Formarea noţiunilor geografice şi a reprezentărilor în ciclul primar

Institutor, Drîngu Maria Carmen

Grup Şcolar Roznov

Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea
orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală, până la nivelul planetei).
Programa concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană,
bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan, atât în orizontul local şi apropiat,
cât şi la nivelul ţării, al continentului natal şi al lumii contemporane. Acest spaţiu, de la localitate la
planetă, reprezintă orizontul-sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană, la comunitate şi la
societatea zilelor noastre.

În acest context, un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei
imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în
mod direct sau mediat. Din această perspectivă, prezentul curriculum oferă aparatul conceptual şi
metodologic pentru descoperirea şi explorarea, de către elev, a mediului geografic, asigurând trecerea
gradată de la abordarea unor elemente, fenomene şi procese specifice orizontului local, la cele ale ţării,
ale continentului şi ale planetei ca întreg, ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de
scară”.

Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere, învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca:

- observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare, în mod direct sau mediat;

- raportarea realităţilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare;

- utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare;

- raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple;

- interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive;

- exersarea trecerii de la o scară la alta, prin hărţi succesive simple, cu elemente

esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic, ordonate de la localitatea
natală la planetă;

- identificarea şi selectarea unor informaţii specifice, din sursele mass-media.

Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine, ci numai în relaţie cu

obiectivele învăţării, servind strict la realizarea acestora.

Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile
de învăţare şi conţinuturile ofertate, pe de o parte, şi experienţa proprie a elevilor (directă şi

1
mediată de sursele de informare), pe de altă parte. Programa oferă premisele pentru construirea unei
reprezentări asupra realităţii înconjurătoare, de la nivelul localităţii natale, până la dimensiunile
planetei. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la
orizontul apropiat, regiune, judeţ, ţară, Europa, lumea contemporană), care este complementară
observării directe.

Astfel, prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor, în relaţie cu obiectivele învăţării, facilitează

elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă.

Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la
elemente, fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului.

Curriculumulul permite o organizare flexibilă a instruirii, a grupării conţinuturilor în concordanţă cu

reperele majore ale contextului educaţional.

În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis, pot fi valorificate următoarele sugestii de

aplicare:
- utilizarea informaţiei (directe şi indirecte) în mod prioritar, pentru atingerea
obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea
unităţilor de învăţare;

- dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale, strict

necesare atingerii obiectivelor asumate; sub raport educaţional, utilizarea
unor conţinuturi „în sine”, a unor termeni şi denumiri presupuse din
perspectiva unei tradiţii, nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare;

- realizarea unor exerciţii de raportare permanentă, de la parte (orizontul

apropiat şi local) la întregul în care se înscrie, prin treceri succesive de scară;

- realizarea unei corelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile

disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară – Istorie, Educaţie
civică –, dar şi cu alte discipline ca, de exemplu, Limba şi literatură română,
Ştiinţe ale naturii, Matematică.

- utilizarea unor forme variate de evaluare, care să permită identificarea

corectă a performanţelor şcolare (teste scrise, portofolii, evaluare orală);

- utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea

realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă), ca un întreg.

Însuşirea conştientă a geografiei de către elevi este posibilă numai dacă se ajunge la
formarea unui sistem de noţiuni geografice. Noţiunile geografice reprezintă abstracţii, dar
acestea au aproape întotdeauna o bază concretă, un suport material format de reprezentări. Cu
2
 ajutorul reprezentărilor elevii fac cunoştinţă cu realitatea concretă geografică, cu diversele
obiecte sau fenomene aşa cum se manifestă acestea în starea lor naturală. Pentru a se ajunge la
cunoaşterea ştiinţifică a geografiei este necesar să se descopere cauzele care stau la baza
diferitelor obiecte sau fenomene, legăturile de interdependenţă dintre obiectele şi fenomenele
geografice din cuprinsul aceluiaşi grup sau între grupe diferite de obiecte şi fenomene. În acest
scop este necesar să se depăşească treapta reprezentărilor şi să se ajungă la treapta logică a
cunoaşterii, care presupune formarea de noţiuni geografice. Deci, procesul formării noţiunilor
cere, pe de o parte, să se transmită o suficientă cantitate de material faptic (obiecte, fenomene,
date geografice), pe de altă parte el impune ca aceste date să fie valorificate cu ajutorul unor
procese de gândire, prin care obiectele şi fenomenele la care ne-am referit sunt integrate în
cuprinsul unor probleme cu care trebuie să rămână elevii la terminarea fiecărei trepte de
învăţământ.

