Nr.

2//2019

Revistă de scriere creativă

Sumar

Rubricile revistei
Pagina

A fost odată ... ca niciodată 3

De la fiinţa necuvântătoare la personajul de text literar 7

Jocuri poetice 8

Ghid de scriere creativă. Textul parodic 10

Eseu literar 11

13

Un om, un loc, un personaj, o amintire... 18

Picături de amuzament 20

O carte şi nu numai... 21

Evenimente culturale 22

2
 A fost odată ...
Micile fabrici
Pe când avea zece ani, Andrei, un
băiat timid, dar plin de imaginaţie, a decis să
înfiinţeze propriul magazin. Acesta trebuia să
comercializeze limonadă. „Afacerea” (standul
pe care îl avea în faţa casei) începea să
meargă din ce în ce mai bine.
La un moment dat, vecinul său,
Mario, văzând că Andrei strânge bani fără să
muncească prea mult, s-a gândit să îşi
construiască un stand cu suc de portocale.
Amândouă micile fabrici au început
să fie pe placul trecătorilor şi al vecinilor de
pe acea stradă. Cu timpul, Andrei, energic şi
optimist ca întotdeauna, a început să îşi
modernizeze „magazinul”. Îl făcea cunoscut
punând afişe despre acesta pe stâlpi şi în
căsuţele poştale ale apropiaţilor. Observând
că mai mulţi trecători se opreau la standul cu
limonadă, Mario a copiat din nou ideea
băiatului, din dorinţa ca el să aibă mai mulţi
clienţi. Cu toate acestea, Andrei îi făcea
reclamă şi prietenului său, dar Mario rămânea
invidios pe ceea ce avea vecinul său.
Peste aproximativ şase ani, afacerile
deveniseră unele profitabile, extinzându-se în
tot oraşul. Acestea erau însă asemănătoare,
deoarece Mario nu se lăsase de obiceiul lui de
a fura ideile altora, iar Andrei era la fel de
cinstit cum se dovedise de la început.
Un an mai târziu, fabrica de suc de
portocale dăduse faliment. Motivul? Mario
copiase şi reţeta de limonadă a colegului său,
însă Andrei, vrând să îl ajute pe prietenul său,
a decis să-şi unească afacerea cu aceea a
... ca niciodată...
Aventura cuvintelor
A fost odată o seară ciudată în Lumea
Cuvintelor. Toate erau panicate şi alergau de
colo până colo prin foile dese ale Dicţionarului,
aşa i se mai spunea planetei lor. Chiar şi Calm
era agitat; să nu mai spun despre Linişte care
leşinase din cauza dezastrului ce urma să vină.
Dar ce se întâmplase? Informare anunţase că
se va produce un uriaş cutremur care le va
amesteca, stricând iremediabil ordinea
alfabetică. Era îngrozitor! Siguranţă şi Ordine
nu ştiau ce să mai facă, rolul lor fiind să îi
calmeze pe toţi.
Popescu Matei, clasa a VIII-a A
Deodată, Basm a intervenit pentru a-i ajuta:
- Cuvinte bune, calmaţi-vă! Toţi ştim că
binele învinge răul. Vă promit că voi găsi eu o
ieşire din această situaţie.
Dar cutremurul nu putea fi oprit decât de
Ovidiu, regele lor. Acesta era considerat
,,proprietarul planetei”.
Aşadar, Basm l-a chemat pe prietenul lui,
Poveste, şi au decis să străbată tot Dicţionarul.
S-au chinuit să-şi facă loc printre toate cuvintele
agitate şi au ajuns la marginea planetei. Era
3
vecinului şi să formeze FABRICA DE fabulos! Se spunea că niciun cuvânt nu reuşise
