Sunteți pe pagina 1din 3

Momente în istoria mecanicii

(Listă parţială)

Neculai Andrei
Research Institute for Informatics,
Center for Advanced Modeling and Optimization,
8-10, Averescu Avenue, Bucharest 1, Romania.
and
Academy of Romanian Scientists,
54, Splaiul Independentei, Bucharest 5, Romania.
E-mail: nandrei@ici.ro

Nume Realizări
Thales din Milet (624-546 iChr) Începutul filosofiei greceşti, a ştiinţei şi matematicii.
Pitogora din Samos (569-475 iChr) Teoria numerelor.
Democrit (470-380) Teoria atomistă.
Aristotel (384-322 iChr) Legile mişcării, principiul inerţiei.
Euclid (325-265 iChr) Sistematizarea geometriei.
Aristarch (320-250 iChr) Sugerarea sistemului heliocentric.
Arhimede (287-212 iChr) Hidrostatica, calculul infinitezimal.
Eratostene (276-196 iChr) Determinarea circumferinţei Terei.
Heron din Alexandria (10 -75) Maşini. Teoria pârghiilor. Statica. Turbina cu aburi.
Claudius Ptolemeu (85-165) Sugerarea sistemului geocentric.
Pappus din Alexandria (290-350) Centrul de gravitate, planul inclinat. (Almagest)
Leonardo da Vinci (1452-1519) Experimente asupra mişcării, legile frecării.
Nicolaus Copernicus (1473-1543) Precizarea sistemului heliocentric.
Tycho Brahe (1546-1601) Determinarea cu precizie a observaţiilor astronomice.
Galileo Galilei (1564-1642) Prima formă a legilor mecanicii.
Johann Kepler (1571-1630) Legile mişcării planetelor.
René Descartes (1596-1650) Conceptul de metodă, geometria analitică, unificarea dintre
geometrie şi algebră.
Gilles de Roberval (1602-1675) Legea compunerii forţelor.
Evangelista Torricelli (1608-1647) Barometru, vacuum.
Blaise Pascal (1623-1662) Hidrostatica, teoria probabilităţii.
Christiaan Huygens (1629-1695) Mişcarea pendulului, natura ondulatorie a luminii.
Robert Hooke (1635-1703) Legile elasticităţii.
Isaac Newton (1642-1727) Legile mecanicii, legea gravitaţiei, calculul diferenţial.
Gottfried von Leibniz (1646-1716) Calculul diferenţial şi integral.
Pierre Varignon (1654-1722) Statica.
Christopher Polhem (1661-1751) Mecanica aplicată industrial.
Johann Bernoulli (1667-1748) Principiul lucrului mecanic virtual.
Daniel Bernoulli (1700-1782) Teoria curgerii fluidelor.
Leonhard Euler (1707-1783) Studiul corpului rigid,mecanica solidelor, mecanica
fluidelor.
Jean D’Alambert (1717-1783) Conceptul de forţă,
Charles de Coulomb (1736-1806) Legile frecării, legea lui coulomb in electrostatică.
Joseph-Louis Lagrange (1736-1813) Mecanica analitică.
James Watt (1736-1819) Maşina cu aburi.
Joseph-Michael Montgolfier (1740- Balonul cu aer cald.
1810)

1
Pierre-Simon Laplace (1749-1827) Mecanica cerească.
Carl Friedrich Gauss (1777-1855) Geometria diferenţială.
Louis Poinsot (1777-1859) Mişcarea corpului rigid,sisteme de forţe.
Siméon Poisson (1781-1840) Legile de conservare in mecanică.
Augustin Cauchy (1789-1857) Teoria elasticităţii.
Michael Faraday (1791-1867) Conceptul de câmp.
Gustave de Coriolis (1792-1843) Forţa Coriolis.
Carl Jacobi (1804-1851) Ecuaţiile mişcării exprimate sub formă de ecuaţii cu
derivate parţiale.
William R. Hamilton (1805-1865) Sistemul canonic al ecuaţiilor mişcării.
Jean Foucault (1819-1868) Pendulul.
James Clerk Maxwell (1831-1879) Electromagnetism, mecanica statistică.
Ernst Mach (1838-1916) Principiul Mach, unde de şoc.
Ludwig Boltzmann (1844-1906) Mecanica statistică.
Sofia Kovalevsky (1850-1891) Integrabilitatea ecuaţiilor de mişcare a corpului rigid.
Henri Poincaré (1854-1912) Problema celor trei corpuri, teoria haosului.
Heinrich Rudolph Hertz (1857-1894) Legături ne-olonome, teoria macroscopică a câmpului
electromagnetic.
Max Planck (1858-1947) Quantizare.
Albert Einstein (1879-1955) Teoria relativităţii. Teoria deterministă a Naturii.

