi sã le acorde tot sprijinul necesar.
289
Gabriel I. Năstase
232
FINANÞAREA INDUSTRIEI
S-a afirmat foarte des lipsa capitalului indigen necesar

finanþãrii unei industrii, nesocotind posibilitãþile metodelor colective de
finanþare ºi mai ales posibilitatea investirii în industrializare a capi-
talurilor cu care plãtim importul atâtor produse textile, maºini ºi chiar
armament. Miliarde ºi miliarde pleacã din þarã pentru importul acestor
produse fabricate cu materii prime ce se gãsesc ºi în þara noastrã.
Vãzurãm mai sus cã numai furniturile de Stat pe câþiva ani au atins
cifra de 14 miliarde. Politica vamalã ºi controlul devizelor constituie
conjunctura favorabilã pentru atragerea capitalurilor strãine blocate în
þarã la finanþarea noilor industrii.
Controlul preþurilor la export a produselor petrolifere, precum
ºi înfiinþarea bursei petrolului vor putea acumula în þarã beneficiile
industriei petrolifere care în trecut ºi astãzi se îngrãmãdesc în cen-
tralele din strãinãtate a grupurilor financiare interesate.
Oferind acestor capitaluri blocate cât ºi celor din strãinãtate o
posibilitate sigurã de remunerare onestã, la adãpostul autarhiei, sun-
tem siguri cã Statul Român va determina fiinþarea industriilor absolut
necesare dezvoltãrii noastre economice.
Bugetul Statului încaseazã cca 6 miliarde anual dupã urma
industriei petrolifere, sub diferite forme.
Zãcãmintele petrolifere constituiesc o bogãþie naþionalã ce se
iroseºte astãzi fãrã a fi înlocuite în patrimoniul avuþiei naþionale. Ar fi
echitabil dacã mãcar jumãtate din acest venit al bugetului ar fi între-
buinþat investiþiilor de industrializare.
Acestea se impun cu atât mai mult cu cât într-un numãr oare-
care de ani zãcãmintele petrolifere se vor epuiza ºi în consecinþã atât
Statul, cât ºi balanþa comercialã se vor afla dezechilibrate dacã o nouã
industrie nu le vor înlocui.
Dar, în afarã de veniturile Statului din industria petroliferã, rez-
ervele din zãcãmintele petrolifere disponibile, rezervele de aur din
Munþii Apuseni, capitalurile destinate importului de maºini ºi arma-
ment, capitalurile strãine blocate în þarã sau cele externe disponibile,
mai dispunem la rigoare ºi de posibilitãþile ce au constituit armele prin-
cipale uzitate de URSS în marea industrializare realizatã: apelarea la
o parte din venitul naþional cu concursul populaþiei, sprijinit pe elanul
290
233
mulþimii ºi suspendarea datoriilor externe mãcar pentru un numãr lim-
itat de ani ceea ce au fãcut sovietele, suspendând pentru totdeauna

datoriile externe”.
INTERVIURI
La acest capitol al vieþii lui Ion Basgan, nu ne-am propus sã

reproducem toate interviurile pe care savantul român le-a dat de-a lun-
gul existenþei sale, ci numai pe acelea care au avut o deosebitã sem-
nificaþie pentru conºtiinþa tuturor inventatorilor din România, cât ºi un
impact semnificativ asupra cetãþeanului român, nu neapãrat inventa-
tor, cu privire la fenomenul complex al creativitãþii ºi valorificãrii în
industrie a brevetelor de invenþie. În plus, Ion Basgan a þinut sã sub-
linieze, de fiecare datã când a avut ocazia, despre pericolul nere-
cunoaºterii dreptului de autor care îl aºteaptã uneori pe inventator. De
fapt, acest lucru poate fi considerat, în lumea creatorilor ºi nu numai,
ca o ironie a soartei, în care laurii recunoaºterii societãþii se transfor-
mã uneori în coroanã de spini.
În 1968, în „Viaþa Studenþeascã”, lui Ion Basgan îi apare un
interviu, consemnat de Romulus Rusan. Cu acest prilej, redactorul sur-
prinde, cu talent, importantele momente din viaþa ºi preocupãrile pro-
fesionale ale lui Ion Basgan.
„Pe o stradã centralã,, dar nu prea arãtoasã din Bucureººtiul
vechi,, locuieººte de treizeci de ani unul din oamenii pe care istoria vor-
bitã ºi scrisã a tehnicii noastre a avut ocazia sã-ll pomeneascã de
numeroase dãþþi. Uneori,, cu entuziasm imediat,, alteori cu orgolioasã
nostalgie,, numele doctorului ing. Ion Basgan a fost subiect pentru
dese comentarii,, mai ales în legãturã cu o invenþþie care,, omologatã în
urmã cu trei decenii în S.U.A. ºi România,, a fundamentat la vremea sa
tehnica modernã a forajului petrolier. Rãzboiul ºi alte circumstanþþe,,
apoi dificultatea de a prezenta marelui public,, într-o o manierã accesi-
bilã,, esenþþa descoperirii,, au stagnat pentru multã vreme rãsunetul
evenimentului la un nivel pur constatativ. Pânã când azi,, perspectiva
unei noi contribuþþii originale aflate pe masa oficiilor de invenþþii din
douã continente,, precum ºi deschiderea unei acþþiuni de repunere în
291
Gabriel I. Năstase
234
posesia vechilor drepturi de autor,, neglijate în rãstimp de unele firme
beneficiare din strãinãtate,, l-a
au adus din nou pe doctorul Basgan în
centrul atenþþiei publice. Înconjurat de colaboratori – dintre care ing.
Dan Bodnãrescu îi face cunoscute prin conferinþþe,, lucrãrile – inventa-
torul sexagenar este,, în 1968,, una din figurile cele mai prestigioase ale
tehnicii româneººti.
Cazul rezumã cât se poate de complet drama ºi bucuriile
vocaþþiei de inventator. Omul aflat cu un picior pe pãmânt,, cu celãlalt în
neant,, are mereu prilejul – mai ales atunci când,, tehnician,, vorbeººte o
limbã incomunicabilã sensibilitãþþii curente – sã cunoascã eclipse mai
lungi decât ziua,, rãsãrituri mai vii decât soarele.
- Inventatorul e cel care a trecut primul printr-un punct. El are
deci o calitate axiomaticã. Dacã v-am ruga, totuºi, sã rezumaþi istoricul
invenþiilor dumneavoastrã din anii ’30, cum a-þi face-o?
- În 1925, când îmi începeam eu cariera în petrol, venind de
pe bãncile unui institut austriac în câmpurile de sonde din Valea
Prahovei, la noi se trãia încã în preistoria forajului modern. Dacã în
America începuserã forajele rotative, ºantierele noastre utilizau încã
sistemele canadiene, cu percuþie, prin care se realiza abia într-un an
ce se fãcea peste ocean într-o lunã. Revoluþia sistemului Rotary a
mãrit uluitor adâncimea sondelor ºi producþia lor. Câtã vreme ea a
rãmas în domeniul artei ºi nu a intrat în acela al tehnicii ºtiinþei, totul a
mers bine. Dar cu timpul sondele Rotary au început sã manifeste
fenomene îngrijorãtoare: devieri de 15-25o de la verticalã, fãrã sã mai
vorbim de multe ºi dezastruoase ruperi de material. Am avut norocul
sã particip nemijlocit tocmai la introducerea acestei noi tehnici. Opt ani
de muncã pe ºantier, scutiþi aprioric de posibilitatea rutinei, s-au soldat
cu urmãtoarea observaþie: principiul vechi de peste douã milenii al lui
Arhimede lua, în domeniul marilor adâncimi cu care aveam de-a face,
un aspect inedit, evident altul decât cel cu care ne obiºnuiserã tratatele
ºi enciclopediile. Garnitura de foraj, la o anumitã profunditate, nu mai
reacþiona cu acel clasic „corp scufundat într-un lichid”. Întâi practic, pe
urmã verificându-mã teoretic, apoi fndamentând aceastã descoperire
pe o demonstraþie riguroasã, am imaginat un nou enunþ al teoriei
pãrintelui hidrodinamicii, amendament care a fost brevetat la 18 mai
1934 în România, la 21 decembrie 1937 în S.U.A., sub denumirea de
„Efectul Basgan”.
292
235
Cu aceleaºi brevete am propus, lucru ºi mai important, un nou
sistem de foraj care (foarte schematic, exprimându-mã acum) consta

în (cer scuze cititorilor dv. Pentru limbajul de astã datã cam esoteric)
aplicarea la capãtul de jos al garniturii de foraj a unei greutãþi egale cu
greutatea lichidului dislocuit PLUS presiunea de sãpare. În acelaºi
timp, folosind geniala contribuþie a compatriotului nostru George
Constantinescu, fondatorul sonicitãþii, preconizam utilizarea transmi-
terii energiei sonice de la suprafaþã la sapã, creând astfel un nou sis-
tem de foraj din lume, forajul rotativ simultan percutant, mai pe scurt
forajul sonic. Aplicarea celor douã invenþii nu numai cã a asigurat dintr-
o datã o verticalitate perfectã a forajelor, dar ºi un randament superior
cu 30 la sutã în costul operaþiei, fapt recunoscut imediat nu numai prin
omologarea brevetelor mele, dar ºi prin ecourile din presa mondialã de
specialitate. Câmpurile de la Ochiuri, Gura Ocniþei, Ceptura, Moineºti
(unde am observat fenomenul ca inginer la „Steaua Românã”), pe
urmã de la Piscuri, Rãzvad, Mãrgineni, Moreni-Ghirdoveni (unde mi-
am aplicat invenþia ca director tehnic la Societatea „Petrolifera”) au
intrat astfel în analele istoriei mondiale a petrolului.
- Departe de a fi o întâmplare, faptul confirmã, credem. Un
drept al pãmântului românesc – vatrã strãveche a extracþiei þiþeiului. Aþi
avut tradiþii de branºã în familie?
- În mod direct, nu.
- Atunci, poate, tradiþii cãrturãreºti...
- Dacã ar fi sã comunic amãnunte poate puþin prea intime, da.
Familia mea, la poalele Vrancei, îºi cunoaºte arborele genealogic –
preoþi de þarã – pe o duratã ce depãºeºte trei secole. Pe de altã parte,
mama mea ºtiu cã provine dintr-o spiþã de vechi pãstori ardeleni.
Cutreierãri mioritice, curiozitatea cunoaºterii sãditã într-o celulã
româneascã veche ºi totuºi atât de proaspãtã, atât de neexersatã în
speculaþii de culturã? Apoi, fratele meu Vasile a constituit în epocã un
caz aº zice senzaþional. Absolvent, la 16 ani, al Liceului Internat din
Iaºi primeºte o bursã instituitã de primarul Lyonului, în acea vreme
Herriot, viitorul preºedinte al Republicii. La 20 de ani, absolvent a douã
facultãþi de chimie, una teoreticã ºi alta tehnicã, moare într-un acci-
dent, iar ministrul instrucþiunii din Franþa trimite omologului sãu român
o scrisoare de condoleanþe în care deplânge moartea unui geniu. Era
în 1928. Odaia defunctului rãmâne plinã de sus pânã jos cu lucrãri
293
Gabriel I. Năstase
236
neterminate ºi cu imense vrafuri de corespondenþã cu toþi marii
chimiºti ai lumii. Printre alþii ºi cu Longinescu, compatriot ce va scrie de
câteva ori despre fostul sãu discipol în revista „Natura”.
- Suntem, ca toþii latini, un neam de nãscocitori. Latinul este
prin excelenþã un cercetãtor analitic. Socotiþi cã acest lucru dã con-
tribuþiilor noastre la tezaurul ºtiinþific al lumii un coeficient de pasivi-
tate? Cu alte cuvinte, suntem sortiþi, cel puþin în ºtiinþã, dar poate chiar
în artã, sã rãmânem o seminþie de precursori?
- Eu cred ºi în puterea de sintezã a românului. Am avut (în tot
rãul, un bine!) norocul sã ne gãsim în raza unor confluenþe istorice,
geografice, care ne-au fortificat isteþimea, ne-au lungit privirea în viitor.
În activitatea mea practicã, 43 de ani, am constatat atât la inginerii, cât
ºi la muncitorii noºtri un spirit de inventabilitate foarte pronunþat. Eu
însumi mã consider în egalã mãsurã o structurã analiticã ºi sinteticã în
acelaºi timp. Din pãcate, condiþiile de promovare a acestor idei n-au
fost totdeauna cele mai fericite – aºteptãm uneori prea mult confir-
mãrile strãinãtãþii. Multora din noi li se pare incompatibilã noþiunea de
inventator român (în viaþã), deºi istoria ºtiinþelor a verificat-o de atâtea
ori. Experienþa defunctului Comitet de Stat pentru Tehnica Nouã, care
se caracteriza prin aceea cã nu lua în considerare tocmai pe inventa-
tori, este elocventã.
Sunt, în schimb, unul din cei care îºi pun nãdejdea în activi-
tatea Consiliului Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice, for ce-ºi va face, sunt
convins, o sarcinã de onoare din a include în activul sãu în primul rând
pe inventatori ºipe creatorii drumurilor noi. Într-o epocã saturatã de
teorie ºtiinþificã, având probleme vitale încã nerezolvate (sã mã refer
doar la vindecarea cancerului sau, în profesia mea, al stãpânirii litos-
ferei – cercetãri mai aproape de noi ºi totuºi întrecute de explorarea
cosmosului), orice scânteie, oricât de hazardatã, meritã captatã ºi
înteþitã. E linia cea mai modernã, de altfel (ºi voi cita doar cazul
Franþei), ca naþiunile sã se bazeze, atâta cât este posibil, pe
detectarea, încurajarea ºi exploatarea ideilor proprii pânã în faza
industrialã. La noi ar fi coapte condiþiile în acest sens – ºi exprim aici
dorinþa multor entuziaºti care m-au vizitat în ultima vreme, a elaborãrii
unui Club al inventatorilor români... Un club al inteligenþei, al „neb-
uniei”, dacã vreþi.
-Cum aþi formula definiþia inventatorului?
294
237
- Un om care, ºtiind totul pânã la el, trebuie sã facã abstracþie
de stima pe care o poartã acestor idei de pânã la el.

- Deci un iconoclast cult...
- Da, un om cult care fuge mereu de scleroza meseriei, accep-
tând prin asta riscuri incomensurabile. Inventatorul merge mereu pe
muchia de cuþit dintre sublim ºi ridicol. El se dezbracã de rutinã ºi se
expune gol în vãzul lumii. Condiþia esenþialã este sã nu se lase subju-
gat de teorie. Nuanþând anticul principiu al lui Arhimede, interpretân-
du-l ºi emiþându-l din nou, adaptându-l condiþiilor specifice profesiei
mele moderne, am adus, cred, un omagiu, la infimele mele proporþii,
moºtenirii titanului syracuzian, la mormântul cãruia am fãcut anul tre-
cut un pios pelerinaj.
- Câteva cuvinte despre stilul dv. de muncã...
- Dezghioc întotdeauna esenþialul, mã concentrez asupra lui ºi
îmi creez în timpul liber momente de destindere. Fac sport (înot),
vizitez cu orice ocazie muzeele lumii, cãlãtoresc mult. În elaborarea
lucrãrilor sunt partizanul unui stil frumos, limpede ºi „romantic” în
acelaºi timp. Detest stilul arid-ºtiinþific.
- Cum apreciaþi aportul ºcolii în formaþia dv.?
- Am avut norocul, la ªcoala superioarã de montanisticã din
Leoben (Austria), care mi-a dat diploma ºi titlul de doctor, în 1925 ºi
respectiv 1933, cu o pleiadã de profesori (în frunte cu Bauer, maestrul
de Rezistenþa materialelor) orientatã dupã principii pe cât de severe,
pe atât de inginereºti. Ca în întreaga ºcoalã tehnicã germanã, nu se
punea un accent abuziv pe matematicile superioare, ci pe spiritul just
de interpretare a fenomenelor. Orientarea mi-a folosit enorm în cei opt
ani de experimentãri, imediat urmãtori absolvirii. Apoi, unde sã mai
adaug atmosfera de autentic Heldelberg ce ne însufleþea tinereþile?
Societãþile studenþeºti, cu obiceiurile lor de provenienþã medievalã; cu
„mensuri” obligatorii, þinând de onoare (aceastã cicatrice de la ochi o
port amintire dintr-un astfel de duel), cu ceremoniile tradiþionale ale
sfârºitului de an etc... Îmi amintesc cã, în 1922, societatea pe care o
prezidam – „Sonda” – a fost singura care nu a aderat la miºcãrile stu-
denþeºti de dreapta ºi port ºi acum emoþia primirii unei scrisori din
partea lui Nicolae Iorga, felicitându-mã pentru înþelepciunea noastrã.
(De altfel, cu marele istoric am avut norocul sã mã întâlnesc direct,
ºapte ani mai târziu, când, vizitând ºantierul de la Scãioºi, pe care-l
295
Gabriel I. Năstase
238
conduceam la acea datã, m-a invitat sã conferenþiez în iulie 1929 la
Universitatea din Vãlenii vecini, despre „Industria de Petrol”). Cu pri-
etenii români absolvenþi la Leoben ne întâlnim chiar azi o datã pe an
(mai suntem vreo 25) ºi chiar pentru 24 februarie am onoarea sã con-
voc la unul din restaurantele bucureºtene întâlnirea anului 1968.
- Succesul ultimei dv. lucrãri („Limitarea efectului presiunii
arhimediene ºi a energiei sonice – condiþii esenþiale pentru viitorul
forajelor adânci”) ar avea ºansa sã contribuie la elucidarea unei prob-
leme comparabile cu cucerirea cosmosului – strãpungerea litosferei ºi
explorarea interiorului pãmântului pânã la aºa-zisa „scoarþã
Mohorovici”, depozitarã de zãcãminte pe cât de ipotetice, pe atât de
fabuloase. În ce constã spiritul acestei lucrãri?
- Congresul al 7-le al Petrolului, þinut în Mexic nul trecut,
trãgea concluzia cã viitorul forajului la mari adâncimi stã în forajul rota-
tiv simultan percutant (patentat de mine în 1934 la noi, în 1937 în
S.U.A.). încurajat de succesul comunicãrii mele, pe care aþi citat-o ºi
dupã consultãri cu Institutul Francez de Petrol, m-am hotãrât sã depun
un nou brevet de invenþie, care sã fie o perfecþionare pentru marile
adâncimi a vechii mele idei, cu atât mai mult cu cât americanii (care
vor efectua în nordul insulelor Hawai, urmând începutul sovieticilor din
Peninsula Cola, senzaþionale încercãri în cadrul planului Mohole) au
aplicat greºit, consider eu, formula transmiterii energiei sonore prin
garnituri, pe care o preconizasem acum 3 decenii. Acest nou brevet,
pe care l-am înregistrat anul trecut în Italia, Franþa, S.U.A., Portugalia,
România ºi alte þãri, precizeazã printre altele aºezarea generatoarelor
sonice la suprafaþã ºi NU jos, lângã sapã. Aflat în studiu în þãrile
menþionate, proiectul meu ar permite forajul la 10-15 kilometri
adâncime. E o limitã incredibilã pentru un profan, dar pe care activi-
tatea noastrã de inventatori o acceptã cu temeritate!
- Fãrã aceastã sfântã naivitate, omenirea ar fi rãmas în
peºteri. Sã ne amintim cuvintele dv.: inventatorul este dator sã uite tot
ceea ce pãrea cândva definitiv stabilit.
- Este veºnicul risc al ateilor ºtiinþei.
În 1973, în zilele de 2 ºi 3 ianuarie, în cadrul emisiunii
Panoramic ªtiinþific la Televiziunea Românã, redactorul Cornel Rusu i-
a luat un interviu lui Ion Basgan în legãturã cu realizãrile sale în dome-
niul forajului de mare adâncime.
296
239
Cornel Rusu: Vã mai amintiþi de pedeapsa pe care i-au dat-o Zeii lui
Prometeu numai fiindcã a îndrãznit. Dar, omul a ieºit din temniþa

neºtiinþei. ªi-a construit alte aripi. Îndrãzneala sa n-a fost zadarnicã. ªi
iatã-l azi, zburând mai repede ºi mai sus decât în cele mai îndrãzneþe
vise. Luna pentru omul zilelor noastre este un obiectiv atins. El se
gândeºte acum la zborul spre Marte, spre Venus, spre Jupiter ºi cine
ºtie... Îndrãzneala nu are limite. Tot ce e cer e frumos. ªi pãmântul...
Da e nespus de frumos. Iatã pãmântul; iatã pãmânt.
Pãmânt înseamnã hranã ºi diamante, petrol ºi arbori, înseam-
nã munþi ºi deºerturi, înseamnã oceane ºi vulcan. Trãim pe pãmânt de
multe milioane de ani ºi aproape cã nu mai existã un colþiºor al lui fãrã
sã fie cercetat.
Cum aºa? Pentru cã ºtim zbura. În fond cum e pãmântul?
Agricultorul: aºa. Minierul: aºa. Sondorul: aºa. Savantul: aºa. Acesta e
pãmântul nostru. Aceasta e planeta pe care o locuim. Putem spune
oare cã o cunoaºtem totuºi? Rãspunsul este ferm: nu. Tocmai acesta
e un paradox al prezentului, cãci nu cunoaºtem încã propria planetã
pe care o locuim. Poate cã niciodatã un echipaj uman, nu va putea
ajunge în mãruntaiele pãmântului, spre centrul lui, cum visa Jules
Verne, la 6371 km, acolo unde temperatura e egalã cu cea a soarelui,
iar presiunea atinge 3.000 tone pe cm2. ªi totuºi, îndrãznim.
Soluþia de a gãsi calea spre adâncul pãmântului aparþine unei
cercetãri fundamentale româneºti.
Încã înaintea erei noastre chinezii sãpau sonde, în cãutare de
apã pânã la 1.200 metri adâncime. Era un pas important. Apoi, timp de
2000 de ani tehnica forajului n-a mai progresat.
Primele sisteme de foraj, sistemele canadiene, forau 1.200-
1.500 metri în decurs de 2-3 ani prin percuþie. Exploatarea se fãcea
prin aºa-numitele hegne cu cai sau bivoli. La începutul secolului nos-
tru industria extractivã cunoaºte o revoluþie prin introducerea sistemu-
lui rotativ, care sãpa gãuri la 2-3.000 metri în decurs de câteva luni.
Totul pãrea sã fi rezolvat. Dar, surprizã. La o anumitã adâncime
gãurile forate aveau o deviaþie de 15o-30º þi chiar deviate în spirala.
Aceste foraje n-au putut depãºi 4.000 metri. Era oare limita la care se
putea ajunge? Se cãutau înfrigurat soluþii. În acest timp cu ajutorul
derivatelor din petrol omul cucerea spaþiul atmosferic. În pãmânt activ-
itatea omeneascã avea de luptat cu greutatea specificã a rocilor ºi cu
presiunea hidrostaticã arhimedianã.
297
Gabriel I. Năstase
240
În 1933 un tânãr inginer de pe meleaguri moldoveneºti îºi lua
diploma de doctor în ºtiinþe la Leoben în Austtria. În acelaºi an, la
Londra, la Congresul Mondial al Petrolului el prezenta o lucrare, care
constituia o nouã concepþie ºtiinþificã, izvorâtã dintr-o nouã enunþare ºi
interpretare a Principiului lui Arhimede.
Ion Basgan, acesta e numele tânãrului savant despre care
revista francezã „Le Petrole” scria: „Domnul ion Basgan a fãcut dova-
da unui mare curaj ºtiinþific. Fãcând aceastã afirmaþie ne gândim la
Einstein, De Broglie, figuri contemporane, care au pus în discuþie teo-
ria lui Newton. Pãstrând proporþiile cu un curaj de aceeaºi naturã a
trebuit sã anime ºi pe inventatorul român ca sã se atingã de Principiul
lui Arhimede, de o popularitate egalã cu aceea a teoriei lui Newton.
Efectul Basgan – precizeazã revista – este o creaþie a ºtiinþei
româneºti ºi îl socotim extrem de important pentru viitorul forajului
petrolifer la mari adâncimi”.
Descoperirea acestui efect a fost punctul de plecare a unei
invenþii de o mare importanþã, care a revoluþionat tehnica forajului.
Azi nu se mai concepe nicãieri în lume sã se foreze o sondã
la mari adâncimi fãrã sã se þinã seamã de Efectul Basgan ºi de invenþi-
ile sale.
Încã în plinã putere creatoare Dr. Ing. Ion Basgan, la
rugãmintea noastrã, ne-a vorbit despre descoperirile sale.
Ion Basgan: Toatã lumea cãuta sã gãseascã cauzele devierii sonde-
lor. M-a preocupat foarte mult aceastã idee ºi am ajuns la concluzia cã
nu era luat în considerare Principiul lui Arhimede. Se lucra în lichid,
garnitura de foraj era supusã la presiunea lichidului ºi atunci am
început o cercetare documentarã ºi o cercetare ºtiinþificã pentru a
vedea modul în care se comportã Principiul lui Arhimede în cadrul gar-
niturii de foraj ºi am ajuns la concluzia cã aci era cauza. Am venit
repede la o concluzie, cã presiunea arhimedianã nu se aplicã în cen-
trul garniturii de foraj ºi cã punctul de aplicaþie se aflã la capãtul de jos,
la sapã ºi atunci am descoperit efectul presiunii arhimediene într-o
zonã comprimatã ºi o zonã neutralã, care desparte zona comprimatã
de zona neutralã.
Cornel Rusu: Acest efect vã poartã numele astãzi, este Efectul
Basgan. Am vrut sã fac aceastã micã parantezã.
Ion Basgan: Este just cã s-au fãcut foarte mari discuþii în jurul acestei
298
241
probleme; dacã cercetarea mea sau rezultatul acestei cercetãri este
just sau nu. Realitatea este cã eu m-am convins cã aceastã zonã

comprimatã supusã la rotaþii de 200 pânã la 300 ture pe minut
provoacã îndoirea ºi ruperea garniturii de foraj. ªi atunci am cãutat
remediul acestei devieri a sondelor: sã reduc lungimea zonei compri-
mate. Sondele mergeau perfect verticale. Mi-am zis cã am descoperit
atât efectul presiunii arhimediene în zona comprimatã ºi am gãsit ºi
aplicaþia în invenþia pe care am realizat-o, pentru ca sondele sã
meargã perfect verticale: prin introducerea unor prãjini grele în greu-
tate egalã cu greutatea volumului de lichid dislocuit plus presiunea de
sãpare necesarã dislocãrii rocilor. Aceste prãjini grele sunt pro-
porþionale cu adâncimea. Pe mãsurã ce adâncimea creºte, ele sunt
mai mari.
Descoperirea e o descoperire fundamentalã în ºtiinþã, iar apli-
caþia este o invenþie care a revoluþionat tehnica forajului ºi a permis
omenirii sã meargã în scoarþa pãmântului, la adâncimi care depãºesc
de câteva ori adâncimea la care a gãsit-o în anul 1930.
Cornel Rusu: Viitorul cosmonauticii este spectaculos, îl urmãrim cu
pasiune, dar la fel de importantã, poate mai importantã, e cursa spre
adâncurile pãmântului, de care depinde în bunã mãsurã bunã-starea
populaþiei planetei în deceniile urmãtoare.
Am ajuns deocamdatã cu mijloacele tehnici mondiale actuale
la adâncimea de 5-10.000 metri. Ne vom opri aici?
Iatã care este pãrerea descoperitorului Efectului Basgan:
Ion Basgan: În 1967, cu ocazia Congresului Mondial de Petrol de la
Mexic ºi în urma consultãrii ce am avut cu Institutul Francez de Petrol
de la Paris, am constatat cã omenirea intrase în al doilea punct mort,
adicã de la 8.000 metri nu se mai putea avansa. Transmiterea unei
energii mai puternice de la suprafaþã prin garnitura de foraj la sapã.
ªi aºa am creat a doua invenþie în 1967, conceputã ºi înregis-
tratã, dar obþinutã în SUA dupã trei nai de discuþii la Oficiul de Patente
când mi s-a eliberat acest nou brevet de invenþie în 21 apr. 1970.
Prin acest nou brevet de invenþie omenirea va avea posibili-
tatea de a depãºi adâncimile atinse pânã azi ºi de a merge pânã la 15-
20 km adâncime. Adicã va putea sã descopere noi bogãþii, noi energii,
care sunt incluse în scoarþa pãmântului ºi civilizaþia va putea lua un
mai mare avânt.
299
Gabriel I. Năstase
242
Cornel Rusu: Contribuþia ºtiinþificã a savantului român, care a gãsit o
soluþie originalã pentru efectuarea la un preþ de cost redus a forajelor
în adâncime a fost din nou verificatã teoretic de lucrãrile ºtiinþifice ale
savanþilor americani Murray F. Hawkins ºi Norman Lamont de la
Universitatea din Luisiana SUA ºi sunt menþionate, de asemenea, în
cursurile americane, franceze ºi sovietice: profesorii Moore, Wolf,
Evscenco, Siscenco ºi alþii. Unii dintre cercetãtorii ºi savanþii amintiþi
au þinut cu diferite prilejuri sã sublinieze originea româneascã a ideii,
precum ºi faptul cã aceastã contribuþie e intim legatã de dezvoltarea
ºtiinþei româneºti, de locul României pe harta mondialã a tehnicii
explorãrilor petrolifere.
Alãturi de Efectul Coandã, alãturi de Efectul Procopiu, alãturi
de alte prestigioase contribuþii româneºti aduse ºtiinþei mondiale,
Efectul Basgan se anunþã, aºadar, în noi ºi multiple efecte pe toate
planurile.
În 24 aprilie 1974, „Sahia Film” a realizat un film despre opera
ºtiinþificã a lui Ion Basgan, în care savantul român face urmãtoarele
precizãri, în urma unor întrebãri puse de respectivul redactor.
Redactor: Dvs. veþi rãmâne în istorie prin creaþiile dvs. în

tehnica de foraj petrolifer, prin descoperirea efectului ce vã poartã
numele, care obligã le o reformulare a Principiului Arhimede, consid-
erat pânã la dvs. tabu.
În etapa crizei de energie pe care o traverseazã azi omenirea,
invenþiile dvs. constituie cheia de aur ce va deschide drumul spre
ipoteticele promisiuni energetice ale Terrei.
În ce constau de fapt descoperirile ºi invenþiile dvs.?
Ion Basgan: Descoperirile mele ºtiinþifice s-au axat pe
cercetãri fundamentale în legãturã cu Principiul Arhimede, ajungând la
efectul Basgan ºi apoi la posibilitatea transmiterii energiei pe cale son-
icã prin garnitura de foraj la sapã.
Invenþiile ce le-am realizat: forajul cu prãjini grele pro-
porþionale ºi forajul rotativ simultan percutant – forajul sonic – sunt o
consecinþã a acestor descoperiri.
Aceste invenþii mijlocesc pãtrunderea ºi extragerea materiilor
prime ºi a energiei din adâncimi mai mari a subsolului planetei ce
locuim, ajutând la rezolvarea crizei energetice mai curând decât prin
evadarea în cosmos.
300
243
În ultimele decenii omul a cucerit cosmosul, însã în interiorul
pãmântului în câteva milenii nu a putut pãtrunde mai adânc de 9.000

metri.
De la 9 km adâncime pânã la 6371 km cât este raza pãmân-
tului, avem numai ipoteze.
Cu ajutorul undelor sonore s-au stabilit suprafeþe de disconti-
nuitãþi în interiorul pãmântului, unde viteza sunetului variazã brusc.
S-au putut preciza douã discontinuitãþi, una la adâncimi ce
variazã între 10-70 km unde se aflã aºa-numita scoarþã Mohorovici ºi
a doua în jurul adâncimii de 2.900 km.
Tehnica a reuºit sã învingã atracþia pãmântului ºi viteza sune-
tului, dar nu a învins duritatea rocilor ºi presiunea hidrostaticã la
adâncimi mai mari.
Încã în deceniul al treilea al secolului nostru se forau sonde cu
sistemul canadian prin percuþie, reuºind a atinge 1.500 metri adâncime
în câþiva ani, când apãrând sistemul american rotativ s-a putut atinge
aceastã adâncime în câteva luni, însã gãurile sondelor erau mult devi-
ate ºi costisitoare.
Prin cercetãrile mele pentru a descoperi cauza devierii sonde-
lor am ajuns la o nouã interpretare a Principiului Arhimede,
descoperind efectul presiunei hidrostatice asupra garniturii de foraj,
adicã compresiunea ºi zona neutralã de la capãtul de jos al garniturii
de foraj, necunoscutã pânã atunci ºi care constituie astãzi efectul
Basgan.
Redactor: V-a fost uºor sã-l revizuiþi pe Arhimede?

