Predică Duminica a III-a după Rusalii ( Despre grijile vieții)

„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga
vouă” (Mt. 6, 33}

Preacuvioși părinți, iubiți credincioși

Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi, cuprinde multe învățături folositoare
sufletului. În aceste învățături evanghelice ale Mântuitorului nostru, vedem mai întâi cum
trebuie să fie sufletul omului, pentru ca să nu-l stăpânească patima iubirii de argint. Apoi
dumnezeiescul Învățător înalță inima omenească de la grijile față de lucrurile pământești,
care frământă adesea atât de mult, și aprinde în suflet încrederea desăvârșită în iubirea
și purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru om.

Duminica a III-a după Pogorârea Sfântului Duh, reprezintă o stăruitoare chemare

din partea Mântuitorului ca, mai înainte de a ne îngriji de cele ale trupului, să căutăm ceea
ce-i este cel mai mult de trebuinţă sufletului: împărăţia cerurilor. Mântuitorul Hristos vrea
să întărească încrederea oamenilor în providenţă, arătându-ne mâna lui Dumnezeu în
conducerea lumii. El ne îndeamnă să nu ne încredem prea mult în ştiinţa şi puterea
noastră, ci, căutând Împărăţia lui Dumnezeu, să ne bazăm pe darul ce vine, în mod sigur,
de la Părintele luminilor (cf. Mt. 6, 33).

,,Și a zis Domnul: luminătorul trupului este ochiul: de va fi ochiul tău curat, tot
trupul tău va fi luminat” (Mt. 6,22)

Hristos ne vorbeşte prin asemănări pe înţelesul nostru, ca să înţelegem. Ochiul

este cel mai delicat și cel mai însemnat al trupului omenesc. El este întocmai ca o fereastră
prin care omul privește în lumea înconjurătoare și ia cunoștință de tot ce există. Prin
„ochi” înţelegem aici nu numai simţul vederii, ci şi mintea, priceperea. Căci spune Sfântul
Ioan Gură de Aur: „Ceea ce este ochiul pentru trup, aceea este mintea pentru suflet. După
cum atunci când ochii sunt orbiţi, cea mai mare parte a lucrării celorlalte mădulare este
pierdută, pentru că li s-a stins lumina, tot aşa şi când mintea este stricată, sufletul se
1
umple de nenumărate rele. După cum cel ce stârpeşte izvorul a secat şi râul, tot astfel cel
care strică mintea a tulburat toată osteneala sufletului în lumea aceasta...” (Omilii la
Matei, XX, 3). Astfel, dacă mintea e simplă, în suflet e lumină; dacă mintea este vicleană,
în suflet va fi întuneric. De aceea se zice că ochiul este lumina trupului și că de va fi ochiul
tău curat, adică sănătos, tot trupul tău va fi luminat.

,,Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care
e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult!” (Mt. 6,23)

Prin ochi, după cum am spus, se înțelege mintea omului, fiindcă mintea primește
ceea ce vede și aude, iar trupul, potrivit stării de lumină sau întuneric ce se găsește în
mintea omului, pornește fie spre fapte luminoase, spre fapte bune, fie spre fapte
întunecate, spre fapte rele și urâte. Când mintea omului va cugeta neîncetat la lucrurile
rele, faptele omului, fără îndoială, vor fi și ele pângărite și rele, pentru că mintea
povățuiește, mintea cârmuiește, iar faptele urmează comanda minții. Cum sunt gândurile
minții, așa sunt și faptele omului.

Prin ochi noi privim lumea, dar suntem şi priviţi. Starea sufletească a omului se
dezvăluie, astfel, în mare măsură prin privire. Bunătatea sau răutatea, lumina sau
întunericul, înţelepciunea sau prostia se pot vedea, aşadar, prin intermediul ochiului.

Proorocul Avacum (aprox. 600 î. Hr.) are un cuvânt inspirat, în legătură cu acesta
„Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să vadă răul...” (1, 13). Este vorba de ochii lui Dumnezeu,
care priveşte şi ne priveşte cu atâta îngăduinţă, învăţând de aici că şi noi trebuie să privim
în acest mod pe cei din jur, încercând a vedea, pe cât omeneşte posibil, numai ce este
bun, având, astfel, o privire încurajatoare, tonifiantă, nu tot timpul critică, demolatoare,
descurajatoare.

