Alexandru Lapusneanul

“Alexandru Lapusneanul” este prima nuvela istorica din literatura romana, fiind
considerata o capodopera a speciei si un model pentru toti scriitorii care au urmat. Aceasta a
fost publicata in primul numar al revistei “Dacia literara” si ilustreaza toate principiile
enuntate de Mihail Kogalniceanu in articolul “Introductie”, aparut in aceeasi revista. Ulterior,
nuvela a fost publicata in volumul “Pacatele tineretilor”, aparut in anul 1857.

Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei cu acelasi nume, fiind un

personaj eponim. Din punct de vedere a; curentului literar, Lapusneanul este un personaj
romantic deoarece are calitati exceptionale. El intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud.

Daca statutul social al lui Lapusneanul este unul superior, conferit de calitatea sa de
domnitor, nu se poate spune acelasi lucru despre statutul sau moral. Disimulat si razbunator,
foloseste pretexte sau viclenii pentru a pedepsi boierii, neiertand pe nimeni care sta in calea
sa. Principalele trasaturi ale sale sunt cruzimea, hotararea, viclenia, disimularea, inteligenta.
De asemenea, este un bun cunoscator al psihologiei umane. Toate acestea se potrivesc cu
statutul sau psihologic de lider si tiran. George Calinescu l-a numit un “criminal fanatic”
deoarece a fost capabil sa participe la uciderea a 47 de boieri si mai mult, la realizarea unei
piramide din capetele lor, in functie de rangul acestora. Aceste calitati si defecte puternice
sunt puse in lumina de conflictul nuvelei si contureaza imaginea unui “damnat” roman.

Una dintre principalele trasaturi ale acestui personaj este hotararea de a avea putere
domneasca.

O prima secventa semnificativa pentru ilustrarea acestei trasaturi este cea in care
voda da un raspuns soliei trimisa de Stefan Tomsa. Boierii i-au cerut sa se intoarca de unde a
venit pentru ca ei nu il vor si tara nu-l iubeste. Raspunsul lui Lapusneanul este ferm: “daca
voi nu ma vreti, eu va vreu”. El adauga ca se va intoarce “ori cu voia, ori faraa voia voastra”.
Hotararea lui de a se intoarce si dorinta lui de razbunare sunt cele care stau la baza intrigii.

O a doua secventa semnificativa pentru ilustrarea acestei trasaturi este plasata in

inceputul capitolului al II-lea. Lapusneanul guverneaza Moldova prin teroare, lichidand orice
posibila revolta. El da drumul armatei pamantene, platind o armata de mercenari, incendiaza
cetatile si ucide o serie de boieri, iar altora le confisca averile. Toate acestea arata inca o data
cat de mare era dorinta lui de a ajunge domnitor si cat de determinat era sa pastreze aceasta
functie.

Titlul este format dintr-un substantiv propriu ce desemneaza personajul principal al

nuvelei (personaj eponim). Acesta intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, fiind un
personaj romantic, prin excelenta. El este construit din contraste (antiteze) si are o psihologie
caracterizata de calitati si defecte puternice.

Conflictul este puternic si pune in lumina personalitatea puternica a personajului

principal. Spre deosebire de alte nuvele, nu exista un conflict interior. Principalul conflict este
exterior si se incadreaza in sfera politicii. Lapusneanul lupta pentru acapararea puterii si
diminuarea influentei boieresti. In general, in istorie, impunerea autoritatii domnitorului in
fata oligarhiei boieresti a fost, in secolul al XVI-lea, un factor de progres, dar mijloacele
folosite de Lapusneanul tineau mai degraba de Evul Mediu. Totusi se poate vorbi de un fel de
motivatie personala nascuta idn dorinta de razbunare a lui Lapunseanul.

Un motiv secundar apare intre domnitor si Motoc, iar un alt conflict este cel social intre
boieri si popor. Toate aceste conflicte au la baza niste antiteze ce sunt specifice
romantismului.

In concluzie, fiind inzestrat cu trasaturi exceptionale si actionand in situatii exceptionale,

Alexandru Lapusneanul este un personaj romantic. El reprezinta tipul domnitorului crud si
tiran, construit din contraste, a carui trasatura dominanta este cruzimea.