Pentru a forma noţiuni concrete la elevi, în procesul transmiterii cunoştinţelor, învăţătorul

trebuie să respecte anumite cerinţe:

 Astfel, pentru formarea oricărei noţiuni, trebuie să se lucreze nu numai în cadrul uneia
sau a mai multor lecţii special rezervate pentru acest scop, ci şi pe parcursul unei trepte
de învăţământ sau chiar de-a lungul tuturor anilor de şcoală.

 Noţiunile se formează corect dacă se bazează pe cât posibil şi pe observaţii directe

asupra obiectelor şi fenomenelor geografice.

 Conţinutul noţiunilor geografice trebuie să se stabilească în legătură cu

particularităţile de vârstă ale elevilor, cu nivelul pregătirii lor geografice.

 Verificarea însuşirii noţiuniii trebuie săse facă nu numai pe cale teoretică ci şi pe cale
practică. Verificarea pe cale practică se dovedeşte uneori mai eficientă decât verificarea
pe cale teoretică.

Pentru accesibilizarea învăţării, este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi,
atlase, fotografii, filme documentare, jurnale de călătorie, caiete de activitate independentă, fişe,
ghiduri, materiale didactice etc.

Gândirea geografică şi expunerea cunoştinţelor acestui obiect de studiu este legată

nemijlocit de hartă, ceea ce înseamnă că formarea deprinderilor de a lucra cu harta trebuie să se
înscrie între obiectivele care permanentizează rolul învăţătorului atât în predarea cunoştinţelor şi la
verificarea acestora cât şi în organizarea şi desfăşurarea altor activităţi în clasă sau în afara clasei.
Învăţătorul trebuie să aibă în vedere realizarea obiectivelor care urmăresc:

3
  perceperea fenomenelor şi a proceselor din realitatea înconjurătoare prin contactul elevilor
cu lumea vie (plante, animale) şi lumea neînsufleţită (sol, subsol, relief, ape, etc.);
 înţelegerea, formarea şi asimilarea unor noţiuni ştiinţifice precise;
 formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a surprinde realităţile, interrelaţiile şi
transformările din natură, observarea schimbărilor ce au loc în natură într-un timp
îndelungat;
 dirijarea proceselor de observare spre ceea ce este esenţial, cu accent pe formarea unei
atitudini ecologice, în crearea înţelegerii factorilor perturbatori şi stabilizatori ai mediului
biotic şi abiotic şi a adaptării comportamentului de ocrotire a mediului înconjurător.
Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea
concretă la cea abstractă şi invers, constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi
experimentare, pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp. Se realizează stări
afective, trăiri emoţionale şi sentiment de ataşament al copiilor faţă de locurile natale. Marele
geograf George Vâlsan afirma despre orizontul local: „orizontul local este cea dintâi patrie a
copilului…”.
Reprezentările şi noţiunile geografice cuprinse în capitolul „Noţiuni de orientare” (orizontul,
linia orizontului, punctele cardinale, mijloace de orientare în spaţiu) impun deplasarea cu elevii în
orizontul local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea, conţinutul corect, concret şi durabil
al noţiunilor respective.
Acetse reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare
cum sunt: drumeţia, vizita şi excursia.
Drumeţiile, vizitele şi excursiile constituie forme organizate ale procesului de învăţământ în
natură sau la diferite instituţii culturale sau economice, în vederea realizării unor scopuri instructiv-
educative legate de o serie de teme prevăzute în programa şcolară.
Observarea dirijată a obiectivelor şi fenomenelor în condiţii naturaşe sau în expoziţii,
muzee, case memoriale, grădini botanice sau zoologice şi altele, permit elevilor formarea unor
reprezentări bogate despre cele observate, să-şi consolideze cunoştinţele, o serie de deprinderi şi
sentimente.
Prin caracterul lor intuitiv, atractiv şi plăcut, drumeţiile, vizitele şi excursiile prilejuiesc trăiri
adânci a unor sentimente patriotic, de preţuire şi de protecţie a frumuseţilor clădite de natură sau
faţă de cele realizate de om.
În organizarea şi desfăşurarea drumeţiilor, vizitelor şi excursiilor se va ţine cont de
itinerariul sau locul unde se vor efectua, data, scopul şi obiectivele urmărite.

