Hei!

Întâi de toate, vreau să-ți mulțumesc, în numele echipei Grile-Admitere.ro,

pentru descărcarea acestui interviu, al patrulea din seria noastră.

Dacă dai admiterea la medicină, e foarte probabil ca totul să fie o nebuloasă

pentru tine:

- Cât de grele vor fi grilele?

- Cât ar trebui să învăț ca să fiu sigur că intru la buget?
- Cum se presupune că ar trebui să învăț eu, la virgulă, sute de pagini la
biologie și fizică sau chimie, plus 3 materii pentru Bac?!
- Ar trebui să merg la simulare?
- Trebuie să învăț grilele sau materia?

Tocmai de aceea, credem că elevii care dau la medicină au nevoie de

repere. Au nevoie de modelul și sfaturile unor oameni care nu doar că au
reușit, dar au și excelat.

Deși avem peste 15.000 utilizatori pe platformă și suntem online de aproape

5 ani, este prima dată când am început o serie de mini-interviuri cu actuali
mediciniști care au luat note foarte mari la admitere.
Întrebările pe care le-am adresat sunt trimise de comunitatea
Grile-Admitere.ro, care au completat un chestionar numit „Ce l-ai întreba pe
un medicinist care a luat peste 9,80 la admitere?”.

Această serie cuprinde interviuri cu mediciniști din diverse orașe, iar

astăzi discutăm cu Florina Monea, studentă în anul I la Carol Davila la
momentul redactării acestui interviu (iunie 2018).

Am primit peste 200 de întrebări, le-am sortat, am surprins esența și am

identificat cele mai arzătoare 29 de întrebări ale viitorilor mediciniști.

Astăzi, te invit să pătrunzi în mintea Florinei, care a obținut 98 puncte la

examenul de admitere la Facultatea de Medicină din cadrul UMF Carol Davi-
la.

Sport la citit,
Mihai
1. În primul rând, vreau să te întreb: „De ce medicina?”. Cum ai ales
drumul acesta?

De ce medicina? În primul rând, e un domeniu care promite

foarte mult, se descoperă în fiecare zi lucruri noi și cred că e
greu să te plictisești, plus că nu poți fi mai aproape de viață în
niciun alt domeniu.

Mi-a plăcut în școală de când am început să studiez biologia

și mi-am dorit să citesc mai mult și cumva, așa, în timp, s-a
cristalizat intenția mea de a alege acest drum. E vorba și de
dorința de a ajuta, de a face bine, dar și de dorința mea de a
descoperi cât mai mult despre funcționarea corpului uman,
care mă fascinează.

2. Ok. Foarte mulți dintre elevi au întrebat, când au auzit „98”: „Care
este secretul tău?”. Știm că este vorba de mult efort, dar ce anume
crezi că a fost factorul definitoriu?
Secretul e să-ți placă și să înveți logic. Cam așa aș rezuma.
Am observat că o informație care e înregistrată de creier
împreună cu niște argumente (chestia aia e responsabilă
de asta pentru că...) se reține pe termen lung. E ca și cum
ai scoate informația dintr-un sertar și fiecare informație ar fi
legată de multe altele și le-ar scoate și pe ele. Să conectezi,
să înțelegi că organismul e un întreg și că nu funcționează pe
capitole, ca în manual. Și unde nu înțelegi, să întrebi, sau să
citești mai mult din altă sursă.

3. Pentru că examenele diferă de la o facultate la alta, aș vrea să te în-

treb care sunt materiile la care ai dat admiterea, la Carol Davila.
La biologie și chimie.

4. Iată cea mai mare curiozitate a viitorilor medi-

ciniști: „Când te-ai apucat să înveți?”.

În clasa a 11-a. Trebuie să recunosc că e mult mai util să

începi într-a 11-a, pentru că așa ai șansa să îți repeți infor-
mația, ai timp să te perfecționezi și ai posibilitatea să participi
la 2 simulări. Mi se par extrem de bune simulările, pentru că
sunt obiective și îți arată unde mai ai de lucru, la ce nivel te
situezi.
5. Și cum arăta o zi din viața ta? Câte ore/pagini învățai zilnic? Ai în-
vățat constant, sau ai avut și anumiți timpi morți?

Nu aveam un obiectiv de genul azi 10 pagini, mâine 20. În-

vățam cât de mult puteam în funcție și de programul de la
școală și de starea mea. Am învățat constant, de obicei îmi
stabileam un capitol sau o parte dintr-un capitol pentru o
săptămână. Timpi morți erau când nu mă ajuta organismul...
pentru că nu aveam grijă să dorm suficient și nu era prea ok.
Deci sfat de scris mare pe perete, dormiți suficient și aveți
grijă de sănătate.

6. Foarte mulți se întreabă cum ar putea să învețe

mai repede, să înțeleagă mai bine materia și să o rețină pentru mai mult
timp. Tu cum ai reușit? Ai putea să ne împărtășești din metodele și teh-
nicile tale de învățare?

