Sunteți pe pagina 1din 13

AGREMENTUL TURISTIC

MODALITAȚI DE CREARE A UNEI ATMOSFERE DESTINSE

Cuprins:
1.Definiția agrementului turistic
2.Funcțiile agrementului
3.Servicii de agrement și diverstisment
3.1.Concepul
3.2.Clasificarea
1.Definiția agrementului turistic

Agrementul turistic reprezintă ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor


oferite de unitați, stațiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau unei grupări
sociale o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să
lase o impresie și o amintire favorabilă.
Turismul este considerat din punct de vedere economic ramură de bază a economie pentru ţările
care au dezvoltat acest domeniu. Conform clasificării activităţilor de turism realizată de
Organizaţia Mondială a Turismului, acest domeniu cuprinde toţi furnizorii de servicii de
transport turistic, presatorii de servicii de cazare, prestatorii de servicii de alimentaţie, furnizorii
de servicii de agrement şi instituţiile de formare profesională din domeniu. Turismul, în sensul
modern al cuvântului, este un fenomen în care motivaţiile se orientează spre recuperarea şi
schimbările de mediu, cunoaşterea şi aprecierea frumuseţilor în contact cu natura şi este, în
special, produsul cultivării fuziunii dintre naţiuni şi ţări, societăţi umane, ca rezultat a dezvoltării
comerţului, industriei şi al pieţelor şi este susţinută de îmbunătăţirea mijloacelor de transport.
Turismul este conceptul care include toate procesele, în special cele economice ele se manifestă
în influx, permanenţă şi întoarcere a turistului spre, în şi din afara unui anumit municipiu, ţară
sau stat.
Omul în societatea joacă mai multe roluri şi trebuie, astfel să desfăşoare multiple activităţi. Se
disting următoarele activităţi umane: munca profesională, obligaţiile familial, obligaţiile socio-
spirituale şi socio-politice, activităţi diferite de obligaţiile instituţionale orientate cu prioritate
spre realizarea personal. 4 Timpul liber este definit ca fiind intervalul de timp care rămâne după
ce se scade din timpul fizic total timpul legal de muncă (muncă, transport), timpul fiziologic de
bază (odihnă, somn, alimentaţie) timpul dedicat activităţilor gospodăreşti şi alte secvenţe de
timp. Agrementul turistic este asociat cu timpul liber şi în cadrul acestuia, cu odihna activă. În
societatea contemporană creşte rolului turismului în realizarea unei noi calităţi a vieţii prin
crearea condiţiilor de odihnă activă - caracteristică fundamentală a vacanţelor de azi. Societatea
are nevoie de indivizi sănătoşi, echilibraţi care să aibă posibilitatea de a-şi petrece cât mai plăcut
timpul liber.