4
Metoda de lucru cu harta şi cu globul geografic:
Folosirea hărţii şi a globului geografic în lecţii constituie unul dintre mijloacele cele mai
importante în predarea geografiei.
Munca cu harta oferă posibilitatea de a înţelege caracteristicile fenomenelor geografice şi
dimensiunile acestora. Harta redă într-o singură privire imaginea sugestivă a obiectelor şi
fenomenelor, întinderea şi repartizarea lor în spaţiu. Hărţile utilizate în orele de geografie sunt:
fizice, economice, politico- administrative, hidrografice.
Harta având numai contur poate fi utilizată şi în cadrul muncii independente a elevului sau
în evaluare ca şi hărţile din atlase sau manuale.
Folosirea corectă a hărţii cere din partea cadrului didactic:
 precizarea caracteristicilor hărţii cu care se lucrează (tipul, semne convenţionale);
 prezentarea modului în care pot afla distanţele dintre punctele date;
 însoţirea permanentă a demonstraţiei cu verbalizarea explicaţiilor.
Utilizarea hărţilor în cadrul lecţiilor trebuie să conducă la formarea deprinderilor elevilor de
a indica la hartă corect (poziţia în raport cu clasa, indicarea semnelor convenţionale şi nu a
înscrisurilor, indicarea râurilor de la izvor spre vărsare, conturul lacurilor etc.).
Globul geografic reprezintă imaginea fidelă a Pământului şi utilizarea acestuia are avantaje
şi dezavantaje. Utilizarea globului permite explicarea formei globului pământesc, formarea
anotimpurilor, a zilelor şi a nopţilor, localizarea ţării, a localităţii natale pe glob sau pe continent.

Metode moderne de predare, învăţare, evaluare

în cadrul orelor de geografie

METODE ACTIV- PARTICIPATIVE:

1) Procedeul Phillips 6/6:

Presupune împărţirea clasei în grupe de 6 persoane care dezbat o problemă timp de 6
minute.
Etapele Procedeului Phillips 6/6:
- constituirea grupelor şi desemnarea unui conducător;
- anunţarea temei discuţiei şi dezbaterea sa în grupe;

5
 - prezentarea de către conducătorul fiecărei grupe a concluziilor, soluţiilor la care s-a
ajuns;
- discutarea concluziilor şi soluţiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza
punctele de vedere;
- stabilirea de către cadrul didactic a soluţiei optime şi argumentarea respingerii celorlalte
variante.
Avantajele Procedeului Phillips 6/6:
- implică pe toţi membrii colectivului în analizarea şi soluţionarea unei probleme;
- oferă fiecărui elev posibilitatea să-şi valorifice experienţa propriei;
prezentarea şi argumentarea punctelor de vedere şi a opiniilor.
Clasa a IV-a Geografie:
- S-a propus următoarea situaţie problemă: „România are potenţial turistic, dar străinii nu o
vizitează în număr mare. De ce?2
- Clasa s-a împărţit în grupe de câte 6 elevi lăsându-se ca timp de lucru 6 minute. Conducătorul
fiecărei grupe a prezentat soluţiile la care s-a ajuns. S-au discutat apoi punctele de vedere a grupelor
pentru a ajunge la idei comune.
- Învăţătorul stabileşte soluţia optimă şi argumentează respingerea celorlalte variante.
Exemplu:
CONCLUZIA: România nu are potenţial turistic la fel de dezvoltat ca alte ţări pentru că:
 nu e cunoscută în lume;
 căile de transport sunt deteriorate;
 nu se face publicitate punctelor de atracţie turistică;
 este multă poluare;
 nu sunt amenajate corespunzător traseele turistice.