LIMONADĂ ŞI SUC DE PORTOCALE. până atunci să părăsească Dicţionarul. Basm şi
Olteanu Raluca, clasa a VIII-a B Poveste erau acum pe biroul lui Ovidiu care,
fiind convins că această carte este doar un
Eu şi Nancy Parker obiect inutil, voia să o arunce la gunoi, lucru
foarte grav pentru bietele cuvinte.
Într-o zi de vară ploioasă, mă plimbam Când băiatul a apucat dicţionarul, Basm a
plictisit până când m-am împiedicat de spus:
piciorul unei fete, dar ea m-a ajutat să mă - Hei, opreşte-te! Poţi să declanşezi o
ridic. Am recunoscut-o: era Nancy Parker şi catastrofă.
… am început să ne împrietenim. Eu ştiam că - Cum?!
ea avea 14 ani, că îi plăceau cărţile poliţiste, - Noi suntem cuvintele, locuitorii acestui
primite de la mătuşa ei, că nu-i plăcea sângele Dicţionar, iar tu ne vei distruge locuinţele.
şi că a fost angajată ca servitoare în casa Ovidiu a crezut că are halucinaţii, dar văzând
doamnei Bryce, unde a reuşit să afle lucruri insistenţa celor două cuvinte, băiatul s-a hotărât
suspecte, inclusiv că dumneaei era o să păstreze dicţionarul. Ba mai mult, Basm şi
impostoare. Poveste l-au convins să-l folosească pentru a-şi
Am invitat-o la un concert unde urma să îmbogăţi vocabularul.
merg cu Edi, cel mai bun prieten al meu, iar De atunci, cuvintele de pe planeta Dicţionar
ea a acceptat. Am informat-o cu privire la trăiesc în armonie cu regele lor, Ovidiu.
eveniment şi la ora 16:00 deja eram acolo. Spoială Claudiu, clasa a VI-a A
La un moment dat, a apărut un indian care
dansa ciudat, iar eu şi prietenul meu am
început să râdem de el până când acesta s-a O călătorie stranie
încruntat la noi.
Când evenimentul se apropia de sfârşit, eu Primăvara şi-a împrăştiat alaiul de flori,
şi Nancy am observat că Edi a dispărut şi l- înmiresmând fiecare colţ al naturii. Mă aflam în
am căutat în toată zona, dar fără succes. Până grădina intens colorată a bunicilor şi ţineam
la urmă, am sunat la Poliţie, dar nici oamenii strâns cartea fascinantă pe care o citeam cu
legii nu l-au găsit şi ne-au spus să fim liniştiţi nesaţ. Din când în când, vântul îmi răsfoia
că vor continua ancheta. mănunchiul de pagini, parcă şi el curios să vadă
Ajuns acasă, m-am gândit că Edi a fost ce avea să se întâmple mai departe.
răpit, iar pricipalul suspect era indianul, Pe când eram fascinată de aventuri,
deoarece se uitase urât la noi. Nancy era cu aveam impresia că sunt într-un cu totul alt
mine şi mi-a arătat un card care mi-a univers. Se pare că eram în lumea de gheaţă
dezvăluit identitatea şi locul de muncă ale numită Narnia. Aici fulgii năzdrăvani cădeau pe
acestuia. Ea mi-a povestit că ridicase cardul plapuma albă, iar marea nu mai era mare, ci doar
de pe trotuar şi a vrut să-l înapoieze o imensă oglindă în care să te poţi reflecta. În
bărbatului, dar el a dispărut în acelaşi timp cu timp ce mă plimbam în jurul oglinzii, am
Edi. De pe card am aflat că-l cheama Ahem şi observat o persoană necunoscută. Aceea, figura
lucra la un restaurant foarte cunoscut în străină, eram eu, cu părul prins într-un coc, cu
Galaţi.