Ion Basgan: Dupã cca. ºapte ani de cercetãri ºi rezultate con-
crete de ºantier noua enunþare ºi interpretare a Principiului Arhimede,
precum ºi efectul Basgan erau probleme definitiv lãmurite pentru mine.
Dar, a te atinge de un principiu pe care omenirea l-a acceptat timp de
2.000 de ani, a stârnit o aprigã controversã ºtiinþificã. Colegi, profesori
ºi academicieni au luat parte la discuþii, expertize ºi conferinþe pânã la
Consiliul de Miniºtri, complicând inutil demonstraþiile matematice sim-
ple ce le-am dat explicãrii fenomenelor constatate ºi demonstrate în
practica ºantierului. Neputându-ne convinge reciproc cu numeroºii mei
adversari ai noilor mele descoperiri am terminat adesea multe confer-
inþe ºi consfãtuiri cu cuvintele lui Galileo Galilei „E pur si mouve”.
301
Gabriel I. Năstase
244
Abia dupã 15-20 ani mai târziu, când au apãrut lucrãrile publi-
cate de savanþii americani, sovietici, francezi ºi alþii care au ajuns la
aceleaºi concluzii cu ale mele, controversa a luat sfârºit. Aceasta este
istoria ºi tragedia marilor descoperiri ºi invenþii. Când Mouillard a arã-
tat cã omul poate sã zboare ca pasãrea, oamenii de ºtiinþã au demon-
strat contrariu.
Când oamenii de ºtiinþã precizaserã cã curbura pãmântului
este un obstacol în calea telegrafiei fãrã fir la mari distanþe, Marconi a
realizat-o.
Efectuarea unei asemenea descoperiri ºtiinþifice ºi aplicarea ei
în tehnica forajului necesitã cunoºtinþe profunde ºi experienþã în mai
multe discipline ca: hidraulica, hidrotehnica, rezistenþa materialelor,
tehnica forajului ºi sonicitatea care sunt greu de sintetizat în aceeaºi
persoanã.
Atunci începe îndoiala, neîncrederea ºi controversa vehemen-
tã.
Economicul însã nu aºteaptã rezultatul explicaþiilor ºtiinþifice,
dacã rezultatul este bun, se aplicã imediat invenþia, cum a fost cazul
invenþiei mele când s-a realizat economii considerabile, mai ales în
SUA unde drepturile inventatorului român erau apãrate juridic.
Este ºtiut cã cel ce nu poate sã construiascã o locomotivã o
poate face uºor sã deraieze, iar oamenii care sunt incapabili de a
înþelege o descoperire ºtiinþificã sau o invenþie pot uºor crea îndoiala.
Am insistat asupra acestei probleme întrucât România a pier-
dut multe economii ºi ca prestigiu ºtiinþific, întârziindu-se aceastã
recunoaºtere a aportului adus în ºtiinþa ºi tehnica mondialã.
Se credea eronat cã garnitura de foraj introdusã în lichid este
în tensiune pe toatã lungimea ei.
Zona comprimatã din garnitura de foraj, lungã de câteva sute
de metri, proporþional cu adâncimea, cauza, datoritã rotaþiilor de 100-
300 ture pe minut, devierea gãurilor. Remedierea acestui inconvenient
obþinând gãuri verticale, am realizat-o reducând lungimea zonei com-
primate prin introducerea lângã sapã a unor prãjini grele egale în greu-
tate cu volumul de lichid dislocuit plus presiunea de sãpare.
Totodatã, am reuºit sã transmit un supliment de energie prin
garnituri de foraj pe cale sonicã, creând pentru prima datã în lume
forajul rotativ simultan-percutant – forajul sonic.
302
245
Astfel, am obþinut un randament superior de 30% ºi am primit
brevetele de invenþii în România în 1934 ºi în America în 1937.

Cu aceste brevete de invenþii omenirea a înaintat în scoarþa
pãmântului pânã la adâncimile de astãzi de cca. 9.000 de metri.
În ultimii ani, în urma cercetãrilor documentare întreprinse în
Europa ºi în America ºi a concluziilor Congresului al 7-lea de petrol din
Mexic am realizat perfecþionãri ale metodelor mele de foraj care vor
permite omenirii atingerea adâncimilor de 15 km în scoarþa pãmântu-
lui obþinând noi brevete de invenþii în România, þãrile europene ºi SUA,
în anul 1970.
Redactor: Cum aþi defini dvs. inventatorul?
Ion Basgan: Inventatorul este un om care, deºi cunoaºte prin-

cipiile ºi legile ºtiinþei ºi tehnicii, face abstracþie de ele când este vorba
de a crea.
El este un adversar al rutinei ºi dacã vreþi, de profesie un ateu
al ºtiinþei, cum m-a caracterizat un talentat scriitor, Romulus Rusan, în
Convorbiri subiective.
Un inventator este un bun cercetãtor al analizei ºi un just autor
al sintezei.
Analiza aratã efectul prezentului, iar sinteza concluzia trecutu-
lui ºi prognoza viitorului.
Inventatorul posedã ambele însuºiri atât pentru analizã, cât ºi
pentru sintezã.
Redactor: Încã din 1935, v-aþi afirmat ca exponent al politicii
de etapizare a petrolului ºi al politicii de industrializare a þãrii. V-am
ruga sã ne vorbiþi despre aceasta.
Ion Basgan: Dupã o activitate de câþiva ani în explorarea ºi
exploatarea materiilor prime ale subsolului þãrii, am avut ocazia de a
înfiinþa în þarã Institutul Român de Conjuncturã, unde am lucrat ºi ca
ºef de secþie activ. Totodatã, eram ºi profesor onorific la Academia
Comercial.
În acest timp m-am documentat ºi orientat asupra jafului eco-
nomic ce se fãcea în materiile prime ºi energiile þãrii.
Aºa am scris în deceniul al patrulea al secolului nostru o serie
de lucrãri ºi conferinþe despre politica economicã greºitã a þãrii ºi am
303
Gabriel I. Năstase
246
cerut ca statul sã intervinã pentru naþionalizarea industriei petrolifere ºi
industrializarea þãrii în raport cu abundenþa materiilor prime din sub-
solul patriei.
Aceste lucrãri ºi campanii ce am deschis prin conferinþele
þinute au determinat unele mãsuri economico-politice insuficiente ºi
mi-au adus un premiu al Academiei Române.
Propunerile mele ºi-au gãsit însã o realizare integralã în zilele
de astãzi, ceea ce a determinat pe ministrul Planificãrii, tov. Maxim
Bergheanu sã-mi aducã în 1957, în faþa mai multor miniºtri, felicitãri
pentru aceastã patrioticã ºi justã acþiune.
În anii 1952 ºi 1953 am fãcut parte din colectivul de organizare
a expoziþiilor industriale ale þãrii.
Redactor: Ce ne puteþi spune despre forajul hidrologic realizat
de dvs. în þara noastrã?
Ion Basgan: La începerea rãzboiului mondial în 1939, am fost
solicitat de Ministerul Apãrãrii Naþionale sã caut zãcãminte de apã în
Dobrogea, în eventualitatea unui viitor front,, pentru a evita dezastrul
militar din primul rãzboi mondial de la Turtucaia, cauzat ddeelipsa apei
potabile.
Dobrogea era cunoscutã ca o provincie fãrã apã. Am sãpat
atunci 10 sonde de apã gãsind zãcãminte importante de apã potabilã
pânã la 500 metri adâncime.
Când în 1954 s-a pus problema alimentãrii cu apã potabilã a
mediului rural am fost detaºat în conducerea acestei acþiuni în cadrul
Ministerului Agriculturii, ca proiectant, executant ºi totodatã preºedinte
al Comisiei de Coordonare a Forajelor pentru alimentarea cu apã pota-
bilã.
Am descoperit cele 10 sonde de apã ce fuseserã acoperite
punându-le în producþie, am mai sãpat încã foarte multe sonde în
Dobrogea, transformând-o într-o grãdinã verde ºi am extins aceastã
acþiune asupra întregii þãri pentru alimentarea cu apã potabilã a medi-
ului rural, inventariind ºi punând în valoare zãcãmintele de apã pota-
bilã subteranã a þãrii.
Redactor: Se spune cã valoarea unei invenþii se socoteºte
dupã randamentul ei economic. Care este randamentul economic al
invenþiilor dvs. în domeniul forajului ºi unde se aplicã ele?
Ion Basgan: Revistele de specialitate au publicat încã din
304
247
1938 cã s-a realizat prin metodele mele de foraj un randament eco-
nomic de peste 30%, superior faþã de vechile metode de foraj.

O expertizã Vest Germanã evalueazã în 1966 economia
adusã de brevetul meu de invenþie numai în SUA pe perioada legalã
de 15 ani a brevetului la 30 miliarde dolari.
Acest randament economic se referã numai la economia
adusã forajului faþã de metodele anterioare.
La aceasta se adaugã accesul la materii prime ºi energii ce nu
putea fi atinse fãrã aceste invenþii.
Redactor: Ce destinaþie vã gândiþi sã daþi considerabilelor
venituri ce vi se cuvin de pe urma aplicãrii invenþiilor dvs.?
Ion Basgan: printr-un act notarial cu Ministerul de Finanþe am
destinat aceste venituri pentru crearea unei fundaþii, în care sã
acþioneze cei trei fii ai mei ºi care sã se ocupe de continuarea
cercetãrilor mele în hidrotehnicã, petrol, sonicitate, alimentarea cu apã
ºi economia politicã.
Totodatã, aceastã fundaþie ar urma sã sprijine iniþiativa inven-
tatorilor preþioºi pentru a le furniza mediul ºi finanþele de care duc ade-
sea lipsã inventatorii în valorificarea ideilor ce-i pasioneazã.
Redactor: Ce rol a avut ºcoala în formaþia dvs.?
Ion Basgan: Liceul Internat pe care l-am absolvit la Iaºi m-a
educat pentru o muncã ordonatã, necesarã studiului ºi creaþiei în viaþã,
iar ªcoala Superioarã Minierã din Leoben-Austria, unde mi-am luat ºi
doctoratul a pus accentul pe justa interpretare inginereascã a
fenomenelor în cadrul disciplinei de Rezistenþa Materialelor predatã de
profesor doctor Bauer ºi asupra cercetãrii ºi exploatãrii materiilor prime
ºi energiei subsolului planetei noastre în cadrul catedrei de Geologie
condusã de prof. Petraschek.
Cunoºtinþele juridice ºi economico-politice însuºite în paralel
de diverse cursuri mi-au desãvârºit educaþia pentru realizãrile de care
vorbim.
Redactor: Au mai existat în familia dvs. asemenea pasiuni
pentru ºtiinþele pozitive sau pentru tehnicã?
Ion Basgan: Desigur, familia mea de intelectuali de câteva
sute de ani, cum o dovedeºte arborele genealogic scris de unul din
verii mei, a dovedit ereditatea celulei instruite de veacuri.
Un frate mai tânãr, Vasile, care absolvise Liceul Internat Iaºi
305
Gabriel I. Năstase
248
la 16 ani ºi obþine o bursã de la primarul Lyonului Heriot în Franþa, s-
a prãpãdit acolo accidentat în 1928, la vârsta de 20 ani, dupã ce
absolvise douã universitãþi de chimie ºi se afirmase prin relaþii cu pro-
fesorii de specialitate din întreaga lume.
Ministrul Învãþãmântului din Franþa ºi profesorul Longinescu în
revista Natura din Bucureºti au scos în evidenþã pierderea unui geniu
al omenirii.
Redactor: Care este dupã pãrerea dvs. cea mai importantã
calitate umanã?
Ion Basgan: Creaþia pentru a smulge secretele naturii în folo-
sul progresului ºi propãºirii omenirii.
Redactor: Dacã ar fi sã-l numiþi pe cel mai bun prieten al dvs.
care ar fi acela?
Ion Basgan: Munca ordonatã ºi optimistã prin care renãºteam
din înfrângerile inerente fiecãrui om care creeazã ºi produce.
Redactor: ªtiu cã aþi cãlãtorit mult. Care a fost scopul cãlãtori-
ilor dvs. ºi pe unde aþi fost?
Ion Basgan: amm studiat în Austria de unde am cãlãtorit ca stu-
dent în aproape toate þãrile Europei Occidentale. Ca inginer am lucrat
la început în minele de petrol din Pechelbron Alsacia ºi revenind în
þarã pânã la al doilea rãzboi mondial am voiajat adesea fie în interes
de serviciu, fie în concediu.
Am reînceput dupã rãzboi cãlãtoriile, în 1966, de data aceas-
ta pentru a organiza recuperarea drepturilor mele de autor în Europa
ºi în America. Din cauza rãzboiului lumea uitase de autorul acestei
invenþii ºi am fost nevoit sã þin conferinþe ºi sã voiajez în scopuri de
documentare ºtiinþificã ºi tehnicã în Italia, Franþa, Germania, Austria,
Elveþia, Portugalia ºi apoi în Statele Unite ale Americii. Am dat intervi-
uri în presã ºi radio ºi am þinut conferinþe de lucru publicate în aceste
þãri în revistele de specialitate si
þi' în presã, fiind adesea invitat al marilor
întreprinderi petrolifere ca ENI în Italia la Institutul Francez de Petrol
din Paris, la Fundaþia Gulbenchian din Lisabona ºi altele.
Menþionez în special conferinþa ce am þinut-o la Biblioteca
Românã din New York la 11 oct. 1927 în faþa unei numeroase asis-
tenþe cu titlul: Contribuþii Româneºti ºi Prioritatea Descoperirilor ºi
Invenþiilor în ªtiinþa ºi tehnologia Forajului, în limba englezã.
Redactor: Ce altceva vã pasioneazã, în afarã de tehnicã ºi
ºtiinþã?
306
249
Ion Basgan: Economia politicã, istoria ºtiinþelor ºi organizarea
întreprinderilor productive.
Admir frumosul, arta, pictura (David , Velasquez, Goia,
Grigorescu), muzica (Verdi, Puccini), literatura ºi în special romanul
istoric (Alexei Tolstoi – Petru cel Mare, Solovoh – Pe Donul liniºtit,
Filimon – Ciocoii vechi ºi noi, Drew Pearson – Senatorul etc.) ºi
biografiile oamenilor de ºtiinþã ºi a marilor inventatori.
Sunt optimist, iubesc adevãrul ºi urãsc minciuna ºi ºantajul.
Fac sport: alpinism, înot gimnasticã, scrimã. Iubesc viaþa de familie,
soþia ºi copiii.
Redactor: Unde v-ar plãcea sã trãiþi, în care loc de pe glob ºi
de ce?
Ion Basgan: Ca om de ºtiinþã ºi tehnicã, care nu au graniþe,
am îndrãgit voiajurile ºi viaþa internaþionalã, am voiajat mult, mai ales
în Europa ºi America, dar nicãieri nu m-am simþit mai bine ca în patria
în care m-am nãscut, în care au trãit strãbunii mei ºi familia mea. Aºa
cã mi-ar plãcea sã trãiesc în Patrie ºi sã voiajez în toatã lumea, pen-
tru a admira natura, creaþiile omeneºti ºi frumosul.
Redactor: Pe care din oamenii de ºtiinþã îi preþuiþi cel mai mult
ºi de ce?
Ion Basgan: Din antichitate am apreciat pe Arhimede ºi în con-
temporaneitate pe George Constantinescu ºi prof. Ludovic Mrazec.
Arhimede, ca pe un precursor al ºtiinþei moderne ºi un inginer
iscusit al maºinãriilor realizate în slujba apãrãrii patriei.
Am cãlãtorit în 1966 la Siracuza pentru a cerceta mediul în
care a trãit Arhimede ºi documentele rãmase.
George Constantinescu ca omul de ºtiinþã ºi inginerul care a
constituit cea mai prodigioasã manifestaþie ºi creaþie ºtiinþificã ºi
inginereascã româneascã, sonicitatea ºi ultrasunetele.
De asemenea, în 1967, am fost la Coniston în Anglia pentru a
cerceta locul unde a trãit, a creat ºi a murit George Constantinescu.
Profesorul Ludovic Mrazec ca unul care a pus bazele geolo-
giei în România, a descoperit formele de anticlinale în care se gãseºte
energia secolului nostru – petrolul ºi a ridicat steagul independenþei în
politica noastrã economicã a petrolului, aºa cum am arãtat-o în
lucrãrile publicate.
Redactor: Þara noastrã este cunoscutã în lume prin
307
Gabriel I. Năstase
250
numeroase personalitãþi, care au deschis drumuri noi în cele mai
diverse domenii: Babeº, Vlaicu, Coandã, George Constantinescu, dvs.
ºi alþii. Care este pãrerea dvs. despre aceastã calitate inventivã a
românilor?
Ion Basgan: În cãlãtoriile mele în strãinãtate am dat peste
întreprinderi special organizate pentru culegerea ºi promovarea ideilor
noi ºi a invenþiilor înregistrate oficial sau însuºite pe cale nelegalã.
În SUA am gãsit o întreprindere cu obiectiv special de a achiz-
iþiona descoperirile ºi invenþiile din rãsãritul Europei. Aci mi s-a
declarat cã este cunoscut cã cele mai multe ºi interesante invenþii ºi
idei inovatoare vin din România. Românul este inventiv. Din pãcate,
inventatorii noºtri nu sunt suficient de sprijiniþi ºi nici legislaþia nu îi pro-
tejeazã ºi încurajeazã.
Numeroºi inventatori mi-au cerut sã pornim o acþiune în acest
scop, dar sper cã Statul îºi va îndrepta atenþia ºi în aceastã direcþie
pentru a rezolva aceastã problemã vitalã pentru promovarea ideilor ºi
invenþiilor ce pot fi foarte productive ºi de mare progres.
308
252
Prin Cercul Tehnic de Studii, prin comunicari si conferinte,
Cercul Inginerilor Liberali va cauta sa aduca contributia sa în cadrul
actiunei generale a Partidului.
În acest scop se constituie o delegatie formata din domnii
Prof. Ing. Gr. Vasilescu, Ing. Basgan, Ing. Braniski Al. si Ing. Gh.
Veniamin, în vederea convocarii Adunarii Generale, stabilirea progra-
mului de activitate, precum si al mijloacelor de actiuni.
Proces verbal prin care se solicitã de cãtre Ion Basgan ºi alþi ingineri
de frunte ai României, înfiinþarea Cercului Inginerilor Liberali
“Vintilã Brãtianu”
309
Gabriel I. Năstase
251
ACTVITATEA POLITICÃ
Om cu credinþa lui Dumnezeu, român, patriot ºi inginer de

frunte, Ion Basgan a slujit cu abnegaþie de sacerdot interesele
economiei româneºti, într-o perioadã istoricã extrem de grea.
Implicarea sa în activitatea politicã a fost o consecinþã a dor-
inþei lui de a fi util þãrii. De fapt, a fost îndemnul sufletului sãu de a
acþiona la „strigãtul” disperat al raþiunii.
În tot ceea ce a întreprins, Ion Basgan a trãit ardent, cu sin-
ceritate ºi a creat imens pentru poporul ºi þara sa.
Oricât ar fi omul de bicisnic, credinþa îl face puternic ºi capabil
sã treacã biruitor prin toate încercãrile vieþii, cu atât mai mult pentru un
om ca Ion Basgan, care a reuºit pentru cã a crezut în ceea ce face.
Prin tot ceea ce a scris ºi a realizat practic Ion Basgan a
demonstrat cã eternitatea se aflã în actul creaþiei ºi în dragostea faþã
de Dumnezeu ºi þarã.
În acest sens, pot fi amintite remarcabilele sale iniþiative în
domeniul politicii economice pe care le-a întreprins în cadrul Partidului
Naþional Liberal.
În 1945, prin înfiinþarea Cercului Inginerilor Liberali, „Vintilã
Brãtianu”, de cãtre Ion Basgan ºi alþi ingineri de frunte ai þãrii, aceºtia
demonstreazã prin elanul ºi profesionalismul lor, dorinþa de implicare
în rezolvarea problemelor economice ale þãrii.
În sensul celor afirmate stã mãrturie procesul verbal din 19
ianuarie 1945, de înfiinþare a structurii profesionale mai sus amintite.
PROCES VERBAL
Subsemnatii Ingineri membri ai Partidului National Liberal în
conformitate cu dorinta exprimata de Domnul Dinu Bratianu,
Presedintele Partidului si însarcinarile primite din partea Domnului Gh.
Bratianu, Presedintele Cercurilor de Studii, ne-am întrunit astazi 19
ianuarie 1945 si am hotarât înfiintarea Cercului Inginerilor Liberali.
Acest cerc în spiritul traditiei Partidului National Liberal, tradi-
tie la care au colaborat atât de glorios mari ingineri din trecut ca fratii
Bratianu, Duca, Anghel Saligny, Mrazec si altii, va încerca sa studieze
într-o lumina realista si obiectiva, problemele generale tehnice ce se
pun Tarii noastre si asupra carora Partidul National Liberal va avea sa-
si spuie cuvântul sau hotarâtor.
310
253
Preºedinte al Cercului Inginerilor Liberali “Vintilã Brãtianu” a
fost numit Ion Basgan, iar secretar Ing. A. Munteanu. În cadrul secþiei
de Politicã Industrialã a Cercului Inginerilor Liberali, sub coordonarea
preºedintelui acestuia s-au elaborat o serie de materiale menite sã
ofere Partidului Naþional Liberal (P.N.L.) ºi þãriii, în general, soluþii de
redresare economicã ºi în special de redresare industrialã.
Mãrturia, în sensul celor afirmate, o reprezintã urmãtorul docu-
ment:
CERCUL INGINERILOR LIBERALI „VINTILA BRATIANU"
Sectia de Politica Industriala
I. Disparitia puternicei industrii germane din Europa va deter-

mina creare de noi centre industriale pentru acoperirea consumului
european - si în special în estul si sud-estul Europei.
O buna parte din acest consum va fi acoperit de industria
cehoslovaca si cea poloneza în formatie. Noi credem ca România
prezinta prin situatia ei geografica, prin bogatia solului si subsolului si
mai ales prin sursele de combustibil si energie disponibile, teritoriul apt
instalarii de noi industrii, precum si pentru amplificarea celor existente.
Obligatiunile Conventiei de Armistitiu, furnizeaza deja indus-
triei românesti un larg câmp de activitate pentru consumul extern, atât
în produse petrolifere, cât si în mijloace de comunicatii feroviare, în
produse metalurgice de tot felul, produse fabricate textile si altele.
P.N.L. creator al industriei românesti si constient de aceasta
ocazie care pune România în situatia de a deveni o tara exportatoare
de produse industriale în sud-estul Europei, va lua toate masurile dic-
tate de împrejurari pentru crearea cadrului legal si primatului necesar
de stabilitate economica si politica pentru dezvoltarea unei asemenea
industrii.
Industria asigura independenta, siguranta si prosperitatea
economica a tarii. Industria mareste randamentul muncitorului român,
utilizând muncitorii disponibili din agricultura. Industria sporeste val-
oarea produselor solului si subsolului românesc.
II. Trecerea treptata de la situatia exceptionala de astazi la lib-
ertatea economica initiativa individuala, proprietatea privata, libera
concurenta, bazate pe ordine, armonie si progress constituiesc prin-
cipiile de baza ale programului economic al P.N.L.
311
Gabriel I. Năstase
254
De asemenea, P.N.L. va lua masuri sa imprime Statului atribu-
tii de organizare acolo unde initiativa privata lipseste si aceasta numai
pâna la declansarea ei.
III. Industriile existente se vor dezvolta în raport cu cerintele
consumatorului de dupa razboi si se vor crea industrii noi, bazate pe
utilizarea tuturor materiilor prime si a surselor de energie disponibile.
Exportul materiilor prime va fi interzis. Se vor exporta numai
produse finite.
În politica combustibilului si a energiei, vom utiliza sursele nat-
urale si indicate de abundenta lor pe pamântul tarii.
Dupa consumul de astazi posedam carbuni pentru mii de ani,
gaze naturale pentru sute de ani si petrol pentru zeci de ani. În con-
secinta vom întrebuinta lemnul si petrolul pentru a fi prelucrate în pro-
duse destinate industrializarii interne si un export limitat, pentru ca
lemnul sa regenereze, iar petrolul sa fie economisit ca o rezerva pre-
tioasa. Vom mari productia de carbuni si de gaze naturale pentru a fi
întrebuintate drept combustibil si producator de energie.
Imediat ce posibilitatile o vor permite, se va proceda la
captarea energiilor din caderile de apa, concomitent cu lucrarile de
regulare a cursurilor de apa si a irigatiilor.
Politica petrolului trebuie adusa pe linia intereselor nationale,
prin intensificarea explorarilor, o rationala exploatare, o cât mai înain-
tata prelucrare si mai ales o mai buna valorificare a acestor produse
la export.
Disponibilul de produse petrolifere, agricole si forestiere, des-
tinate exportului, dupa acoperirea obligatiunilor ce decurg din
Conventia de Armistitiu, trebuiesc utilizate cu mult discernamânt pen-
tru achitarea importului strict necesar economiei românesti.
Comertul exterior va trebui astfel organizat, încât sa ne per-
mita, sa ne asigure importul minereurilor necesare vietii noastre eco-
nomice.
Industria metalurgica va lucra în primul rând pentru refacerea
tarii, a mijloacelor de comunicatii si de transport, materiale de con-
structie, inventar agricol si apoi se va organiza si dezvolta în vederea
exportului.
Industrializarea produselor agricole va permite o mai buna
valorificare a acestor produse, atât la intern, cât si la export.
Se va încuraja productia materiilor prime necesare industriei
îmbracamintei - textile, pielarie, care va putea acoperi consumul intern
si va putea deveni în parte industrie exportatoare.
312
255
Industria materialelor de constructii, precum si industria chim-
ica si farmaceutica, va capata, de asemenea, o dezvoltare corespun-

zatoare nevoilor acute de astazi ale consumului intern.
IV. Politica industriala preconizata de noi, va înlesni
încadrarea industriei în economia europeana si mondiala în raport cu
posibilitatile solului si subsolului românesc si cu interesele economiei
românesti. O noua legislatie industriala va determina cadrul legal
în care se va dezvolta industria româneasca, tinând seama de prin-
cipiile consacrate ale P.N.L., pentru respectarea intereselor nationale
si utilizarea integrala a muncii românesti.
Suntem pentru colaborarea corecta si remuneratorie cu capi-
tal strain necesar refacerii si dezvoltarii vietii economice a tarii, respec-
tând însa principiul economic al muncii si al avutiei Românilor în tara
româneasca.
Politica vamala, a devizelor, politica tarifara de transport, de
credit si sociala, legile comerciale de Stat, societatile anonime cu par-
ticiparea Statului, politica fiscala si altele, constituiesc pârghiile de
interventie ale Statului pentru declansarea si armonizarea initiativei
particulare cu aceea a Statului în vederea satisfacerii principiilor ce
stau la baza industriei nationale, pentru obtinerea unui trai mai bun
pentru toti locuitorii tarii.
P.N.L. este sustinatorul unei juste si echitabile repartitii a ben-
eficiilor industriei, între capital, munca si inteligenta, dupa cum a
sustinut întotdeauna libertatea sindicatelor, dar fara amestecul aces-
tora în conducerea întreprinderilor.
PRESEDINTE, SECRETAR,
Dr. ing. I. Basgan ing. A. Munteanu
De asemenea, în cadrul cercului de studii al Partidului

Naþional Liberal, secþia comerþ, un colectiv de specialiºti, printre care
ºi Ion Basgan, a elaborat un raport “relativ la câteva mãsuri urgente,
de ordin practice, în vederea unei mai bune dezvoltãri a activitãþii com-
erciale în România” pentru Comisia de Armistiþiu.
Raportorul acestui document a fost C. Dinu Popescu.
313
Gabriel I. Năstase
257
Se simte, din ce în ce mai mult, lipsa de marfuri, în special din
cele care trebuiau importate.