SOMNUL

JOB
VACAN
ȚAET

2.Funcțiile agrementului

Realizarea scopului fundamental al vacantei – odihna, recreere si distractie,


evadarea din cotidian – presupune, intre altele, crearea unui cadru, unei ambiante si
deconectare. Totodata, cresterea preocuparilor pentru materializarea deziderentului de
odihna activa – caracteristica esentiala a vacantelor in societatea moderna –
stimuleaza aparitia si dezvoltarea unor servicii specifice, a celor de agrement.
Avand in vedere definitia data agrementului turistic, se evidentiaza varietatea
activitatilor de agrement si multitudinea planurilor pe care actioneaza, dar si faptul ca
acesta se constituie intr-un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turistilor,
ceea ce ii confera statutul de componenta de baza a prestatiei turistice.
Clasificarea functiilor agrementului:
a) in raport cu turistul si nevoile sale fizice si psihice agrementul are urmatoarele
functii:
satisfacerea nevoilor fizice ale turistului;
reconfortarea psihica a turistului.
b) in raport cu organizatorii de turism, agrementul are urmatoarele functii:
factor de competitivitate pentru statiunile sau unitatile ofertante, de crestere a
atractivitatii acestora prin diferentierea ofertelor;
mijloc de individualizare a produselor si de personalizare a destinatiilor;
importanta sursa de incasari, de crestere a eficientei economice a activitatii;
contributia la prelungirea sezonului turistic.
In ceea ce il priveste pe turist, agrementul ( animatia ) are in vedere, in primul
rand, satisfacerea nevoilor sale fizice de odihna, destindere, miscare si chiar
dezvoltarea capacitatilor sale. In acest sens, sunt stimulate activitatile sportive, cele
care pun in miscare organismul (de la simpla plimbare pana la practicarea unor
sporturi complexe) si instalattiile aferente ( terenuri de sport, trasee pentru drumetie
sau alpinism, partii de schi, bazine de inot etc. )
Cea de-a doua latura urmareste reconfortarea psihica a turistului prin relaxare,
distractie, crearea unei atmosfere de comunicare, de buna dispozitie, si chiar prin
imbogatirea bagajului de cunostinte. Satisfacerea acestor cerinte presupune
organizarea activitatilor cultural-distractive si instructiv-educative ( excursii, vizitarea
diverselor obiective, participarea la spectacole, concursuri, stimularea creatiei etc. ).
Din perspectiva organizatorilor de turism, agrementul se manifesta, in primul rand,
ca un factor de competivitate a statiunilor sau unitatilor, de crestere a atractivitatii
acestora prin diferentierea ofertelor. Totodata, el se constituie ca un mijloc de
individualizare a produselor si de personalizare a destinatiilor, cu efecte stimulative
asupra circulatiei turistice.
« Strategia agrementului » - cum este denumita de specialisti noua viziune in
procesul de amenajare turistica a teritoriului – isi propune valorificarea potentialului
turistic al fiecarei zone printr-o mai buna planificare de ansamblu si pe termen lung a
relatiei om-natura, o dimensionare ponderat-rationala a dotarilor si o adaptare la
configuratia spatiilor si peisajelor.

3.Servicii de agrement și diverstisment

Importanta tot mai mare pe care o au serviciile in activitatea economica a reclamat


definirea acestui fenomen, pornind de la definitia notiunii de servicii, problema aparent usor de
abordat.

Diversitatea explicarii conceptului de servicii se datoreaza atat criteriului sau criteriilor care sunt
considerate de autori a fi definitorii sau incercarii de a surprinde caracteristici ale serviciilor sau
a diferitelor genuri de activitati de natura serviciilor. Diversitatea este datorata, de asemenea, si
intentiei de a formula definitii cu un grad mare de generalitate sau analitice, ori de a explica
notiunea in raport, in disonanta cu alti termeni, cu alti factori.

Pentru definirea serviciilor vom pleca de la elementul de baza si anume „serviciul”: este
orice actiune pe care un subiect o poate efectua pentru un altul, care este eminamente intangibila
si care nu are drept consecinta transferul proprietatii asupra unui lucru; producerea sa poate sa fie
sau nu legata de cea a unui bun material”

Pornind de la evidentierea diferentei intre bunuri si servicii, Asociatia Americana de


Marketing defineste „serviciul” ca: activitate oferita la vanzare care produce avantaje si
satisfactii fara a antrena un schimb fizic sub forma unui bun.”

Indiferent de criteriile cu care se opereaza, definirea serviciilor ca o categorie economica


trebuie cautata in sfera activitatilor umane care le-au generat. Definitiile existente in literatura de
specialitate au ca obiect separarea serviciilor de bunuri, determinarea continutului serviciilor ca
sector tertiar distinct al economiei. In majoritatea cazurilor se pune accent pe faptul ca serviciile
sunt activitati al caror rezultat este imaterial si deci nestocabil. Astfel in practica este uneori
dificil a distinge serviciile de bunuri intrucat, in mod frecvent achizitionarea unui bun include si
un element de serviciu, dupa cum in mod similar, un serviciu presupune cel mai adesea prezenta
unor bunuri tangibile
In consecinta, majoritatea economistilor privesc serviciile ca pe un sistem de utilitati, in
care beneficiarul cumpara sau foloseste nu un produs ci o anumita utilitate care ii confera
anumite avantaje ori satisfactii, neconcretizate intr-un material. Din varietatea de definitii
intalnite in literatura de specialitate, se retin in ordine cronologica cele date de: Asociatia
Americana de Marketing (1965), K. J. Blois (1974), Bessom Richard (1975), Leonard L. Berry
(1980) si Ph. Kotler (1986).