4
 Când am ajuns în faţa localului, ne-am
ciocnit de un bărbat, cu un ,,cearşaf" indian
pe cap, deoarece aşa se purta în India, dacă
erai un om bun. În timp ce Nancy încerca să
se înţeleagă cu el, eu am observat că faţa i se
reflecta într-o băltoaca de apă şi mi-am dat
seama că este Ahem.
Iordan Iustina, clasa a V-a C
Noi l-am lăsat să plece şi am început să-l
urmărim. A ajuns la un bloc părăsit, din care
se auzeau ţipetele lui Edi. Ahem a rămas la
uşă ca să o păzească, aşa că am fost nevoiţi să
urcăm pe scara exterioară a clădirii, de unde
ne-am târât prin nişte căi de aerisire până la
camera unde era legat Edi şi l-am eliberat.
Am sunat la Poliţie şi Ahem a fost arestat.
Când am ajuns acasă, Nancy şi-a luat
rămas bun de la noi, pentru că trebuia să
plece, dar ne-a promis că o să ne mai viziteze.
Aceasta a fost cea mai bună zi din viaţa
mea!
Nechifor Andrei, clasa a VI-a A
ochi mari, buziţe roşii ca sângele, părul
strălucitor ca aurul şi cu o haină de blană şi
mătase, asortată cu fire de aur cusute în jurul
său.
Iordan Iustina, clasa a V-a C
Nu prea ştiam ce se întâmpla, dar am
realizat că subconştientul meu era prea captivat
de cartea minunată. Am continuat să visez cu
ochii deschişi până la finalul cărţii.
La un moment dat, a apărut cineva care
m-a salutat, spunându-mi că numele ei este
NIKI. Şi eu am procedat la fel, doar că i-am spus
că mă numesc Zoe. Din discuţiile purtate, mi-am
dat seama că aveam foarte multe lucruri în
comun. Din păcate, a trebuit să ne despărţim,
căci călătoria subconştientului meu se sfârşise.
Mi-a plăcut foarte mult această aventură,
dar am rămas cu întrebarea: „Oare Niki era un
personaj sau o persoană reală?”
Iordan Iustina, clasa a V-a C
Aventura cuvintelor
La şcoală, era o zi liniştită. Înaintea orei de
limba şi literatura română, am deschis manualul
şi am observat că are o pagină goală. Nu ştiu de
unde apăruse. Nu o mai văzusem. Am încercat
să scriu ceva pe ea, dar, când am pus stiloul pe
hârtie, m-am teleportat în manualul meu de
limba română.
5
 Spre casă, am plecat!
După ore, eu şi Ştefan am plecat spre
casă, părăsind şcoala care ne îmbrăţişase cu
învăţătură.
Deodată, colegul meu a venit cu o
idee care era pe cale să ne mângâie creierul.
A propus să ne întrecem forţele într-o cursă
de alergat. Am acceptat provocarea sportivă
şi am luat-o împreună pe calea mai lungă.
Copacii cântau cu crengile lor lipsite
de bunii prieteni, frunzele. Pe când noi
fugeam de parcă am fi vrut să câştigăm un
maraton, Ştefan s-a împiedicat de o piatră,
care avea o inimă nemiloasă. Eram aproape
de sfârşitul micii noastre competiţii, menită
să ne demonstreze abilităţile la alergat.
Puteam să îl ajut pe Ştefan sau să îl las şi să
câştig cursa. Nu-mi puteam totuşi abandona
prietenul la greu... L-am ajutat pe concurent
să se ridice şi am lăsat întrecerea improvizată
deoparte, ca să nu ne mai enerveze.
Ceea ce am învăţat este că: „O
competiţie nu trebuie să distrugă prietenia
adevărată!”
Bandrabur Georgio, clasa a V-a C
Eram speriată şi uimită în acelaşi timp. Aş
fi vrut să explorez universul cărţii, dar am auzit
sunetul clopoţelului. Pauza se terminase. Trebuia
să mă întorc în banca mea. Am încercat, dar, în
loc să ies eu, au ieşit cuvintele. Manualul avea
acum doar imagini. Voiam să plec, dar nu
puteam. Cuvintele încercau să se întoarcă în
manual, dar nu ştiau cum. Ce situaţie!
Popescu Matei, clasa a VIII-a A
La un moment dat, au găsit acea pagină
goală şi au reuşit să intre, iar eu am putut să ies.
Noroc că nu venise doamna profesoară!
De atunci, îmi răsfoiesc manualul de limba
română cu mare atenţie. Nu vreau să mai fiu
prizonieră sau să devin personaj în cine ştie ce
operă care nu-mi place.
Pechianu Maria, clasa a VI-a A
Iordan Iustina, clasa a V-a C
6
 Bună! Eu sunt regina sau matca. Am un
regim special. Sunt însoţită de o suită de
albine ce alcătuiesc garda mea personală.
Acestea mă îngrijesc, mă hrănesc, mă
spală, mă protejează şi îmi fac loc oriunde
merg să mă pot mişca în voie ca să depun
ouă, cam 1500 zilnic. Apoi, curăţă locul
din jurul meu, astfel încât să pot să-mi
îndeplinesc misiunea foarte importantă,
aceea de a asigura urmaşi, fără de care
stupul nu ar putea exista.

