Sunteți pe pagina 1din 8

Cauze pentru aparitia familiei

monoparentale

Cauze
pentru aparitia familiei monoparentale

Familia monoparentala face referire la gospodariile formate


dintr-un singur parinte alaturi de copiii acestuia, situatie aparuta in
urma: unui divort, decesul unuia dintre parteneri, abandon familial,
o adoptie realizata de o persoana singura, cresterea copiilor in afara
casatoriei, viol, cupluri cu copii, necasatoriti; recunoasterea
copilului, nasterea precoce a unui copil fara ca mama sa se
casatoreasca cu tatal copilului, decizia unor femei de a avea un copil
in afara unei casatorii legale etc.

In acest subcapitol am hotarat sa descriu cele mai frecvente


cauze de aparitie a familiei monoparentale: divortul si nasterea
copiilor in afara casatoriei.

Devotamentul asupra ingrijirii copiilor se intalneste mai mult


la mame decat la tati pentru ca acestia ar trebui sa dovedeasca
capacitatea de parinte in timp ce calitatea de mama este o siguranta
nelipsita. Se considera ca barbatii cheltuiesc mai multi bani pe
consilierea psihologica in timp ce la femei predomina cheltuielile
materiale, de aceea familiile monoparentale au probleme economice
si de socializare mai mari in comparatie cu familiile complete. De
aici reiese faptul ca indeplinirea functiilor pe care societatea le cere
cu privire la familie este de nerezolvat pentru parintele ramas cu
copiii. In cadrul familiei fiecare membru are un loc si un rol bine
stabilit, iar functiile de baza ale familiei sunt indeplinite aproape
complet. Aceste functii bine stabilite asigura o desfasurare logica in
evolutia familiei. De fiecare data cand apar neregularitati sau
dezechilibre in familie, functiile acesteia ajung sa fie cauzele
principale ale dezorganizarii.
Ne mai existand contact fizic intre soti si limitarea
posibilitatii celui ramas alaturi de copii sa isi gaseasca o pereche,
care sa inteleaga si sa accepte imprejurarile in care se afla acesta,
reduce drastic functia sexuala si reproductiva.

Viata familiilor monoparentale este infuentata in mod direct


de probleme financiare. Un parinte singur se descurca mai greu si
face eforturi mari pentru a reusi sa mentina economia familiei pe un
plan de plutire. Bugetul este in dezechilibru total, pentru ca
veniturile parintelui variaza, iar cheltuielile sunt mari si trebuie sa
acopere toate nevoile familiei.

Culturalizarea are o importanta deosebita pentru ca este functia care


sta la baza procesului de educare al copiilor. Copilul este in proces
de culturalizare inca de la inceputul vietii. Familia reprezinta prima
lui resursa pentru ca ii ofera un izvor de modele care il vor ajuta mai
tarziu la integrarea lui in cultura societatii. De asemenea, important
este si cercul de prieteni din care face parte, copiii cu care se joaca,
cei cu care interactioneaza constituie o prima experienta de
extindere a orizontului cultural, dar si o treapta in formarea
comportamentului social.

Functia de socializare a fost afectata, din cauza lipsei unui


parinte copilul are de suferit, lipsa afectivitatii se simte oricat ar
incerca parintele ramas sa acopere urmele. Procesul educativ din
familie se inlocuieste treptat cu cel din sistemul scolar, pentru ca
parintele petrece mai putin timp cu copilul din cauza serviciului si
nevoilor financiare. Aceasta functie are ca scop integrarea eficienta
a copilului in societate, trasformarea lui ca individ, formarea si
dezvoltarea unei personalitati proprii.
„Decizia de a divorta reprezinta o incununare a unor relatii
interpersonale tensionate caracterizate prin ambivalenta,
insatisfactie si ostilitate. Un eveniment izolat va conduce la decizia
finala in legatura cu divortul. Acesta poate fi un abuz fizic, un abuz
de substanta, o problema financiara sau una de natura sexuala,
individul sau cuplul declansand un set de reactii in plan emotional
cognitiv si comportamental, reactii care nu sunt specifice si au un
caracter dizadaptiv.”[1]

In comparatie cu alte societati din Europa, Romania are una


dintre cele mai scazute rate ale divortialitatii de 32,7 la 160.000 de
oameni in anul 2006 in comparatie cu rata casatoriilor efectuate in
proportie de 146,6 la 160.000 de oameni. (Anexa 2) Grupa de varsta
a sotilor care divorteaza este cuprinsa intre 35-39 ani iar cea a
sotiilor intre 30-34 ani cu un total de familii divortate cu aceste
varsta cuprinsa de 2957 familii. (Anexa 7) „Rata divortialitatii in
municipiul Bucuresti a fost in mod constant de doua ori mai mare
decat media la nivel national si de 4-5 ori mai mare decat cea
inregistrata in judetele cu o divortialitate scazuta.”