In incercarea de a sintetiza experienta teoretica si practica privind definirea serviciilor si


delimitarea lor de bunuri trebuie evidentiat ca acestea reprezinta o activitate economica, umana,
cu un continut specializat, avand ca rezultat efecte utile, imateriale si intangibile destinate
satisfacerii unor nevoi sociale.

Avand ca obiect satisfacerea nevoilor persoanelor aparute cu ocazia si pe durata


calatoriei, turismul poate fi privit si ca o succesiune de servicii cum sunt cele de transport, de
odihna si alimentatie, de recreere etc. O parte vizeaza necesitatile obisnuite, cotidiene ca odihna
si hrana, iar altele sunt destinate unor trebuinte specific turistice cum ar fi agrement, tratament
etc.

Prin natura lor, serviciile turistice trebuie sa creeze conditii pentru refacerea capacitatii
fizice a organismului, simultan cu petrecerea placuta si instructiva a timpului liber. In ceea ce
priveste continutul lor turistul trebuie sa dobandeasca un plus de informatii, de cunostinte. Un alt
element ce argumenteaza caracterul turismului de activitate prestatoare de servicii il constituie
modul de definire a produsului turistic si, corespunzator, a ofertei[5]. Astfel produsul este
considerat a fi rezultatul asocierii dintre atractivitatea unei zone (resurse) si facilitatile (serviciile)
oferite cumparatorului.

Serviciile turistice sunt poate singurele din sectorul tertiar care nu sunt pure, avand un
continut complex, fiind o combinatie de elemente tangibile si intangibile.

Aceste cateva considerente demonstreaza ca serviciile reprezinta componenta dinamica si


determinanta a ofertei turistice, partea flexibila a complexului de activitati, elementul cel mai
dinamic, iar caracteristicile se regasesc, in forme specifice, in intreaga activitate.

Serviciile reprezinta un domeniu particular de activitate in cadrul economiei si


cunoasterea principalelor caracteristici, trasaturi ce decurg din specificul muncii permit
identificarea si delimitarea lor in raport cu celalalte componente ale activitatii economico-
sociale.

Turismul reprezinta unul dintre domeniile sectorului tertiar unde nu se opereaza cu


servicii pure, intreaga activitate avand un caracter complex fiind de fapt o intreaga combinatie de
elemente tangibile si intangibile. Mai mult unele dintre servicii au existenta de sine statatoare si
se adreseaza cu prioritate populatiei rezidente.

Este important a se mentiona inainte de a incepe a enumera trasaturile, ca acestea nu se


vor regasi in totalitate la fiecare serviciu in parte datorita faptului ca sfera serviciilor este foarte
larga si eterogena.
In primul rand serviciile se caracterizeaza prin imaterialitate, manifestandu-se sub forma
unor activitati, numai in contact cu cererea. Comertul cu servicii a mai fost numit si „comertul
invizibil” intrucat frontierele si barierele vamale sunt permeabile fapt ce conduce si la dificultati
in cuantificarea schimburilor in balantele de plati. Caracterului imaterial ii poate fi asociat si o
alta caracteristica si anume nestocabilitatea, acestea neputand fi pastrate pentru un consum
ulterior. Aceasta caracteristica prezinta atat dezavantaje cat si avantaje mai ales datorita
eliminarii cheltuielilor si dificultatilor legate de distributia fizica. De asemenea, daca la un
anumit moment sau intr-un anumit loc , cererea de servicii este mai mare decat oferta, aceasta
situatie va putea duce la cresterea si/sau la nesatisfacerea cererii pentru o anumita categorie de
clienti.