Aripa de mătase

Într-o zi, în stupul auriu, matca îşi lovise una dintre aripi.Toţi locuitorii stupului erau
îngrijoraţi de acest fapt. Câţiva soldaţi o ajutară să meargă la Doctorul Acuşor. Acesta îi spuse
Reginei că aripa nu se mai poate vindeca.Vestea o sperie, dar unul dintre soldaţi reuşi să o
calmeze.
În stup exista o albină bătrână şi înţeleaptă, pe nume Polonel. Matca, fiind prietenă cu
aceasta, i-a cerut ajutorul. Bătrâna îi spuse că trebuie să ajungă pe Tărâmul de Mătase.
Emoţionată, matca a întrebat cum poate ajunge acolo. Polonel i-a spus cu sinceritate că are de
mers două sute de kilometri.
Regina stupului s-a gândit că i-ar fi de folos nişte prieteni şi atunci a apelat la furnica
Firmiturica, greierele Cântăcel, cărăbuşul Somnorel şi la albina Hugo.Toţi s-au echipat şi au
pornit la drum.
Au ajuns prima dată în Regatul Dulce, unde au fost puşi să facă nişte dulciuri pentru a
trece mai departe, apoi au străbătut ţinutul Desertul de Zăpadă, unde li s-a ordonat de către
Ariciul de Zăpadă să facă o gaură în care să pună apă pentru ca el să bea şi pentru a se răcori.
Următorul ţinut a fost Lacul de Foc. Acolo, pentru a le permite să-şi urmeze traseul, spiritele de
foc le-au cerut să aducă o găleată de lavă. În final, au ajuns pe Tărâmul de Mătase. Pentru a-şi
face bine aripa, matca şi prietenii săi au fost supuşi unei alte probe, aceea de a face un cocon.
Peste câteva ore, maiestuosul păianjen de mătase i-a reparat aripa frumoasei regine.
La întoarcere au luat-o pe o scurtătură, aşa că nu s-au mai întâlnit cu altcineva. Fiecare a
ajuns acasă: Firmiturica, în muşuroi, Cântăcel sub Frunza lui, cărăbuşul Somnorel, sub cele două
ciuperci mici, iar matca cu Hugo, în stupul lor plin de fericire şi urale că regina lor este bine.
Ştefan Rareş-Andrei, clasa a V-a C

7
Ramuri goale bat în geam,
Oala mare fierbe în cuptor.
Macină un vânt de iarnă,
Încropind un cântec nou.
Ninge-afară ca-n poveşti,
Iarna vine ca un fulger,
Anotimp de sticlă şi de ger.
Bariţ David-Andrei, clasa a V-a C
Ei! Iarăşi ne-am regăsit!
Mult timp am mai tânjit!
Ieri cu ploaie a roit,
Neaua picurând ne-ncetinit.
Eu mă bucur c-am venit!
Sorcova v-a şi vestit,
Ca-ntr-un colind nesfârşit,
Un an nou cu chiuit.
Iordan Iustina, clasa a V-a C
E iarnă şi ninge frumos,
Mâine va fi un ger nemilos!
Iarna a venit pe crivăţ călare,
Ninge şi azi, va ninge şi mâine,
E farmecul iernii, aşa se spune!
Spune şi mama, spune şi tata
Că acum iarna se zbate de zor.
Uite cum fulgii s-aruncă în zbor!
Dănilă Antonio-Claudiu, clasa a V-a C
Este iarnă iar afară.
Mare e zăpada!
Iarna e frumoasă,
Neaua albă ca mătasea
Este îngheţată.
Săniuţa fuge veselă
Cu o groază de copii pe ea.
Ura! Iarna-i bucuria mea!
Ionel Ştefan, clasa a V-a C
Enervarea nu te va cuprinde!
Mai stai! Să vezi la ce mă refer!
Inima ta creşte flori înverzite;
Nu contează dacă este-n cer.
Eu pot să văd inima ta,
Sufletul tău de poet,
Că nu mai găsim oameni ca dumneata,
Unde inima le bate ca un atlet.
Bandrabur Georgio, clasa a V-a C
Eşti al nostru poet român,
Minuni tu ai spus pe pământ.
Ion Creangă ţi-a fost prieten bun.
Ne-ai îndrumat prin luceafărul pur.
Eminovici era numele tău;
Să fii patriot ţi-a plăcut mereu.
Cu Veronica tu ai fost,
Umblând pe lângă plopii fără soţ.
Baltă Alexia, clasa a V-a C
România este o ţară specială!
O îndrăgesc!
Munţii Făgăraşului, Munţii Bucovinei îi
iubesc.
În minunata Românie locuiesc.
Nu cânt fără drag
Imnul românesc.
Aici în România fericit trăiesc!
Baltă Alexia, clasa a V-a C
8
Lui Eminescu

Din universul îngheţat,

Priveşti pe-a ta „mireasă”
Ce-ţi cântă imnuri ne-ncetat
Cu slova ta aleasă.

Tu, cel mai mare Voievod,

Ce domini universul,
Eşti cel mai drag dintre poeţi,
Ce mângâi doar cu versul.

De priveşti bolta cea albastră

Şi pe-al ei Luceafăr sfânt,
Vezi pe domnul Eminescu,
Strălucind pe-acest Pământ.

Sonu Vlad, clasa a V-a B

Autoportret

Salut! Sunt Iustina!