Divortul reprezinta despartirea legala dintre soti. Sunt


cunoscute in intreaga lume trei tipuri principale de divort si anume:

-Divortul sanctiune prin care unul sau, in anumite cazuri,


amandoi partenerii sunt culpabilizati;

-Divortul constatare unde sentinta este data de faptul ca se


probeaza ca cei doi nu mai convietuiesc de multa vreme;

-Divortul prin consimtamantul reciproc, care presupune


declaratia ambilor soti ca nu mai vor sa fie impreuna.

Cauzele ce ar putea duce la divort sunt: insuficienta


cunoasterii initiale a partenerului, violenta in familie, lipsa
manifestarii afectiunii/infidelitate, lipsa de comunicare, neasumarea
responsabilitatilor casnice si familiale, educatia copiilor, nivelul de
intruire/sistemul de valori, viciile, dependenta de alcool/drog,
insuficienta mijloacelor materiale, incompatibilitate/nepotrivire de
caracter/interese diferite, influenta familiilor sotilor sau a grupurilor
de prieteni, cariera-prioritate in defavoarea obligatiilor familiale,
gelozie, imposibilitatea unuia dintre parteneri de a avea copii,
rutina, inexistenta propriei locuinte, starea de sanatate, conditia
detentiei, etc.

Un motiv intalnit destul de frecvent in desfacerea casatoriei


prin divort il constituie violenta si gelozia. „Specialistii apreciaza ca
violenta conjugala constituie, orice forma de agresiune, abuz sau
intimidare dirijata impotriva unui membru al caminului conjugal”[3].

Combinatia de gelozie exagerata, ura si suferinta, blamare,


umilire si violenta grava a partenerei caracterizeaza aproape fiecare
caz de divort, in care victima, daca nu are alte motivatii, renunta la
casatorie tocmai datorita conduitelor abuzive ale partenerului de
cuplu. Marile drame ale geloziei apar acolo unde sentimentele de
viata ale ambilor parteneri cauta un refugiu spre libertate. Divortul
are efect numai pentru viitor, inceteaza calitatea de sot, obligatia de
sprijin moral si de fidelitate, de intretinere intre fostii parteneri. In
urma desfacerii casatoriei legal, cel mai mult au de suferit copii in
situatiile in care acestia exista in urma acestei relatii deoarece au
nevoie de explicatii si informatii cu privire la schimbarile din viata
lor si vor o siguranta ca nu vor fi parasiti. Daca relatiia copilului a
fost buna cu ambii parinti, iar ruptura a avut loc fara stirea acestuia,
despartirea va fi mai greu de realizat deoarece suferinta va fi
nemarginita iar decizia de incredintare va fi foarte dificila, astfel
divortul are consecinte psihologice dramatice, putand sa duca uneori
la comportamente deviante ale copilului si se pot intinde pe termen
lung.

Copiii care au luat parte la divortul parintilor, atunci cand


ajung la maturitate inclina sa aiba un nivel mai scazut de educatie,
venituri mai mici, meserii mai putin insemnate decat cei care provin
din familii biparentale. Fetele tinere care au trecut prin experienta
despartirii parintilor se casatoresc sau au relatii de concubinaj
scurte, isi concep copiii foarte devreme, chiar din adolescenta.
Aceasta situatie mai este intalnita si la baieti. Copiii proveniti din
familii disimetrice au o mai mare predispozitie sa isi desfaca propriile
casatorii decat cei din familiile clasice.

In decizia de a divorta, rolul copilului are o importanta


majora. Astfel cea mai mare rata a divorturilor o ating cuplurile fara
copii, care ajung sa divorteze chiar dupa un an de casatorie. Alta
categorie include familia cu un copil, unde divortul apare dupa sapte
ani dupa casatorie. Astfel, cu cat numarul copiilor creste, optiunea
de a divorta scade.