Pentru imbunatatirea acestei situatii se utilizeaza o serie de strategii care vizeaza atat
cererea cat si oferta.

In ceea ce priveste cererea aceste directii de diminuare a efectului constau in tarife


diferentiate (de exemplu in turism in extrasezon mai scazute); se stimuleaza prin oferte de
servicii speciale pentru retinerea oamenilor de afaceri (care in general stau in timpul saptamanii)
si pentru week-end; servicii complementare oferite pe perioadele de varf; dezvoltarea de
automate cum este cazul pentru anumite servicii bancare cat si de diverse sisteme on-line de
rezervari

In ceea ce priveste oferta exista si aici cateva solutii ce pot ameliora acest efect:
angajarile part-time (mai ales in restaurante sau magazine in perioadele de varf), angajari
temporare, in turism, sau de colaborare; stimularea participarii consumatorilor la prestarea
serviciului (autoservirea din magazine).

De asemenea lipsa posibilitatii consumatorului de a le cunoaste si evalua inainte, conduce


la neincredere si retinere. Depasirea acestei situatii impune eforturi indreptate atat spre o mai
buna cunoastere de catre client a serviciului turistic (promovarea chiar agresiva), dar si o
„tangibilizare” a acestora.

Serviciile nu pot fi percepute, evaluate utilizand unul dintre simturile fizice. Ca si


nestocabilitatea, intangibilitatea nu face altceva decat sa scada increderea clientului in acest
serviciu, sa genereze un complex de probleme, facandu-se astfel eforturi de castigare prin
adaugarea unei evidente fizice exprimate prin calitatile personalului, caracteristicile
echipamentelor etc.

Simultaneitatea producerii si consumului este o alta caracteristica ce este considerata


cea mai reprezentativa si se regaseste la aproape toate serviciile. Aceasta caracteristica este
determinata de imaterialitatea serviciului turistic ceea ce face sa se impuna prezenta in acelasi loc
a prestatorului si a beneficiarului, a concomitentei executiei si consumarii lor. De asemenea nu se
pune problema returnarii serviciului furnizat odata ce decizia de cumparare a fost luata.

Din acest mod de desfasurare rezulta si inseparabilitatea de persoana prestatoare. Astfel


trebuiesc indeplinite doua conditii de baza: contactul direct intre producator si beneficiar si
participarea activa a clientului – consumator la realizarea serviciului. Astfel calitatea serviciilor
depinde de nivelul calificarii profesionale ale prestatorului, de indemanarea, talentul si
corectitudinea acestuia. De asemenea inseparabilitatea limiteaza posibilitatile de diversificare a
serviciilor (un lucrator nu poate executa decat un numar redus de operatiuni). La toate acestea se
adauga si faptul ca patrunderea progresului tehnic in sectorul serviciilor se face mai lent si cu
eforturi mai mari.

O alta caracteristica decurge din dependenta de persoana prestatoare, ceea ce duce la o


pondere mare a cheltuielilor cu munca vie. Proportia este mult mai mare decat in alte domenii
ale sectorului tertiar. Ca un efect negativ la aceasta situatie apare patrunderea procesului tehnic
foarte lent, cu eforturi foarte mari. Cu toate acestea in ultima vreme s-a inregistrat o crestere
notabila a utilizarii calculatorului in efectuarea operatiunilor de rezervare, in activitatea de zi cu
zi a agentului de turism.