Mi se spune şi Iasmina.
Uneori sunt criticată,
Alteori sunt admirată
Cum c-aş fi copilăroasă;
Eu (spun sincer!) sunt frumoasă!
La cei unsprezece anişori,
Am ochii căprui ca scoarţa de măceş
Şi buzele ca fructul de cireş.
Brunet e părul meu,
Frumos şi drept mereu.
Sunt bună
Şi asta toţi pot s-o spună.
Preţuindu-i mult,
Părinţii mă iubesc
Şi în dragoste mă cresc.
Iordan Iustina, clasa a V-a C

9
 Ce este parodia?

Parodia este o specie literară, o creaţie artistică ironică. Aceasta apelează la teme şi
motive foarte cunoscute pe care le plasează într-un alt context, conferindu-le o semnificaţie
diferită. Termenul provine din greacă şi înseamnă „cântec distorsionat/contrafăcut”.
Se urmăreşte realizarea unui efect comic prin punerea unor personaje familiare în situaţii
inedite. De regulă, se păstrează numele acestora pentru a evoca figurile eroilor iniţiali.

Cum scrii un text parodic?

 Alege o temă, un motiv, o situaţie sau un personaj foarte cunoscut!

 Identifică un aspect care ar putea deveni ţinta ironiei sau a comicului.
 Recreează contextul spaţio-temporal al acţiunii din opera sursă.
 Modifică trăsăturile personajelor sau/şi relaţiile dintre acestea, păstrând însă numele,
pentru ca ele să poată fi uşor recunoscute.
 Operează şi alte schimbări la nivelul acţiunii, al obiectivelor participanţilor la
întâmplări, astfel încât noua interpretare să prindă contur.
 Poţi proceda conform modelului următor:

Legenda calului troian

Ulise – eroul înţelept
Calul troian- strategia prin care personajul
reuşeşte să aducă victoria aheilor după un
război îndelungat.
Mijlocul de pătrundere e unul rudimentar
(un cal de lemn uriaş).
Adversarii – locuitorii cetăţii Troia, cei care
o furaseră pe frumoasa Elena.
Spaţiul şi timpul – în vechea Eladă, la
porţile cetăţii Troia.
Succes!
Ulise – copilul curios, inventiv
Calul troian – o modalitate prin care piciul
obţine accesul într-un loc interzis (o cameră
încuiată, o bibliotecă pe care nu o poate
deschide, un dulap).
Mijlocul îl reprezintă un gadget, un
dispozitiv modern (cameră de filmat
camuflată, telefon, reportofon etc.).
Adversarii – părinţii prea neîncrezători în
puterea copilului de a înţelege lumea (pe tată
îl cheamă Paris).
Spaţiul şi timpul – într-un apartament din
..................................., în zilele noastre.

10
 Minunata lume a sclipiciului

Sclipiciul... o joacă de copii! Nu și după ce veți asculta ce am de spus...

Probabil că atunci când spuneți ,,sclipici'' vă gândiți la arca lui Noe. Atât de multe culori,
forme, dimensiuni (avem de unde
alege!) și totuși sclipiciul este și un fel
de Fata Morgana. Adică îl poți confunda
oricând cu o stea, cu o lumină sau cu o
sclipire plăcută.
Și dacă vă spun că sclipiciul e ca
sabia lui Damocles? Adică odata ce l-ai
atins, riști să nu mai scapi de el.
Și cel mai probabil considerați
că sclipiciul, alături de unicorni
(evident), este călcâiul lui Ahile pentru
micile prințese. Și totuși, câți dintre voi
ați folosit ieri la educație tehnologică
pietre sclipitoare și sclipici propriu-zis?
Recunoaşteti!...
Dar sclipiciul e ca o pasare Ţîrdea Denisa-Andreea, clasa a V-a C
Phoenix, scapi de el la calendele
grecești. Ba chiar cred că acela care a inventat sclipiciul merita magna cum laude, pentru că a
conceput ceva atât de rezistent.
Să lăsăm însă gluma deoparte și să trecem la filozofie... Sclipiciul este ca bunătatea, se
împrăștie peste toți oamenii și, cu toate acestea, la un moment dat nu știi unde a dispărut. Acest
fapt ni se datorează nouă, căci lumea aparent mică este plină de răutate. Și totuși, fiecare faptă
bună e ca o stea: când o realizezi, simți că plutești, când o uiți, îți pierzi sclipirea.
Reversul medaliei este tot atât de credibil. Bunătatea însăşi e ca sclipiciul, ,,odata ce se
revarsă din sufletul nostru, nu mai poate fi oprită. Se răspândește neîncetat, din om în om, acest
lucru strălucitor, sclipicios și minunat"...
Acum că am dezbătut aceasta temă de la Alfa la Omega, să trecem la credite: mulțumesc
,,Minunea in 365 de zile" că m-ai făcut să descopăr povestea de necrezut a sclipiciului .
Dar stai!... Vreau să văd dacă am avut dreptate la începutul lucrării... Mai considerați
sclipiciul o joacă de copii?
Hîncu Ana Maria, clasa a VII-a B