În noua pozitie politica a României, aceste lipsuri ar putea fi
mult mai usor remediate, printr-o serie de masuri coordonate, de
comun acord cu marii nostri aliati si în special cu Rusia Sovietica.
Chiar daca unele din aceste masuri nu vor putea fi aduse la
îndeplinire de îndata, în orice caz purcederea la o actiune, cu un ceas
mai devreme, în acest domeniu, nu poate fi considerata decât salu-
tara. Principalele masuri ar fi:
A. Reluarea legaturilor comerciale cu tarile aliate si neutre,, în
masura posibilitatilor
Chiar daca sub raportul politic, statutul actual, derivând din
textul armistitiului ca si din pozitia noastra dupa semnarea acestui
armistitiu, nu îngaduie - principial - relatii cu fostele state inamice, nu
este mai putin adevarat ca putem relua unele legaturi cu statele neu-
tre sau cu acelea cu care nu am fost în razboi.
O suma de tari din Orientul apropiat: Turcia, Siria, Libanul,
Egiptul, Palestina etc. cu care România n-a fost niciodata în razboi, ar
putea importa, uneori la preturi inferioare preturilor interne neoficiale,
o serie de materii prime si produse, de care piata interna duce o mare
lipsa si care ar putea fi aduse - deocamdata - tranzit prin Turcia.
În acelasi timp, în masura posibilitatilor si în masura în care
Rusia ar fi dispusa, la ora actuala, sa ne vânda din prisosul produselor
sale, comertul românesc si pietele de desfacere interne nu pot fi decât
bucuroase de a pune în vânzare o marfa de o buna reputatie în priv-
inta calitatii, unanim recunoscuta.
Nu mai putin interesant ar fi propunerile pe care le-ar face
piata engleza si americana cu privire la marfurile de care dispun pen-
tru export.
Fara îndoiala ca astfel de restabiliri ale legaturilor comerciale,
înglobeaza o serie de alte probleme de ordin politic monetar, fiscal
etc., care urmeaza sa-si primeasca o urgenta rezolvare.
Totodata, însa, pentru punerea în practica a unor asemenea
deziderate, necesita realizarea altor masuri prealabile de ordin secun-
dar si anume:
1. Restabilirea, în deplin acord cu Înaltul Comandament aliat
(sovietic), a legaturilor postale normale cu tarile ce intereseaza în
aceasta problema;
314
258
2. Trimiterea, de urgenta, a atasatilor comerciali, în tarile
respective, pentru a culege informatiile necesare comertului româ-
nesc.
În acelasi timp, ar fi necesar ca întregul corp al acestor func-
tionari de elita sa fie din nou încadrati organizarii Ministerului
Economiei Nationale, unde sunt cu urechea mai aproape de nevoile
interne, urmând a fi scosi din cadrele Ministerului de Externe.
Din inovatia realizata în acest domeniu, de regimul dictatorial
defunct, ar fi necesar sa se pastreze doar unele prerogative de ordin
diplomatic, acordate atasatilor comerciali.
3. Stabilirea unui contact permanent între misiunile economice
aliate si organele reprezentative ale comertului românesc.
4. Eventual ar putea fi utila si crearea unui oficiu de coor-
donare a Relatiilor Comerciale Interaliate, caruia importatorii sa se
poata adresa, prin care sa se poata relua contactul cu firmele mari din
strainatate.
Si eventual sa stabileasca noi legaturi cu tarile care vor dori
într-un viitor apropiat sa trateze cumparari si vânzari de marfuri pe
piata româneasca.
5. Restabilirea unei activitati efective a Camerelor de Comert
mixte.
a) Asemenea organisme, precum camera de comert româno-
americana, româno-egipteana, româno-siro-libaneza etc. pot aduce
foloase nebanuite în aprovizionarea pietii interne cu marfuri atât de
necesare în momentul de fata.
6. Ar fi util - de semeni - sa se acorde acestor camere, posi-
bilitatea de a trimite în numele lor anumite persoane, cu o reputatie
bine stabilita în lumea comerciala, care sa ia contact direct, în pietele
de desfacere din tarile apropiate, cu întreprinderile si formele exporta-
toare respective.
7. Ar fi, în fine, de o mare utilitate, înfiintarea unei camere de
comert mixte româno-ruso, care sa studieze în deplin acord cu Înaltul
Comandament Aliat (Sovietic) posibilitatile - actuale si viitoare - de
import si export între tarile aliate respective si care - în acelasi timp sa
faca toate propunerile utile în legatura cu aceste posibilitati.
B. Informarea precisa si completa a României cu privire la
rezolutiile adoptate în diferite conferinte internationale cu caracter eco-
nomic,, privind asa numita organizare economica -a a pacii
Este drept si util ca România sa cunoasca din vreme si cu pre-
cizie aceste rezolutii pentru ca sa poata lua - în limitele admise si posi-
315
Gabriel I. Năstase
256
CERCUL DE STUDII Pentru Comisia de Armistitiu
AL
PARTIDULUI NATIONAL LIBERAL
Sectia COMERT
RAPORT
Pe plan international, odata cu semnarea armistitiului,
România intra într-o noua faza a relatiilor sale externe, încadrându-se
în mod provizoriu, pâna la încheierea pacii, într-un Statut juridic sui-
generis, care îi stabileste anumite drepturi si - paralel - anumite oblig-
atii.
Sub raportul politico-economic, evident, primele obligatii sunt
continuarea razboiului alaturi de aliati si executarea scrupuloasa a
conditiilor de armistitiu. Sunt obligatii de covârsitoare importanta, ce
trebuie îndeplinite în întregime, fara reticente.
Nu este mai putin adevarat însa, ca în cadrul acestui nou
statut, cu obligatiile amintite, viata economica, atât sub raport intern,
cât si sub raport extern, trebuie si este bine sa-si continue mersul, fara
a fi stingherita în limitele în care aceasta este posibil.
Sub aspectul necesitatilor si preocuparilor comertului, în
genere, pentru o continuare a vietii economice în România se pun o
serie de probleme, de a caror rezolvare depinde însasi buna func-
tionare a comertului românesc.
I. Transporturile
În primul rând se situeaza problema normalizarii transpor-
turilor. Fara a mai starui asupra datelor si argumentelor de ordin
tehnic, despre care s-au ocupat la vreme - atât sectiunile respective
ale Cercului de Studii al Partidului National Liberal, cât si forurile com-
petente ale negustorimii, ne unim si noi la cererea unanima de a se
pasi, în cel mai scurt timp posibil, la o efectiva normalizare a transpor-
turilor.
II. Pregatirea pentru reluarea legaturilor comerciale în tarile
aliate
Comertul se bazeaza între altele si pe posibilitatea de
aprovizionare normala, necongestionata si fara hiatusuri, cu marfurile
necesare pietei respective.
În momentul de fata, datorita unor serii de împrejurari de ordin
politic, economic, militar si chiar datorita pozitiei noastre geografice, în
raport cu linia fronturilor de lupta, posibilitatile de aprovizionare ale
comertului sunt departe e a fi normale.
316
259
masuri corespondente de ordin intern si pe plan international pentru o
mai buna punere de acord a diferitelor puncte de vedere si pentru o

mai efectiva coordonare a masurilor ce se vor lua în acest domeniu de
Guvernul Român cu masurile ce se iau - în acelasi timp - în tarile par-
ticipante la diferite conferinte economice interaliate.
C. Participarea efectiva a României la viitoarele conferinte
economice interaliate
În masura în care chestiunile ce se vor discuta privesc - direct
sau indirect - si România.
Este un fapt ca actualele conferinte economice interaliate,
pregatesc, prin rezolutiile ce s-au elaborat si se vor elabora, numai
baze de discutii pentru viitoarele conferinte plenare internationale, ce
se vor întruni la încheierea pacii.
Nu este mai putin adevarat însa, ca, în acest domeniu, o par-
ticipare cu un ceas mai devreme nu poate fi decât profitabila tuturor.
De toate acestea comertul românesc este în orice caz intere-
sat sa fie informat din vreme, prin presa.
III. Deblocarea marfurilor din vami

O ultima masura utila în momentul de fata comertului si - indi-
rect - publicului românesc, ar fi si deblocarea marfurilor aflate azi în
vami.
Este vorba de partizi întregi de marfa, comandata, achitata si
facturata, în parte, înainte de 4 aprilie 1944, care asteapta sa fie dis-
tribuita publicului.
Este adevarat, ca majoritatea acestor marfuri provine exclusiv
din Germania sau din tarile ocupate, dar este tot atât de adevarat, ca
daca se vor stabili modalitati - oricare - de achitare a lor Statului
Român, se vor putea debloca si pune în comert, spre folosul tuturor.
Indiferent de motivele care au determinat în primul moment
blocarea lor si indiferent de modalitatile care se vor adopta, pentru o
justa achitare a contravalorii lor, ele trebuie redate pietii, în masura în
care nu sunt necesare achitarii obligatiunilor Statului Român derivând
din aplicarea conditiilor de Armistitiu sau din necesitatile continuarii
razboiului alaturi de aliati.
317
Gabriel I. Năstase
260
Filã din manuscrisul lui Ion Basgan ce conþine

propuneri de dezvoltare economicã a României
În spiritul celor prezentate în raportul amintit, Ion Basgan va

întãri propunerile colegului sãu de partid Constantin Dinu Popescu prin
urmãtoarele precizãri:
„O viaþã economicã organizatã presupune în primul rând, o cât
mai intensã ºi mai liberã circulaþie a bunurilor destinate sã împlineascã
nevoile de consum ale populaþiei de toate categoriile. Comerþul fiind
318
261
chemat, pe de o parte, a stimula producþia, iar pe de altã parte de a
aproviziona cu bunuri masa consumatorilor naþionali, joacã un rol din-

tre cele mai însemnate în viaþa þãrii ºi asigurã tezaurului public sursa
cea mai importantã a veniturilor sale.
Partidul Naþional Liberal pune de aceia cel mai mare preþ pe
contribuþia comercianþilor de toate categoriile în consolidarea vieþii
noastre economice ºi nu va pregeta de a aduce la îndeplinire îndrep-
tãþitele lor deziderate.
În primul rând va proceda la o simplificare a noianului de
impozite ºi de taxe, care îngreuneazã pânã la paralizare ºi axfisiere
comerþul cinstit, spre pagubã a tezaurului public. O procedurã mai
puþin greoaie la stabilirea impozitelor comerciale, va uºura sarcinile
comerþului onest, înlesnind încasãrile cuvenite Statului.
O reglementare a comerþului ambulant ca ºi a diverselor oficii
de aprovizionare, a cãror menire este sã ajute îndestularea unor
anume categorii restrânse de consumatori, iar nu sã devinã niºte con-
curente oculte, care la adãpostul privilegiului fiscal, lovesc ºi dezorga-
nizeazã viaþa comerþului profesional va face obiectul unei viitoare
legiferãri.
Partidul Naþional Liberal socoteºte cã normalizarea vieþii eco-
nomice implicã o serioasã examinare a regimului de maximalizare a
preþurilor, care s-a dovedit atât de puþin eficace în combaterea scum-
petei excesive a tuturor bunurilor, scoþând de sub imperiul acestui
regim, mãcar acele mãrfuri care nu sunt de necesitate.
Înlãturarea clandestinismului, atât de pãgubitor nu numai com-
ercianþilor profesioniºti, dar în aceeaºi mãsurã ºi Statului ºi moralei
publice, printr-o mai severã ºi mai raþionalã organizare a profesiunii, va
fi printre primele reforme ce urmeazã a fi realizate în acest domeniu”.
Prin prezentarea în cadrul Cercului de Studii al Partidului
Naþional Liberal a unui raport care cuprindea condiþiile necesare pen-
tru evitarea apariþiei politicii autarhice, Ion Basgan, a demonstrat încã
o datã capacitatea sa de sintezã ºi de înþelegere a fenomenelor cu
care se confrunta în acea perioadã economia româneascã.
În acest sens, el aprecia cã renunþarea la politica autarhicã
este posibilã numai în cadrul unei înþelegeri între majoritatea guver-
nelor sau a tuturor statelor pentru asigurarea urmãtoarelor condiþii:
• guvernele statelor sã se punã în prealabil de acord asupra
319
Gabriel I. Năstase
262
unei metode de reducere a controlului cantitativ al comerþului exterior
ºi asupra unui sistem financiar ºi economic viabil în vederea reluãrii
vieþii economice;
• asigurarea stabilitãþii politice;
• renunþarea la controlul cantitativ al comerþului exterior prin
Uniuni Preferenþiale între state;
• evitarea depresiunii economice ºi asigurarea utilizãrii inte-
grale a mâinii de lucru în mod continuu, printr-o înþelegere între state;
• realizarea unui program pentru reluarea activitãþii coordonate
în cadrul unui plan economic între state, care sã utilizeze complet
mâna de lucru ºi sã asigure securitatea economicã în mod unitar;
• realizarea unor acþiuni cu caracter internaþional care sã aibã
ca scop atât menþinerea stabilitãþii schimburilor cât ºi restabilirea cred-
itului producþiei ºi comerþului în þãrile care au suferit distrugerile
rãzboiului;
• realizarea unui sistem economic care sã ofere un câmp vast
de acþiune a spiritului de cooperare a generaþiei sale pentru crearea
unei lumi mai bune ºi mai prospere din punct de vedere economic.
În contextul celor precizate, sunt de remarcat ºi condiþiile pe
care Ion Basgan le considera necesare pentru evitarea întoarcerii la
controlul cantitativ al comerþului exterior. În acelaºi timp, Ion Basgan
susþine cã aceste condiþii trebuie promovate în cadrul politicii econom-
ice a Partidului Naþional Liberal:
• Instabilitatea monetarã a provocat controlul cantitativ al com-
erþului exterior pentru a lupta contra dumpingului. O acþiune inter-
naþionalã care sã aibã drept scop simultan menþinerea stabilitãþii
schimburilor ºi restabilirea creditului producþiei ºi comerþului în þãrile
care au suferit efectele distrugãtoare ale rãzboiului:
• Inflaþia are ca efect ºomajul ºi restrângerea comerþului. În
acest sens, pentru a realiza stabilitatea monetarã va trebui creat un
mecanism special care sã permitã furnizarea de credite pentru a face
faþã schimburilor survenite în balanþa de conturi ºi de a proceda la
modificãri metodice în paritatea diverselor monede; de a coordona ºi
alinia politicile naþionale monetare ºi de a facilita comerþul ºi clearingul
multilateral (în sprijinul celor afirmate Ion Basgan, recomandã sã se
revadã concluziile cu privire la viitoarea stabilitate monetarã a lumii
expuse de la Bretton Woods de Victor Bãdulescu).
320
263
Ion Basgan considerã cã monedele naþionale rãmân în contin-
uare mijloace de platã atât pentru relaþii interne, cât ºi pentru achitarea
obligaþiilor externe. Etalonul aur rãmâne baza sistemului monetar cu
oarecare îngrãdire. De aceea, stabilitatea monetarã a României tre-
buie asiguratã prin coordonare ºi aliniere monetarã.
În acest sens, statele semnatare trebuie sã întreprindã mãsuri
de genul:
• sã nu se serveascã de deprecierea monetarã ca mijloc de
concurenþã pe pieþele internaþionale, aºa cum s-a întâmplat în perioa-
da 1930-1939, cu lira ºi dolarul; sã nu se execute alinierea monetarã
fixând în aur s-au în dolari paritãþile monedelor. Dupã propunerea lui
Ion Basgan, viabilitatea acestor mãsuri poate fi asiguratã de Fondul
Monetar Internaþional ºi Banca pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare.
În lumina acestor idei, Ion Basgan considera: „va trebui sã
pornim la studierea structurilor cantitative ºi evolutive a sectoarelor
industriale ºi comerciale pentru a stabili în linii mari principiile ºi apoi
programul Naþional Economic, care va trebui lansat între partide ºi în
opinia publicã.
Planul va cuprinde: mãsurile necesare de moment pentru
epoca de tranziþie ºi pentru epoca de stabilitate economicã de care am
vorbit. Acest plan va trebui sã plece de la Partidul Liberal, el fiind ani-
matorul ºi stegarul economiei naþionale între partidele din þarã. Trebuie
sã contãm pe opoziþia conºtientã ºi pregãtitã a partidelor de stânga,
influenþele de precizia statisticã ºi a obiceiurilor din Uniunea Sovieticã.
Dacã nu vom înþelege imperativele economice ale momentului de faþã
vom fi depãºiþi de evenimente”.
Ion Basgan va cãuta sã-ºi punã în valoare toatã priceperea sa
în domeniul ºtiinþelor tehnice ºi economice pentru a oferi Partidului
Naþional Liberal (pe care-l considera printre principalii responsabili în
realizarea unei politici economice naþionale, stabile ºi prospere) o serie
de propuneri cu privire la modul cum trebuie abordatã dezvoltarea
politicii industriale ºi cum trebuie fãcutã reforma aparatului de credit.
Astfel:
321
Gabriel I. Năstase
264
A. POLITICA INDUSTRIALÃ
„Principiile de bazã ale politicei industriale trebuiesc sã izvo-

rascã din posibilitãþþile solului ºi subsolului românesc,, din puterea de
industrializare a economiei naþþionale ºi din aptitudinile locuitorilor þãrii.
Dispariþia puternicei industrii germane din Europa va
determina creare de noi centre industriale pentru acoperirea con-
sumului european ºi în special în estul ºi sud-estul Europei.
O bunã parte din acest consum va fi acoperit de industria
cehoslovacã ºi cea polonezã în formare. Industria cehoslovacã fãrã a
dispune de suficiente materii prime alimenteazã piaþa nord-americanã
cu produse în care intrã în primul rând mâna de lucru, ca: automobile,
motociclete etc., piaþa englezeascã cu mobilã ºi altele ºi piaþa sud-est-
europeanã.
Noi credem cã România prezintã prin situaþþia ei geograficã,,
prin bogãþþia solului ºi subsolului ºi mai ales prin sursele de combustibil
ºi energie disponibile,, teritoriul apt instalãrii de noi industrii,, precum ºi
pentru amplificarea celor existente.
Obligaþiile Convenþiei de Armistiþiu ºi tratatului de pace
furnizeazã deja industriei româneºti un lung câmp de activitate pentru
consumul extern, atât în produse petrolifere, cât ºi în mijloace de
comunicaþii feroviare, în produse metalurgice de tot felul, produse fab-
ricate textile, carton asfaltat, sticle, cherestea ºi altele.
Economia româneascã se va adapta acestei situaþii, iar în ziua
când obligaþiile vor înceta, acestea vor deveni posibilitãþi industriale
pentru export.
Trebuie sã fim conºtienþi de aceastã ocazie care pune
România în situaþie de a deveni o þarã exportatoare de produse indus-
triale în sud-estul Europei ºi noi vom lua toate mãsurile dictate de
împrejurãri pentru crearea cadrului legal ºi primatului necesar de sta-
bilitate economicã ºi politicã pentru dezvoltarea unei asemenea indus-
trii, în teritoriul Carpato-Dunãrean de la gurile Dunãrii.
Industria asigurã independenþa, siguranþa ºi prosperitatea
economicã a þãrii.
Industria mãreºte randamentul muncitorului român, utilizând
muncitorii disponibili din agriculturã.
Industria sporeºte valoarea produselor solului ºi subsolului
românesc.
322
265
Trecerea treptatã de la situaþþia excepþþionalã de astãzi,, la lib-
ertatea economicã,, iniþþiativã individualã,, proprietatea privatã,, libera

concurenþþã bazate pe ordine,, armonie ºi progres,, constituiesc principi-
ile de bazã ale programului nostru economic.
De asemenea, vom lua mãsuri sã se imprime statului atribuþi-
uni de organizare acolo unde iniþiativa privatã lipseºte ºi aceasta
numai pânã la declanºarea ei.
Industriile existente se vor dezvolta în raport cu cerinþele con-
sumatorului de dupã rãzboi ºi se vor crea industrii noi, bazate pe uti-
lizarea tuturor materiilor prime ºi a surselor de energie disponibile.
Exportul materiilor prime va fi interzis. Se vor exporta numai
produse finite.
În politica combustibilului ºi a energiei, vom utiliza sursele nat-
urale ºi indicate de abundenþa lor pe pãmântul þãrii.
Dupã consumul de astãzi posedãm cãrbuni pentru mii de ani,
gaze naturale pentru sute de ani ºi petrol pentru zeci de ani. În con-
secinþþã vom întrebuinþþa lemnul ºi petrolul pentru a fi prelucrate în pro-
duse destinate industrializãrii interne ºi un export limitat,, pentru ca
lemnul sã regenereze,, iar petrolul sã fie economisit ca o rezervã
preþþioasã. Vom mãri producþia de cãrbuni ºi de gaze naturale pentru a
fi întrebuinþate drept combustibil ºi producãtor de energie.
Imediat ce posibilitãþile o vor permite, se va proceda la
captarea energiilor din cãderile de apã, concomitent cu lucrãrile de
regulare a cursurilor de apã ºi a irigaþiilor.
Politica petrolului trebuie adusã pe linia intereselor naþþionale,,
prin intensificarea explorãrilor,, o raþþionalã exploatare,, o cât mai înain-
tatã prelucrare ºi mai ales o mai bunã valorificare a acestor produse la
export.
Disponibilul de produse petrolifere, agricole ºi forestiere, des-
tinate exportului, dupã acoperirea obligaþiunilor ce decurg din
Convenþia de Armistiþiu, trebuiesc utilizate cu mult discernãmânt pen-
tru achitarea importului strict necesar economiei româneºti.
Comerþul exterior va trebui astfel organizat, încât sã ne per-
mitã, sã ne asigure importul minereurilor necesare vieþii noastre eco-
nomice.
Industria metalurgicã va lucra în primul rând pentru refacerea
þãrii, a mijloacelor de comunicaþii ºi de transport, materiale de con-
323
Gabriel I. Năstase
266
strucþie, inventar agricol ºi apoi se va organiza ºi dezvolta în vederea
confortului.
Industrializarea produselor agricole va permite o mai bunã val-
orificare a acestor produse, atât la intern, cât ºi la export.
Se va încuraja producþia materiilor prime necesare industriei
îmbrãcãmintei – textile, pielãrie, care va putea acoperi consumul intern
ºi va putea deveni în parte industrie exportatoare.
Industria materialelor de construcþii, precum ºi industria chim-
icã ºi farmaceuticã, va cãpãta, de asemenea, o dezvoltare corespun-
zãtoare nevoilor acute de astãzi ale consumului intern.
Politica industrialã preconizatã de noi, va înlesni încadrarea
industriei în economia europeanã ºi mondialã în raport cu posibilitãþile
solului ºi subsolului românesc ºi cu interesele economiei româneºti.
O nouã legislaþþie industrialã va determina cadrul legal în care se va
dezvolta industria româneascã,, þinând seama de principiile consacrate
ale economiei liberale pentru respectarea intereselor naþþionale ºi uti-
lizarea integralã a muncii româneººti.
Suntem pentru colaborarea corectã ºi remuneratorie cu capi-
tal strãin necesar refacerii ºi dezvoltãrii vieþii economice a þãrii, respec-
tând însã principiul economic al muncii ºi al avuþiei Românilor în þara
româneascã.
Politica vamalã, a devizelor, politica tarifarã de transport, de
credit ºi socialã, legile comerciale de Stat, societãþile anonime cu par-
ticiparea Statului, politica fiscalã ºi altele, constituiesc pârghiile de
intervenþie ale Statului pentru declanºarea ºi armonizarea iniþiativei
particulare cu aceea a Statului în vederea satisfacerii principiilor ce
stau la baza industriei naþionale, pentru obþinerea unui trai mai bun
pentru populaþia acestei þãri.
B. PROPUNERI PENTRU REFORMA APARATULUI DE

CREDIT
În momentul de faþã, aparatul nostru de credit se compune din

241 bãnci comerciale, institutele de credit specializate (Creditul
Industrial. Creditul Agricol, Creditul funciar urban), Casa Naþionalã de
Economie ºi Cecuri Poºtale, Casa de Depuneri, institute de credit pub-
lic (CAFA), bãncile populare ºi creditele funcþionãreºti.
324
266 ION ŞT. BASGAN - Un inventator român pentru eternitate
267
La sfârºitul anului 1944, fondurile proprii ºi strãine erau dis-
tribuite aproximativ în chipul urmãtor :
milioane lei
Instit.
Bănci Case de Credit de Bănci Credit
Total
comerciale Economii specializat credit populare funcţionăresc
public
Capital
5510 - 2550 - 1953 346 10359
social
Rezerve şi
3521 782 1955 3430 708 1884 12359
alte fonduri
Angajamente
5658 - 26947 18359 - - 50964
la reescont
Depuneri şi
credit termen 43833 38037 1604 16871 1596 3912 102853
scurt
Creditori
6933 4240 2436 30438 1409 1694 47150
termen lung
Total 64455 40059 35542 99098 5756 7836 223685
1. Totalul depunerilor ºi a creditorilor era de aproximativ 150

miliarde lei când, dupã experienþa þãrilor strãine, acestea trebuiau sã
depãºeascã 1000 miliarde lei.
2. Din totalul depunerilor ºi creditorilor, 33% sunt în bãncile
particulare ºi 66% în întreprinderile publice sau finanþare de B.N.R. ºi
ION BASGAN
în primul rând la CEC ºi Casa de Depuneri. De la sfârºitul anului tre-
cut, participarea bãncilor comerciale la totalul depunerilor a scãzut.
Aºadar, întreg sistemul nostru de credit nu a fost în stare sã-
ºi împlineascã misiunea de a absorbi de pe piaþã nici mãcar disponi-
bilitãþile monetare. Pe de altã parte, faþã de un capital propriu care nu
reprezintã decât 10% din totalul fondurilor, angajamentele de reescont
se ridicã la aproximativ 25% din aceiaºi sumã.
Mai cu seamã în perioada rãzboiului ºi dupã armistiþiu, sis-
temul de absorbþie nu a funcþionat de fel. În loc sã sterilizeze excesul
capacitãþii de cumpãrare creat prin rãzboi ºi armistiþiu, aparatul de
credit l-a alimentat prin politica gajului de mãrfuri.
Pe de altã parte, în ceea ce priveºte activul întreprinderilor
bancare, tot la sfârºitul anului trecut situaþia se prezenta aproximativ în
chipul urmãtor:
325
Gabriel I. Năstase
268
milioane lei
Bănci Credit Credit Bănci Credit

CEC Total
comerciale specializat public populare funcţionăresc
Casa şi
22572 15944 1659 7927 791 505 49.598
disponibil
Portofoliu
3237 2064 2890 6310 76 1115 13.692
Titluri
Plasamente
pe termen
40834 23985 23923 46017 3358 4849 142.966
(scurt şi
mijlociu)
Plasamente
pe termen 111 - 13868 - - 916 14.865
lung
Participaţii 960 - 433 8787 191 - 10.370
Investiţii 2010 177 593 343 360 741 4.224
Din totalul fondurilor proprii ºi strãine aproape 25% erau în

casã. Este adevãrat însã, cã o bunã parte din cele 49.598 milioane lei
sunt în realitate „Bonuri de Casã”. Totuºi, mai bine de jumãtate din
aceastã sumã era numerar efectiv.
În ce priveºte plasamentele pe termen scurt ºi mijlociu, numai
28% din 142.966 milioane lei aparþineau bãncilor comerciale. Restul
aparþine bãncilor publice sau cele finanþate de stat, adicã CEC-ul,
CAFA, Creditul Industrial ºi Casa de Depuneri. Deºi, economia naþion-
alã este finanþatã direct sau indirect de Stat, de CEC, B.N.R. ºi prin
evaziune fiscalã, aparatul de credit nu absoarbe disponibilitãþile pieþii,
iar fondurile de care dispune sunt folosite pentru a facilita operaþiunile
Tezaurului ºi afaceri de comision. În perioada Septembrie 1944 –
Aprilie 1945, Bãncile Comerciale servesc într-o largã mãsurã la acest
din urmã gen de operaþiuni.
În fine, deºi operaþiile Bãncii Comerciale sunt reduse faþã de
celelalte instituþii de credit, cheltuielile lor de administraþie se ridicã la
2822 milioane lei, faþã de circa 1800 milioane lei al tuturor celorlalte
instituþii de credit. În schimb, dobânzile ºi comisioanele încasate se
ridicã la primele la 3500 milioane lei faþã de aproximativ 5800 milioane
lei la celelalte.
În ultimele luni, restrângerea activitãþii bancare paralel cu
supra abundenþa de funcþionari, au creat bãncilor comerciale o situaþie
326
269
precarã, deºi dobânzile plus comisioanele variazã între 16% ºi 60-
80%.
În rezumat, aparatul bancar este disproporþionat de costisitor
faþã de serviciile care le aduce economiei naþionale. Numãrul bãncilor
trebuie redus la câteva întreprinderi mari, care sã poatã rezista inflaþiei
ºi mai cu seamã perioadei de stabilizare ºi scãdere a preþurilor, fãrã ca
dobânzile sã depãºeascã 6-7%.
La aceleaºi concluzii ajungem considerând nevoile viitoare ale
economiei naþionale. Refacerea þãrii ºi noile investiþii necesitã mijloace
de finanþare de care nu dispune aparatul nostru de credit în general ºi
bãncile comerciale în particular. În acest scop, trebuiesc resorbite ºi
concentrate toate disponibilitãþile pieþei, ceea ce bine înþeles nu se
poate face fãrã controlul producþiei ºi consumului. De altã parte trebuie
pregãtit aparatul necesar în vederea operaþiunilor de prefinanþare a
economiei naþionale. Creditul trebuie sã devinã serviciu public.
Pornind de la aceste consideraþii, fac urmãtoarele propuneri:
1) prin fuzionarea CEC-ului cu Casa de Depuneri ºi CAFA se
creeazã tot sub denumirea de CEC o întreprindere bancarã care
devine pivotul întregului sistem de credit.
2) CEC capãtã dreptul de a face orice fel de operaþiuni ban-
care, cu excepþia celor riscante.
3) CEC-ul va încheia o convenþie de colaborare cu B.N.R. ºi
se va extinde prin sucursale ºi agenþii pânã la sate.
Aceastã primã etapã va dura probabil pânã în 1946. în acest
timp, cheltuielile vor spori simþitor însã ºi depunerile vor creºte foarte
repede, aºa încât riscurile expansiunii vor fi reduse. Prin poziþia ocu-
patã astfel de CEC, situaþia bãncilor comerciale va fi repede periclitatã,
aºa încât acestea trebuiesc sfãtuite ºi încurajate sã fuzioneze într-o
singurã bancã comercialã, care ar putea face faþã situaþiei. Insist
asupra faptului cã nu ne putem lipsi de un puternic instrument de cred-
it aparþinând particularilor. Pentru a ajunge la acest rezultat fãrã a
provoca o panicã inutilã în piaþa capitalurilor, operaþia trebuie sã fie
voluntarã. În ce priveºte instituþiile de credit specializat, propun urmã-
toarele:
1. Creditul Naþional Industrial ºi Creditul Meºteºugãresc devin
bãnci de Stat, care se alimenteazã prin emisiunea de obligaþiuni fãrã
a pierde pentru moment dreptul de reescont la B.N.R.
Ele sunt principale ºi cu vremea singurele instituþii de finanþare
327
Gabriel I. Năstase
270
a industriei.
2. Institutele destinate sã alimenteze agricultura vor fi toate
concentrate într-o singurã bancã. Cum însã acestea nu se vor putea
alimenta din piaþa ruralã din cauza neîncrederii þãranilor, pentru
moment, CEC-ul va îndeplini aceastã funcþie, iar noul institut va emite
obligaþii prin care îºi va procura fonduri.
3. Institutul de asigurare a funcþionarilor publici, ar urma sã
joace ºi rolul de Bancã a salariaþilor, alimentatã prin depuneri obliga-
torii. Scopul ei ar fi nu numai sã finanþeze cheltuielile curente, dar sã
facã investiþii în construcþia de locuinþe. Aceastã problemã va fi greu
de rezolvat, din cauza Casei Asigurãrilor Sociale.
4. Pentru comerþul exterior ar urma sã se înfiinþeze o bancã
destinatã comerþului cu Uniunea Sovieticã ºi alte pentru restul þãrilor.
Prima ar putea fi constituitã de una din bãncile comerciale actuale, iar
a doua prin fuzionarea bãncilor comerciale cu capital strãin. Nici una
nu va avea un monopol al operaþiunilor, amândouã fiind însã contro-
late de un organism constituit „ad-hoc”.
5. În cadrul principiilor de mai sus, rãmâne de examinat prob-
lema bãncilor populare. Pânã acum un an au dat roadele scontate ºi
sunt în parte vinovate de lipsa de încredere a þãranilor în instituþia de
credit.
Aceasta este bineînþeles numai o schemã de principiu, care în
aplicare poate suferi modificãri de detaliu”.
Toate aceste idei, apreciate pozitiv de membrii Partidului
Naþional Liberal, împreunã cu alte idei cumulate de la alþi specialiºti ai
partidului, mulþi dintre ei membri ai Cercului Inginerilor Liberali, vor fi
cuprinse în final, într-un proiect program al Partidului Naþional Liberal,
care, la vremea respectivã, avea urmãtoarea structurã:
328
271
PROIECT
PROGRAMUL PARTIDULUI NATIONAL LIBERAL