Toţi sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi se sileau pururea la păzirea minţii, căci ştiau că
fără această sfântă lucrare nimic nu poate spori omul pe calea poruncilor lui Dumnezeu.
De aceea, se cade nouă a ne păzi mintea de gînduri şi imaginaţii rele, aducîndu-ne aminte
de Mântuitorul nostru Iisus Hristos care zice: Privegheaţi în toată vremea, rugîndu-vă

2
(Luca 21, 36). Şi iarăşi: Privegheaţi, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul cînd vine Fiul Omului
(Matei 25, 13). La fel Sfîntul Apostol Petru ne îndeamnă la trezvie şi la paza minţii, zicând:
Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutînd pe cine
să înghită (I Petru 5, 8).

Iubiți credincioși,

Domnul Hristos ne-a făcut să înțelegem că în cuvintele acestea este vorba despre
un povățuitor și un povățuit, adică despre minte și trup, ca să nu ne înșelăm și să gândim
că vom putea dărui mintea noastră lui Dumnezeu, iar trupul nostru deșertăciunilor, slujind
astfel la doi stăpâni, El a zis în continuare: ,,Nimeni nu poate să slujească la doi domni,
căci sau pe unul îl va urâ și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va
disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona” ( Mt. 6, 24).

„Mamona” este un cuvânt sirian, care în traducere înseamnă „avuţie, tezaur”, iar
în contextul acestui verset este înţeles ca „demon al banului, al avariţiei, al egoismului, al
posesiunilor materiale” (†Bartolomeu Anania).

Mântuitorul ne îndeamnă să nu fim duplicitari, cu două feţe, să zicem una şi să

facem două. Să ne declarăm, adică, fii ai lui Dumnezeu, să părem a fi interesaţi de cele
sufleteşti, iar în ascuns să ne preocupe banii, funcţiile, mâncarea, hainele luxoase şi altele
asemenea. În acest context, ne amintim de acea înţeleaptă zicală populară care sună aşa:
„Ori vorbeşte cum ţi-e portul, ori te poartă cum ţi-e vorba”, adică „fii sincer, nu te dedubla:
dacă în sufletul tău nu eşti preocupat de cele duhovniceşti, nu încerca să pari a fi; dacă
eşti pătimaș după cele ale pântecelui, recunoaşte deschis! Nu poţi fii în două locuri
deodată.

Când omul este preocupat numai de îmbrăcăminte, hrană şi băutură, el uită

menirea sa pe pământ. În inima acestui om, cuvântul lui Dumnezeu nu aduce roadă.
Mântuitorul nostru spune că „grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul
lui Dumnezeu şi-l face neroditor” (Mt. 13, 22). Adică dacă un om foarte preocupat de
Mamona şi de bogăţiile ei, dacă se întâmplă să-l primească, cuvântul nu rodeşte în el,

3
pentru că grijile, preocuparea pentru lumea aceasta, pentru avere, pentru bogăţii face ca
cuvântul să moară, să se distrugă în sufletul lui, să se piardă, să fie înăbuşit, să n-aibă nici
o putere, să n-aducă nicio roadă.

Banii sunt prima ispită cu care diavolul îi ispitește pe oameni. Iov a fost bogat, dar
n-a fost rob lui Mamona; nu era stăpânit de Mamona, ci-l stăpânea; era stăpân, nu rob.
Stăpânea toate averile lui, ca şi cum ar fi fost administratorul unor averi străine; aşa le
stăpânea. Nu numai că nu răpea averile altora, ci chiar pe ale sale le dădea celor nevoiaşi.
Şi, ceea ce-i mai minunat, este că nici nu se bucura de averile sale; el însuşi a arătat-o,
spunând: „De m-aş fi bucurat de multa avuţie pe care am avut-o”. De aceea nici n-a plâns
când a pierdut-o.