11
 Tărâmul „fericit”

Imaginează-ţi că eşti un copil mic... de şase ani. Te-a supărat ceva sau cineva şi vrei să îţi
distragi mintea. Te ridici din ghemul pe care l-ai făcut, îţi ştergi lacrimile de pe obraji şi te
trezeşti într-o pădure cu copaci din vată de zahăr. Ce să vezi! Ninge cu fulgi de ciocolată!
Nu-i aşa că este fumos? Uite ce strălucitoare e apa! Ah, şi mirosul acela de mandarine...
Hmm... Ce ciudat, totuşi! Nici urmă de vreun animal. În fine, după o lungă explorare a
acestei păduri magice, descoperi o ciupercă. Dar nu orice tip de ciupercă. Una atât de mare, încât,
dacă ai sta sub ea, ai crede că eşti sub un acoperiş.
Dintr-un anumit motiv, simţi nevoia
să te caţări pe ea. Deci asta ai făcut. Aparent,
ciuperca funcţionează ca o trambulină. Aşa!
Uite cât de sus poţi să sari! Ce amuzant e!
„Încep să ameţesc”. Dar tu sari din ce
în ce mai sus. Acum poţi vedea toată
pădurea, iar fulgii încep să cadă şi mai
puternic pe capul tău. Nu mai simţi nici
mirosul de mandarine; ba chiar, simţi că nu
mai poţi respira.
„Vreau acasă!” Dar... uită-te cât de
sus eşti acum! Să sari de la înălţimea asta pe
pământ nu ar fi o alegere prea înţeleaptă.
Soarele colorat începe să apară; iar acum eşti
doar tu singur cu stelele întunecate şi cu
gândurile tale.
Imaginează-ţi însă că o asemenea
ciupercă ar reprezenta drogurile; restul îţi
poţi da singur seama ce întruchipează. Aş putea să adaug încă un strop de dramatism, spunând că
acel copil de şase ani ai fi tu.
Dar mie mi se pare mai
important să evidenţiez
separarea dintre tine şi tu, cel de
şase ani. Totuşi, am o întrebare:
Ar fi tu, cel de şase ani,
mândru de tine?

Badache Oana, clasa a VIII-a B

Ţîrdea Denisa-Andreea, clasa a V-a C

12
 Nunta împărătească – Călin (file din poveste) de Mihai Eminescu

Popoiu Daria, clasa a VII-a B

Crăiasa din poveşti

Frăţilă Sabina, clasa a VIII-a A

13
 Ce te legeni...
de Mihai Eminescu

Popescu Matei, clasa a VIII-a A

14
Freamăt de codru
de Mihai Eminescu

Popa Remus, clasa a VI-a A

Melancolie
de Mihai Eminescu

Călin Giulia Maria, clasa a VI-a A

15
după Două loturi de Ion Luca Caragiale

Rusu Roberto, clasa a VII-a B 16

după Două loturi de Ion Luca Caragiale (continuare)

Rusu Roberto, clasa a VII-a B

17
 Lupul Basmatic

Toţi au auzit câte ceva despre lup, despre lupul cenuşiu, un animal sălbatic, dar puţini au
auzit de Lupul Basmatic.

Este un personaj negativ, în majoritatea

cazurilor, iar dacă vă întrebaţi…,da, este aceeaşi
persoană în fiecare poveste. Un ,,actor” bine plătit
de autorii de basme, Lupul Basmatic are blana
deasă şi aspră, încât nimeni nu o poate reproduce
(este aranjată de o coafeză din Franţa) şi are
ghearele bine ascuţite, făcute chiar de o
manichiuristă vestită. În unele basme, are ochii
Popescu Matei, clasa a VIII-a A albaştri, în altele, verzi sau căprui, deoarece poartă
lentile de contact. Pe lângă abdomenul bine lucrat la sală, acesta are nişte picioare de invidiat. În
basme, Lupul este mereu rău, necinstit sau egoist, însă, în realitate, este bun şi îi răsplăteşte, în
fiecare an, pe colindători.
Aşadar, Lupul nu este ceea ce pare, nu-i aşa?
Spoială Claudiu, clasa a VI-a A