ECONOMIA NATIONALA
Libertatea Economica
Principiul fundamental care a stat si va sta si în viitor la temelia politi-
cei economice a P.N.L. este libertatea economica.
Libertatea economica are la baza initiativa individuala, proprietatea
privata si libera concurenta.
Prin recunoasterea si valorificarea acestor trei elemente de baza ale
libertatii economice, tara noastra s-a putut dezvolta si va continua sa
progreseze facând sa sporeasca prosperitatea economiilor particulare
si totodata sa se asigure statului puterea si independenta lui econom-
ica.
Libertatile economice particulare, promovate si întotdeauna încurajate
de P.N.L., s-au manifestat si se vor dezvolta, de asemenea, în viitor în
cadrul politic si economic al statului liberal întemeiat pe ordine,
armonie si progres.Prin ordine întelegem organizarea economiei
nationale de catre puterea constituita a statului dupa principii simple si
cuprinzatoare în functiune de izvoarele de bogatii ale tarii, de geniul
creator al neamului si de puterea de munca a tuturor locuitorilor, fara
ca statul sa-si asume totusi alt rol decât acela de îndrumare si
supraveghere.
Prin armonie în economia nationala întelegem stabilirea de raporturi si
echilibru între toate categoriile economice productive de asa fel încât
din cooperarea lor sa rezulte cel mai mare folos pentru patrie.
Prin progres întelegem sprijinirea si aplicarea în economia tarii a tutur-
or perfectiunilor tehnice în toate domeniile, industrie, transporturi,
agricultura etc., perfectiuni gratie încurajarii si dezvoltarii carora îsi vor
putea gasi întrebuintare toate elementele muncitoare ale natiunii si se
vor putea astfel realiza mari îmbunatatiri în nivelul de viata sociala a
tuturor locuitorilor tarii.
În vederea restabilirii libertatilor economice în cadrul lor firesc P.N.L.
va îngriji ca numeroasele din atributiile preluate de stat privind viata si
organizarea comertului si industriei sa fie redate organizatiilor profe-
sionale competente, degrevându-se astfel statul de sarcini si imixtiuni
care fara a-i aduce vreun folos sunt din potriva daunatoare ordinei,
armoniei si progresului ce trebuie sa dainuiasca în acest domeniu.
329
Gabriel I. Năstase
272
Industria
Masura progresului unei tari, în scara civilizatiei moderne, este
data, printer alte realizari, de gradul de industrializare la care acea tara a
ajuns prin raport cu celelalte state civilizate.
P.N.L. patruns chiar de la începuturile sale de valoarea acestui ade-
var, a facut sa ia fiinta si sa se dezvolte în tara, timp de mai bine de trei sfer-
turi de veac, tot felul de întreprinderi industriale, cautând pe toate caile sa
creeze în favoarea industriei nationale conditii economice prielnice si cadrul
legal necesar pentru o cât mai libera propasire a acestei ramuri de activitate.
Credincios aceluiasi principiu si tinând seama de progresele
tehnice si de tendintele de organizare ale lumii de mâine, P.N.L. întelege si
voieste ca, în aceasta parte a Europei, punct de întâlnire a atâtor interese
sa realizeze, spre binele patriei si pentru satisfacerea tuturor trebuintelor
materiale si spirituale ale locuitorilor ei, înfaptuirile cele mai înaintate si cele
mai potrivite cu elementele economice si caracterele specifice ale tarii. În
acest sens, va stimula reorganizarea si adaptarea industriilor existente la
noile conditii economice si sociale de dupa razboi si va cauta sa se înfiin-
teze industriile de baza firesti, precum si toate industriile de transformare
posibile, atât pentru acoperirea nevoilor consumului intern, cât si pentru
export, spre a putea ajunge cât mai curând din nou la o balanta comerciala
activa.
Prin dezvoltarea industriilor de transformare a materiilor prime si
semi-fabricate în produse finite se vor pute împiedica exporturile de materii
prime si se vor putea împlini astfel golurile lasate în economia tarii de acele
materii prime care formau pâna la razboiul actual baza exportului României
dar, pe care astazi nu s-ar mai putea conta în aceasi masura.
În ceea ce priveste bogatiile miniere si în special al petrolului P.N.L.
va cauta sa determine o politica de stat unitara si continua si sa sprijine
intensificarea explorarilor, o rationala exploatare a zacamintelor si o cât mai
dezvoltata prelucrare industriala a produselor subsolului în vederea valorifi-
carii lor la maximum pentru tara.
Va cauta sa încurajeze si sa dezvolte exploatarile miniere si indus-
trializarea pâna la ultima faza a produselor miniere si în special a celor petro-
lifere pentru ca în acest fel, încurajat de productivitatea asigurata ggratie
progreselor tehnice, capitalul românesc sa fie determinat sa participe si el
din ce în ce mai mult la asemenea exploatari si întreprinderi productive.
Bogatia subsolului national, valorificate cu prevedere în colaborare
sincera cu capitalul strain, ar putea servi de baza pentru a se putea procu-
ra mijloacele financiare necesare pentru o cât mai grabnica refacere a tarii.
330
273
Drepturile câstigate asupra subsolului vor fi respectate.
Industria metalurgica, dezvoltata în ultimii ani pentru produc-

tia de razboi, se va cauta sa fie adaptata pentru productia de pace si
în deosebi pentru producerea de masini si unelte agricole dematerial
rulant si de materiale pentru constructii, în vederea refacerii tarii,
cautând ca prin protectia ce se va acorda acestui gen de industrie sa
nu se constituie o sarcina apasatoare pentru economia generala a
Natiunii. Se va dezvolta productia de minereuri nobile (man-
galul, cromul, molibdenul, aluminiul), de care tara noastra are însem-
nate zacaminte, cautând ca în schimb sa se importe minereurile de fier
ce ne lipsesc pentru productia metalurgica nationala.
În tara sunt, înafara de petrol, importante alte izvoare de
energie, precum: carbuni, gaz metan, caderi de apa (carbune alb),
electricitate etc., izvoare a caror valorificare va fi sustinuta de P.N.L.
pentru o cât mai larga si rationala întrebuintare a lor în diferitele activ-
itati industriale si pentru realizarea unui nivel de viata mai ridicat si
ieftin, la îndemâna întregii populatii a tarii.
P.N.L. considera ca se impune o cât mai accentuata industri-
alizare a productiei agricole, animale si a lemnului pentru a se ajunge
ca peste acoperirea nevoilor interne sa se poata exporta un contingent
cât mai mare de asemenea produse transformate care sa înlocuiasca
exportul de cereale, animale si lemn ca materii prime.
În ce priveste industria textila, bazata pe produsele solului
national: lâna, plante textile, fibre textile artificiale etc., se va cauta sa
se dezvolte productia de asemenea materii prime si semi-fabricate în
tara în asa fel încât consumul intern sa poata fi acoperit de industria
româneasca de acest fel si sa se reduca pe cât mai mult posibil impor-
tul de materii prime si alte fabricate textile.
P.N.L. va sprijini, de asemenea, toate celelalte activitati indus-
triale, inclusive industria casnica si la domiciliu si meseriile de tpot
felul, carora le va înlesni procurarea de credite si unelte si materiile
prime ori semi-fabricate necesare, tinând seama ca prin dezvoltarea
acestor activitati productive, pe lânga faptul ca îsi gasesc întrebuintare
si rentabilitate toate elementele muncitoare disponibile, dar se real-
izeaza în acelasi timp si un însemnat progress economic si social în
viata oraselor si mai ales a satelor.
331
Gabriel I. Năstase
274
Dezvoltarea industriei nationale în sensul aratat mai sus pre-
supune însa un climat economic si legal favorabil unor asemenea
activitati si totodata o rationalizare a productiei si circulatiei bunurilor
industriale, fara de care nu s-ar putea avea ordinea, armonia si pro-
gresul în acest domeniu.
P.N.L. se va stradui sa realizeze si în viitor acest climat si va
sprijini încheerea de acorduri sau întelegeri industriale pentru a se
reduce cât mai mult posibil pretul de cost si a se asigura desfacerea
produselor industriale la preturi juste, combatând monopolul de fapt si
sanctionând specula ilicita.Va tine în acelasi timp seama ca prosperi-
tatea întreprinderilor industriale înseamna si prosperitatea lucratorilor
dupa cum buna stare materiala si spirituala a acestora asigura dez-
voltarea celor dintâi si prin aceasta progresul general.
Comertul
Libertatea schimbului înlesneste si intensifica circulatia
bunurilor de la locul de productie la locurile de consumatie, de la pro-
ducatori la consumatori. Plecând de la acest principiu, P.N.L. va cauta,
ca si în trecut, sa asigure si sa dezvolte în viitor conditiile si climatul
economic necesar pentru propasirea comertului românesc atât în inte-
rior cât si în afara de granitele tarii.
În ce priveste comertul interior, se va cauta ca prin promovarea si spri-
jinirea organizatiilor comerciale competente sa se rationalizeze
aprovizionarile cu marfurile necesare consumului intern la orase si la
sate si desfacerea acestora fara intermediari, stimulându-se crearea si
mijloacele suficiente pentru acest scop precum: credite pentru
achizitionarea de marfuri, antrepozite si magazine generale, între-
prinderi de expeditie si de transport, reprezentante active, dezvoltarea
cooperarii în comertul local etc.
Odata cu libertatea tranzactiilor se va restabili principiul sta-
bilitatii conventiilor si al respectului cuvântului dat venind cu o simplifi-
care a dispozitiilor legale si întiparirea puterii lor executorii. Pe de alta
parte, tot în vederea stabilirii unui climat favorabil comertului, se va
veni cu simplificari si înlesniri fiscale pentru a se înlatura clandestinis-
mul si a se evita evaziunile fiscale.
P.N.L. va îngriji ca preturile de comert sa fie libere, dar în ace-
lasi timp juste cautând sa fie înlaturate câstigurile ilicite.
332
275
În ce priveste comertul exterior se va starui sa se ajunga la o
libertate a schimburilor restabilindu-se legaturile ce au existat cu

strainatatea prin mijlocirea agentiilor comerciale ce vor fi organizate cu
elementele capabile si prin mijlocirea si creditul întreprinderilor particu-
lare. De asemenea, va urmari încheierea de conventii comerciale inter-
nationale care sa ne asigure piete de aprovizionare cu materiile prime si
marfurile necesare la import si pietele de desfacere a produselor
românesti la preturi juste.
Cai de comunicatie si mijloace de transport
Factorul principal pentru realizarea progresului economic si
spiritual al oricarui popor îl formeaza caile lui de comunicatie interioare
si legatura cu cele internationale, precum si mijloacele de orice fel pen-
tru transportul bunurilor si al persoanelor. Cu cât acestea sunt mai dez-
voltate si mai raspândite în toate unghiurile tarii cu atât schimbul de
bunuri si valori spirituale devine mai intens si întregul popor poate astfel
sa se bucure si sa contribuie la toate binefacerile civilizatiei.
P.N.L., patruns ca si în trecut de importanta si rolul sau în viata
si independenta statului, va continua sa sprijine actiunea statului si ini-
tiativa privata pentru refacerea, înmultirea si dezvoltarea retelei de cai
ferate, a cailor de navigatie fluviala si maritima si a celor aeriene, cum si
a soselelor construite dupa datele tehnice cele mai noi. De asemenea,
va sustine dezvoltarea mijloacelor moderne de transmisie, precum
telegraful, telefonul si radio-comunicatiile. Pentru aducerea la îndeplinire
a acestui program de mari lucrari si investitii se va stradui sa se puna în
valoare toate posibilitatile de conceptie, de munca si de capital, facân-
du-se totodata apel si la cooperarea internationala.
Capital si credite
Economiile particulare si publice reprezinta alaturi de bogatiile
naturale ale tarii capitalului natiunii, care îi asigura independenta eco-
nomic si mijloacele de dezvoltare pe linia progresului tehnic si spiritual.
P.N.L. chiar de la începuturile sale, a tinut sa promoveze si sa
faca sa se dezvolte cât mai mult în straturile societatii românesti spiritul
de economie si sa mobilizeze capitalurile acumulate în toate domeniile
de activitate economica ale tarii.
În acest scop P.N.L. a sprijinit înfiintarea si organizarea a
numeroase întreprinderi de banca si de credit nationale, organizatii care
au ajuns sa se bucure în tara de o solida reputatie, iar în srtainatate,
gratie reputatiei si seriozitatii lor, sa asigure o larga dezvoltare a schim-
burilor si promovarea relatiilor noastre economice cu strainatatea.
333
Gabriel I. Năstase
276
Ca si în trecut P.N.L. va cauta sa stimuleze mai departe spiri-
tul national de economie si sa faca sa propaseasca institutiile de cred-
it nationale în asa fel încât publicul de la micul deponent pâna la marii
detinatori de capitaluri, sa le poata încredinta cu toata siguranta orice
sume si valori, iar industria, comertul, agricultura si meseriile sa
gaseasca în aceste asezaminte, pe calea creditului, principalele
resurse de prosperare pentru activitatea lor. Mai mult, prin aceste
asezaminte, în jurul carora va trebui sa fie restabilit un climat legal de
siguranta, se va putea ajunge la o colaborare economica cât mai con-
structiva cu capitalul strain, a carui participare tot mai intensa la recon-
structia tarii si propasirea economiei nationale va constitui în acelasi
timp un factor de pace si de progres.
În cadrul acestor preocupari P.N.L., va îngriji sa se
îmbunatateasca acordarea de credite tinându-se seama nu numai de
garantiile reale oferite, dar si de valoarea profesionala a celor care le
cer. Si totodata sa ia fiinta si sa se dezvolte cât mai mult institutiile spe-
ciale de credit pentru activitatile economice specializate (constructii,
investitii, productie etc.) spre a se putea îndruma astfel economiile
concentrate în banci si asemenea institutii catre activitatile cele mai
utile si sigure.
Securitate si asigurari
Principiul dominant în politica economica a P.N.L. a fost,
înainte de toate siguranta si stabilitatea în raporturile economice atât
interne, cât si internationale. Siguranta adduce încredere la încheerea
raporturilor economice de orice fel, iar stabilitatea asigura echilibrul
prestatiilor din asemenea raporturi. Ambele creeaza astfel acel climat
de securitate juridica fara de care progresul economic este imposibil.
Inspirându-se de la acelasi principiu P.N.L. va cauta sa resta-
bileasca si sa dezvolte mai departe securitatea în tranzactiunile eco-
nomice. Pentru aceasta va proceda la simplificarea nenumaratelor legi
speciale aplicabile în domeniul economic, care au slabit puterea cre-
atoare a obligatiilor contactate, cautând ca toate regulile de drept
impuse de cerintele progresului modern, sa fie cuprinse în legislatia
fundamentala a tarii, legislatie a carei unificare si revizuire în acest
spirit va forma una din principalele preocupari ale Partidului National
Liberal.
334
277
Totodata va restabili principiul respectarii angajamentelor con-
tractate de stat fata de particulari, principiu fara de care nu s epoate con-

cepe o dezvoltare normala a economiei nationale si nici ordine în rapor-
turile obligatorii de drept privat.
De asemenea, pe plan intrnational, va cauta sa redea valoarea
normei traditionale, a respectarii conventiilor liber consimtite si sa le
aplice cu reciproca sinceritate. Economia actuala se dezvolta într-o
atmosfera de riscuri mult mai diferite si complicate. De aceea, P.N.L.,
preocupat de necesitatea stabilirii securitatii în acest domeniu, va îngriji
totodata sa promoveze si sa sustina toate acele institutii menite sa asig-
ure riscurile de orice fel rezultând din executarea tranzactiilor econom-
ice.
Refacerea economica
În timpul si din cauza razboiului România a avut de suferit mari
distrugeri în asezamintele ei economice si însemnate pierderi de inven-
tar. Toate acestea trebuiesc refacute si totodata repuse în valoare în
concordanta cu cerintele impuse de progresul tehnic si cu nevoile si rolul
poporului român în sud-estul Europei.
Pentru realizarea acestui scop P.N.L. va sprijini reconstructia si
modernizarea tuturor asezamintelor economice si culturale a cailor de
comunicatii si a mijloacelor de transport, a instalatiilor de alimentare si
salubritate publica dupa un plan de ansamblu si cu asigurarea tuturor
mijloacelor necesare.
P.N.L. va proceda la modernizarea satelor si oraselor si va stim-
ula construirea de locuinte igienice si asezaminte pentru cultura si
sanatate la îndemâna tuturor si în special a muncitorilor de toate cate-
goriile.
Pentru realizarea acestor scopuri va pune în actiune întreaga
putere de munca si toate mijloacele tehnice si financiare de care tara
poate dispune, facând totodata un larg apel la sprijinul institutiilor inter-
nationale ce sunt în curs de a lua fiinta în acest scop.
Cooperarea economica si schimbul international
Progresele tehnice, intensificarea aplicarii principiului diviziunii
muncii, factor de solidaritate nationala si internationala, împartirea
materiilor prime în mod diferit si neegal pe suprafata pamântului, micso-
rarea distantelor între natiuni prin sporirea mereu crescânda a vitezei
variatelor mijloace de transport si de transmisiune etc., implica si deter-
mina o permanenta cooperare a tuturor popoarelor alcatuind comuni-
tatea internationala în toate domeniile de activitate, în vederea asigurarii
progresului general si al dezvoltarii spiritului de solidaritate si de pace.
335
Gabriel I. Năstase
278
Calauzit, ca si în trecut, de realitatea si valoarea economica si
sociala a dezvoltarii spiritului de cooperare internationala P.N.L. va
cauta sa sprijine si în viitor sa se dezvolte stabilirea si intensificarea
raporturilor economice cu strainatatea pe baza de realizari si de reci-
proca încredere. În vederea realizarii acestui înalt scop poporul nos-
tru, care doreste sa întretina relatii si sa conlucreze în cea mai per-
fecta armonie cu celelalte popoare, Partidul National Liberal va cauta
sa reînnoiasca si sa dezvolte relatiile internationale cu toate statele
vecine si cele mai îndepartate, facând sa se încheie noi conventii com-
erciale si de schimb care sa asigure o cât mai libera activitate a schim-
bului de marfuri si a regimului de devize si sa creeze climatul necesar
pentru respectul reciproc al acestor conventii în interesul suprem al
spiritului de pace si de progres, spre binele comun.
Filã din manuscrisul proiectului Program

al Partidului Naþional Liberal, conceput de Ion Basgan
336
279
În finalul acestui capitol este bine sã accentuãm preocupãrile
lui Ion Basgan cu privire la Politica Petrolului faþã de participãrile ger-

mane petrolifere în România.
Interesele germane în primul rãzboi mondial
La izbucnirea primului rãzboi mondial, germanii deþineau prin

Deutsche bank un important pachet de acþiuni ale industriei petrolifere
din România. Menþionãm numai societãþile mai mari cu organizaþie de
exploatare ºi prelucrare: Steaua Românã, Concordia, Vega.
Germania pierzând rãzboiul, înaintea conferinþei de pace,
propune României ºi grupurilor financiare din Bucureºti vânzarea
acestor acþiuni. Oamenii de Stat, români, au refuzat cumpãrarea aces-
tora din motive de loialitate faþã de aliaþi, iar administratorii secheºtrii,
numiþi de Statul român, devin mijlocitorii plasãrii acestor pachete
importante de acþiuni petrolifere cãtre grupurile financiare interesate
ale aliaþilor prin intermediul finanþei elveþiene în cea mai mare parte.
Astfel, dupã rãzboi, gãsim majoritatea din Steaua Românã
preluatã de „Anglo-Persian” ºi Banque de Paris et des Pays Bas,
Concordia ºi Vega preluate de capitaliºtii belgieni.
Statul român recunoaºte aceastã trecere a acþiunilor din
mâinile învinºilor în alte mâini strãine ºi astfel, se pierde cea mai priel-
nicã ocazie, poate unica ocazie în istoria neamului nostru de a deveni
proprietari în propria noastrã casã.
Ceea ce altor state le-aa fost îngãduit ºi au izbutit,, nouã nu ne-
a fost permis ºi nu am reuººit sã ne susþþinem interesele.
U.R.S.S. a naþionalizat întreaga industrie petroliferã prin con-
fiscare, deºi aceste acþiuni aparþineau lui Satandard Oil, respectiv
U.S.A. ºi lui Royal Dutch ºi Schell, deci Anglia ºi Olanda.
Conferinþa de la Geneva la care participa ºi Rusia, din aprilie
1922 ºi care trebuia sã decidã asupra situaþiei acestor proprietãþi con-
fiscate, nu dã rezultatele dorite. Ulterior, Rusia încheie cu Germania
tratatul de amiciþie de la Rappallo ºi este în mãsurã de a respinge toate
revendicãrile aliaþilor asupra industriei petrolifere din U.R.S.S.
Statele mai mici ca: Iran ºi Mexic au ºtiut sã înfrunte cu rezul-
tate pozitive state mari ºi puternice ca: Anglia ºi U.S.A.
Cu toate cã România nu a realizat o acþiune cu rezultate eco-
337
Gabriel I. Năstase
280
nomice în politica petroliferã în trecutul rãzboi mondial, totuºi a întâmp-
inat dificultãþi la conferinþa de pace, dificultãþi scoase în evidenþã de D-
l Gheorghe Brãtianu în lucrarea sa „Acþþiunea politicã ºi militarã a
României în 1919”.
P.N.L. în dorinþa de a recâºtiga aceastã bãtãlie economicã
pierdutã, reia iniþiativa în 1924 pe cale legislativã elaborând legile:
Energiei, Apelo ºi Minelor, cu scopul vãdit de a naþionaliza industria
petroliferã.
Vintilã Brãtianu, Mrazec ºi inginer Tãnãsescu împreunã cu D-
l Tancred Constantinescu sunt exponenþii acestei acþiuni, care a dus la
elaborarea legii minelor în 1924, când Madgearu, sub presiunea
strãinãtãþii ºi ca urmare a promisiunilor reciproce date cu diplomaþia
strãinã ca exponent al trusturilor petrolifere la Londra, schimbã legea
minelor ºi astfel se încheie ºi aceastã lãudabilã acþiune a P.N.L. de a
naþionaliza industria petroliferã.
Interesele germane actuale în România
O datã cu preponderenþa politicã pe care Germania o exercitã

în România în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, reia ofensiva
economicã pentru a recâºtiga terenul pierdut în România în primul
rãzboi mondial.
Cu ajutorul conducãtorilor români ai întreprinderilor petrolifere,
Germania ajunge sã achiziþioneze cca. 30% din acþiunile industriei
petrolifere ºi sã participe cu aproape 4 mrd. lei capital deplin vãrsat.
Astfel, Germania deþin e astãzi în România urmãtoarele soci-
etãþi: Concordia împreunã cu Forachi Româneascã ºi Vega
1.470.000.000, Columbia 380.000.000, Petrol-Blak 470.000.000,
I.R.D.P. 600.000.000, 25% din Steaua Românã precum ºi alte între-
prinderi mai mici ca Moldonafta, Explora, Meotica Românã, Sar Petrol
sau noi societãþi înfiinþate ca SARDEP, Doiceºti, Continental Oel etc.
Legea petrolului ce s-a elaborat în 1942 trebuia sã permitã
acestui capital acapararea rezervelor ºi a noilor terenuri petrolifere ce
s-ar fi putut descoperi în România.
Protocolul Fischer-C Credit Minier
Celebrul protocol Fischer-Credit Minier încheiat în Februarie
1942 între guvernul german reprezentat prin ministrul de resort Fischer
338
281
ºi D-l C. Sticescu Adm B.N.R. în calitatea sa de preºedinte al
Consiliului Creditul Minier, cuprinde principiile ce trebuiau sã stea la

baza noii legi a petrolului pe cale de elaborare ºi punea statul român
ºi capitalul naþional în imposibilitatea de a mai obþine vreo rezervã de
terenuri petrolifere în regiunile ce urmau sã fie explorate.
Ca doctor al unei politechnice germane, deci presupunând a u
fi acuzat de germanofobie, în acele timp în care Germania era a tot
puternicã în Bucureºti, am avut posibilitatea de a combate energic
acest protocol atât în faþa profesorului Mrazec, luat ca arbitru, cât ºi în
Consiliul Uniunei Naþionale a Întreprinderilor petrolifere. Memoriul
întocmit cu aceastã ocazie ºi depus la Preºedenþia Consiliului de
Miniºtri, a constituit baza discuþiilor diplomatice ce au urmat pentru
eliminarea protocolului ºi neluarea lui în consideraþie la elaborarea
legii petrolului ce s-a decretat în 17 iulie 1942.
Petrolul românesc la conferinþþa de pace
Astãzi se repetã ocazia de la sfârºitul primului rãzboi mondial,

cu deosebirea cã alãturi de Anglia ºi U.S.A. ca reprezentanþi ai trus-
turilor mondiale Royal Dutch ºi Standard Oil la conferinþa de pace vor
lua parte ºi U.R.S.S. ca reprezentantã a trustului rusesc Azneft.
România va trebui ºi socotim cã va fi în mãsurã de a acþþiona
între aceste trei mari trusturi petrolifere ale lumii pentru a aduce ºi în
patrimoniul naþþional o parte din acþþiunile învinººilor.
Organizarea Casei de administraþie a bunurilor inamice con-
stituie o ocazie binevenitã de a încredinþa în mâini competente ºi mai
ales cinstite ºi patriotice administraþia bunurilor petrolifere inamice, cu
misiunea de a pregãti lucrãrile pentru conferinþa de pace, cât ºi pentru
tratativele ce trebuiesc duse în prealabil.
Se va þine seamã cã o parte din bunurile inamice cum sunt:
I.R.D.P., Sar Petrol ºi altele erau înaintea rãzboiului cu capital naþion-
al, iar majoritatea acestor societãþi inamice au componenþã minoritarã
de capital naþional.
Socotim cã pregãtirea ºi reuºirea acestei probleme economice
primordiale astãzi pentru þara noastrã, poate fi executatã cu folos
þinând seamã de drepturile noastre ºi mai ales de petrolul ºi sângele
românesc cu curge astãzi pe câmpul de luptã alãturi de aliaþi ºi pentru
victoria aliaþilor.
339
Gabriel I. Năstase
282
EFECTUL BASGAN
ªI APLICAÞIILE SALE
Principiul lui Arhimede ºi forajul
În perioada 1925-1933 Ion Basgan a efectuat o serie de

cercetãri privind îmbunãtãþirea procesului tehnologic al forãrii ºi
gãsirea cauzelor devierii gãurilor forate. În urma acestor preocupãri
Ion Basgan a constatat cã garnitura de forare, lucrând în lichid, este
supusã acþiunii presiunii hidrostatice arhimediene. Pânã în acel
moment, aceastã presiune hidrostaticã arhimedianã nu era luatã în
considerare în tehnica forajului.
Ion Basgan într-unul din desele sale momente

de activitate creatoare
340
283
Aceasta acþiona nu în centrul de greutate al garniturii de foraj,
ci chiar pe suprafaþa inferioarã la sapã. Astfel, pentru prima oarã în

istoria ºtiinþei ºi tehnicii universale, Ion Basgan, a adus completãri la
principiul lui Arhimede aplicat la marile adâncimi la care lucreazã gar-
nitura de foraj în lichid.
Presiunea hidrostaticã arhimedianã aplicatã în centrul de
greutate al garniturii de forare, conform principiilor ºi interpretãrii cla-
sice, era consideratã repartizatã proporþional de-a lungul garniturii de
forare, care se afla pe toatã întinderea ei, înainte de a ajunge în talpã,
în tensiune. În concordanþã cu enunþarea clasicã a principiului lui
Arhimede, la orice coloanã suspendatã vertical într-un lichid mai puþin
dens decât materialul coloanei, se considerã cã aceastã coloanã se
comportã ca ºi cum ar avea o nouã greutate specificã mai micã ºi
egalã cu diferenþa greutãþilor specifice ale materialului ºi lichidului,
ceea ce a dat naºtere noþiunii de greutate aparentã. Acest mod de a
gândi ºi analiza problema nu lua în considerare fenomenele ce iau
naºtere în partea de jos a garniturii de sãpare.
În cercetarea sa, Ion Basgan a admis în primul rând cã locul
de aplicare a forþei de plutire este la partea inferioarã a garniturii de
forare. Astfel, a descoperit ºi a calculat apoi existenþa zonei compri-
mate ºi poziþia zonei neutre, realizând o nouã interpretare ineditã a
principiului lui Arhimede. Acest efect al forþei hidrostatice, zona com-
primatã ºi zona neutrã, descoperitã de Ion Basgan, constituie ºi efec-
tul Basgan. Ca urmare a acestui efect, distribuiþi eforturilor unitare axi-
ale în garnitura de forare nu mai corespunde cu veche concepþie dupã
care garnitura de forare ar consta numai în tensiune variind de la zero,
lângã sapã, pânã la valoarea maximã de la cârligul de sus al garniturii
de forare. Dupã concepþia lui Ion Basgan (publicatã în tezele invenþi-
ilor între anii 1934-1938), la partea inferioarã a garniturii de forare,
introdusã în lichid fãrã a atinge talpa, are loc o compresiune maximã
la sapã, scãzând pânã la valoarea zero în zona neutrã, dupã care intrã
în zona aflatã în tensiune, care merge pânã la cârlig.
Lungimea zonei comprimate din garnitura de foraj creºte în
raport cu adâncimea ºi este cauza principalã a devierii gãurilor ºi a
instrumentaþiilor ce apar. Apoi, din cauza rotaþiilor garniturii de foraj,
care pot atinge pânã la 300 de turaþii pe minut, apare flambajul, care
în zona comprimatã este mai mare, ceea ce justificã pierderea echili-
341
Gabriel I. Năstase
284
brului stabil al garniturii de forare, devierea ºi, respectiv, rupturile de
prãjini, de sape etc. în esenþã, lungimea zonei comprimate din garni-
tura de forare este egalã cu lungimea garniturii cufundate în lichid,
multiplicatã cu raportul dintre greutatea specificã a lichidului ºi cea a
oþelului.
Rezultatul presiunii hidrostatice arhimediene este direct pro-
porþional cu adâncimea ºi lungimea garniturii de forare cufundatã în
lichid, respectiv cu greutatea volumului dislocuit. Aceasta reprezintã
15-20 la sutã din greutatea garniturii de foraj, care, în condiþiile ºi
adâncimile forajului modern, poate atinge valori de cca. 30 tone! Astfel,
pe baza cercetãrilor ºi rezultatelor obþinute, Ion Basgan dã urmãtoarea
interpretare specialã principiului lui Arhimede: „Un corp sub formã de
barã, introdus parþial ºi vertical într-un lichid, este împins de jos în sus
de o forþã egalã cu greutatea lichidului dislocuit, având ca loc de apli-
caþie a forþei suprafaþa inferioarã a corpului, acþionând vertical de jos
în sus”.
În baza constatãrilor ºtiinþifice ºi tehnice ale acestei inter-
pretãri, Ion Basgan emite o serie de legi noi, specifice hidrotehnicii ºi
tehnicii forajului, ºi anume: „partea inferioarã a garniturii de foraj sus-
pendatã parþial ºi vertical în lichid se aflã în compresiune datoritã
lichidului dislocuit de întreaga garniturã”... „Partea inferioarã a garni-
turii de foraj introdusã vertical în lichid ºi rezematã parþial la capãtul
inferior se aflã în compresiune ºi este egalã cu greutatea lichidului dis-
locuit de întreaga garniturã plus reacþia reazemului”... „De-a lungul
barei cufundate parþial ºi vertical în lichid existã o zonã neutrã, care
desparte partea comprimatã de cea aflatã în tensiune. Aceastã zonã
neutrã „circulã” de-a lungul barei, în funcþie de adâncimea la care se
introduce bara ºi de greutatea lãsatã pe reazem”.
Forajul cu prãjini grele proporþionale
Aceste descoperiri i-au permis lui Ion Basgan sã desfiinþeze

zona comprimatã din garnitura de forare prin utilizarea prãjinilor grele
proporþionale, coborând astfel zona neutrã în masa prãjinilor grele ºi
acþionând practic în gãuri perfect verticale, înlesnind totodatã atin-
gerea marilor adâncimi ale scoarþei terestre. Astfel, greutatea noilor
prãjini, numite ºi proporþionale, este egalã cu greutatea volumului de
342
285
lichid dislocuit de garnitura de forare, plus presiunea de sãpare nece-
sarã perforãrii rocilor. În sensul celor prezentate, este elocvent urmã-

torul exemplu: la o garniturã de forare de 100 tone, greutate la care
volumul dislocuit cântãreºte 15 tone ºi forþa corespunzãtoare presiunii
de sãpare este de 7 tone, greutatea prãjinilor grele proporþionale este
de 22 tone. De menþionat cã principiul este valabil ºi pentru garniturile
de forare din aluminiu sau chiar material plastic.
Ceea ce meritã sã fie amintit pentru a putea înþelege impor-
tanþa ºtiinþificã, tehnicã ºi economicã a acestei invenþii este cã pânã în
anul 1934 forajul se fãcea cu o prãjinã grea, lungã (sapã), numitã ºi
„dril-collar”, în lungime de 6-9 m ºi cu o greutate de cca. 1 tonã ºi
numai în mod experimental s-au întrebuinþat prãjini în greutate de 2-3
tone. Dupã brevetarea invenþiei ºi aplicarea ei în practica petrolierã,
greutatea acestor prãjini s-a mãrit pânã la 20-30 tone, forându-se gãuri
verticale pânã la adâncimi de 9.000 metri.
Prin noul procedeu, aºa cum de altfel am mai amintit, s-a
obþinut o creºtere a randamentului de cca. 30 la sutã la costul metru-
lui forat ºi s-au eliminat rupturile de prãjini ºi de instrumentaþii.
În anul 1954, Uzinele „Republica” au început sã realizeze
primul produs nou „prãjini grele „, baza pe transferul tehnologic al
invenþiei lui Ion Basgan.
În U.R.S.S. metoda, privind forajul modern, iniþiatã de Ion
Basgan a fost introdusã în cursurile universitare din 1947. în S.U.A.,
imediat dupã obþinerea brevetului de invenþie în 1937, s-a trecut la
forajul cu prãjini grele proporþionale, lungi de 200-300 m ºi în greutate
de 10-30 tone. Evident cã lumea ºtiinþificã din þarã ºi din strãinãtate era
conectatã la acest eveniment deosebit. Fapt care a condus la o serie
de frãmântãri, dezbateri ºi analize în plan tehnico-ºtiinþific.
Lucrurile aveau sã se liniºteascã abia dupã 10-20 de ani, când
savanþi americani de talia lui H.G. Texter, Ion L. Homquist, H.G.
Handelman, P. Moore, prof. O. Gatlin, D.M. Best, U.T. Okan au ajuns
la aceleaºi concluzii cu Ion Basgan.
În Italia, revista „Italiano del petrolio” din 30 aprilie 1967 scrie
: „la exploatãrile petroliere aparþinând firmei „Eri-Agip” se aplicã
metodele inventate de românul Ion Basgan. În acest fel, puþurile sunt
foarte verticale ºi în condiþii economice foarte avantajoase. La alte
puþuri unde nu se aplicã aceste metode se înregistreazã devieri de la
343
Gabriel I. Năstase
286
verticalã de 15-20 grade. O constatare care pledeazã pentru extin-
derea metodelor experimentate de inventatorul român”.
Forajul sonic
Plecând de la „Teoria sonicitãþii”, în urma unor ample cercetãri