Ajunsi in astfel de situatii, acesti copii nu reusesc sa


inteleaga situatia de separare, si nu pot sa aleaga pe unul din
parinti. Ei se simt vinovati pentru ceea ce se intampla, nu mai sunt
siguri pe sentimentele parintilor fata de ei, se tem de abandon, simt
ca nu mai sunt atat de importanti incat sa tina familia unita si se pot
inchide in ei. De aceea, adolescentii simt in mod frecvent furie si
rautate.

Timpul este cel care formeaza solidaritatea unui cuplu.


Acesta ajuta la acumularea experientei familiale, increderii si
devotamentului, prin acomodare si ajustare. In cazul rupturii
familiale tot timpul este cel care hotaraste, dar acum vine cu niste
etape: etapa de tensiune, incetarea relatiilor conjugale, parasirea –
o desfacere a vietii de familie, abandonul si in final divortul.

In urma divortului, pe cei doi ii incearca sentimente de


singuratate, de respingere, teama, esec, panica si indecizie. Divortul
reprezinta un nou inceput, un punct de plecare in reconstruirea
propriei vieti cat si o ocazie pentru gasirea unei relatii de implinire.
Familiile monoparentale formate din nasteri in afara
casatoriei sunt in crestere de aceea o putem numi ca fiind o cauza
la formarea grupului de parinte cu copii. Datele Institutului National
de Statistica arata ca intre anii 1990 si 2001, nasterile in afara
casatoriei au crescut de la 18,3% la 26,7%. Se considera ca numai
in anul 2001 s-au inregistrat 31.586 de nasterii in afara casatoriei
asta insemnand tot atatea familii monoparentale. Aceste nasteri
extra – maritale au loc in mediul cuplurilor consensuale care in
momentul de fata este destul de mic dar in crestere. ”O analiza a
nasterilor in afara casatoriei din anul 2001 arata faptu ca frecventa
lor relativa este mai mare la varstele tinere, sub 25 de ani, intarind
ideea ca o parte din nasterile extra maritale reprezinta un prim
eveniment al vietii de cuplu urmat de casatoria legala. Adolescentele
inregistreaza cele mai mari ponderi ale nasterilor in afara casatoriei
in totalul nasterilor: 95% in cazul fetelor de 15 ani, 80% in cazul
fetelor de 16 ani si 70% pentru cele de 17 ani. In acelasi timp,
Trebuie remarcat faptu ca exista un procent semnificativ(peste
15%) al nasterilor in afara casatoriei si pentru celelalte grupe de
varsta. De altfel, structura nasterilor dupa rangul nascutului viu
pentru femeile necasatorite s-a schimbat in ultimii ani, in sensul
scaderii nasterilor de rangul 1 si a cresterii nasterilor de rang
superior. In 2001, doar 54,2% dintre nasterile femeilor necasatorite
reprezentau o prima nastere. Restul mamelor necasatorite se aflau
deja la a doua nastere (23,3%), a treia (11,1%), a patra sau chiar
mai mult (11,3%). In concluzie, doar o parte din nasterile extra
maritale pot fi considerate un prim pas spre casatorie, restul raman
nasteri in cadrul familiilor monoparentale sau a cuplurilor
consensuale”[4]

Evolutia ponderii copiilor nascutii in afara casatoriei


O data cu recensamantul din anul 2002 au aparut si
informatii noi despre familiile monoparentale mai exact provenienta
persoanelor la grupuri consensuale. In anul 1992 in urma
recensamantului, numarul familiilor monoparentale erau cu 48%
mai ridicate decat in anul 1977, iar importanta lor in randul familiilor
a crescut de la 7,7% la 10,8%. In anul 1992 familiile monoparentale
inregistrau un numar de 464 de mii din care 82,6% erau formate
din grupul mama si copil iar 71% locuiau fara a mai avea o alta
persoana in gospodarie. Nasterile in randul femeilor cu un nivel de
educatie mai scazut sunt mai frecvente ca un rezultat „conjunctural”
la care persoanele cauta solutii de schimbare si nu rezultatul unei
alegeri pro-active a femeilor de a nu fi casatorite si de a avea
copii.”[5]
Irina, Holdevici, Valentina, Neacsu, 2006, pag.302)

Ioan, Mihailescu, 1999, pag.106

Correctional Service Canada, 1988, pag.3

Ionica, Berevoiescu, 2006, pag.56-57

Ionica, Berevoiescu, 2006, pag.58