Un zmeu aparte

Zmeul este unul dintre cele mai de temut

personaje negative. V-aţi închipuit vreodată această
bestie cu braţele mari şi puternice, cu picioarele
groase ca un trunchi de copac şi cu trupul gigantic,
având complet altă alură?
Eu, da! De multe ori, mi l-am imaginat ca
fiind un spiriduş cu părul roz, cu ochii albaştri ca ai
unui unicorn, cu mâinile şi picioarele cele mari şi
Popescu Matei, clasa a VIII-a A
puternice transformate în nişte crenguţe, care cad,
dacă le pune prea mult în mişcare. Şi să nu uităm de buzdugan, care acum este o delicioasă acadea.
Coman Roberta, clasa a VI-a A

18
 Prințesa Toamna

Către sfârșitul lunii august Prințesa Toamnei își făcu apariția ca o fata morgana
neașteptată.Totuși, peste câteva zile, soarele își revӑrsӑ din nou strӑlucirea deasupra pӑmȃntului, ca
o pânză a Penelopei peste primele iviri ale toamnei. Ca un veritabil călcâi al lui Ahile, micile
viețuitoare necuvântătoare pӑreau urmărite de așa-zisa sabie a lui Damocles aparținȃnd inevitabilei
ierni. Acestea ȋşi pregăteau culcușurile pentru anotimpul rece.
Varietatea de frunze simula
bine-cunoscuta arcӑ a lui Noe într-un
ocean de culori. Multitudinea frunzelor
care împovărau pământul se asemăna
cu furcile caudine.
Marea de verdeaţă se
îngălbenea. Florile se aplecau sărutând
pământul. Copacii dezgoliți se
transformau treptat, după căderea
frunzelor, în turnuri de fildeș ale
vreunei pӑsӑri rӑtӑcite pe meleaguri
strӑine. Lacrimile lui Septembrie udau
Ţîrdea Denisa-Andreea, clasa a V-a C
pământul acompaniind vântul Barbă
Albastră, care devenea un măr al discordiei dintre cer și pământ. Curȃnd, Toamna avea sӑ
pӑrӑseascӑ pământul cu pași repezi, făcând loc Crăiesei Zăpezii, natura comportându-se ca o pasăre
Pheonix sub pătura de Zăpadă.
Obreja Beatrice-Gabriela, clasa a VII-a B

Pantera

Poate vă întrebaţi de ce am ales să descriu un obiect cu nume de fiinţă. Pentru că a fost

pentru mine o jucărie minunată. Am primit-o, acum şase ani, de la colega mamei, Mariana, pe care
o îndrăgeam, deoarece îmi făcea mereu clătite. „Pantera” a fost porecla pe care i-am dat-o, pentru
că părea dintr-o poveste. Avea o coadă strălucitoare ca soarele şi ochii negri ca un telescop. Se
adăugau un corp nici prea gras, nici prea slab şi patru lăbuţe moi, dar puternice. De departe arăta ca
o pisică mai mare, cu o privire uşor înspăimântătoare.
Desigur, vă întrebaţi la ce o foloseam! Ei bine, nu v-aş putea da un răspuns concret,
deoarece seara eu doar o aşezam aproape de perna mea, iar dimineaţa îşi relua locul obişnuit. Era ca
un animal de companie, din moment ce pe atunci nu aveam nici frate, nici soră. Pentru mine
devenise extrem de importantă, fiindcă, într-un fel, parcă avea viaţă şi noaptea mă păzea ca şi cum
aş fi fost un rege, iar inamicii erau gata să mă atace în orice clipă.
Era un obiect cu forţa unei fiinţe, căci mi se pare că de la ea am învăţat să zâmbesc uneori şi
să mă încrunt alteori...
Bariţ David-Andrei, clasa a V-a C

19
 LA AMBASADA PRIMĂVERII

− Salut! Astăzi von discuta cu ambasadorul Primăverii,

Ghiocelul!
− Bună ziua, domnule Ghiocel!
− Salutări din partea mea, dulce domnişoară! Îmi puteţi spune
Firicel.
− Astăzi vă vom lua un interviu, dacă sunteţi de acord să ne
răspundeţi la câteva întrebări.
− Cu mare plăcere mă voi supune întrebărilor dumneavoastră!
− Excelenţa Voastră, celelalte flori vă invidiază, pentru că sunteţi
prima dintre florile lunii martie?
− Din fericire, chiar mă încurajează să fiu bucuros în continuare
şi să nu ţin seama de părerile celor invidioşi.
− Foarte drăguţ din partea lor! Aveţi una sau, poate, chiar mai
multe flori preferate ale primăverii?
− Da! Chiar am! Îmi încântă privirea laleaua, zambila şi narcisa.
Ele sunt cele mai bune prietene ale mele datorită faptului că se
poartă frumos cu mine şi nu mă invidiază, aşa că nu răspândesc
zvonuri despre mine, ca alte flori. Bineînţeles că mai sunt şi
alte surate pe care le apreciez.
− Vă deranjează vorbele urâte, Excelenţa Voastră?
− Mă afectează foarte puţin. De obicei, uit de acestea datorită
prietenilor mei.
− Stimate domunel Firicel, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a
răspunde întrebărilor noastre şi sperăm să vă mai avem alături
şi altă dată.
− Poate îi veţi lua un interviu şi lalelei. Cu siguranţă ar fi fericită!
La revedere!
Baltă Alexia-Maria, clasa a V-a C