întreprinse în special pe ºantierele cu roci foarte tari de la Moineºti, Ion
Basgan a stabilit condiþiile în care se poate transmite, cu ajutorul pom-
pelor de noroi ºi pe calea undelor sonore, o energie suplimentarã de
la suprafaþã prin garnitura de foraj la sapã. Pornind de la legile trans-
miterii energiei sonice sub formã de unde prin lichide, solide ºi gaze ºi
captarea energiei sonice la distanþã, Ion Basgan a aclculat lucrul
mecanic ce-l poate capta la sapã, prin transmiterea energiei pe clae
sonicã de la suprafaþã, reuºind sã imprime sapei, simultan cu rotaþia ºi
lovituri de percuþie.
Astfel, el a reuºit sã creeze o forþã perturbatoare, direcþia,
amplitudinea ºi frecvenþa oscilaþiilor sapei, lucrul mecanic efectuat în
aceste condiþii de sapã, precum ºi regimul de rezonanþã în acest lucru
mecanic pe fundul gãurii este maxim sau când garnitura de forare se
rupe. În experienþele de ºantier a realizat oscilaþii ale sapei de câþiva
centimetri. În felul acesta, Ion Basgan a obþinut un sistem de foraj unic,
combinând avantajele rapiditãþii sistemului de foraj Rotary cu avanta-
jele penetraþiei verticale a sistemului de foraj percutant. Se poate afir-
ma, în acest sens, cã Ion Basgan este inventatorul „forajului rotativ-
simultan al forajului sonic”.
Aceastã metodã nouã de foraj, care mãreºte randamentul
forajului ºi asigurã gãuri verticale, a fost brevetatã în România în 1934
ºi în S.U.A. în 1937.
Ulterior, în S.U.A., au apãrut o serie de brevete de invenþii de
perfecþionare având la bazã brevetul Ion Basgan. Cu acest sistem de
forare, numit ºi „Vibrator”, s-au fãcut numeroase experimentãri pe
ºantiere, realizând percuþiile prin metoda magnetostatic, prin turbine ºi
alte motoare de fund, montate în subsol. În urma acestor experimen-
tãri, s-au obþinut unele rezultate foarte bune, care au mers pânã la indi-
ci de foraj de trei ori mai mari decât cei obiºnuiþi. De asemenea, ºi
rezultatele de laborator au confirmat progresul esenþial realizat în fora-
jul de adâncime, cu metoda combinatã, percuþie ºi rotaþie.
344
287
Prezentarea unui rezumat al invenþiilor descrise anterior, con-
sider cã este un prilej unic de a oferi cititorului interesat de acest dome-

niu, modul în care au fost concepute aceste „bijuterii” ale creativitãþii
româneºti.
I. PROCEDEU ªI SISTEM DE FORAJ ROTATIV CU VIBRAÞII

SONICE TRANSMISE LA TALPA SONDEI PRIN FLUIDUL DE
FORAJ (Patent 3507341, aprilie 21, 1970, S.U.A.)
Invenþia se referã la un sistem de foraj hidraulic rotativ uti-

lizând vibraþii percutante care aduce o îmbunãtãþire la metodele prece-
dente.
În componenþa sistemului intrã utilaje de foraj de frecvenþã
corespunzãtoare, precum ºi aparatura necesarã din care fac parte:
sapa, drilcolar, prãjini de foraj ºi sistemul de suspendare, macara, dis-
pozitiv de producere a energiei vibratoare.
Invenþia înlãturã neajunsurile metodelor uzuale fãrã utilizarea
sculelor ºi dispozitivelor complicate.
La talpa sondei, noroiul de foraj se aflã sub o presiune foarte
mare care, la adâncimea, de exemplu de 5 mile, ajunge la aproxima-
tiv 14.000 lb/in2 (980 kg/cm2). Aceastã presiune acþioneazã asupra
garniturii de jos în sus cauzând compresiunea pãrþii inferioare a garni-
turii pe o anumitã lungime a acesteia. Deasupra secþiunii comprimate,
garnitura se aflã în tensiune datoritã suspendãrii ºi sub greutatea pro-
prie, ambele zone fiind despãrþite de zona neutrã. În esenþã, invenþia
se referã la faptul cã zona neutrã a garniturii de prãjini este coborâtã
mai jos prin utilizarea unui drilcolar foarte greu, greutatea acestuia fiind
între 10-15% mai mare decât greutatea noroiului de foraj dislocuit. Prin
aceasta prãjinile de foraj sunt menþinute în tensiune. Zona comprimatã
fiind cuprinsã în masa drilcolarului se evitã încovoierea prãjinilor.
Garnitura de foraj alcãtuitã dupã acest procedeu are drilcolar de o
lungime pânã la 450 ft atunci când adâncimea sondei este pânã la
6600 ft. datoritã absenþei oricãrei încovoieri laterale a garniturii, gaura
sondei forate va avea direcþia verticalã.
Extragerea periodicã a garniturilor de foraj ori de câte ori sapa
necesitã a fi înlocuitã ºi o altã lungime de prãjinã sã fie cuplatã la gar-
niturã este o operaþie obiºnuitã în procesul forãrii unei sonde.
345
Gabriel I. Năstase
288
“Invenþia mea – spune inventatorul în textul brevetului –
prevede ca în aceste ocazii sã se adauge noi secþiuni (bucãþi) de
drilcolare în scopul menþinerii greutãþii totale a acestora în componenþa
garniturii respective în limitele stabilite mai sus”. Prin urmare, lungimea
drilcolarului trebuie sã fie din când în când mãritã pe mãsura creºterii
adâncimii sondei.
Pe lângã avantajul menþionat mai sus iese în evidenþã un alt
avantaj care rezultã din momentul mare de inerþie în rotarea drilco-
larului învingând variaþiile bruºte de rezistenþã întâmpinate de sapã în
timpul forãrii.
Invenþia permite obþinerea unui regim infrasonic eficient de
foraj cu o anumitã amplitudine, frecvenþã ºi raportul dintre forþa gener-
atoare a fluxului de frecvenþã infrasonicã ºi presiunea la talpa sondei
respective. Acest procedeu oferã posibilitatea de a for a în condiþii eco-
nomice gãuri de sonde verticale, ajungând la adâncimi de la 10 pânã
la 15 km. Totodatã, invenþia oferã mãrirea vitezei comerciale ºi
mecanice de foraj. În sistemul nou realizat, forþa excitantã a vibraþiilor
K, diferenþa de presiune Pp a pompei ºi secþiunea interioarã transver-
salã a garniturii sunt mãrite faþã de valorile uzuale.
Revendicãri
În sistemul de foraj garnitura de foraj se compune din secþiune

superioarã alcãtuitã din prãjini de foraj ºi secþiune inferioarã compusã
din drilcolarul tubular, legat rigid de secþiunea superioarã ºi sapa mon-
tatã la secþiunea inferioarã, utilaje montate la suprafaþã necesare
prinderii garniturii de capãtul superior a acesteia pentru suspendarea
ºi ajustarea greutãþii P care acþioneazã pe sapã în timpul forãrii; sis-
temul include mijloace de preparare ºi alimentare a noroiului de foraj
spre capãtul superior al garniturii de foraj realizându-se imersarea scu-
fundarea acesteia în noroiul care umple gaura sondei; greutatea Gc a
secþiunii inferioare fiind cu 10 pânã la 50% mai mare decât suma din-
tre (1) greutatea G a noroiului dislocuit din gaura sondei de garnitura
de foraj ºi (2) greutatea P, în care greutatea Gc neutralizeazã pre-
siunea hidraulicã a noroiului care acþioneazã asupra fundului sapei
346
289
supunând compresiunii partea de deasupra sapei a garniturii ºi secþi-
unea inferioarã a acesteia.

2. Sistemul descries în revendicarea 1 include mijloace
hidraulice de pompare sub presiune a noroiului de foraj la garnitura de
foraj. Sistemul hidraulic este dotat cu mijloace prin care se realizeazã
variaþia presiunii între limita minimã ºi maimã, presiunea diferenþialã
fiind Pp; aceastã preiune multiplicatã cu secþiunea transversalã inte-
rioarã a garniturii de foraj dã presiune K; raportul dintre K ºi P (greu-
tatea de apãsare pe sapã) fiind exprimat prin ecuaþia: P · Y = K, Y vari-
ind între 1,5 ºi 1,3, presiunea K va ridica ºi coborî sapa datoritã vibraþi-
ilor longitudinale generate în metalul garniturii ºi transmise de la dis-
pozitivul de generare a acestora în jos în direcþia descendentã prin
secþiunea superiorã a garniturii spre partea de sus a secþiunii infe-
rioare, ambele supuse tensiunii.
3. Sistemul revendicat în 2 cu sistem de pompare a noroiului
de foraj spre partea de jos a garniturii este dotat cu un cilindru, având
legãtura cu circuitul de noroi a garniturii în partea sa superioarã, un
piston care se deplaseazã în acest cilindru, mijloace cu sursa de
energie pentru acþionarea pistonului cu un numãr “n” de curse
(frecvenþa) ºi un mijloc de reglare – ajustare a curselor “n”.
4. Ansamblul descris în clauza 3, de asemenea, conþine un
aparat ataºat de cilindrul menþionat care mãsoarã ºi indicã diferenþa
dintre presiunea maximã ºi presiunea minimã ce se produce în cilindru
datoritã deplasãrii pistonului cu frecvenþa “n” ºi un aparat de mãsurare
a frecvenþei “n” cu indicator.
5. Procesul de manipulare ºi dirijare a sistemului de foraj în
formaþii geologice de tipul care include: garnitura de prãjini pentru fora-
jul rotativ fiind compusã din secþiunea superioarã alcãtuitã din prãjini,
din secþiunea inferioarã alcãtuitã din drilcolar (prãjini grele) fixat rigid
de secþiunea superioarã ºi sapa montatã la partea de jos a secþiunii
inferioare; mijloace amplasate la suprafaþã ºi ataºate de partea de sus
a garniturii de foraj pentru susþinerea acesteia în suspensie ºi
ajustarea greutãþii P de apãsare pe sapã în timpul forajului, mijloace
de pompare a noroiului de foraj la partea superioarã a garniturii de
foraj, realizându-se imersarea acesteia în noroi, care umple gaura
sondei; greutatea G a secþiunii inferioare fiind cu 10 pânã la 500 pro-
cente mai mare decât suma între: (1) greutatea G a noroiului dislocuit
347
Gabriel I. Năstase
290
în gaura sondei de garniturã de foraj ºi (2) greutatea P; procesul care
include alimentarea noroiului de foraj cu o preiune variabilã între un
minim ºi maxim cu presiunea diferenþialã Pp ce poate sã creascã pânã
la valoarea a cãrui produs K cu secþiunea transversalã interioarã a
pãrþii de sus a garniturii de foraj menþionate este raportat la presiunea
P corespunzãtor cu ecuaþia P · Y = K în care Y are valoare între 1,1 –
1,3.
6. Într-un sistem de foraj, garnitura de foraj, compusã din:
secþiunea superioarã alcãtuitã din prãjini de foraj ºi secþiunea infe-
rioarã alcãtuitã dintr-un drilcolar tubular, rigid fixat de partea superioarã
ºi sapa montatã la capãtul de jos al secþiunii inferioare, mijloace mon-
tate la suprafaþã ºi fixate de partea de sus a garniturii de foraj pentru
a menþine aceasta în suspensie ºi pentru ajustarea greutãþii P de
apãsare pe sapã în timpul forajului; mijloace de alimentare a noroiului
de foraj la capãtul de sus al garniturii producându-se imersiunea gar-
niturii în noroi care umple gaura sondei; sistemul hidraulic legat de
partea de sus a garniturii pentru alimentarea noroiului de foraj în gar-
nituri sub presiune, sistemul cuprinzând dispozitivul de creare a vari-
aþiilor de presiune între minimum ºi maximum, presiunea diferenþialã
fiind Pp, prin a cãrei multiplicare cu secþiunea transversalã internã a
garniturii se obþine presiunea K, iar raportul între K ºi P – greutatea de
apãsare pe sapã, fiind exprimat prin ecuaþia P · Y = K, în care Y are
vaoare între 1,5 ºi 1,3; presiunea K va ridica ºi coborî sapa respectivã
datoritã vibraþiilor longitudinale generate în metalul garniturii de foraj ºi
transmise de la dispozitivul de generare a vibraþiilor de sus în jos prin
secþiunea superioarã a garniturii spre partea de sus a secþiunii infe-
rioare ambele porþiuni fiind tensionate.
348
291
Schiþa tehnicã a sondei pentru forajul sonic percutant – invenþie

brevetatã în S.U.A. în 1970
349
Gabriel I. Năstase
292
II. “ROTARY WELL DRILLING APPARATUS” SAU INSTALAÞIE
ROTARY PENTRU FORAT SONDE (Patent 2103137, decembrie
21, 1937, S.U.A.)
Invenþia aduce îmbunãtãþirea forajului rotativ la forarea sonde-

lor petroliere modificând principiul sistemului în ceea ce priveºte atât
metoda de lucru, cât ºi asamblarea garniturii de foraj ºi a utilajelor,
obþinându-se astfel o eficienþã mãritã.
La forajul rotativ, sapa avanseazã sub acþiunea rotaþiilor ºi sub
greutatea aplicatã pe aceasta.
Dacã sapei în timpul rotirii i se transmit miºcãri vibratorii
fãcând-o sã oscileze vertical, rezultând din aceasta o acþiune percu-
tantã, eficienþa operaþiilor de foraj creºte substanþial.
Percuþia oscilatorie se realizeazã uºor datoritã formei garniturii
în care raportul între lungimea acesteia ºi secþiunea transversalã este
foarte mare. Într-un asemenea corp vibraþiile longitudinale se
genereazã ºi se transmit uºor cu o frecvenþã determinatã.
Aplicarea în practicã a acestui procedeu a confirmat în totali-
tate justeþea celor relatate, rezultatul fiind mãrirea eficienþei forajului.
Prin acþiunea percuþiilor sapa produce slãbirea formaþiei la
talpa sondei, în timp ce acþiunea de rotaþie a sapei o dislocã ºi o înlã-
turã mai uºor. Efectul acþiunii percutante se mãreºte dacã garniturii de
foraj i se aplicã o greutate mai mare la capãtul inferior, aceasta fiind
ajustatã prin calcul în mod corespunzãtor.
În acest caz sapa, oscilând vertical, va menþine mai uºor
direcþia verticalã în timpul avansãrii, forând gãuri de sondã drepte,
crescând, în acelaºi timp, eficienþa forajului.
În consecinþã, invenþia lui Ion Basgan prevede ca avansarea
sculei de tãiere (sapa) sã se realizeze prin acþiunea concomitentã de
rotire ºi percuþie. Pentru a genera ºi a transmite sapei acþiunea percu-
tanã în timpul rotirii acesteia se foloseºte sau coloana de lichid din
interiorul garniturii de foraj sau un alt dispozitiv mecanic potrivit, gen-
erator de miºcãri percutante, pe care le poate imprima garniturii de
foraj de la suprafaþã.
Garnitura de foraj alcãtuitã dupã cum s-a menþionat mai sus,
are o anumitã greutate pe unitate de lungime.
Conform acestei invenþii, în afarã de greutatea de apãsare pe
350
293
sapã datoritã drilcolarului, se aplicã o greutate adiþionalã concentratã
la partea de jos a garniturii de foraj. Aceasta se poate realiza prin uti-

lizarea de drilcolare grele care contribnuie la obþinerea unor miºcãri de
rotaþie mai regulate ºi gãuri de sondã verticale mãrind totodatã efi-
cienþa procesului de foraj.
Prin utilizarea de drilocolare de grad mai mare greutatea aces-
tora fiind mai mare decât greutatea noroiului de foraj dislocuit de gar-
niturã, prãjinile de foraj sunt menþinute în tensiune, zona comprimatã
fiind cuprinsã în masa drilcolarului.
Revendicãri
1. Se referã la forajul rotativ cu utilaje care reprezintã un

ansamblu alcãtuit din: garnitura de prãjini compusã din prãjini de foraj
(fãrã miez) ºi sapa cu orificiu pentru asigurarea comunicãrii între talpa
sondei ºi interiorul prãjinilor de foraj,prãjinile de foraj fiind rigid legate
de sape; mijloace de susþinere a garniturilor de foraj; o pompã ºi legã-
turi de conducte legate de garnitura pentru pomparea lichidului de
spãlare prin prãjinile de foraj, cu o a doua pompã conectatã la acest
circuit hydraulic pentru a produce variaþii de presiune în coloana de
lichid din circuitul descries ºii în prãjinile de foraj în aºa fel îcât sã se
producã vibraþii longitudianle în aceastã coloanã ºi garnitura de prãji-
ni.
2. Utilaje pentru foraj rotativ în ansamblul cãrora intrã: garnitu-
ra de prãjini de foraj compusã dinprãjini în forma de þeavã ºi sapa cu
un orificiu care permite comunicarea între talpa sondei ºi interiorul
prãjinilor de foraj, prãjinile fiind rigid legate de sapã; mijloace de
susþinere a garniturii ºi mijloace pentru pomparea lichidului de spãlare
înspre interiorul prãjinilor de foraj; greutatea sã fie concentratã la capã-
tul inferior a garniturii de foraj pentru compensarea (anihilarea sau
combaterea) presiunii hidro-mecanice ce acþioneazã de jos în sus, în
direcþia opusã faþã de înaintarea sapei; greutatea menþionatã este
egalã cu pânã la 0,15 ori greutatea garniturii plus 50 kg.
3. Utilaje de foraj rotativ în ansamblul cãrora intrã, garnitura de
foraj compusã din prãjini de foraj (þeavã) ºi sapa cu orificiu pentru
comunicare între talpa sondei ºi interiorul prãjinilor de foraj, prãjinile
fiind rigid legate de sapã; mijloace de susþinere a garniturii, mijloace de
351
Gabriel I. Năstase
294
pompare a lichidului de spãlare prin interiorul prãjinilor de foraj; greu-
tatea concentratã la capãtul de jos al garniturii pentru neutralizarea
presiunii negative hidro-mecanice care acþioneazã în direcþia opusã
drecþiei de avansare a sapei, greutatea menþionatã fiind egalã cu 0,2
din greutatea garniturii de prãjini plus 50 kg.
III. METODA PENTRU ÎMBUNÃTÃÞIREA RANDAMENTULUI ªI

PERFECÞIONAREA FORAJULUI ROTATIV PRIN ROTAÞIE
PERCUTANTÃ ªI PRIN AMORTIZAREA PRESIUNILOR
HIDRO-M MECANICE (Extras din brevetul românesc nr. 22789, 18
mai, 1934)
Revendicãri
1. Procedeu de a fora prin rotaþie percutantã combinând

miºcarea de rotaþie cu aceea de percuþie, precum ºi utilizarea acestui
procedeu în confecþionarea aparatelor de foraj.
Acest procedeu se caracterizeazã prin crearea unui regim
vibrator în garnitura de sãpare fie pe cale hidraulicã prin variaþiuni de
presiune a circuitului lichid, fie pe cale mecanicã asupra prãjinilor
având ca efect lovituri de percuþie ale sapei în timpul rotaþiei.
2. Procedeu de a fora cu o greutate concentratã ce se adaugã
la piesele ce constituiesc capãtul de jos al garniturii de sãpare peste
greutatea lor de astãzi pânã la realizarea greutãþii calculate dupã prin-
cipiul expus. Caracteristica acestui procedeu este ca sã se amortizeze
rezultanta negativã a presiunilor hidromecanice, iar garniturii aflându-
se într-un raport definit faþã de greutatea totalã a garniturii, se va mãri
treptat o datã cu mãrirea acesteia.
3. Procedeu pentru crearea greutãþii concentrate jos în raport
cu creºterea greutãþii totale a garniturii de sãpare, care se caracter-
izeazã prin aceia cã acesta se obþine fie cã se vor schimba piesele
(sapa, drilcolarul ºi orice alte piese) de la capãtul de jos cu altele mai
grele construite în acest scop, fie cã se vor utiliza aceste piese de la
garniturile de dimensiuni nominale mai mari la garnituri de sãpare cu
dimensiuni minimale mai mici, fie cã se vor înãdi pe mãsurã ce greu-
tatea garniturii de sãpare creºte.
352
295
4. Confecþionarea precum ºi modificarea pieselor (sapa, dirl-
colarul sau orice altã piesã) ce alcãtuiesc capãtul de jos al garniturii,

dimensionându-se în vederea obþinerii unei greutãþi ce va permite tre-
cerea de la greutatea actualã a sapei, a drilcolarului sau oricãrei piese
pânã la greutatea concentratã care va realiza proporþionalitatea cerutã
(dupã principiul expus) între greutatea concentratã jos ºi greutatea
totalã a garniturii de sãpare.
În legãturã cu aceste realizãri o serie de specialiºti în domeniu
au þinut sã facã comentariile de rigoare. Astfel, I.P. Sanders în „The Oli
and Gas Journal” din 21 iunie 1938 în articolul „San Josquin Drilling
Time Reduced by Imrovements”, relateazã succesele obþinute de firma
Shell Oil Co la forarea sondelor adânci în zãcãmântul din Valea San
Josquin. Cu aceastã ocazie, una din ultimele sonde s-a forat ºi s-a pus
în producþie în 38 de zile faþã de circa 70 zile, cât s-a realizat la alte
sonde din acest zãcãmânt. Pentru adâncimea de 8200 ft (2460 m)
având douã coloane de tubaj, aceastã realizare a reprezentat un
record excepþional în special dacã se ia în considerare faptul cã gaura
sondei s-a menþinut dreaptã.
La forarea sondelor din ºantierul Rio Bravo au fost utilizate
cele mai mari instalaþii de foraj (la acea vreme) din lume: macarale
Derrick de 1776 ft ºi utilaje supradimensionate.
La una din aceste sonde s-a atins adâncimea de 9887 ft în 30
zile, timp care include ºi executarea operaþiilor de tubare ºi cimentare.
S-a realizat o vitezã de înaintare de 1100 ft/zi ºi operaþii cuplare-
coborâre în 6 minute.
În structura din Rio Bravo s-au forat 5 sonde cu astfel de uti-
laje, patru din care aparþin firmei „Superior Oil Co”, iar a cincea a fost
cumpãratã de firma „Union Oil Co”. Datoritã utilajelor mai puternice s-
au obþinut recorduri care depãºesc recordurile de foraj a instalaþiilor de
foraj convenþionale (obiºnuite) cum este cazul sondei „Ten Section”.
Autorul afirmã cã scurtarea timpului de foraj, adicã mãrirea
vitezei de înaintare a sapei parþial s-a datorat mãririi greutãþii de
apãsare asupra sapei:
„De ani de zile greutatea aplicatã pe sapã a fost cu grijã
menþinutã la un nivel minim ca sã evite formarea gãurilor deviate.
Recent a fost adoptatã o practicã nouã care prevede concentrarea
greutãþii direct deasupra sapei. Prin aceasta prãjinile de foraj
353
Gabriel I. Năstase
296
amplasate deasupra acestei porþiuni îngreunate se menþin sub tensi-
une. În acest fel, sapa cu surplusul de greutate se aseamãnã cu un fir
cu plumb (pendul), evitându-se astfel încovoierea prãjinilor, ceea ce
cauzeazã devierea sapei”.
În unele cazuri sapele sunt îngreunate cu ajutorul unor burlane

din plumb aplicate pe drilcolarele obiºnuite dar, mult mai des se uti-
lizeazã câteva drilcolare grele.
La sonda „Ten Section” s-au folosit 120-140 ft de prãjini grele
(drilcolare) de diametru cel mai mare, care sã asigure, în acelaºi timp
o circulaþie bunã a fluidului de foraj. Sapa a înaintat sub greutatea de
aproximativ 12000 lb (6436 kg).
La sondele ºantierului Rio Bravo „Superior Oil Co” a utilizat
drilcolare grele de 365 ft (cam 109 m), pe sapã fiind aplicatã o parte
din greutatea drilcolarelor, egalã cu aproximativ 16 tone.
Utilizarea drilcolarelor grele
Drilcolarele utilizate la majoritatea sondelor din ºantierul Rio

Bravo au greutatea de 147 lb/ft. Aproximativ 1/3 din greutatea totalã a
drilcolarelor este þinutã în suspensie, în timp ce 2/3 din partea inte-
rioarã se aplicã pe sapã.
Din aceasta rezultã câteva avantaje. Se afirmã cã greutatea
adiþionalã suspendatã produce în garnitura de prãjini tensiuni, ceea ce
previne încovoierea excesivã la viteze relative înalte.
De asemenea, în zona neutrã a garniturii de foraj, în care ten-
siunea înlocuieºte compresiunea, se stabileºte în masa drilcolarului în
loc de a fi amplasatã în prãjini mai sus. Acest procedeu ajutã la
evitarea avariilor care se datoresc sarcinilor cauzate de vibraþii.
Autorul totodatã menþioneazã: „Cu greutatea mai mare apli-
catã pe sapã s-a constatat cã viaþa sapelor „rock bits” se prelungeºte
considerabil chiar ºi la formaþii moi”.
Din cele rezumate ºi citate mai sus rezultã cã practica foraju-
lui în anul 1938, adicã la 4 ani dupã înregistrarea în S.U.A. a brevetu-
lui Basgan, o treime din greutatea acestora nu era utilizatã pentru
apãsarea pe sapã. Se recunoaºte necesitatea menþinerii integrale a
prãjinilor de foraj în tensiune, ceea ce nu se putea realiza de fapt fãrã
luarea în considerare a efectului de plutire.
354
297
Pentru prima oarã în literatura de specialitate se menþioneazã
mãrirea greutãþii drilcolarului cu o greutate destinatã coborârii zonei

neutre din domeniul prãjinilor în masa drilcolarului.
În sprijinul celor prezentate anterior este interesant de relatat