2) Braimstorming-ul reprezintă formularea a cât mai multor idei ca răspuns la o situaţie

enunţată, după principiul cantitatea generează calitatea (=pentru a ajunge la idei viabile şi inedite e
necesară o productivitate creativă cât mai mare).
Etapele:
- Alegerea temei şi a sarcinii de lucru;
- Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte şi concrete, fără cenzură,
a tuturor ideilor. Nu se vor admite referiri critice.
- Înregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tabla, flipchart);
- Anunţarea unei pauze pentru aşezarea ideilor ( de la 15 minute până la o zi);

6
- Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie,
imagini care reprezintă diferite criterii etc.;
- Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentareaideilor emise anterior, la
nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici;
- Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema
supusă atenţiei;
- Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii, colaje,
imagini, desene, cântece, joc de rol etc.
Avantajele:
- Participarea activă a tuturor participanţilor;
- Dezvoltarea capacităţilor de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii
privind alegerea soluţiei optime;
- Exprimarea personalităţii;
- Eliberarea de prejudecăţi;
- Exersarea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului;
- Dezvoltarea relaţiilor interpersonale, prin valorificarea ideilor fiecăruia;
- Realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie.
Exemplu:

peşteri

pădure bogăţie

legende MUNTE animale

flori de colţ apă

frumuseţe

3) Ciorchinele:

7
 Este o tehnică de predare- învăţare care-i încurajează pe elevi să gândească liber şi deschis.
Ciorchinele este un „Braimstorming necesar”, prin care se stimulează evidenţierea legăturilor
(conexiunilor) dintre idei; o modalitate de a realiza asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri
ale ideilor.
Etape:
1) Scrierea unui cuvânt sau a unei propoziţii-nucleu în mijlocul tablei, al unei hârtii de pe flipchart
sau al unei pagini de caiet;
2) Scrierea unir cuvinte sau sintagme care vă vin în minte în legătură cu tema/ problema pusă în
discuţie (scrisă în mijloc);
3) Legarea cuvintelor sau a ideilor produse de cuvinte, sintagma sau propoziţia- nucleu iniţială,
stabilită ca punct de plecare, prin trasarea unor linii care evidenţiază conexiunile dintre idei;
4) Scrierea tuturor ideilor care vă vin în minte în legătura cu tema/ problema propusă, până la
expirarea timpului alocat acestei activităţi sau până la epuizarea tuturor ideilor care vă vin în minte.
Ciorchinele este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual cât şi ca activitate în
grup. Când se aplică individual, tema pusă în discuţie trebuie să fie familiară elevilor care nu mai
pot culege informaţii şi aflaţi idei de la colegi. În acest caz utilizarea ciorchinelui dă posibilitatea
fiecărui elev să ia cunoştinţă de ideile altora, de legăturile şi de asociaţiile dintre acestea realizate de
colegii săi

8
9
 4) Metoda cubului:
Metoda este folosită când se doreşte exploatarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe
perspective oferind elevilor posibilitatea dezvoltării competenţelor complexe şi integratoare.
Etape:
- Realizarea unui cub care are feţele numerotate de la 1 la 6;
- Anunţarea subiectului pus în studiu;
- Împărţirea clasei în 6 grupe care examinează tema din perspectiva cerinţei de
pe una din feţele cubului.
1. Descrie! Explică! 4. Analizează!
2. Compară! 5. Aplică!
3. Asociază! 6. Argumentează!

clasa a IV-a Geografie: „Locuitorii ţării. Aşezările rurale. Oraşele. Organizarea administrativ-
teritorială a României”
1. Descrie! Cum sunt locuitorii din localitatea în care trăieşti tu!
2. Compară! Satele şi oraşele!
3. Aplică! Cele învăţate despre organozarea administrativ- teritorială.
4. Asociază! Fiecărui tip de aşezare carcteristicile geografice corespunzătoare.
5. Analizează! Locuitorii satelor şi ai oraşelor.
6. Argumentează! Din ce cauză a scăzut populaţia României după 1991?

