Sunteți pe pagina 1din 2

Conflictul se desfasoara pe mai multe planuri, fiind dominant conflictul exterior de ordin

social dintre Ion si Vasile Baciu, intrucat Baciu nu-l considera vrednic de a-i fi ginere
deoarece este sarac, el il ofenseaza la hora duminicala, umilindu-l in fata comunitatii
intrucat il numeste talhar, hot, fleandura si sarantoc.Intre Ion si George Bulbuc
deoarece ambii vor sa se insoare cu Ana, pe de alta parte cei doi flacai sunt perceputi
ca lideri ai satului si-si disputa intaietatea si din acest punct de vedere, George fiind
vazut ca lider material,iar Ion drept lider spiritual. Alte conflicte apar intre invatator si
preotul Belciug, conflict care are la baza vanitatea celor doi reprezentanti ai
intelectualitatii satesti. Conflictul dintre Ion si Simion Lungu apare deoarece flacaul taie
o brazda din pamantul lui Simion preferand sa fie inchis decat sa renunte la ea. Apare si
un conflict in familia protagnistului intrucat acesta isi acuza parintii ca i-au pierdut
pamanturile si l-au condamnat la saracie. Intre Ana si Vasile Baciu care este incapabil
s-o iubeasca intrucat o considera vinovata de moartea sotiei sale, dar mai ales ca
trebuie sa-si cioparteasca pamanturile pe zestrea fetei, care nici nu era foarte frumoasa.
Conflicele interioare reflectate, mai ales, la nivelul lui Ion care oscileaza intre cele doua
patimi care-l domina, conducandu-l la dezumanizare.
Un prim conflict exterior mocnit între George şi Ion izbucneşte la cârciuma lui Avrum şi cei
doi se iau la bătaie. Fapta lui Ion stârneşte mânia preotului Belciug, care îl ceartă pe flăcău
în faţa satului, la slujba din biserică. Naratorul omniscient introspectează starea interioară a
lui Ion, căruia „îi ardeau obrajii şi tot sufletul de ruşine şi necaz”, dar familia Herdelea era „cu
trup şi suflet de partea lui Ion”, atitudine ce amplifică antipatia preotului, care îl suspecta pe
învăţător că „umblă să-i sape şi să-i ştirbească autoritatea” în sat, motiv care declanşează
conflictul dintre cei doi.

Supărat de dojana preotului, Ion lucrează pământul cu îndârjire şi, într-un gest nechibzuit,
intră cu o brazdă în delniţa lui Simion Lungu, ceea ce iscă un conflict şi o încăierare. În
procesul lui Ion cu Simion Lungu, pentru o palmă de pământ, se implică învăţătorul Herdelea,
care-i întocmeşte flăcăului o plângere adresată ministrului Justiţiei. Întrucât se teme să se
amestece într-un conflict cu preotul Belciug, care dorea condamnarea lui Ion, memoriul este
scris de fiica învăţătorului.

Conflictul principal
Conflictul principal al romanului constă în lupta pentru pământ, Ion fiind convins că averea i-
ar fi conferit respectul celorlalţi şi nimeni n-ar mai fi avut curaj să-l jignească, de aceea este
mai hotărât ca oricând să pună mâna pe zestrea Anei. Încordat la maxim, Ion este nerăbdător
să se însoare cu fata lui Vasile Baciu, dar acesta nu vrea să i-o dea cu niciun chip. Soluţia
vine de la tânărul Titu Herdelea, care, impresionat de zbuciumul flăcăului, îl îndeamnă cu
nonşalanţă să-l silească.

Ion răsuflă uşurat şi-i vine ideea s-o necinstească pe Ana, plan pe care şi-l pune în practică
până la ultimul detaliu. Reuşita flăcăului se sprijină şi pe faptul că Ana este îndrăgostită de
el, deşi George Bulbuc îi făcea curte, fiind agreat şi de Vasile Baciu. Tânăra îl primeşte pe
Ion în fiecare noapte până când flăcăul este convins că fata rămăsese însărcinată, după care
o părăseşte, în aşteptarea reacţiei lui Vasile Baciu.

După tocmeli, ameninţări şi jigniri îndelungate, Vasile Baciu consimte să-i dea Anei ca zestre
„toate pământurile şi amândouă casele, cerând doar să fie scrise, după cununie, pe numele
amândurora”, conflictul fiind aparent rezolvat cu sprijinul direct al preotului, care speră să se
aleagă şi el cu ceva, mai ales că cel mai scump vis al său este să construiască o biserică
nouă.

Nunta lui Ion are loc după Paşte şi ţine trei zile, după obicei, naşi fiind Zaharia şi Maria
Herdelea. Pentru că Ana este gravidă şi nu poate juca, o alege druşcă (fată care însoţeşte
mireasa, având anumite atribuţii în ceremonia nunţii) pe Florica şi Ion este măcinat de
conflictul interior între pasiunea pentru frumoasa fată şi patima pentru pământ, redat prin
monolog interior: „Adică ce ar fi oare dacă aş lua pe Florica şi am fugi amândoi în lume, să
scap de urâţenia asta? [...] Şi să rămân tot calic... pentru o muiere!...”. De altfel, Ion îşi dă
seama, pentru prima oară, aşa cum observă naratorul omniscient, că „împreună cu pământul
trebuie să primească şi pe Ana”, care-i părea o străină, „cu ochii pierduţi în cap de plâns, cu
obrajii gălbejiţi, cu pete cenuşii” şi cu care nu mai schimbase nicio vorbă de luni de zile.

Conflictul central îl constituie lupta aprigă pentru avere, într-o lume în care statutul social al
omului este stabilit în funcţie de pământul sau starea materială a fiecăruia, fapt ce justifică
acţiunile personajelor.