ºi punctul de vedere al lui D. Bodnãrescu, susþinut în cadrul unei con-
ferinþe C.I.T.-M.I.P., din martie 1968, cu privire la „Modul de inter-
pretare a aplicãrii principiului lui Arhimede la corpurile drepte,, lungi,,
grele ºi svelte folosite în industria extractivã a petrolului”:
„Comportarea corpurilor deformabile alcãtuite de materialele
tubulare ºi prãjinile de pompare folosite la forajul sondelor ºi la
extracþia þiþeiului prin sonde pune probleme grele ºi delicate din punct
de vedere practic, tehnic ºi economic, deoarece spre deosebire de
lucrãrile de suprafaþã, în gaura de sondã acestea vin în contact cu
diverse fluide, static cât ºi dinamic ºi trebuie sã se ia în consideraþie
diverse efecte ºi legi clasice în condiþii cu totul ieºite din domeniul în
acre acestea au fost studiate ºi enunþate.
Astfel, cu referire la aplicarea principiului lui Arhimede, revista
OIL AND GAS JOURNAL (S.U.A., 13 sept. 1965, p. 108) considerã
aceastã idee asemãnãtoare legendei monstrului Loch Ness.
În scopul lãmuririi acestei probleme, revista anterior citatã
reproduce o parte din capitolul „Hoisting” al cursului profesorilor F.
Cole ºi P. Moore, intitulat „Manualul de foraj” (Drilling Operations
Manual, S.U.A., 1965), din care reproducem începutul: În practicã,
efectul plutirii, la foraj este determinat de doi factori:
Forþele de plutire acþioneazã la partea de jos a prãjinilor grele.
Ele nu sunt repartizate aºa cum presupun unii, în mod egal de-a lun-
gul garniturii de prãjini.
În mod normal, forþele de plutire nu pot provoca flambarea
prãjinilor grele sau a garniturii de prãjini de foraj. Deºi forþele de plutire
sunt aplicate în acelaºi punct ca ºi apãsarea pe sapã ,efectele acestor
forþe sunt extrem de diferite.
În continuare se prezintã o veche ºi nouã concepþie în privinþa
aplicãrii principiului lui Arhimede. În cadrul Congresului Mondial al
Petrolului de la Mexico-City, 2-8 aprilie 1967, C. Stillebroer, de la lab-
oratorul de cercetãri de producþie al firmei SHELL di Olanda, a prezen-
tat o valoroasã comunicare intitulatã: („Stresses,, in tubular goods for
355
Gabriel I. Năstase
298
producing wells” – „Solicitãri în materialul tubular din sondele în pro-
ducþþie”). În aceastã comunicare, între altele se face „O tratare sistem-
aticã a efectului presiunii hidrostatice, deoarece se pare cã existã con-
fuzii asupra acestui efect, inclusiv asupra plutirii, punctului neutru etc.,
se va trata aceasta în primul rând în detaliu arãtându-se care
fenomene sunt influenþate ºi care nu”.
Efectuând o cercetare suplimentarã în aceastã problemã, s-a
constatat cã meritul de a fi ridicat primul problema aplicãrii corecte a
principiului lui Arhimede a fost Ion Basgan prin teza sa de doctorat de
la Leoben (1934), brevetul român nr. 22789 (18 mai 1934) ºi brevetul
S.U.A. nr. 2103137 (21 decembrie 1937, cl. 225.24) cu titlul „Rotary
Well Drilling Apparatus”.
Clarificarea problemelor grele ºi ideilor s-a fãcut prin val-
oroase studii în U.R.S.S. (1935), Franþa (1946), S.U.A. (1949) – (1951-
1964), România (1961), Olanda (1967).
Încã din anul 1960 s-a constatat cã apare o descoperire ºtiinþi-
ficã importantã, un nou efect ºi anume zona neutrã, care nu existã la
corpurile suspendate în aer, dar care efect este important în cadrul
industriei extractive petroliere.
Într-o lucrare republicatã din 1969, acest fenomen l-am denu-
mit efectul Basgan, deoarece acestuia îi revine paternitatea acestei
descoperiri, în prezent devenitã clasicã în S.U.A. ºi U.R.S.S. deºi nu
sub aceastã formã.
În continuare se expune vechea ºi noua concepþie în forma
devenitã clasicã în S.U.A. care este foarte asemãnãtoare cu
expunerea din articolul publicat în revista Petrol ºi Gaze nr. 3, 1961,
de cãtre Ion Basgan.
Arhimede, cu mai bine de douã mii de ani în urmã, gândise la
nivelul secolului nostru în domeniul fizicii ºi matematicii. Dupã intuiþia
genialã de a studia curbele cu ajutorul tangentelor, Arhimede descop-
erea principiul care-i poartã numele. Orice corp scufundat într-un
lichid, pierde din greutatea lui o parte egalã cu greutatea volumului flu-
idului dislocuit. O datã cu apariþia ºi evoluþia mecanicii moderne a lui
Issac Newton, tratatele clasice îmbrãcau acest principiu cu o hainã
nouã.
În marea enciclopedie a secolului XX se formuleazã principiul
lui Arhimede astfel: „Orice corp scufundat într-u un lichid cu greutate,,
356
299
primeººte din partea acestui lichid o împingere verticalã de jos în sus ºi
egalã cu greutatea fluidului dislocat de corp. Punctul de aplicaþþie a

acestei forþþe este evident în centrul de greutate al masei lichide de
aceeaººi formã,, pe care am imaginat-o o. Aceste douã centre de greutate
coincid când corpul este omogen. În general,, se ia ca centru al împin-
gerii centrul de greutate al corpului presupus omogen; în acest punct
se aplicã forþþa lichidului”.
Garniturile de foraj fac parte din categoria corpurilor solide
elastice drepte, lungi ºi svelte. Aplicarea principiului lui Arhimede la
garniturile de foraj ducea la concepþia greutãþii aparente.
Distribuþia eforturilor de-a lungul corpului zvelt

scufundat ºi suspendat
Conform enunþului menþionat anterior,în centrul de greutate al

garniturii de foraj simplu scufundate în gaura de sondã într-un fluid de
foraj, greutatea în aer echilibreazã împingerea arhimedianã de sens
contrar. Greutatea în aer însemneazã volumul garniturii de foraj V
înmulþit cu greutatea specificã a oþelului d0:
Gaer = V · d0
Forþa arhimedianã înseamnã acelaºi volum V înmulþit cu greu-
tatea specificã a noroiului de foraj d0:
Garh = V· dn
357
Gabriel I. Năstase
300
Deci, aparent corpul cufundat în noroi are greutatea:
Gaparent = Vd0 – Vdn = V(d0 – dn) = Vdapparent
Dacã se considerã distribuþia eforturilor de-a lungul garniturii
de foraj, atunci acestea apar sub forma unei tensiuni liniare pornind de
la valoarea zero înpartea inferioarã la sapã ºi ajungând pânã la val-
oarea maximã în secþiunea suspendatã sus în cârlig.
V = SL = volumul = secþiunea · adâncimea.
Într-o secþiune X de la adâncimea L – x, volumul suspendat
este Vx = SY, iar tensiunea Tx:
Vx ⋅ d aparent S ⋅ x ⋅ d aparent
Tx = = = x ⋅ d aparent
S S
Deci tensiunea Tx variazã liniar de la T = Ldaparent
Aceastã concepþie a greutãþii aparente a garniturii de foraj,
precum ºi în general a tuturor garniturilor de burlane, prãjini, þevi de
extracþie etc., a fost consideratã ca o aproximaþie suficientã ºi încã
mulþi practicieni ºi ingineri din industria petrolierã o folosesc ºi astãzi
ca atare.
Din brevetul amintit a lui Ion Basgan rezultã cã forþa arhimedianã tre-
buie aplicatã în secþiunea inferioarã a garniturii de foraj. Ca atare, dis-
rtibuþia eforturilor de-a lungul garniturii de foraj nu mai este o tensiune
care variazã liniar, ci în partea inferioarã apare o compresiune, datoritã
forþei negative care scade apoi liniar pânã la valoarea zero, zona zero
sau zona neutrã ºi apoi trece la zona în tensiune.
358
301
Distribuþia eforturilor de-a lungul corpului svelt scufundat

ºi suspendat (noua definiþie)
Sd 0 − Sld n
Ex = = xd 0 − Ld n
S
La partea inferioarã, unde x = 0, apare compresiunea – Ldn,

iar zona neutrã xz este determinatã prin relaþia Ex = 0 sau
Ld n
x z ⋅d 0 = Ld n , xz =
d0
Efortul negativ, zona comprimatã ºi zona din partea inferioarã
a garniturii de foraj constituie “efectul Basgan”.
Dând importanþa cuvenitã acestui effect Ion Basgan îl consid-
erã defavorabil forajului ºi astfel apare soluþia prãjinilor grele pro-
porþionale. Dacã efectul Basgan este defavorabil forajului, putând
duce la ruperi de garnituri ºi devieri ale sondelor, atunci va trebui, din
punct de vedere static, sã se elimine constant presiunea din prãjini,
adicã prãjinile grele vor trebui sã aibã pe lângã greutateanecesarã
apãsãrii pe talpã o greutate înplus echivalentã cu forþa arhimedianã,
destinatã deci sã anihileze efectul defavorabil. Din punct de vedere
dynamic trebuie ca zona neutrã sã fie pãstratã cât mai jos
359
Gabriel I. Năstase
302
posibil,neapãrat în interiorul garniturii de prãjini grele, ceea ce apare în
formula asimilãrii garniturii de foraj cu un fir cu plumb, coborându-se la
maximum posibil centrul de greutate al acesteia. Aceste soluþii au
deschis orizonturi noi în forajul sondelor ºi putem afirma dupã docu-
mentaþia consultatã cã a provocat numeroase studii, care au deschis
noile cãi de progress în forajul modern.
În sprijinul existenþei
i acestui efect,au venit confirmãrile exper-
imentale din S.U.A., care rãmân dovezile cele mai categorice. Astfel,
înanul
anul 1949,profesorii M. Hawkins ºi N. Lamont de la University of
California au mãsurat cu ajutorul unei aparaturi electrice de mare pre-
cizie sarcina negativã ºi poziþia zoneineutre
neutre la o þeavã din lucitã (mate-
rial plastic) de 2” scufundatã vertical în apã. În anul 1964, americanul
Okon, într-o lucrare de diplomã a refãcut lucrãrile cu ajutorul uneinoi noi
aparaturi mai perfecþionate de aceastã datã folosind o þeavã din alu-
miniu de 2”, cufundatã vertical în apã.
În urma a numeroase studii ºi lucrãri experimentale ºi teoret-
ice, efectul Basgan a fost luat în considerare ºii în cursurile univer-
sitare americane, franceze, sovietice (prof. C. Gatlin, prof. P. Moore,
prof. I. Evscenko, prof. S. Siscenko, prof. E. Wolf etc.) unde este
inclus, deºi numele I. Basgan nu estemenþionat.
Dupã ce efectul Basgan a fost enunþat, s-au ivit o serie de con-
troverse. Prima problemã apãrutã în dezbateri a fopst aceea a posibil-
itãþii producerii flambajului datorat la mod exclusiv forþei arhimediene,
cu alte cuvinte datoritã scufundãrii garniturii de foraj prin simplã intro-
ducere în gaura de sondã plinã cu noroiul de foraj. Oamenii de ºtiinþã,
academicieni ºi cercetãtori de talent, s-au preocupat timp îndelungat
de aceastã problemã ridicatã de efectul Basgan. Rezultatele acestor
cercetãri, respective al problemei flambajului în condiþiile anterior
menþionate, au dus la formularea ºi rezolvarea ala e numitei probleme
su teoreme de echivalenþã. Solutii
Soluþi originale în problema de echivalenþã
au prezentat în ordine cronologicã: dr. Gheller, N.S. Pârvulescu,
Holnquist (S.U.A.), T. Oroveanu ºi I. Lari. Cea mai intuitivã aparþine dr.
Gheller, dar cea mai simplã ºi mai eleganã
elegantã aparþine dr. T. Oroveanu.
În concluzie, în cazul corpurilor drepte, lungi ºi svelte,suspendate ºicu- cu-
fundate într-un fluid sub simplã împingere de jos îsus, 'staticã arhime-
în sus
dianã, flambajul nu poate avea loc atâta timp cât greutatea specificã a
materialului scufundat rãmâne superioarã greutãþii specifice a fluidului
360
303
respective. Ca atare, cercetãrorii s-au orientat iniþial spre rezolvarea
unor probleme de staticã din hidraulicã. A fost o parcurgere

anevoioasã a drumului. Dezbateri contradictorii aveau loc în Anglia,
Olanda, S.U.A. ºi R.F. a Germaiei. Contribuþii strãlucite au adus în
aceastã problemã studiile ºi lucrãrile lui C. Klinkenberg, A. Woods, E.
Paine, A. Lubinski, P. Moore, G. Best, S. Siscenko, P. Vozdvijenski
etc. cu toate acestea în 1962 ºi 1963, în R.F. a Germaniei în revista
“Erold und Khole” apar lucrãrile lui G. Kuhne ºi N. Munteanu,care
încearcã pe cale teoreticã sã demonstreze cã nu existã nici zona com-
primatã ºi nici zon neutrã în cazul corpului suspendat ºi scufundat într-
unlichid. Aceasta se datoreºte faptului cã autorii acestei lucrãri au por-
nit de la ipoteza greutãþii aparente în conformitate cu vechea enunþare
clasicã a principiului lui Arhimede ºi ca atare era imposibil sã ajungã la
alt rezultat decât acela de la care au plecat, chiar din ipotezele formu-
late. În R.F. a Germaniei, aceste lucrãri au fost infirmate încã din 1964
în revista “Erold und Khole” de cãtree prof. E. Wolf într-o lucrare
remarcabilã. Dupã cum se vede, fãrã sã se poatã vorbi propriu-zi de o
greºealã, o mare
maremajoritate de soecialiºti
p s.au lãsat antrenaþi de
vechea formulare a principiului lui Arhimede ºi au considerat cã aprox-
imaþiile care rezultã din aceasta sunt suficiente pentru practica foraju-
lui. Existã întipãritã mentalitatea de a considera principiile de bazã
drept absolute ºi din aceastã cauzã progresul care vine tocmai din
reconsiderarea principiilor fundamentale s-au îmbunãtãþirea acestora
îºi fac totdeauna loc cumare
cu mare greutate.
greutate.
Se considerã multmai interesante rezultatele care au fost
obþinute la aplicaþiile dinantiere.
santiere.
'
Una dintre cele mai interesante ºi vaste aplicaþii a efectului

Basgan o oferã pompajul de adâncime al sondelor care extrag þiþei.
Astfel, în S.U.A., din fondul de sonde productive de circa 600 000,
extrag þiþeiul prin pompaj circa 490 000 de sonde.
Efectul Basgan se plicã sub formã cu totul aparte ca un caz
limitã la calculul la obosealã al garniturilor de prãjini de pompare. În
secþiunea cea mai de sus a unei trepte oarecare din garnitura de prãji-
ni combinate, ciclul
ciclulobositor face sã existe un efort unitar maxim (max σ max)
ºi un efort unitar minim (σ min.
min)' rezistenþa
ca urmare,admisibilã
rezistenta la obosealã
, admisibilã la R
obosealã (R) depinde de efortul unitar mediu ( σ m ).
361
Gabriel I. Năstase
304
σ max + σ min
σm =
2
Distribuþia realã a eforturilor de-a lungul garniturii de prãjini de

pompare a fost prezentatã pentru prima oarã în lucrarea: “Garnituri
combinate de prãjini de pompare” de Ioachim Gr., Adamache I.,
Popescu P., Dragotescu N. ºi Bodnãrescu D.
σ min
Factorul de asimetrie r= urmeazã o distribuþie influ-
σ max
enþatã de semnul efortului unitar minim, luând în partea inferioarã a
garniturii valori negative.
Iatã deci cã efectul Basgan aplicat la prãjinile de pompare,
aratã o modificare esenþialã a valorii efortului unitar minim.
Astfel, dacã dupã vechile formule, pentru un caz dat erau max,
min, m, R, atunci coeficientul de siguranþã la obosealã Sodeberg era
σR
C=
σ max
Variaþia factorului de asimetrie de-a lungul

garniturii de prãjini combinate
362
305
Dacã se modificã prin efectul Basgan valoarea lui min, coefi-
cientul de siguranþã Sodeberg real devine:

σR
C real = <C
σ max
Prin urmare, prin aplicarea efectului Basgan la calculul la

obosealã alprãjinilor
prãjinilor d
deepompare se produc schimbãri foarte impor-
tante ale formulelor cunoscute ºi utilizate pânã în present.z Trebuie
subliniat cã acestea sunt mai aproape de realitate decât cele în uz
pânã în present.
z Acest fapt este confirmat de mãsurãtorile recente
efectuate în S.U.A. simultan cu o serie de dinamometre plasate la pis-
ton, în secþiunea superioarã a fiecãrei trepte din garnitura combinatã ºi
la prãjina lustruitã.
Cazul unor diagrame ideale
a) Wr, reprezintã greutatea fluidului; Ws, reprezintã plutirea

prãjinilor.
363
Gabriel I. Năstase
306
b) pompã 1 1/2 la 7 100 pic: 7/8 cu 3/4” cu 5/8”; 14 cmc/m
cursa de sus 64”; tubingul ancorat; producþia 72 b þiþei/zi.
Din figurã (una din diagramele publicate în articolul lui
Eickmeyer Jr) reiese cã în diagrama ridicatã la piston la cursa în jos
sunt sarcini negative, ceea ce confirmã existenþa efectului Basgan.
Dupã cum reiese din prezentarea succintã a problemei, efec-
tul Basgan este o realitate, iar autorul are meritul de a fi avut aceastã
intuiþie pornind de la studierea principiului lui Arhimede pentru cazul
corpurilor elastice drepte, lungi ºi svelte, suspendate ºi scufundate în
lichide, ceea ce reprezintã cazurile forajului sondelor ºi pompajului
sondelor de þiþei.
El are trei domenii mari de aplicare: forajul sondelor, tubajul
coloanelor, pompajul sondelor.
364
POSTFAŢĂ
Despre personalitatea controversată a lui Ion Basgan cât şi

despre realizările sale de excepţie s-au scris numeroase articole.
Teoriile sale aveau să convingă cu greu lumea tehnicii şi
ştiinţei mondiale, pe cei care încă, mai credeau în legendarul şi
clasicul "principiu al lui Arhimede", privind cu scepticism la noile
interpretări ale acţiunii forţei arhimediene. Ion Basgan avea să convingă în
momentul în care aceste teorii au condus la realizarea unor noi
metode de forare la adâncimi mari, în condiţii de siguranţă tehnică şi de
rentabilitate economică.
O lume întreagă le-a folosit, înlocuind unul din procedeele
clasice de foraj, cel cu masă rotativă, la care exista dezavantajul că
de multe ori găurile rezultate se abăteau de la direcţia verticală, suferind
deviaţii semnificative şi extrem de păguboase pentru procesul de foraj.
Forajul rotativ percutant inventat de Ion Basgan între anii 1930-1934
avea să realizeze, în premieră absolută, transmiterea energiei sonice
create la suprafaţă, prin garnitura de forare, la sapă, punând sapa să
oscileze în sus şi în jos (fără a ridica garnitura de forare), astfel ca ea să
cadă pe verticală, cu o frecvenţă stabilită, săpând găuri nedeviate.
În felul acesta, apariţia "forajului sonic" şi utilizarea prăjinilor
grele proporţionale au jucat un rol esenţial în progresul societăţii
omeneşti. Calculul efectuat a condus la rezultate spectaculoase: atunci
când energiile cinetică şi potenţială ale curentului sonic din pereţii
garniturii de foraje sunt egale, se realizează lucrul mecanic maxim.
Fenomenul are loc în momentul în care aplitudinile energiei cinetice şi
potenţiale ale curentului sonic sunt în fază. Condiţia esenţială pentru
realizarea acestei stări este ca prăjinile de foraj să fie în tensiune
continuă, adică linia neutră care desparte zona comprimată de zona în
tensiune să se afle în masa prăjinilor grele, iar presiunea de săpare să fie
astfel potrivită ca să permită sapei să oscileze în sus şi în jos, pentru a
realiza o cursă percutantă. În felul acesta se va evita aşa-numitul
fenomen de rupere în prăjinile de foraj. Rezultatele practice obţinute în
şantiere (foraje executate sonic, adică rotativ şi percutant, unind
avantajele sistemului percutant cu acelea ale sistemului Rotary), la
Moineşti, Gura Ocniţei şi Moreni, au fost apoi demonstrate şi prin calcul
matematic. În acest scop, Ion Şt. Basgan a utilizat formulele matematice
ale maestrului său, George (Gogu) Constantinescu. Ulterior, rezultatele
365
Gabriel I. Năstase
au fost verificate şi cu formulele Allievi, stabilind faptul că viteza de

propagare a undelor sonice în pereţii gariturii de forare este de 5.000
m/s, iar în circuitul lichid al noroiului, de 1.330 m/s.
Brevetele obţinute în 1934 în România şi apoi în S.U.A.,
precum şi lucrările publicate au confirmat prioritatea invenţiei româneşti
în acest sistem de foraj sonic, sistem care din anul 1950 a început să se
generalizeze în U.R.S.S., S.U.A. şi alte ţări industrializate.
Această metodă modernă de foraj are avantajul că reduce presiunea de
săpare, măreşte timpul de lucru al sapei în teren şi sapă găuri perfect
verticale, cu indici de forare superiori celorlalte procedee clasice. În
România, această metodă s-a aplicat experimental încă din 1936 de către
Ion Basgan.
Pentru Ion Basgan acest moment al vieţii sale creatoare a fost
deosebit de important, dar şi deosebit de greu pentru ceea ce avea să
urmeze în legătură cu eforturile pe care le va depune pentru a-şi primi
drepturile legale de autor al aplicării acestor invenţii în ţară şi în
străinătate.
Fenomenul Basgan nu este întâmplător, el este creat de însuşi
Ion Basgan, de pasiunea sa pentru înnoirea continuă a tehnicii, pe baza unei
analize ştiinţifice profunde.
După cum este bine cunoscut, România a intrat de mult în
familia internaţională a petrolului, prin tot ceea ce s-a creat în acest
domeniu de activitate de către ingenioşii oameni de ştiinţă şi tehnică
români. Succesul explorărilor a depins în mare parte de nivelul
tehnologic imprimat de creativitatea românească, iar preţul produselor
petroliere şi al energiei a fost impus de potenţialul creativ al spe-
cialiştilor români. Pentru România, prezenţa în peisajul economiei a
unui ilustru savant de talia lui Ion Basgan a fost un privilegiu pe care
contemporanii nu au ştiut să-l aprecieze şi să-l recompenseze material
şi moral la adevărata sa dimensiune universală.
Din păcate, şi în prezent, în mileniul trei, politica drepturilor de
proprietate intelectuală (a drepturilor şi a proprietăţii industriale) este
aplicată subiectiv şi diferenţiat de la ţară la ţară. Se poate afirma că
"adevărul este de partea celui puternic", fapt care nu poate constitui un
element de consolidare a unei democraţii viabile şi autentice, în care
progresul şi competiţia trebuie respectate şi apreciate pe măsura celor
care le generează.
366
Românii îşi asigură anual din propriile resurse circa 50-60%

din necesarul de surse primare de energie - gaz, petrol, cărbune
ş.a.m.d. Rezervele resurselor energetice, cele care sunt cunoscute până
în prezent, ar urma să asigure necesarul pentru România timp de 18 ani
- petrolul, 25 de ani - gazele naturale 54 de ani - cărbunele. Ritmul
actual al descoperirilor de noi rezerve geologice de ţiţei şi gaze este
inferior ritmului extracţiei. Din păcate, în momentul de faţă, într-o ţară în
care utilajul petrolier de mare adâncime l-a avut ca părinte pe savantul
Ion Basgan, producţia se află într-un impas inexplicabil.
Pentru menţinerea cel puţin a unui nivel constant al producţiei în
următorii 10-15 ani, de 6,5-7 milioane tone de ţiţei şi 24-25 miliarde
metri cubi gaz anual, sunt absolut necesare identificarea şi atragerea în
circuitul economic a noi zăcăminte, inclusiv prin intensificarea
aplicării tehnologiilor de foraj la mare adâncime. România nu este şi nu
poate fi tributară nici unui stat în care se aplică forajul de mare
adâncime care foloseşte "efectul Basgan".
De aceea, din punct de vedere moral, orice aplicaţie tehnologică
în domeniul forajului de mare adâncime care foloseşte "efectul
Basgan" pe teritoriul României, trebuie să fie condiţionată de modul în
care a fost rezolvat diferendul în ceea ce priveşte achitarea drepturilor de
autor de către utilizatori. Este o regulă internaţională de drept dar şi de
fair-play comercial în domeniul transferului de tehnologie. Remarcabil
pentru viaţa şi activitatea lui Ion Basgan a fost efortul pe care l-a depus în
condiţii extrem de potrivnice, cu scopul de a primi ceea ce de fapt i se
cuvenea. Multe state ale lumii, cu o industrie dezvoltată, încearcă
deseori să ne demonstreze că singura cale a progresului şi civilizaţiei
umane este DEMOCRAŢIA. În acest context, de cele mai multe ori se
subliniază că respectul dreptului la proprietatea intelectuală ar fi una
din condiţiile esenţiale ale edificării acestei societăţi. Din păcate, în
urma revizuirilor anuale şi a întocmirii listelor de supraveghere care se
fac cu deosebită acurateţe pentru România, nu se specifică nimic în
ceea ce priveşte modul în care cei ce întocmesc aceste liste „negre" ale
respectării dreptului de proprietate intelectuală şi-au achitat datoria faţă
de anumite ţări cu care se află în litigiu.
Şi în cazul Basgan măsurile care trebuiau luate pentru oprirea
practicilor ilegale de folosire a brevetelor sale au fost neglijate de cei
care aveau datoria faţă de Ion Basgan ca cetăţean al României şi faţă de
367
Gabriel I. Năstase
modul în care s-au exploatat aceste remarcabile brevete de invenţie,

fără ca România şi Ion Basgan să beneficieze de drepturile ce li se
cuveneau.
Savantul român Ion Basgan a ştiut să-şi facă prieteni şi să-şi
ţeasă o reţea de relaţii benefice pentru tot ceea ce a întreprins. Din păcate
nu a fost suficient. Destinaţia acestui om şi a frământărilor sale
demonstrează că, uneori, mersul istoriei şi nivelul intereselor sunt mai
puternice decât dorinţa de a fi util unei naţiuni şi de aţi câştiga existenţa
prin forţa creatoare a minţii.
BUCUREŞTI
9 noiembrie 1995 - 9 noiembrie 1997
Ediţia I, 9 noiembrie 1995 - 27 februarie 1997
Ediţia a II-a, 21 iunie 2003 - 15 decembrie 2004
368
ANEXA
DATE IMPORTANTE
din viaĠa úi activitatea lui Ion ùt. Basgan
1902 • Ion ùt. Basgan s-a născut la 24 iunie 1902 orele 10

dimineaĠa, la Focúani
1909-1913 • Bursier la Liceul Internat din Iaúi.
1920-1925 • ObĠine o bursă, cu contract, la Societatea Petroliferă
„Steaua Română”; a urmat cursurile ùcolii Superioare de
Mine úi Metalurgie din Leoben-Austria. În anul 1924 a
făcut practică la minele de petrol din Pechelbronn,
Alsacia-FranĠa, studiind exploatarea petrolului prin galerii
miniere.
• Se întoarce în Ġară ca inginer la úantierele SocietăĠii
1925, august „Steaua Română”.
1925, decembrie • Intră în ùcoala Militară de ofiĠeri de rezervă de artilerie
Craiova; face apoi stagiul la Reg. 4 Artilerie grea
Focúani.
1926 • A reluat activitatea la úantierul Moreni Steaua Română.
• Moare, accidentat la Lyon, în FranĠa, fratele Vasile
1928, Basgan, inginer chimist. A preluat conducerea úantierului
15 decembrie Scăioúi din Valea Teleajenului a Soc. Steaua Română.
1929, iulie • Prof. N. Iorga l-a invitat úi a Ġinut o conferinĠă la
Universitatea N. Iorga-Vălenii de munte cu titlul
„Industria de Petrol”.
1930 • Este numit director la úantierele „Steaua Română” din
Moldova, la Moineúti.
1931 • A fost trecut ca adjunct al inspectorului forajelor din
toate úantierele Soc. „Steaua Română”.
1931, decembrie • S-a retras de la Soc. „Steaua Română” pentru a se
dedica publicării rezultatelor cercetărilor sale útiinĠifice úi
susĠinerii doctoratului.
1932 • S-a stabilit la Bucureúti úi a lucrat la primele noĠiuni ale
efectului Basgan, noile legi ale principiului Arhimede úi
ale forajului sonic. Împreună cu George Constantinescu,
Nicolae Malaxa, Alexandru PerieĠeau ú.a. a fost membru
fondator al „AsociaĠiei Economice pentru Studiul
Conjuncturii din România".
- Academia Română îi publică „AcĠiunea úi forma sapei
Rotary în rocile formaĠiunilor de petrol din România" cu o
prefaĠă de prof. ing. Ficúinescu. Lucrarea a fost prezentată
Academiei de Preúedintele prof. L. Mrazec.
369
Gabriel I. Năstase
1933 • Academia Română publică lucrarea acestuia,

prezentată de prof. Vasilescu Karpen: „Fenomenele
Vibratorii úi Efectul lor asupra AcĠiunei Sapei în Sistemul
de Foraj Rotary".
1933, 19 aprilie •A Ġinut conferinĠa „Politica petrolului în funcĠie de
situaĠia exploatărilor úi problema combustibilului", la
Soc. Politehnica.
1933, 3 mai • A Ġinut conferinĠa „ Tehnica úi interpretarea útiinĠifică
a sistemului de foraj Rotary".
1933, 7 iulie • A susĠinut doctoratul la Montanistische Hochschule
Leoben Austria. La solemnitate a asistat úi ministrul
României la Viena, Caius Brediceanu.
1933, 20 iulie • A luat parte ca delegat oficial al României la primul
Congres Mondial de Petrol de la Londra. A prezentat
comunicarea „Scientific Consideration of The Technic
of Modern Drilling".
1933, august- sept. • A frecventat cursurile de vară de Economie Politică ale
UniversităĠii din Londra.
1933, septembrie • Este numit profesor onorific la catedra „Studiul
Petrolului" de la Academia de Înalte Studii Comerciale
úi Industriale.
1934, aprilie • Apare la Viena în Editura Hans Urban lucrarea de
doctorat „Die Arbeitsweise und Form des Rotary
Meissels" cu o prefaĠă de George Constantinescu.
1934, 18 mai • I se înregistrează brevetul de invenĠie în România,
nr.22789 „Forajul cu prăjini grele proporĠionale úi
forajul sonic" cu aplicarea efectului Basgan.
1934, 15 decembrie • Preia conducerea Soc. Petroliferă Română din grupul
Mica RedevenĠă.
1935, ianuarie • Aplicând noile metode de foraj Basgan úi lucrând
intens în úantierele petrolifere ale Soc. Petrolifera
Română a pus în producĠie sondele, cu rezultate
excepĠionale, ceea ce a consolidat situaĠia financiară a
întreprinderii.
-I se publică la Moscova úi Baku în U.R.S.S., în Editura
Mejdunarodnaia Kniga, lucrarea „Bazele ùtiinĠifice ale
Metodelor Moderne de Foraj".
1936 • Revista Industrie úi ComerĠ din 31 martie 1936 îi
publică articolul „Factorii ImportanĠi în Realizarea
unei Politici NaĠionale a Petrolului".
- Academia Română îi acordă Premiul Nicoară la
propunerea preúedintelui L. Mrazec pentru lucrarea
„Politica Petrolului în FuncĠie de SituaĠia Exploatărilor
úi Problema Combustibilului".
370
ION ùT. BASGAN - Un inventator român pentru eternitate
1936, • Buletinul A.G.I.R., nr. 10 îi publică lucrarea

octombrie „Rolul Statului în Industrializare".
1936, • Buletinul A.G.I.R., nr. 9 úi 11 îi publică raportul
noiembrie prezentat împreună cu ing. Rusu Abrudeanu asupra
industrializării Ġării.
1937, 6 iunie • Se căsătoreúte cu Aniúoara Frunzescu la Sinaia.
- Participă la Paris la al II-lea Congres Mondial de Petrol
cu lucrarea „Rolul úi Greutatea Necesară a
Prăjinilor Grele în Timpul Forajului”.
- A prezentat la Congresul Minelor din Leoben
lucrarea „Noi ªantiere de Petrol în România".
1937, • Se eliberează în S.U.A. brevetul de invenĠie 2103137
21 decembrie pentru forajul cu prăjini grele Basgan, forajul
sonic aplicând Efectul Basgan úi transmiterea energiei
sonice prin garnituri de foraj.
1938, • I se naúte primul fiu Ion I. Basgan (Ginel).
16 iunie - Începe să întreprindă primele cercetări úi exploatări
geologice, pe cont propriu, în Vrancea úi Bacău pentru
petrol, aur, sulf, pe cont propriu.
1939, mai • A prezentat la Congresul AsociaĠiei Inginerilor úi
Tehnicienilor din Industria Minieră „AITIM"
Raportul Economic al secĠiei petrolului, publicat úi în
presă úi citat de prof. Virgil Madgearu în lucrarea
EvoluĠia Economiei Româneúti.
1939 • Este concentrat ca sublocotenent într-un regiment de
artilerie la Tg. Mureú úi în comuna Apa - Satu Mare.
1939, • Începe cel de-al II-lea război mondial úi soseúte
1 sept la Bucureúti americanul Mr. Rabe cu oferta pentru
cumpărarea brevetului de invenĠie U.S.A.
- Proces cu Soc. Steaua Română pentru neplata
aplicării brevetului de invenĠie. Expertiza prof.
D.Ghermani nu sesizează progresul adus prin
invenĠia Basgan úi apără interpretarea clasică a
Principiului Arhimede.
1940 • Valorificarea deúeurilor petrolifere obĠinând
ozocherita úi ceara de petrol prin distilarea la acum. În
acest scop, creează Soc. Igenco, destinată să facă
exportul acestui produs.
1940, iunie • Concentrare la DirecĠia FortificaĠiilor din MApN, la
Mărăúeúti úi apoi la DirecĠia Geniului pentru
conducerea sondelor de exploatare din Dobrogea.
1941, • I s-a născut al doilea fiu, Constantin I. Basgan (Dinu).
23 februarie
371
Gabriel I. Năstase
1941, • Intrarea României în al doilea război mondial úi

22 iunie refugiul familiei la Sinaia úi Slănic Prahova.
- Conduce lucrările Soc. Petrolifera Română Igenco úi a
forajelor DirecĠiei Geniului în Dobrogea pentru căutarea
apei potabile.
1942 • A condus acĠiunea din cadrul Uniunei NaĠionale a
Industriei Petrolifere (UNIP) pentru anularea
Protocolului Fischer „România-Germania" úi
introducerea amendamentelor favorabile Industriei
NaĠionale Petrolifere în noua Lege a Petrolului.
- DiscuĠiile cu micii producători de petrol pentru crearea
unei mari întreprinderi naĠionale de petrol în
sprijinul noului Decret de Lege al Petrolului úi
Capitalului NaĠional.
- Execută exploatări, pe cont propriu, pentru grafit.
1943 • A fost numit consilier tehnic al grupului
industrial „Mica" pentru exploatarea structurilor úi
Ġinuturilor petrolifere la care participa acest grup.
1943, • În Buletinul A.G.I.R. nr. 10, i se publică lucrarea
11 octombrie „Problema Apei în Dobrogea" úi „Principiile Politice
úi Economice în LegislaĠia Petroliferă din România".
1945, • Prof. P. Moore (U.S.A.) publică în revista „The Oil
10 septembrie and Gas journal" efectul presiunii Arhimediene asupra
garniturii de foraj, recunoscând de fapt efectul Basgan
din brevetele de invenĠii din 1934.
1946, • Prof. D. Ghermani răspunde la scrisoarea lui Ion
15 februarie Basgan din 14 febr. 1946, revenind astfel asupra
expertizei efectuate în 1939 úi recunoscând progresul
adus de brevetul Basgan din 1934. această scrisoare a
permis continuarea procesului cu petroliútii.
- Ing. I. Bernhard, Paris publică în Buletinul AsociaĠiei
Franceze a Tehnicienilor din Petrol Paris (Nr. 60/194,
pag. 67), o lucrare amplă în care este citat Ion Basgan
úi este prezentată importanĠa Efectului Basgan.
1947, • I s-a înregistrat brevetul de invenĠie român „Foraj
30 ianuarie prin Ciocan Rotary" nr. 37743.
- Se redeschide procesul cu Soc. Steaua Română úi în
iulie 1947 experĠii Prof. A. Beleú, Prof. G. Mardan
úi Prof. C.C. Teodorescu recunosc prin expertiza
depusă, progresul adus de brevetul lui Ion Basgan din
1934 în útiinĠă úi în tehnica forajului.
372
1948 • Este numit director la Societatea Aur.