Contribuţia românească în mecanică


(Listă parţială)

Nume şi prenume Realizări


Gheorghe Asachi Primul profesor de matematici in limba romană pentru inginerie în
1788-1869 Moldova. A tradus lucrările matematicianului francez Etienne Bézout
(1730-1783), şi a elaborat lucrări proprii ca Elemente de matematică.
Dimitrie Asachi Este autorul (1841) a primei lucrări originale româneşti de matematici
1820-1868 superioare (asupra inversiunii seriilor) publicată la München. A scris
lucrarea Topografie sau elemente de inginerie (1857)
Elie Angelescu Primul profesor de mecanică raţională la Universitatea din Bucureşti.
1836-1882 A scris şi publicat două lucrări: Curs de algebră elementară (1869) şi
Curs de aritmetică raţională (2 vol. 1868, 1869)
Nicolae Coculescu Stabilitatea mişcării unui caz particular al problemei celor trei corpuri.
1866-1952 A publicat Curs de astronomie teoretică (1929).
Anton Davidoglu Studiul vibraţiilor, teoria ecuaţiilor integrale
1876-1958
Constantin Mironescu În 1885 a publicat lucrarea Formulele de rezistenţă ale lui Winkler
1850-1937 bazate pe experienţele lui Wöhler.
Spiru Haret Invariabilitatea axelor orbitelor planetare. A publicat Elemente de
1851-1912 trigonometrie (1873) şi Mecanica socială (1910).
Constantin Mănescu În 1893 a tipărit Curs de mecanică aplicată la rezistenţa materialelor
1852-1922 şi stabilitatea construcţiilor. Este prima lucrare valoroasă care tratează
aceste probleme.
Constantin Gogu Mecanica cerească. Studiul perturbaţiilor mişcării planetei Marte.
1854-1897
Anghel Saligny Inginer constructor. Proiectarea şi construcţia podurilor şi silozurilor cu
1854-1925 structură metalică, respectiv de beton armat.
Andrei Gheorghe Cursul său de mecanică raţională a apărut postum in 1947 cu titlul
Ioachimescu Mecanica raţională.
1868-1943
Simion Sanielevici În 1929 şi 1931 a publicat primul curs universitar de mecanică raţionaă
1870-1963 tipărit in româneşte în care se utilizează calculul vectorial. Corzile
vibrante.

2
Constantin Nicolau Problema celor trei corpuri.
1873-1942
Constantin Popovici Stabilitatea poziţiilor de echilibru şi a traiectoriilor planetelor.
1878-1956
Gheorghe Bratu Unul dintre fondatorii observatorului astronomic din Cluj, studiul
1881-1941 soluţiilor unui tip de ecuaţii integrale neliniare.
Traian Lalescu Ecuaţii integrale. Teoria matematică a aeroplanelor, pendului lui
1882-1929 Foucault
Victor Valcovici Mişcarea lichidelor, mişcarea solidului de dimensiuni finite, mişcarea
1885-1970 solidului cu masă variabilă. Creatorul hidrodinamicii şi al
aerodinamicii româneşti. Teoria elasticităţii. Extinderea universului.
Principiul aristotelic al relativităţii.
Octav Onicescu Mecanica statistică. Teoria relativităţii. Mecanica invariantă a
1892-1983 sistemelor mediilor continue. Mecanica ondulatorie.
Plăcinţeanu Ioan Mecanică raţională, teoria cuantelor.
1893-1960
Victor Marian Istoriograf pasionat mai ales a ceea ce s-a tipărit sau ceea ce a circulat
1896-1971 în Transilvania pană la jumătatea secolului al 19-lea. Între anii 1939 şi
1941 a tradus şi a adnotat complet Elementele lui Euclid după textul
grecesc restabilit de Johan Ludvig Heiberg (1854-1928). În 1956 a
tradus şi publicat Principiile matematice ale filiosofiei naturale a lui
Isaac Newton (1642-1727), după ediţia a treia tipărită la Londra în
1726.
Gheorghe Vrânceanu Grupuri de mişcare ale spaţiilor Riemann, interpretarea geometrică a
1900-1979 sistemelor neolonome din mecanică, geometrie diferenţială.
Mendel Haimovici Teoria elasticităţii, mecanica fluidelor, geometrie diferenţială.
1906-1973
Dumitru Ioan Mangeron Mecanica analitică.
1906-1991
Caius Iacob Părintele şcolii româneşti de mecanică şi mecanica fluidelor.
1912-1992
Ion Grindei Termoelasticitate.
1914-

Aprilie 29, 2009