5) Cvintetul:
Cvintetul este o poezioară de cinci versuri prin care se rezumă un conţinut de idei.
Activitatea se poate desfăşura individual, în perechi, în echipă.
Structura: - are un titlu
1. Primul vers este un singur cuvânt- cheie (substantiv);
2. Al doilea vers este format din două adjective care descrie ceva;
3. al treilea vers este format din trei verbe ( de obicei la gerunziu);
4. Al patrulea vers este format din patru cuvinte şi exprimă păreri, sentimente faţă de subiectul în
cauză;
5. Al cincilea vers este un cuvânt care exprimă esenţa problemei.
Exemple:
„Relieful ţării noastre”
munte

înalt bogat

10
 adăpostind străjuind înconjurând

Pădurile răcoroase acoperă munţii

formă de relief

6) Ştiu, vreau să ştiu, am învăţat:

Metoda se poate folosi în orice tip de lecţie. Rubricile se pot completa în diferite secvenţe
didactice, pe măsura acumulării cunoştinţelor, până la sfârşitul orei. Se poate folosi individual sau în
perechi.
Exemple:
„Relieful ţării noastre”- „Vegetaţia şi animalele”
ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT
- Pădurile de foioase şi Care sunt animalele ocrotite - Animalele de la munte
conifere sunt tot mai rare. de lege din zona muntoasă? protejate de lege sunt: capra
- Omul a vânat abuziv neagră, vulturul, râsul, ciuta.
animale. - Silvicultorii au grijă ca
- Mediul natural a fost afectat aceste animale să aibă hrană
de poluare. îndeajuns.

7) Diagrama Wenn:
Metoda se potriveşte în lecţiile de consolidare. Activitatea se poate desfăşura în grup,
perechi sau individual.
Poate fi o activitate frontală.
Exemplu:
clasa a IV-a- Geografie

11
 CÂMPIA MUNTELE
- joasă - înalt
- plană - creste ascuţite
- ierburi înalte - păduri de conifere
- rozătoare - ierni aspre, veri
- ierni blânde, veri răcoroase
secetoase

- forme de relief
- străbătute de ape
- păduri de foiose
- animale
8) Blazonul:
Această tehnică presupune indivizilor sau grupurilor să completeze compartimentele unor
steme ce desene ori cu propoziţii care semnifică elementele importante ale unui aspect real.
Blazoanele pot fi realizate de un grup mare de participanţi, distribuiţi în grupuri de 4-7 persoane.
Într-un interval de timp care variază în funcţie de dificultatea sarcinii de lucru şi de numărul
membrilor grupului.
Etape:
- Comunicarea sarcinii de lucru;
- Activitate în grupuri pentru realizarea blazoanelor;
- Expunerea şi evaluarea blazoanelor.
Exemplu: „Munţii”

12
 9) Metoda R.A.I.:
Este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de verificare. Ea urmăreşte
realizarea feed-back-ului printr-un joc de aruncare a unei mingi uşoare.
Desfăşurare:
Elevul care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din lecţia predată, elevului care o
prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare, apoi o aruncă mai departe altui coleg, punând
o nouă întrebare. Elevul care nu ştir răspunsul iese din joc, la fel şi cel care este descoperit că nu
cunoaşte răspunsul la proprie întrebare.
Avantaje:
- Dezvoltă gândirea critică;
- Permite autoevaluarea propriei activităţi.
- Este coparticipant la propria formare.
Exemplu:
Clasa a IV-a Geografie: „Locuitorii ţării. Aşezările rurale. Oraşele. Organizarea
administrativ- teritorială”
După predarea acestei lecţii, elevii şi-au adresat întrebări de tipul:
- Cum se numesc cei care trăiesc în oraşul nostru şi în întreaga ţară?(locuitori)
- Ce formează locuitorii din întreaga ţară?(populaţia)
- Câţi oameni trăiesc în România? (aproape 23 de milioane)
- Unde locuieşte populaţia rurală? (la sate)
- Ce sunt satele? (cele mai mici aşezări omeneşti)
- Cu ce se ocupă oamenii de la sate? (agricultura, creşterea animalelor)
- Ce sunt oraşele? (aşezări omeneşti mai populate decât satele)
- Unde lucrează oamenii care locuiesc în mediul urban? (în comerţ, industrie,
transporturi, cultură, învăţământ)
- Care este cel mai mare oraş din România? (Bucureşti)
- Ce alte mari oraşe mai cunoaşteţi?
- Ce sunt judeţele? (cele mai mari unităţi administrative formate din comune, oraşe şi
municipii)

13
- În câte judeţe e împărţită România? (41 de judeţe)
- De către cine sunt conduse oraşele şi comunele? (de către primar şi consiliul local)

14