1949, • Profesorii de la Universitatea Luisiana (California,
8 februarie U.SA.): M. Hawkins úi T. Lamont publică în revista
A.P.I. Drilling and Production Practice din anul 1949
un studiu documentat care confirmă prin experienĠe de
laborator efectul Basgan úi importanĠa brevetelor de
invenĠie.
- T. Vozdvijinscki (U.R.S.S.) publică în cartea sa
Drilling Mecanix, Moscova 1949, aceleaúi concluzii
pentru confirmarea efectului Basgan
1950 • Introducerea inovaĠiilor Basgan la forajele din Valea
Jiului.
1951, iunie • Este transferat la Industrial-export.
1953, • Moartea soĠiei sale, Aniúoara.
18 decembrie
1954 • A fost desemnat de C.C. al P.M.R. în Comisia pentru
anchetarea problemei prăjinilor grele úi
aprovizionarea industriei petrolifere cu acestea.
- A publicat în revista Metalurgia a Ministerului
articolul „Calitatea Produselor Sovromutilajpetrolifer".
- Prin desfiinĠarea lui Sovromutilajpetrolifer este
transferat la Ministerul Agriculturii ca specialist în
foraje de petrol úi de apă.
- Timp de 12 ani a activat în cadrul
MinisteruluiAgriculturii úi Comitetului de Stat al
Apelor ca proiectant, executant de foraje úi în acelaúi
timp ca Preúedinte al „Comisiei de Coordonare a
Forajelor de Apă" pe Ġară.
- A condus úi coordonat forarea a cca. 1.000 de sonde
de apă în toată Ġara din care cca. 300 numai în
Dobrogea. Cu această ocazie a făcut úi o inventariere a
straturilor úi zăcămintelor acvifere care va servi
dezvoltării acestui important domeniu.
1955, • Căsătoria cu Angela Cazaciuc.
13 aprilie
1956, • Naúterea celui de al treilea fiu, Sorin I. Basgan.
16 martie
1957, • „Sonicitatea în Exploatările Petrolifere úi
15 iulie Alimentările cu Apă", conferinĠă Ġinută la Cursurile
de ùtiinĠă úi Tehnică ale Academiei R.P.R.
- Best D. M. din U.S.A. publică un articol cu
calculul greutăĠii drillcolarelor, confirmând astfel
calculul greutăĠii prăjinilor grele din brevetele Basgan
din 1934 úi 1937, în revista World Oil (Nr.4,
pag.140,1957).
373
Gabriel I. Năstase
1959 • A elaborat, ca úef de proiect în cadrul Ins. Studii

úi Proiectări Agricole, „Memoriul Tehnico-Economic -
Alimentarea cu Apă Potabilă în Bărăgan".
1960 • A sesizat guvernul român asupra drepturilor sale în
U.S.A., cu ocazia începerii tratativelor româno -
americane.
1960, 30 martie •Se încheie acordul româno-american pentru
reglementarea conturilor, fără să se fi luat în calcul
drepturile Basgan.
1960, • S-a Ġinut la Ministerul Petrolului, Consiliul ùtiinĠific
16 septembrie nr. 193, prezidat de ministrul Mihail Florescu, unde a
prezentat úi discutat un studiu în urma căruia s-au
hotărât următoarele: experimentarea metodelor de foraj
Basgan; deschiderea proceselor în U.S.A.; publicarea
descoperirilor úi invenĠiilor Basgan în revista Petrol úi
Gaze. Camera de ComerĠ primeúte de la Consiliul de
Miniútri suma de 6000 dolari úi deschide în U.S.A.
120 de procese în numele lui Ion Basgan solicitând
pentru început 125 milioane dolari.
1961 • În faĠa justiĠiei americane SocietăĠile pertolifere au
prezentat un certificat de deces al medicului dr. Ion
Basgan (vărul inventatorului), afirmând că inventatorul a
decedat.Procesele deschise s-au suspendat,
constatându-se că brevetul de invenĠie 2103137 U.S.A.,
proprietatea Basgan este încă sechestrat de guvernul
american din timpul celui de-al doilea război mondial
úi în consecinĠă nu avea dreptul de a solicita redevenĠele
respective.
- Revista Petrol úi Gaze nr. 3/1961 îi publică lucrarea
„Forajul Rotativ Simultan Percutant - Forajul Sonic".
- Revista Petrol úi Gaze nr. 4/1961 îi publică lucrarea
„Forajul cu Prăjini Grele ProporĠionale", cuprinzând
efectul Basgan úi noile legi hidrotehnice stabilite.
- Ministerul Petrolului a executat experimentarea
metodei Basgan la Roúiori-Râmnicul Sărat, forând două
sonde similare din care una cu metodele de forare
Basgan la adâncimea de 2300 metri.
1961, • În urma schimbului de scrisori pe care l-a avut
5 octombrie Ion Basgan cu ing. George Constantinescu, părintele
SonicităĠii, Academia Română l-a invitat pe George
Constantinescu în Ġară. Ion Basgan a Ġinut la 5 oct.
ConferinĠa cu titlul „DiscuĠii pe marginea sonicităĠii" în
Aula Academiei Române. Cu acest prilej, George
(Gogu) Constantinescu a evidenĠiat succesul realizat în
plan tehnico-economic de către formale americane, prin
utilizarea forajului sonic.
374
1961 • A Ġinut la Cursurile de ùtiinĠă úi Tehnică ale

22 decembrie Academiei R.P.R. o conferinĠă cu titlul
„AplicaĠiilesonicităĠii în tehnica forajului úi în
extracĠie".
1962, • A prezentat raportul către ministrul Petrolului,
17 septembrie Mihail Florescu cu rezultatele reale ale experimentării
metodelor de foraj Basgan la Roúiori, în raport cu
interpretările eronate ale unor ingineri din Ministerul
Petrolului.
- Inginerul U.T. Okon - U.S.A. publică teza sa
de doctorat, condusă de prof. P. Moore, despre
discuĠiile úi controversa purtată în jurul presiunii
arhimediene asupra garniturii de foraj úi importanĠa
drillcolarelor, confirmând astfel descoperirile úi
investigaĠiile Basgan.
- În cadrul Ministerului Agriculturii, Ion Basgan a
organizat, ca director de studii úi profesor, cursurile la
Institutul Agronomic pentru alimentările cu apă
potabilă pentru cursanĠii veniĠi din toată Ġara.
1965 • În cadrul Comitetului de Stat al Apelor (IPACH)
a elaborat „InstrucĠiuni tehnice privind proiectarea,
execuĠia, exploatarea úi întreĠinerea reĠelei de puĠuri de
observaĠie hidrogeologice pentru hidroamelioraĠii".
1965, • Departamentul de Stat al JustiĠiei U.S.A. emite
13 octombrie Divesting Order SA 838 prin care i se restituie
brevetul, ca urmare a discuĠiilor purtate de delegaĠia
română condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej cu
preúedintele U.S.A. Lyndon Johnson.
1965, • Primeúte adresa nr. 20530 a Ministerului de JustiĠie
decembrie U.S.A. din 30 nov. 1965 prin care i se comunică
Divesting Order SA 838 úi hotărârile de repunere în
posesie.
1966, 4 mai • Întâlnirea cu ing. Daniel Farcaú din R.F.G., delegat
al grupului german Lommen-Reiter-Dresdner-Bank
pentru încheierea unei convenĠii de colaborare în
vederea recuperării drepturilor din U.S.A.
1966, 16 iunie • Consiliul de Miniútri aprobă autentificarea convenĠiei
cu ing. Daniel Farcaú. ConvenĠia prevede obligaĠia de a-i
avansa un milion de mărci vest-germane (DM).
1966, 22 iunie • ùedinĠă la BNR cu avocatul american John Vintilă.
1966, 23 iunie • Conducerea institutului IPIF îi aprobă lui Ion
Basgan scoaterea din producĠie pentru a se ocupa de
cauza sa din străinătate.
375
Gabriel I. Năstase
1966, 8 iulie • Daniel Farcaú îi comunică expertiza efectuată de

grupul german în U.S.A. evaluând drepturile sale la 8,7
miliarde dolari.
1966,16 iulie • Îi expiră termenul de plată a avansului de DM fără a fi
depus.
1967, • A primit vizita familiei Becker din R.F.G. la Milano,
10 ianuarie care se oferă a-i sprijini cauza.
1967 • Soseúte la Conniston. O vizitează pe Eva
24 ianuarie Constantinescu úi participă la procesiunea de la
mormântul lui George Constantinescu. Cu acest prilej va
constata cu deosebit regret că mormântul marelui
savant român nu are piatră funerară sau cruce.
1967, • Este invitat împreună cu dr. C-tin Drăgan de către
26 ianuarie secretarul ministrului Strauss la Bonn pentru a participa
la conferinĠa economică a celor două mari partide ale
R.F.G., CDU úi CSU.
1967 • Vine la Roma pentru diverse investigaĠii în legătură 19
feb .-1 mar tie cu problema drepturilor de autor.
- În ziua de 26 februarie s-a Ġinut o conferinĠă cu dr.
C-tin Drăgan, ing. Rică Georgescu úi Ion Basgan. A
trimis materialul cu principiul lui Arhimede profesorului
Renato Calapso-Messina pentru prefaĠare.
1967 • Ing. George Calleya confirmă aplicaĠia prăjinilor grele
14-18 mart Basgan în America úi acceptă a fi expert în această
cauză.
1967 18 martie •Tipărirea úi expedierea la Institutul Francez de Petrol
úi la Congresul de Petrol din Mexic a comunicării cu
titlul „Limitarea Efectului Presiunii Arhimediene úi
Energia Sonică. CondiĠii EsenĠiale pentru Viitorul
Forajului Adânc".
1967 • La Bucureúti Camera de ComerĠ publică în revista sa
Rumanian Engineering articolul „Romanian
Contributions to The Developement of Thoery and
Practice of Modern Drilling" asupra invenĠiilor, operei
úi contribuĠiei Basgan.
1967,29 martie • A participat úi a întâlnit la Congresul Uniunii
Interparlamentare pe prof. Tudor Drăgan, ing. Ion
Iliescu úi C-tin Stătescu veniĠi în Ġară. A organizat o
întâlnire cu aceútia la o coridă, precum úi o recepĠie la
dr. C-tin Drăgan împreună cu parlamentarii italieni
prezenĠi la sesiunea uniunii.
376
1967,5 aprilie • Împreună cu dr. C-tin Drăgan úi ing. Morariu a
participat la úedinĠa generală a „Uniunei Petrolifere" din
Roma. Dr. C-tin Drăgan úi ing. Morariu l-au prezenta
pe Ion Basgan Preúedintelui „Uniunei Petrolifere" (care a
prezidat úedinĠa) úi petroliútilor italieni. Totodată s-au
difuzat prospectele lucrărilor sale, tipărite în mii t de
exemplare, prin îngrijirea ing. Morariu, care a fos
numit de FundaĠia Drăgan ca expert în Public Relation
în problema Basgan.
1967, 7 aprilie • S-a întors la Milano unde a început să-úi redacteze t
noul brevet de invenĠie „Forajul Sonic la 15 Km
adâncime".
1967,18 aprilie • A avut surpriza de a constata intrigile úi piedicile
puse de grupul american petrolist condus de ing. Rică
Georgescu pentru întârzierea traducerii volumului
despre Principiul lui Arhimede.
1967,16 mai • A depus la firma Dominicis noul brevet de invenĠie
„Forajul Sonic la 15 Km adâncime" pentru a f
înregistrat în Italia, FranĠa, S.U.A. úi Portugalia.
1967, 29 mai • Firma Dominicis îi înmânează textele brevetelor de
invenĠii depuse în Italia, FranĠa, S.U.A. úi Portugalia.
i
1967, 5 iulie • ConferinĠa la Milano cu dr. C-tin Iosif Drăgan úi avocat
prof. E. Minolli asupra posibilităĠilor de deschidere a
acĠiunilor juridice în S.U.A. pentru drepturile sale.
1967, • Întâlnire la Paris cu Aristide Sain unde are loc o
6 octombrie conferinĠă comună cu ambasadorul V. Dimitriu, care
va prezenta un memoriu în problema Basgan, ministrului
de finanĠe al FranĠei, Jox, cu scopul de a sprijini cauza
în U.S.A.
1967, • A acordat u interviu revistei Le Petrol Lubr
7 octombrie Europe, condusă de directorul Martin Economu
1967 • Este primit la Preúedintele grupului petrolifer
16 octombrie MAREK - François Emanuelli, împreună cu Guyi
Henry, iar seara a fost în vizită la ing. Wallace,
, specialist în brevetele americane.
1967 • Scrisoare către dr. C-tin Drăgan, respingând pretenĠiile
29 octombrie sale exagerate
377
Gabriel I. Năstase
1967, • Dr. C-tin Drăgan acceptă condiĠiile acestuia de

30 octombrie despărĠire semnând actele respective úi plecarea din
Milano.
1967, • AudienĠă la Ministrul Afacerilor Externe, la ministrul
8 noiembrie adj. George Macovescu.
1967, • ùedinĠă la ing. Tuzu, director general al InvestiĠiilor.
14 noiembrie Acesta afirmă, mai în glumă, mai în serios, despre Ion
Basgan, că regretă că nu este decedat, întrucât ar fi avut
acum statuie în Bucureúti úi că generaĠiile viitoare
vor trebui să se ocupe de opera acestuia.
1967, • Depunerea la InvenĠii a noului brevet sonic înregistrat
24 noiemb la Bu cureúti cu nr. 50615.
1967, • În faĠa unei asistenĠa numeroase a Ġinut la Ministerul
29 noiembri
e Agriculturii conferinĠa „Spre Centrul Pământului”.
1967, • Acad. prof. Remus RăduleĠ îi comunică că
noiembrie descoperirile sale modifică textul enciclopediei
ú i tratatele de specialitate.
1967, • Apare ziarul InformaĠia cu articolul „Spre Centrul
1 decembrie Pământului” iar în Italia i se eliberează brevetul italian
nr. 796419 cu „Forajul sonic la 15 km adâncime".
1967, • ConferinĠa de presă cu reporterii de la: Scânteia - Paul
18 decembrie Anghel, ViaĠa Economică - Totoceanu, RedacĠia
publicaĠiilor pentru străinătate-Al. N. Trestieni úi alĠii.
1967, • Consulul D. Stancu de la Externe cere detalii asupra
20 decembrie activităĠii lui Ion Basgan din străinătate, iar presa asaltează
ministerele úi guvernul pentru sprijinirea cauzei.
1967, • Vizita avocatului John Vintilă din S.U.A. úi înregistrarea
26 decembr
ie unui nou brevet de invenĠie pentru exploatarea sării prin
sonde verticale, nr. 50912.
1967, • Revista Economică, nr. 51 publică articolul
27 decembr
ie „Efectul Basgan - o invenĠie românească revoluĠionează
tehnica forajului în întreaga lume".
1968, • ConferinĠă la Comitetul de Stat al Planificării cu
26 ianuarie ministrul Maxim Bergheanu úi alĠii.
1968, • ConferinĠă cu ministrul Petrolului Alexandru Boabă
27 ianuarie care încearcă să închidă diferendul cu ministerul úi
solicită textul noului brevet de invenĠie sonic depus în
străinătate úi în Ġară.
1968, • Ing. Dan Bodnărescu Ġine o conferinĠă la Ministerul
29 ianuarie Minelor în faĠa unui public numeros de specialitate,
despre efectul Basgan úi aplicaĠiile sale.
378
1968,1 februarie • Interviu acordat redactorului Romulus Rusan de la

ViaĠa StudenĠească, care va apare sub titlul „Profesia:
ateu al útiinĠei” în ziua de 7 februarie.
1968, 7 februari • Un grup de petroliúti adversari depun o Notă la
Consiliul de Miniútri împotriva invenĠiilor lui Ion Basgan.
1968, 27 februariee • ùedinĠă la Consiliul de Miniútri prezidată de vice
prim ministru Gaston Marin în care s-au luat măsuri
paleative pentru sprijinul cauzei.
1968, 5 martie • Ing. Dan Bodnărescu Ġine conferinĠa despre efectul
Basgan la Ministerul Industriei Petrolului.
1968, 7 martie • ùedinĠa la Ministerul Petrolului cu inginerii de foraj
de la Boldeúti, care au aplicat metoda Basgan de foraj
cu prăjini grele proporĠionale cu rezultate bune
1968,13 martie • La iniĠiativa UniversităĠii Populare a Ġinut la Sala Dalles
conferinĠa cu tema „Spre Centrul Pământului”.
1968, 25 martie • ùedinĠă la Academia Română cu Preúedintele Miron
Nicolescu în care Ion Basgan a prezentat scris cele
constatate la Coniston după moartea savantului George
Constantinescu úi a cerut să i se pună o piatră funerară
la mormânt. Cu această ocazie i s-a cerut úi un memoriu
de activitate.
1968, 22 aprilie • I se eliberează brevetul de invenĠie din FranĠa cu
nr.1527495.
1968, 28 aprilie • A Ġinut la Ploieúti la Palatul Culturii conferinĠa „Spre
Centrul pământului”.
1968,17 mai • Primeúte vizita avocatului John Vintilă úi avocat
Marku din S.U.A. În iulie - Revista Petrol úi Gaze nr.
7/1968 publică articolul inginerului Dan Bodnărescu
despre „Principiul Arhimede úi Efectul Basgan"
împreună cu o serie de rezultate deosebite obĠinute în
úantierele petrolifere úi de sare din Ġară úi din
Italia folosind metodele de foraj Basgan.
1968, 27 septembri • Ziarul Munca publică articolul „Un savant
român completează principiul Arhimede".
e
1968,15 octombrie • A primit vizita redactorului Gian Carlo Bussoli
din Suedia împreună cu un delegat al Ministerului
de Externe. Acesta îi comunică că este propus
pentru premiul Nobel úi în această calitate doreúte să-i
acorde un interviu asupra invenĠiilor sale. A
acordat acest interviu care a fost difuzat la radio de
postul Voce del Mondo la Roma.
1968, 3 noiembrie • Oficiul de Patente U.S.A. îi recunoaúte caracterul de
noutate a invenĠiei sale.
379
Gabriel I. Năstase
1968, 26 noiembrie • AudienĠă la viceprim ministrul Emil Drăgănescu, care

este dispus să finanĠeze cauza Basgan.
1969, 29 ianuarie • Întâlnire cu ing. Zadic, reprezentantul unei firme
din R.F.G. în vederea unei colaborări pentru cauza sa
din U.S.A.
1969, 6 februarie • Viceprim ministrul Emil Drăgănescu împreună cu
ministrul M. Stănescu de la Departamentul securităĠii
anchetează cauza Basgan úi motivele piedicilor ce i se
pun în Ġară.
1969, 8 februarie • Întâlnire cu Gian Carlo Bussoli care îi comunică,
că interviul său radio difuzat la Roma a avut un
mare răsunet în lume,
1969 10 februarie • A primit vizita grupului german Kirana - Rudolf
Kutka úi Carl Heinz Höbeler, care acceptă să sprijine
cauza acestuia úi îl invită în R.F.G.
1969, 3 martie • Consilierul prof. Stancu, fost ministru al Agriculturii
úi în prezent consilier la PreúedinĠia Consiliului de
Miniútri îl invită la o discuĠie în sprijinul cauzei Basgan.
1969, 24 aprilie • Întoarcerea la München unde Kirana ia măsuri
financiare pentru a sprijini acĠiunea Basgan.
1969, 25 aprilie • Editorul Balçar dezvăluie convorbirea avută de
Ion Basgan cu preúedintele lui Royal Dutch-Schell.
1969, 29 aprilie • A depus, la cererea editorului Balçar, cele dou ă lucrări
ale sale în limba engleză, Kirana urmând să suporte
cheltuielile de editare.
1969, 3 mai • Întâlnire cu grupul elveĠian Dessi, care se oferă să-i
scoată banii din U.S.A.
1969, 5 mai • Lucrează la definitivarea brevetului de invenĠie
american forajul sonic, cu avocatul specialist în patente,
Martin Licht din München.
1969, 7 mai • Se difuzează la TVR filmul „Spre Centrul
Pământului”.
1969, 8 mai • I se eliberează în Portugalia brevetul de invenĠie
nr.48356 cu Forajul Sonic.
1969
, 9-10 mai • A lucrat cu avocatul Martin Licht la răspunsul
solicitat de Oficiul de Patente American.
1969,12 mai • Grupul Kirana intră în greutăĠi financiare din cauza
investiĠiilor făcute în Ceho-Slovacia.
1969, 22 mai • Se încheie convenĠia de presă cu editura Springer
pentru sprijinul cauzei.
1969 30 mai • ùedinĠă la ambasada Köln cu vice consulul Jirjea.
1969, 4 iunie • Întâlnire cu Jean Gautier la Banca Rotschild.
1969, 9-10 iunie • A lucrat la definitivarea noului brevet de invenĠie cu
avocatul Martin Licht.
1969, 20 iunie • Desfacerea contractului de colaborare cu grupul
Kirana.
380
1969, 26 iunie • Ion Basgan este invitat la München să cineze cu:
Ciorănescu, Rudolf Kutka úi Zeno Drăgan. Scopul
invitaĠiei este de a-l determina pe Ion Basgan să acorde un
interviu la Europa Liberă. Nu a acceptat invitaĠia.
1969, 27 iunie • Predă d-lui Golea Traian, editura München, textul
complet în limba germană a lucrării „Zum Mittelpunkt
der Erde" pentru a fi tipărit în 1.000 exemplare.
1969, 4 iulie • DiscuĠii la ambasada română din Paris cu secretarul
ùtefan Mihai úi úeful AgenĠiei Economice ing.
Mocanu. Ambasada cere un memoriu pentru
întrevederea preúedinĠilor Ceauúescu-Nixon de la
Bucureúti.
1969, 7 iulie • DiscuĠii cu avocat Mc. Govern de la biroul de avocaĠi
Scherman & Sterling U.S.A.
1969, 22 iulie • A expediat două telex-uri: unul la Casa Albă U.S.A cu
felicitări pentru cucerirea Lunii úi unul guvernului
român pentru a discuta revendicările sale din U.S.A. cu
ocazia vizitei preúedintelui american.
1969, 28 iulie • Editorul Balçar, după ce a pus mâna pe cele două
lucrări ale lui Ion Basgan, ridică pretenĠii financiare
exagerate.
1969 , 31 decembrie • Avocatul Kirschtein din New York îi comunică, că
noul brevet de invenĠie Forajul Sonic a fost acceptat
de Oficiul de Patente U.S.A. în forma redactată de
avocatul Martin Licht la München.
1970 , 28 ianuarie • ùedinĠă la Ministerul de FinanĠe cu directorul Mureúan
úi jurist consult Mihalca în problema revendicărilor
din U.S.A.
1970, 29 ianuarie • Directorii Mureúan úi Cristescu de la Ministerul
FinanĠelor i-au prezentat Nota din 07 februarie 1968 a
grupului de petroliúti, făcută împotriva aplicaĠiilor lui
Ion Basgan, pentru a putea răspunde úi infirma
informaĠiile necorespunzătoare.
1970, 21 februarie • Întrevedere cu ing. Alexandru Feyerherd - Olanda,
Basch Georg, Emerich Hartenstein la hotel Athene
Palace. Seara a primit vizita lui Sarchiz Halajian din
New York care îi comunică, că societăĠile petrolifere au
depus fonduri într-un cont secret pentru eventuala plată
a utilizării brevetului Basgan.
1970, 2 aprilie • Alfred von Sternfeld îi telefonează de la Berlin lui
Ion Basgan. Cu acest prilej acesta îi comunică lui
Ion Basgan că în urma unei discuĠii pe care a avut-
o la Washington cu Jack Evans, consilierul de
petrol al Preúedintelui R. Nixon, acesta ar fi dispus
să-i sprijine cauza în S.U.A.
381
Gabriel I. Năstase
1970, 21 aprilie • I-a apărut în U.S.A. patentul 3507341 - U.S.A.

1970, 23 aprilie • AudienĠă la ministrul de justiĠie Teodor Vasiliu unde s-a
discutat problema redeschiderilor proceselor în U.S.A.
1970, 25 aprilie • Este vizitat de consulul D. Stancu de la Externe care,
cercetând noile documente în cauza Basgan, constată:
„nu numai că sunt acĠiuni úi documente noi, dar úi
foarte concrete", pentru a justifica continuarea
acĠiunilor.
1970, 4 mai • Soseúte Eugen Brent din U.S.A. úi îi propune o
colaborare cu avocaĠii David Abbsé úi John Evans.
1970, 5 mai • Continuarea discuĠiilor cu E. Brent pentru încheierea
unei convenĠii úi crearea unei fundaĠii Basgan la
Washington.
1970, 25 August • A primit vizita lui Jean Thibaudet Philibert, primarul
adj. Al Lyonului - FranĠa. Acesta, în timpul
războiului, trecuse pe numele lui patentul din U.S.A.,
pe care apoi i l-a restituit lui Ion Basgan, înainte de
1965, pentru a facilita Divesting Order 838 din U.S.A.,
pentru a fi repus în drepturi.
1970,1 septembrie • ùedinĠă la Consiliul NaĠional ùtiinĠific în vederea
realizării în Ġară a instalaĠiei de foraj Basgan.
1970, 29 septembrie • ùedinĠă la CNCS cu dr. ing. C.V. NegoiĠă asupra
invenĠiilor Basgan.
1970,14 octombrie • ùedinĠă la CNCS pentru realizarea instalaĠiei de foraj
sonic la 15 km adâncime.
1970, 27 octombrie • ùedinĠă de lucru cu Alexandru Bârlădeanu, fost
vicepreúedinte al Consiliului de Miniútri când s-au
deschis primele procese în U.S.A. S-a depus un
memoriu la Preúedintele Nicolae Ceauúescu cerând să
fie sprijinit.
1970,10 noiembrie • ùedinĠă de lucru cu Alexandru Bârlădeanu care este
entuziasmat de problema Basgan úi crede că ar trebui
să i se pună la dispoziĠie fondurile necesare úi un avion
pentru a putea intra în posesia drepturilor din U.S.A.
1970, 25 noiembrie • Alex. Bârlădeanu îi comunică că în ziua de 11
noiembrie 1970 a atras atenĠia Preúedintelui Nicolae
Ceauúescu că există o acĠiune organizată în contra
cauzei Basgan.
1970, 26 noiembrie • ùedinĠă cu preúedintele CNCS, Gheorghe Cioară, cu
multe promisiuni pentru sprijinirea cazului Basgan.
1970, 28 noiembrie • ùedinĠă la Costin Murgescu, directorul
Institutului pentru Studiul Conjuncturii. El a declarat
că problema Basgan constituie cel mai interesant
roman útiinĠifico - fantastic.
382
1970, 3 decembrie • Costin Murgescu, din însărcinarea ministrului C.