Eu desenez mult pentru că simt că așa pot integra materia

mai ușor. Fac asta și acum la facultate, pentru că o schemă
scrisă cu propriile cuvinte poate exprima mai mult decât
copierea unui paragraf până înveți „poezia”.

Multe grile, întrebări, probleme la chimie – ideea e să pui

creierul la treabă, să poată jongla cu informația acumulată.
Mnemonicele mai sunt de ajutor la unele lucruri pe care simți
că nu le poți reține sau care sunt asemănătoare și nu vrei să
le încurci. Și nu în ultimul rând, simțul observației face minuni
cu manualul de biologie. Atenție la orice informație ce poate fi dedusă din imagini, tabele.

Nu vă blocați în text, ci încercați să integrați informația în context. De ce e poliurie în dia-

bet? De ce are hipotensiune cel cu Addison? Puneți-vă întrebări.

7. Cât de des recapitulai și cum te testai? Făceai grile? Și dacă da, cât
de mult te-au ajutat acestea?
Cam la o săptămână, uneori la două, în ultimele luni de două
ori pe săptămână făceam grile. Teste mari, de 60-100 de în-
trebări. Ajută, pentru că te obișnuiești să recunoști informația
și capeți viteză și, din nou, acea atenție și simțul observației,
extrem de utile la admitere.

Te salvează de greșelile acelea stupide în care nu ai citit bine

etc. M-au ajutat testele de 60 de biologie cu 40 de chimie și
cronometrat. Așa aveam o perspectivă realistă și știam cum
stau. Ca sfat, încercați să vă familiarizați și cu bulinuțele de
completat. La admitere, și ele necesită timp.
8. Ai ales să înveți singură, sau ai făcut și meditații? De asemenea, te-ai
rezumat la manuale, sau ai folosit și alte surse?
Am făcut și meditații pentru că e important să te îndrume
cineva, să îți imprime un ritm de învățare și de lucru. Am cu-
noscut persoane care sunt împotriva meditațiilor, dar trebuie
să spun că nu-ți cedează nimeni din inteligența lui.

Profesorul nu poate să învețe el pentru tine, dar poate să fie

sincer cu tine, să-ți dea de lucru, să te evalueze și să-ți ex-
plice suplimentar față de ce se face la școală. Am preferat să
mă rezum la manuale, doar acolo unde un mecanism nu e
explicat foarte detaliat am cautat pe internet să mă lămuresc,
dar de bază e bibliografia de examen.

9. Cum a fost să înveți în paralel și pentru admitere, și pentru BAC?

Sincer, nu am insistat mult pe BAC, pentru că la București cel

puțin știam că nu e esențial să iau o notă foarte mare la BAC
pentru a intra la UMF. A fost greu cu matematica la mine,
pentru că nu îmi plăcea, iar la română m-am pregătit mai mult
pe finalul clasei a 12-a. Obositoare combinația de bac și ad-
mitere, dar am reușit să îmi gestionez timpul și energia până
la urmă.

10. Cu toții știm cât de grea e viața unui elev în

clasa a XII-a, și atunci e firesc să ne întrebăm:
„Există viață (socială) înainte de admitere?”. Ai reușit să te împarți între
învățat și familie, prieteni, iubit...?

E destul de greu să te împarți. Familia m-a susținut și asta e

grozav. Prietenii, chiar dacă nu foarte mulți, te ajută să te mai
relaxezi, să te bucuri de momente de respiro. Într-adevăr,
uneori sacrifici timpul tău personal (am avut petreceri la care
nu m-am dus, sau weekend-uri când nu am făcut nimic altce-
va decât să învăț), dar nu a fost așa tot timpul.

Însă știu că am citit la un moment dat, la cineva mai deștept

ca mine, că fiecare își asumă sacrificiile pe care le poate face
în funcție de cât de mult își dorește să atingă un obiectiv.
Viața socială nu ar trebui să fie ceva înscris în tipare. Dacă ție îți e suficient să ieși la film
o dată pe lună e ok. Dacă ai nevoie să ieși în fiecare săptămână undeva, fă-o, dar ideea
e să fie doar alegerile tale și să ți le asumi. Eu, de exemplu, mergeam la teatru cât de
des puteam și aveam altă energie după o comedie bună.
11. Cum ai reușit să te motivezi pentru a învăța atât de mult, mai ales în
momentele acelea când pur și simplu simți că nu mai poți?
În momentele acelea, când am simțit că nu mai pot, m-am
oprit, am făcut un pas în spate și m-am gândit dacă eu chiar
vreau asta. Și dacă da, de ce? Și îți răspunzi singur și o iei de
la capăt.

E în joc timpul tău pierdut și trebuie să fii sincer cu tine când

faci astfel de alegeri, nu e bine să vrei o carieră dacă nu-ți
place nimic la ea. Dacă-ți place, o să treci peste momentele
grele și o să îți spui că vrei să ajungi acolo. Eu am vrut să
ajung mai aproape de viață, de oameni, de răspunsurile la
propriile întrebări. Și dacă fac acum un bilanț cu ce e bun și ce e rău la medicină, ies în
câștig, deci cred că a meritat să depun efort.