Apostolul Pavel ne spune că ,,rădăcina tuturor răutăților este iubirea de argint,

pe care unii, poftind-o, s-au rătăcit de la credință și s-au străpuns cu multe dureri” (I Tim.
6, 10). Iar dragostea este rădăcina tuturor bunătăților. Dragostea este rădăcina, iar
ramurile, florile și roadele ei sunt faptele bune. Dorința lui Dumnezeu este ca omul să se
îngrijească întâi de cele dumnezeiești, nu de cele pământești; ca să slujească lui
Dumnezeu, nu lui Mamona, fiindcă grijile noastre, fără ajutorul lui Dumnezeu, sunt
zadarnice, căci Dumnezeu este cel ce le face pe toate.

Iubiți credincioși,

Concluzia Evangheliei de astăzi este cuprinsă într-o singură frază: “Căutați mai
întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă“ (Matei
6, 33). Zadarnic ne ostenim zi și noapte pentru cele trecătoare. În zadar alergăm fără rost
după lucruri nefolositoare care pier odată cu noi. Ba uneori nici somn nu avem, nici
sfintele sărbători nu le mai ținem, nici la biserică nu găsim timp să mergem, nici acasă nu
ne rugăm, nici cărți sfinte nu citim, nici pe cei bolnavi nu-i cercetăm, nici de moartea cea
grabnică și de judecata lui Dumnezeu nu ne mai aducem aminte. Toți dorim cât mai multe.
Toți visăm averi, cinste, sănătate și viață fericită. Dar de faptele creștinești, de rugăciune,
de iertare, de pocăință și de Dumnezeu aproape toți uităm. Să ne întoarcem din nou la
Dumnezeu, la rugăciune, la lucrarea faptelor bune. Dumnezeu ne așteaptă.
4
 Să nu ne mai mândrim cu mintea noastră, să nu ne punem nădejdea în mâinile
noastre, nici în viața aceasta trecătoare. Ci numai în Dumnezeu să credem, în El să
nădăjduim, Lui numai să I ne închinăm, la Biserica lui Hristos să mergem cât mai des și
prin pocăință și viață creștinească să lucrăm ogorul mântuirii noastre.

Săptămâna viitoare, pe data de 12 iulie, când se face pomenirea Sfintei Icoane

Prodromiţa, făcătoare de minuni, care se află la Muntele Athos, mănăstirea noastră își
serbează al II-lea hram. Activitațile cu ocazia hramului se vor desfășura după cum
urmează:

Joi, 11 iulie, ora 18:00 în sala Iustin Moisescu, Ansamblul Mitropolitan Iași –
Conferința ,,Primele imagini creștine”, invitat fiind Prof. Vasile Manea, urmand apoi ca la
ora 22:00 să începem Privegherea închinată Icoanei Maicii Domnului Prodromița. Sfânta
Liturghie va fi oficiată de Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al
Europei de Nord.

Vineri 12 iulie, la ora 18:00, tot în Sala Iustin Moisescu din cadrul Ansamblului
Mitropolitan Iași, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de
Nord va susține Conferința publică intitulată ,,Maica Domnului este printre noi. Sensurile
icoanei închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.

Apoi duminică, 14 iulie,ora 18:00 în Biserica mănăstirii se va desfășura o

cateheză, având ca team ”Sfânta Liturghie, izvorul vieții”. O scurtă explicare a sf. Liturghii
urmată de întrebări și răspunsuri.

Mulțumind lui Dumnezeu pentru această frumoasă zi, să primim cuvintele Lui
pline de bunătate, să ascultăm de El, care ne spune ,,Veniți, învățați de la Mine, că sunt
blând și smerit cu unima”, ca să fim învredniciți să auzim și cuvintele acelea dorite și
fericite, care spun: ”veniți binecuvântații Părintelui Meu, de moșteniți Împărăția care este
gătită vouă”, ca toți să ne desfătăm de ea, cu harul și iubirea de oameni a Domnului nostru
Iisus Hristos, cu care Tatălui, slava, împreună cu Sf. Duh, în vecii vecilor. Amin.