Burtică, cere copii după documentele cauzei Basgan.
Acesta, ca ambasador la Roma, îi promisese tot
concursul úi că-l va sprijini ca statul român să finanĠeze
procesele din U.S.A. Dar, până la această dată, statul
român nu a luat nici o măsură în această privinĠă.
1970,10 decembrie • Alex. Bârlădeanu îl sesizează pe Ion Basgan úi
preúedintele Ghe. Cioară de la CNCS îl invită să-i arate
documentul cu privire la Ordinul de Desechestrare SA
838 din 1965, document care fusese greúit tradus úi ani
de-a rândul a dus în eroare conducerea statului român.
1970,13 decembrie • Ion Basgan a depus la CNCS traducerea corectă a
Ordinului de Desechestrare SA 838 din U.S.A. din care
reieúea că a fost repus în drepturi prin ridicarea
sechestrului.
1970.14 decembrie • ùedinĠă la Consiliul de Miniútri cu Daniel
Simion, consilier al vice-preúedintelui Emil
Drăgănescu. S-a discutat posibilitatea finanĠării de
către statul român cu 250 mii dolari pentru procese.
1970.15 decembrie • Alex. Bârlădeanu confirmă că Preúedintele Nicolae
Ceauúescu a ordonat o anchetă detaliată la ministerele
interesate.
1970, 23 decembrie • Ministrul Emil Drăgănescu úi consilier Daniel
Simion trimit cauza la Ministerul de Interne.
1971,6 ianuarie • Alex. Bârlădeanu îi vorbeúte despre întâlnirea cu
Preúedintele Nicolae Ceauúescu úi discuĠiile purtate
asupra problemei Basgan.
1971,14 ianuarie • ùedinĠă la C.C. al P.C.R. cu Oprea Gheorghe úi Vasile
Nicolcioiu. S-a primit memoriul lui Ion Basgan úi
scrisoarea lui Alex. Bârlădeanu care au avut efecte.
Alex. Bârlădeanu acceptă să îl însoĠească în U.S.A., dar
sunt desemnaĠi în acest scop dr. Sandu úi consilier
Opriúan.
- În 18 ianuarie, consilierul Opriúan cere completări de
documente pentru un raport juridic către Preúedintele
Nicolae Ceauúescu.
1971,11martie • Editorul Balçar UDM-München sistează tipărirea
cărĠilor „Principiul Arhimede" úi „Sonicitatea",
refuzând restituirea manuscriselor.
1971,16 martie • ConferinĠa de la Paris în saloanele Clubului
InternaĠional cu prof. Willi Berna, Pierre F. Bechart-
Paris úi Popov din sudul FranĠei. Aceútia erau foarte
curioúi să facă cunoútinĠă cu eroul „Mitului Basgan" ce
se crease în vestul Europei úi în U.S.A.
383
Gabriel I. Năstase
1971,18martie • ùedinĠă cu ambasador Constantin Flitan, care

relatează despre discuĠii purtate cu Preúedintele Nicolae
Ceauúescu despre cauza Basgan.
1971,31 martie • De. Sandu de la Köln, întors din U.S.A., îi comunică
lui Ion Basgan că posedă consultaĠiile juridice ale
avocaĠilor din Washington úi îl sfătuieúte să încheie
convenĠia cu prof. Willi.
1971,1 aprilie • DiscuĠii cu prof. Willi úi Amhof, care vor să preia
cauza Basgan, dar fără obligaĠii concrete.
1971, 21 aprilie • PreúedinĠii celor două bănci mari elveĠiene îi dau
referinĠe proaste despre prof. Willi.
1971, 26 aprilie • Dr. Hauser redactează o scrisoare de despărĠire către
prof. Willi.
1971, 27 iunie • A plecat la New York cu Jack Cooper úi Bar Giora.
1971, 29 iunie • ConferinĠă úi dejun cu Jack Cooper, Bar Giora, H.E.
Cox úi Wiesental Bandler.
1971, 30 iunie • ConsultaĠii cu Jack Cooper de la firma de patente
Kenyon New York. Acesta îi confirmă validitatea
patentului său 2103137 U.S.A. Totodată, J. Cooper
recunoaúte că a pledat în 1960 în favoarea petroliútilor
în procesele iniĠiate de Ion Basgan.
1971, 2-7 iulie • A lucrat la elaborarea unei documentaĠii „Cum s-a
aplicat invenĠia Basgan în tehnica forajului" úi a
pregătit documentaĠia juridică úi textul convenĠiilor
financiare.
1971.12 iulie • Geologul american din Texas invitat de J. Cooper la
Miami Beach confirmă utilizarea drillcolarelor Basgan
în foraje.
• Jack Cooper este entuziasmat de patentul 3507341
1971.13 iulie U.S.A./19 úi propune să-l scoată pe H. E. Cox din
cauză.
• Jack Cooper dictează în faĠa judecătorului convenĠia
1971,16 iulie pe care Ion Basgan a acceptat-o fără nici o obiecĠie,
Cooper preluând finanĠarea cauzei cu úi fără sprijinul
H.E. Cox.
1971,19 iulie • Avocatul H. Ellis Cox confirmă în scris
Preúedintelui Nicolae Ceauúescu că a preluat cauza
Basgan în U.S.A.
1971,13 august • Dr. Hauser - Zürich, telefonează că au survenit
discordii între grupul Cox úi Cooper úi îl recheamă
pe Ion Basgan în U.S.A.
1971, 25-28 august • J. Cooper se retrage din cauza expulzării lui Bar Giora
din România úi a nereuúitei de a elimina grupul Cox.
1971, 30 august-1 sept. • Noi convenĠii cu H.E. Cox úi W. Blander pentru
finanĠarea ú introducerea în convenĠie a noului patent
307341 U.S.A.
384
1971,16 octombrie • ùedinĠă cu preúedintele Academiei Miron Nicolescu

asupra descoperirilor úi invenĠiilor Basgan.
1971, 20 noiembrie • Convorbiri cu consilierii de stat Horia Hulubei úi
Henri Coandă. Coandă expune încercările sale
pentru noi invenĠii: efectul Coandă la exploatarea
petrolului, utilizarea laserului în foraje úi altele.
1971, 7 decembrie • Convorbire amicală cu prof. Elie Carafoli,
preúedintele SecĠiei Tehnice a Academiei.
Recunoaúte că nu au personalităĠi tehnico-útiinĠifice
care să poată judeca opera Basagn. ReferenĠii la care
s-a apelat s-au recuzat: Sabba ùtefănescu úi alĠii.
1972, 24 ianuarie • H.E.Cox comunică că avocatul Denson a terminat
verificarea patentului 3507341 U.S.A. úi l-a găsit valid
în toate revendicările.
1972, 29 ianuarie • ùedinĠă la C.C. al P.C.R. cu consilier Oprea Gheorghe.
El este de acord să se prezinte Preúedintelui Nicolae
Ceauúescu textul scrisorii către H.E. Cox pentru a
înlesni Preúedintelui Richard M. Nixon să treacă un
amendament Basgan prin Congresul U.S.A., pentru
plăĠile retroactive.
1972, 1 februarie • A expediat úi completat părintelui Gheorghe
Moisescu de la Viena textul úi fotografiile pentru
lucrarea" "Amintiri din Leoben".
1972, 23 februarie • Avocatul H.E. Cox confirmă că lucrează la
introducerea unui amendament Basgan în Congresul
U.S.A., însărcinând pentru aceasta pe prof. Weiden.
1972, 25 februarie • A solicitat ca avocaĠii Ministerului de FinanĠe úi alĠii să
redacteze din Ġară o expunere de motive a
amendamentului Basgan pentru Congresul U.S.A. Se
propune úi un Certificat de Notorietate, că situaĠia úi
legile din România l-au împiedicat să deschidă acĠiunile
juridice în termen în U.S.A.
1972, 15 martie • Ambasadele române din Italia úi R.F.G. fac investigaĠii
în legătură cu problemele comerciale propuse
guvernului român pentru asigurarea finanĠării cauzei
Basgan, dar nu le sprijină aúa cum a aprobat
Preúedintele Nicolae Ceuúescu.
1972, 25-28 martie • ConferinĠă la Viena cu Rosenzweig, Bandler
Wiesental, Mandl úi Hirsch Mano. A întocmit apoi
un rechizitoriu asupra modului necorespunzător al
conducerii proceselor de către avocat Weiden úi
greúelile făcute cu Societatea Mobil Oil.
385
Gabriel I. Năstase
1972, 31 august • Grupul european finanĠator cere prelungirea opĠiunii

dată de H.E. Cox până la septembrie 1973, înainte de a
ajunge la New York. Dr. Hauser este de acord că
avocatul Weiden a introdus greúit noile acĠiuni în JustiĠia
S.U.A.
1972,11 octombrie • A Ġinut în faĠa unei asistenĠe numeroase la Romanian
Library New York, conferinĠa despre contribuĠiile în
tehnica forajului:"Efectul Basgan, transmiterea
energiei sonice úi aplicarea lor în forajul cu prăjini
grele proporĠionale úi în forajul sonic".
1973,16 februarie • A apărut Almanahul Bisericii Ortodoxe din Viena
cu articolul "Amintiri de la Politehnica din Leoben".
1973, 7 martie • Vizita în România a inginerului Valentin Ġurcan
stabilit în Norvegia. Încheie convenĠia pentru
aplicarea sistemelor de foraj Basgan în Marea Nordului.
1973, 5-7 aprilie • ùedinĠă la Institutul de Cercetări Juridice al României
cu preúedintele Adrian Dumitru, Yolanda Eminescu,
consilier C. Opriúan, avocat Mihalca (FinanĠe) úi alĠii,
ocazie cu care i s-a eliberat documentul "Atestare".
1973, 24 august • Mandl din Zürich telefonează că situaĠia este grea din
cauza afacerii Watergate din U.S.A.
1973, 24 septembrie • Consilierul Oprea Gheorghe comunică că nu se
aprobă nici o finanĠare a cauzei Basgan, ca urmare a
propunerii făcute în acest sens de către Banca de
ComerĠ Exterior.
1973, 29 noiembrie • Revista "ùtiinĠă úi Tehnică" din Bucureúti îi
publică articolul "George Constantinescu creatorul
unei noi útiinĠe - sonicitatea".
1973, 5 decembrie • L-a vizitat dr. ùtefan Iorga úi i-a adus
autobiografia publicată a tatălui său, Nicolae Iorga.
1974.10 februarie • Apare revista "Machines et Equipaments" nr. 1/1974
cu articolul despre noul brevet de invenĠie úi forajul
sonic Basgan în limba franceză, engleză, germană, rusă
úi spaniolă.
1974.11 iunie • AudienĠă la Ministerul ComerĠului al S.U.A.,
directorul Abrahamson împreună cu Griffin úi Berea.
S-a depus memeoriul însoĠit de 21 de documente, s-a
recunoscut aportul adus úi s-a afirmat că s-ar putea
găsi o soluĠie legală de plată dacă ar fi cetăĠean
american. Ion Basgan nu a acceptat această ofertă.
În schimb, le-a propus americanilor să-l ajute cu
fonduri, în contul datoriei pe care o au aceútia faĠă
de el, în realizarea FundaĠiei Basgan. În aceeaúi zi a
depus la Ambasada Română copia documentelor
înaintate Guvernului American. La Ambasadă sosise
úi Ministrul Mihail Florescu, de la Bucureúti.
386
1974,18 iunie • A apărut buletinul Bibliotecii Române la
New York cu articolul expertului prof. Ing. Radu
Cădere despre contribuĠiile Basgan în tehnica
mondială.
1974, 21 iunie • DiscuĠii cu Kutkta úi Toma pentru
experimentarea forajului sonic în Germania úi
crearea unei întreprinderi Basgan.
1974,11 iulie • ùedinĠă cu dr. Ana Aslan úi dr. Ciucă
Alexandru în scopul unei colaborări în Vestul
Europei; introducerea Gerovitalului în Portugalia.
1974, 26 august • ùedinĠă cu ministrul Ion Avram úi ministrul
adj. Ion Iosefide pentru amenajarea instalaĠiei de
foraj sonic la Uzinele 1 Mai Ploieúti.
1974, 29 august • Vizită la Uzina 1 Mai Ploieúti úi acord în
convenĠia de amenajare a instalaĠiei de foraj sonic cu
ing. Teodorescu Stelicu.
1974, 2 noiembrie
• Cinematografia Sahia întâmpină dificultăĠi în
realizarea filmului Basgan.
1974, 23 decembrie • Cotidianul "România Liberă" publică articolul
despre crearea AsociaĠiei Inventatorilor, în eara de
20 decembrie 1974, semnalând prezenĠa lui Ion
Basgan ca mare inventator, alături de George
Constantinescu, Traian Vuia úi Henri Coandă.
1975 • A primit vizita lui Eric H. Watson din Anglia,
interesat într-o eventuală colaborare atât pentru
invenĠia Basgan, cât úi pentru cumpărarea de
instalaĠii úi unelte de foraj din România.
1975, 26 martie • ùedinĠă la CNST (Consiliul NaĠional pentru
ùtiinĠă úi Tehnologie) cu ministrul Octavian Groza
care avizează favorabil scenariul filmului propus de
Sahia, publicarea volumului AplicaĠiile SonicităĠii la
Editura ùtiinĠifică úi va susĠine cauza Basgan la
Guvern. I-a predat lucrarea lui U.T. Okon din
U.S.A. despre efectul Basgan în U.S.A.
1975,12 iunie • A primit volumul "Însemnări despre spionajul
Tehnico - economic" de I. Mocani, care relatează
despre furtul brevetelor Basgan în U.S.A.
1975,12 iulie • Revista Magazinul publică articolul "Spre
Adâncul pământului” prezentând opera Basgan
ca "una dintre cele mi importante realizări ale
acestui secol”.
1975, 22 iulie • A predat la Consiliul de Stat un memoriu
pentru a se discuta cu Preúedintele Gerald Ford
(U.S.A.), care îúi anunĠase vizita în România,
revendicările Basgan în U.S.A .
387
Gabriel I. Năstase
1975, 30 iulie • A scris avocaĠilor din U.S.A., Griggin úi Berea să

urgenteze măsurile preconizate de comun acord,
respectiv contractul cu Preúedintele Gerald Ford
(U.S.A).
388
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandrescu, V., Românul care a revoluţionat industria

petrolieră, DIMINEAŢA, anul XIII, nr. 501 (3430), 10
octombrie 2002, p. 9.
2. Alexandrescu, V., Să ne descoperim valorile: "Ion Basgan -
un inventator de geniu", REPUBLICA, 8 ianuarie 1998.
3. Basgan, I., Năstase, I. G., Olteneanu, M., Un secol de la
naşterea inventatorului Ion Şt. Basgan, ECONOMISTUL,
anul XIII, nr. 1146 (2172), 10 iulie 2002, p. 3.
4. Basgan, I., I., Dimensiunea universală a creaţiei
inventatorului Ion Basgan, SAECULUM, revista de cultură,
literatură şi artă – Focşani, anul I, nr. 1, iulie 2002, p. 41-43.
5. Blandiana, Ana, Romulus R., Convorbiri subiective, Editura
ALBATROS, Bucureşti, 1971.
6. Bortoş, J., MOL se vede regele ţiţeiului din Balcani,
CAPITAL, nr. 49, 2 decembrie 2004, p. 17.
7. Buzatu, Gh., În era petrolului, TRICOLORUL, anul I, nr. 89,
10 iulie 2004, p. 1-2.
8. Costea, A., Centrul Pământului se apropie, SCÂNTEIA
TINERETULUI, anul XXIV, seria II, nr. 5884, 20 aprilie
1968.
9. Dorian, D., Spre adâncul Pământului, MAGAZIN, nr. 921,
12 iulie 1975, p. 7.
10. Dorian, D., Sonicitatea, MAGAZIN, nr. 923, 14 iulie 1975,
p.7.
11. Dragoş, N., "Efectul Basgan" sau o recunoaştere târzie a
unui mare inventator român, ORDINEA, anul IX, nr. 2 (317),
13-19 ianuarie 1998.
12. Eickmeyer, Jr., Diagnostic Analysis of Dynamometer Cards.
JOUNAL OF PETROL TECHNOLOGIES, SUA, ianuarie
1967, p. 97.
13. Gheorghiu, P., Un inventator de geniu – Ion Basgan,
TRANSPORTURILE ROMÂNE, anul VIII, nr. 379, 11-17
februarie 1998.
14. Golopenţa, S., Un mare inginer şi inventator român: ION
BASGAN, UNIVERS INGINERESC, anul VI, nr. 12 (106),
16-30 iunie 1995, p. 2.
389
15. Ionescu, Florentina, Pentru că au aplicat sonicitatea în
extracţiile petroliere, americanii datorează zeci de miliarde
de dolari inventatorului Ion Basgan, EVENIMENTUL
ZILEI, Ediţia a II-a, anul VII, nr. 1722, 25 februarie 1998.
16. Ioniţă, V., Centenarul Ion Basgan a fost sărbătorit cu fast la
Ploieşti, JURNALUL DE PETROL ŞI GAZE, nr. 11 (41),
noiembrie 2002, p. 16-17.
17. Jianu, I., Basgan, I., Macoveanu, L., George Constantinescu,
În colecţia "Savanţi de pretutindeni", Editura ŞTIINŢIFICĂ,
Bucureşti, 1966.
18. Lerea, H., Argumente pentru o aniversare şi nu numai,
VOCEA ROMÂNIEI, nr. 149, 31 mai 1994.
19. Lerea, H., Petroliştii l-au aniversat pe Ion Basgan – un
inventator de geniu, CURIERUL NAŢIONAL, anul VIII, nr.
2057, 10 decembrie 1997.
20. Lerea, H., Miza petrolului: o problemă veche cât secolul. Ion
Şt. Basgan, o personalitate de la care încă mai avem de
învăţat, CURIERUL NAŢIONAL, anul IX, nr. 2111, 17
februarie 1998.
21. Maca, E. I., Efectul Basgan şi aplicaţiile sale, ŞTIINŢĂ ŞI
TEHNICĂ, anul XXIV, seria II, nr. 5, mai 1973, p. 31-33.
22. Manolache, Roxana, Ion Basgan - un inventator de geniu,
TELEGRAFUL DE PRAHOVA, anul II, nr. 556, 13 ianuarie
1998.
23. Marin, I., Ion Basgan - un inventator de geniu (furat de
geniul rău al americanilor), ULTIMA ORĂ, anul IV, nr. 219,
14 iulie 2000, p. 3.
24. Marinaş, R., Premiul "Ion Basgan" s-a acordat pentru
cercetări în domeniul sonicităţii, ROMÂNIA LIBERĂ, nr.
2202, 25 iunie 1997.
25. Mesch, E., Tief bohrtechnik im Zeitraffer, NEWER WEG, 1
decembrie 1968.
26. Moranu, D., Ştefan, I. M., Focul viu. Pagini din istoria
invenţiilor şi descoperirilor ştiinţifice, Editura ŞTIINŢIFICĂ,
Bucureşti, 1963.
27. Mureşan, C., Ion Basgan, un clasic al petrolului, TRIBUNA
ROMÂNIEI, anul VI, nr. 101, 15 ianuarie 1977.
28. Năstase, I., G., Ion Basgan inventatorului forajului de mare
adâncime, Academia Română, Sesiunea anuală de comunicări
390
a Comitetului Român de Istoria şi Filozofia Ştiinţei şi Tehnicii,
15-16 octombrie 1997.
29. Năstase, I., G., Ion Basgan, un inventator de geniu,
CURIERUL NAŢIONAL, anul VI, nr. 1314, 4 iulie 1995.
30. Năstase, I., G., Ion Basgan, părintele forajului sonic,
INVENTICĂ ŞI ECONOMIE, anul I, nr. 5, mai 1997, p. 293.
31. Năstase, I., G., Ion Basgan, părintele forajului sonic,
Sesiunea de comunicări ştiinţifice "Ion Basgan - un inventator
de geniu", Muzeul Tehnic "Prof. ing. Dimitrie Leonida",
Bucureşti, 24 mai 1997.
32. Năstase, I., G., Dr. ing. Ion Basgan - viaţa şi opera unui
ilustru savant, Simpozion şi Expoziţie, "Personalităţi
româneşti de anvergură mondială în industria petrolului",
Muzeul Naţional al Petrolului, Ploieşti, 10 iunie 1997.
33. Năstase, I. G., Ion Basgan - un inventator de geniu, Editura
ION BASGAN, Bucureşti, 1997.
34. Năstase, I., G., Un creator de geniu – Ion Basgan, Expunere
la Muzeul Tehnic „prof. ing. Dimitrie Leonida”, 2 aprilie
1999.
35. Năstase, I., G., Dimensiunea universală a creaţiei
inventatorului Ion Basga, Masa Rotundă: "Ştiinţa şi Tehnica
în Diaspora României" în cadrul Programului "GEORGE
POMUŢ" - Românii în istoria modernă şi contemporană a
lumii", PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI, 26 aprilie 1999.
36. Năstase, I., G., Ion Basgan - inventator de geniu, Conferinţa
Departamentul de Studii, Doctrină şi Programe şi Asociaţia
Inginerilor PNŢCD, 18 ianuarie 2000.
37. Năstase, I., G., Ion Basgan a Romanian Inventor (ediţie în
limba engleză), Editura AGIR şi Editura RAPANA, Bucureşti,
2000.
38. Năstase, I., G., Lazăr Edeleanu şi Ion Basgan, un cuplu de
aur în domeniul prelucrării şi extracţiei petrolului,
Academia Română Sesiunea de comunicări ştiinţifice de
toamnă a Comitetului Român de Istoria şi Filozofia Ştiinţei şi
Tehnicii, 19-20 octombrie 2000.
39. Năstase, I., G., Cui îi e frică de Basgan, omul pentru care
România are de pierdut 160 000 000 dolari?, OPINIA
NAŢIONALĂ, nr. 2943-2945 (serie nouă), 2-8 noiembrie
2000, p. 3.
391
40. Năstase, I., G., Ion Basgan, un nume de referinţă în ştiinţă şi
tehnică, Prima ediţie a colocviului naţional „Omagiul
marilor valori ale culturii româneşti” cu tema „Contribuţia
vrâncenilor la evoluţia civilizaţiei româneşti şi semnificaţia
centenarului < Ing. Ion Basgan > , Focşani, 5 iulie 2002.
41. Năstase, I., G., Basgan, I., I., Contribuţia inventatorului Ion
Şt. Basgan în domeniul asigurării surselor de apă. Al treilea
Congres al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România,
„Apa – un miracol”, Constanţa, 1-4 iunie 2004.
42. Năstase, I., G., Ştefănescu, I., Repere în timp. Scurtă istorie a
industriei petroliere din România, ECONOMISTUL, anul
XV, nr. 1634 (2660), 7 iunie 2004, în Suplimentul săptămânal
al ziarului "ECONOMISTUL", ECONOMIE TEORETICĂ ŞI
APLICATĂ, nr. 397, 7 iunie 2004, p. IV.
43. Năstase, Oana, Raluca, Trofin, B., Ion Basgan un inventator
de geniu, AMÂNDOI, publicaţie a şcolii nr. 2, „Ion Basgan”,
Focşani, nr. 1, iunie 2002, p.2.
44. Neagu, Gh., Ion Basgan – un inventator de geniu,
JURNALUL DE VRANCEA, anul V, nr. 213, 2-8 februarie
1998.
45. Nicolae, D., „Efectul Basgan” sau o recuperare târzie a unui
mare inventator român, ORDINEA, anul IX, nr. 2 (317), 23-
29 ianuarie 1998.
46. Năstase, I., G., Ion Basgan, un promotor al ştiinţei şi tehnicii
româneşti, Simpozion Omagial Centenar Ion Şt. Basgan,
AGIR, Bucureşti 19 iunie 2002.
47. Olteneanu, M., Odiseea unor invenţii româneşti. Invenţiile
dr-ului ION BASGAN, UNIVERS INGINERESC, anul VIII,
nr. 15 (157), 1-15 august 1997, p.2.
48. Olteneanu, M., De la muzeul tehnic "profesor inginer
Dimitrie Leonida". Acordarea Premiilor "Ion Basgan",
UNIVERS INGINERESC, anul IX, nr. 6 (172), 16-31 martie
1998.
49. Olteneanu, M., Apariţie editorială – „ Ion Basgan A
Romanian Inventor”, JURNALUL DE PETROL ŞI GAZE,
mai 2001, p.26.
50. Olteneanu, M., Apariţie editorială Ion Basgan A Romanian
Inventor, JURNALUL DE PETROL ŞI GAZE, nr. 5 (23), mai
2001.
392
51. Olteneanu, M., La Muzeul Naţional al Petrolului din Ploieşti
s-au aniversat 145 de ani de industrie petrolieră, UNIVERS
INGINERESC, anul XIII, nr. 19 (281), 1-15 octombrie, 2002,
p. 2.
52. Olteneanu, M., Ion Şt. Basgan omagiat de AGIR, UNIVERS
INGINERESC, anul XIII, nr. 13 (275), 1-5 iulie 2002, p.2.
53. Olteneanu, M., Ingineri mari personalităţi. Ion Şt. Basgan,
inventatorul forajului rotativ percutant cu care a
revoluţionat cercetarea şi extracţia petrolului, UNIVERS
INGINERESC, anul XIII, nr. 13 (275), 1-15 iulie 2002, p.2.
54. Pavelescu, D., Sonicitatea, CONTEMPORANUL, nr. 799, 2
februarie 1962.
55. Petrescu-Livadea, V., Noi progrese în tehnica forajului prin
procedeul dr. Basgan, ANALELE MINELOR, nr. 7,
Bucureşti, 1938.
56. Puiu, D., Drama românilor de geniu în democraţiile
puternice. Petroliştii americani îi datorează inventatorului
Ion Basgan 8,6 miliarde de dolari. COTIDIANUL, anul X,
nr. 2566, 20 ianuarie, p.3.
57. Rusan, R., Profesia: Ateu al ştiinţei, VIAŢA
STUDENŢEASCĂ, anul XIII, nr. 6, 7 februarie 1968, p.3.
58. Schem, Von G., Der Mann, der 20 millionen mark
ausschlung, BILD AN SONNTAG, München, 25/26 mai
1969.
59. Sobaru, Alex., „Ion Basgan un inventator de geniu”,
ECONOMISTUL, anul IX, nr. 90 (1116), 11 mai 1998.
60. xxx Petroliştii l-au aniversat pe Ion Basgan – un inventator
de geniu, CURIERUL NAŢIONAL, anul VIII, nr. 2057, 10
decembrie 1997.
61. xxx Premiile "Ion Basgan", ROMÂNIA LIBERĂ, serie nouă
- nr. 2406, 25 februarie 1998.
62. xxx Ion Basgan un inventator de geniu, DREPTATEA, nr.
181, 25-31 martie 1998.
393

Ion ST Basgan Un Inventator Roman Pentru Eternitate A6O PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ion ST Basgan Un Inventator Roman Pentru Eternitate A6O PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conf. univ. dr. ing./ec. GABRIEL I.

− doctor în inginerie mecanică

ION ŞT. BASGAN

Editura ION BASGAN Editura PERFORMANTICA

Editură acreditată de CNCSIS Bucureşti, 142/30.06.2003

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:

Ediţia a II-a revizuită şi adăugită.

Conf. univ. dr. ing./ec. Gabriel I. NĂSTASE

Predestinat să ofere ştiinţei şi tehnicii româneşti o serie de

bursier şi premiant. Înclinaţia sa spre studiu i-a permis să obţină reale

În esenţă, procedeul Basgan se bazează pe două principii:

chiar dacă solicitările mai marilor zilei nu au lipsit. Existenţa sa a fost

În aparenţă, părea un om dur, deoarece pentru el şi prezenţa

recunoaşterii activităţii sale creatoare şi deosebit de originale în

Conf. univ. dr. ing./ec. Gabriel I. Năstase

Am auzit de mult timp vorbindu-se despre Ion ªt. Basgan ºi

Românul Ion ªt. Basgan nu avea nici o ºansã. Orice tentativã

Numele BASGAN ridicã problema semnificaþiei sale ºi gãsim,

Bucureºti, 6 martie 1997

Prof.univ.dr.ing. Nicolae P. Leonãchescu

Mi-l amintesc pe Basgan, deseori… Un orgolios…timid, un

ºi ar fi fost hotãrâtã sã-i sune ºi la uºã…

unea în foraj: „De n-a ar fi iubirile...”. Obsedat de întrebarea (ºi cântecul):

„Asociaþia Economicã pentru Studiul Conjuncturii...”. Tot atunci a ajuns

Existã azi, în sfârºit, în Municipiul Focºani, oraºul în care

Bucureºti, 24 iunie 1997

Documentul atât de bine documentat şi valoros dedicat de dr.

Cercul Inginerilor Liberali „Vintilă Brătianu”. Cercul a fost denumit în

Pornind de la începutul secolului al 18-lea – Secolul

Marele belşug obţinut de SUA între 1983-2000 se datorează

Bucureşti, 21 iulie 2000

Petrolul sau „aurul negru” cum este uneori evocat metaforic

lor asemenea resurse. Acest aspect era valabil în condiţiile de atunci

Metoda a devenit în timp de notorietate mondială şi a permis să se

numele. El este reprezentantul de frunte al unei generaţii de

filmul ştiinţific; Toma Ionescu (1860 – 1926), creatorul rahianestezie

Trece un timp foarte îndelungat până când reuşesc ca fiul

De fiecare dată, Ion Şt. Basgan a reuşit cu abilitate, inteligenţă

Tot prin grija Fundaţiei „Ion Basgan” au fost lansate în

mi spune următoarele: Am primit un telefon după masă de la primul

înalt for. Având o întrevedere la el acasă, dumnealui mi l-a descris pe

îmbogăţeşte cu o personalitate remarcabilă ce face cinste ştiinţei

Bucureşti, 01 decembrie 2004

Scurtă istorie a industriei petroliere din România

Industria petrolieră din România, ca ramură dominantă în

Prezenţa acestora avea să impulsioneze creşterea producţiei

primele studii pentru construirea conductelor de petrol din districtul

tehnice cu mediul intern şi extern. Ca urmare, România a participat la

Personalităţi româneşti ale domeniului

La dezvoltarea industriei petroliere din România şi la

Ca şi colaborator frecvent al revistei Monitorul Petrolului

Ca inventator şi reprezentant de frunte a ingeniozităţii

aromatizării (obţinerea aromaticelor din petrol faţă de obţinerea lor din

datorii de război şi că, statul român are obligaţia să îi despăgubească pe

Perioada interbelică începea cu un bilanţ negativ datorat

străinătate se recunoştea capacitatea profesională şi gândirea economică

profesionale a specialiştilor din domeniu, dar şi a intereselor economice

ţărilor producătoare de ţiţei. În anul 1939 rafinăriile româneşti au supus

Andrei Drăgulănescu (1889 – 1946), specialist în foraj, a

Acest capitol – scurtă istorie a industriei petroliere din

ţară, prin care devenea principalul ei furnizor de produse agricole,

ECONOMIA MONDIALĂ, AMENINŢATĂ DE CREŞTEREA

• Ca şi în 1973, marii producători de ţiţei forţează creşterea