12. Spune-ne, te rog, cât de mare a fost stresul și cum ai reușit să

manageriezi frica de eșec, pe care o avem cu toții.
A fost mult stres. Nu știu dacă pot spune că am manageriat
eficient frica de eșec pentru că am simțit-o pe tot parcur-
sul pregătirii mele. Cred că toată lumea o resimte, dar eu
cel puțin am încercat doar să fac eșecul să pară mai puțin
înspăimântător, ca să nu las teama asta să mă afecteze.
Cred că m-am gândit că și dacă nu intru la facultate nu e un
capăt de țară, adică am încercat să nu mă las copleșită.

13. Dar examenul cum ți s-a părut? Sau, dacă

vrei, examenele. Te-ai simțit pregătit? Ai reușit să
te încadrezi în timp?
Am avut emoții foarte mari, dar au fost constructive. Știam că am făcut tot ce a ținut de
mine și că depinde de starea mea din ziua respectivă. Din acest punct de vedere trebuie
să recunosc că e nevoie să te organizezi din timp, să nu rămâi cu lucruri nerepetate, să
ai timp să reiei informația.

E foarte important ca atunci când ajung în ultimele luni

de pregătire, cei care vor să dea admiterea, să facă teste
cronometrat. Pe mine m-a ajutat mult pentru că inițial nu mă
încadram în timp, și exersând am început să fac acele
conexiuni in minte mai repede.
14. Cum este viața ca medicinist? A meritat tot efortul?

E grea, dar frumoasă. Depinde pe care dintre cele două ești

dispus să o vezi mai mult. E greu în sesiune. E șocul ăla că
nu ai mai învățat niciodată așa de mult într-un timp relativ
scurt, iar unele lucruri nu îți plac sau poate ți se par plictisi-
toare.

Sunt și multe lucruri frumoase la facultate. De exemplu, unii

profesori sunt dispuși să discute cu tine liber dacă ești inte-
resat de un domeniu anume, există multe proiecte în care te
poți implica, activități extra desfășurate de departamentele
din SSMB. Poți cunoaște și oameni care au aceleași pasiuni ca și tine și e loc și de viață
socială dacă te organizezi bine cu timpul.

E mult de muncă și toată lumea mi-a spus că primii 3 ani sunt cei mai dificili, mai ales că
e mai multă teorie și mai puțină practică, dar cine e obișnuit să îmbine utilul cu plăcutul
se va descurca, zic eu. Și dacă îți place așa, în mare, ce înveți (nu prea are cum să îți
placă tot, din păcate), devine mai ușor.

15. Te-au ajutat în facultate materiile învățate pentru admitere?

Da, cu siguranță, dar se adaugă mult mai mult și îți poți ex-
plica niște lucruri pe care nu le înțelegeai înainte. Mai ales
la fiziologie, biochimie îmi amintesc ce am învățat și leg
cunoștințele mai vechi de cele noi și e mult mai ușor.

Cumva, trebuie să ai o bază de la care să pornești și trebuie

să ai deja oarecum și un stil de învățare și un ritm de lucru.
Poate că nu sunt valabile chiar sută la sută din informațiile din
manualele de admitere, dar te ajută să ai o imagine de
ansamblu și să nu pornești chiar de la zero. La liceu învățam
din perspectiva celor două materii, biologie și chimie, acum procese din corpul uman
sunt dezvoltate din mai multe puncte de vedere. Aflii că la baza anatomiei și a fiziologiei
stă și genetica, poți explica fiziologia cu biochimie etc.

16. Ai vrea, pe final, să le transmiți ceva colegilor care dau anul acesta
admiterea la medicină?
Îi sfătuiesc să se gândească foarte bine dacă vor asta pentru că ce e de învățat pentru
admitere e 5% din ce cantitate de informații vor avea de învățat în prima sesiune. Să
aleagă facultatea doar dacă e dorința lor. Nu a părinților, profesorilor, nu pentru poziția
socială etc.
Dacă nu le place, nu vor putea să se motiveze când le va fi greu. Dacă sunt hotărâți, să
muncească mult și să își amintească mereu că fac asta pentru că le place. Să aibă, pe
de altă parte, încredere în ei și în capacitățile lor și să nu se lase doborâți de stres. Cum-
va, cu toate că e dificil de gestionat, admiterea la facultate e o etapă prin care trebuie să
treci și dacă vor fi admiși, își vor aminti cu zâmbetul pe buze perioada asta, chiar dacă a
fost grea.

Ai ajuns la final. Sperăm că a fost o lectură plăcută și că ai tras concluzii

benefice pentru tine de aici!

Echipa Grile-Admitere.ro îți urează mult succes în continuare.

Fii pe fază, pentru că urmează interviuri noi!