20
 O CARTE ŞI NU NUMAI...

Main course-ul ,, Cititorul din peşteră”

Ingrediente:
- un copil;
- mai multe sau mai puţine cărţi proaspete, după fiecare gust;
- 10- 15 marinari;
- un Anibalector;
- 500 ml de apă;
- 70 g de aventură;
-10 g de tristeţe;
- o linguriţă de frică;
- câteva frunze de prietenie şi puţin sacrificiu.
Pregătire: 5 minute
Preparare: 4 zile
Mod de preparare:
Într-un castron, punem apa, copilul, marinarii şi cărţile, apoi amestecăm încet 1 minut.
Adăugăm cele 70 g de aventură şi cele 10 g de tristeţe. Pentru ca sosul să nu fie greţos, adăugăm
linguriţa de frică. După aceea, prăjim, la
foc mic, Anibalectorul într-o baie de ulei
imaginară. Când este gata, îl aşezăm pe o
farfurie-insulă, adăugăm sosul şi,
bineînţeles, frunzele de prietenie şi puţin
sacrificiu.
După ce mâncaţi acest main course, vă
asigur că pofta voastră de citit va creşte.
Poftă bună!

Pepelea Alin Cristian, clasa a VI-a A

21
 Eminescu – trecut, prezent
şi viitor a fost activitatea
desfăşurată în cadrul C.D.I., la
care au participat elevi ai clasei
a V-a C. La împlinirea a 169 de
ani de la naşterea marelui poet,
învăţăceii s-au implicat în
tentativa de a descoperi, prin
lectură şi proiecte tematice,
aspecte memorabile ale creaţiei
şi ale existenţei scriitorului.

În final, elevii au citit

acrostihuri dedicate memoriei
poetului, secvenţă ce a prefaţat
momentul ultim al întrunirii: audiţia
cântecului Doinei şi al lui Ion Aldea
Teodorovici, Eminescu.
Astfel, într-o atmosferă
relaxantă, copiii şi-au exprimat încă
o dată preţuirea pentru cel care va
rămâne Luceafărul poeziei
româneşti.

22
,,UMOR, IRONIE ŞI NARAŢIUNE” (scrierea unui text parodic)

După lectura fabulei „Greierele şi furnica” de La Fontaine şi a textului parodic cu

acelaşi titlu, scris de Marin Sorescu, elevii au identificat caracteristicile parodiei.
Plecând de la basmul „Cenuşăreasa” şi aplicând metoda ,,Creionul vorbitor”, ei au
selectat elementele textului original care ar putea să fie păstrate şi pe cele pe care ar trebui
să le schimbe pentru a obţine o operă cu acţiunea desfăşurată în sec. al XXI-lea, având efect
comic.
Grupaţi câte patru, elevii au redactat apoi texte parodice, pe care le-au citit pe ,,scaunul
autorului”.

23
 Mulţumim tuturor celor care şi-au adus contribuţia la realizarea
revistei, subscriind afirmaţiei „Viitorul este suma paşilor pe care îi
faci, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs”. (Henri Coandă).

Colectivul de redacţie:

Pechianu Maria Iasmina – clasa a VI-a A

Hîncu Ana-Maria – clasa a VII-a B

Iordan Iustina – clasa a V-a C

Popescu Matei Ştefan – clasa a VIII-a A Colaboratori:

Prof. Bâzu Lenuţa
Săvinuţă Adelina – clasa a VIII-a A Prof. Enciu Cateluţa

Coordonatori:
Prof. Cohal Carmen
Prof. Popescu Doina Elena

Grafica:

 Coperta I şi fundalul - Popescu Tehnoredactare:

Matei Ştefan, clasa a VIII-a A
Prof. Popescu Doina Elena
 Coperta a IV-a – Matei Andreea
Alexandra, clasa a VIII-a A Coman Roberta – clasa a VI-a A

Hîncu Ana-Maria – clasa a VII-a B

Corectură:

Prof. Cohal Carmen

Prof. Popescu Doina Elena

24
25