Din categoria trasaturilor specifice vom incepe cu personalizarea serviciilor , aceasta


particularizare realizandu-se la nivelul grupului sau chiar al individului. Aceasta personalizare
este datorata comportamentului diferit al turistilor fata de un anumit obiect, locatie sau serviciu.
Aceasta caracteristica este mai predominanta la turistii ce calatoresc pe cont propriu. In cazul in
care se va alege varianta de grup, particularizarea se va face la nivelul grupului. Ceea ce confera
un alt statul turistului este si aceasta „unicitate” a produsului reducandu-se posibilitatea de
copiere. Prin aceasta varianta este realizat „confortul psihologic” al turistului. Experienta a
demonstrat ca aceasta personalizare nu duce la renuntarea unor componente „standarde” fata de
care sa se stabileasca tipurile de baza ale prestatiei sau nivelele de calitate.

Serviciile prezinta si caracteristica de eterogenitate determinata de continutul complex a


acestora. Ea apare in relatie atat cu intreg sistemul serviciilor turistice, cat si cu fiecare in parte si
este rezultatul dependentei acestora de dotarile materiale si persoana prestatoare. Caracteristica
de eterogenitate este o trasatura distinctiva determinata de continutul complex al acestora.

Prestatiile turistice se mai caracterizeaza si prin complexitate, produsul turistic fiind o


combinatie a mai multe elemente ce depind de elementele naturale si antropice ale fiecarei
destinatii (transport, cazare, divertisment). Aceste elemente intra in proportii variate in alcatuirea
produsului turistic, dupa cum unele dintre ele se pot substitui. Gama larga de produse este
datorata tocmai multitudinilor de posibilitati de combinare si substituire a elementelor
constitutive.

Substituibilitatea, asociata mai ales prestatiilor isi are o larga arie de aplicare,
diversificand oferta si stimuland interesul turistului pentru consumul turistic.

Ca o concluzie a acestor caracteristici este necesar a se sublinia lipsa de proprietate a


serviciilor si faptul ca pretul acestora este un pret al cererii.

Serviciile se remarca prin diversitate, dar si prin prezenta unor elemente specifice sau
nespecifice, dar nu in ultimul rand se constata implicarea producatorului – prestator ceea ce
implica eforturi deosebite de armonizare a activitatilor in cadrul unui pachet.
De asemenea, serviciile, analizate per total se caracterizeaza printr-o ordine riguroasa
determinata de specificul prestatiei.

Intr-o prezentare succinta, principalele prestatii ar fi urmatoarele:

actiunea de informare si publicitate turistica – agentii de voiaj, birouri de turism,


intreprinderi hoteliere sau de transport, mijloace de publicitate consacrate;

contractarea aranjamentului – voucher, bilet de odihna-tratament – reprezentand un


contract incheiat intre prestator si client in care se consemneaza obligatiile si drepturile fiecarei
parti implicate;

transportul, transferul (de persoane sau de bagaje, de la aeroport la hotel si retur precum
si o serie de alte prestatii suplimentare de care poate beneficia turistul pe perioada deplasarii);

cazarea si serviciile suplimentare oferite de unitatile hoteliere;

Rolul serviciilor turistice in dezvoltarea economico-sociala se refera la contributia lor la


cresterea economica, la oferirea de locuri de munca, la stimularea dezvoltarii si nu in ultimul
rand la cresterea calitatii vietii pe de alta parte.

3.1.Concepul

Componenta importanta a unei oferte turistice atractive, agrementul se constituie ca un element


fundamental in satisfacerea nevoilor turistilor, indiferent de motivatia de vacanta sau forma de
turism practicata, mai multi chiar indiferent de varsta sau profilul socio-profesional al turistilor.
Cererea pentru agrement in timpul vacantei a devenit atat de mare incat aceasta a capatat statut
de motivatie turistica propriu-zisa. Ca urmare diversitatea si originalitatea ofertei de agrement
pot constitui elemente hotaratoare in atragerea fluxurilor turistice.

Se constata ca principala dimensiune a conceptului de agrement este distractia, placerea, iar orice
activitate turistica sau preocupare capabila sa-l deconecteze pe turist se incadreaza in sfera larga
a activitatii de agrement.

Agrementul vizeaza in principal :

▪ destinderea si reconfortarea fizica ;

▪ divertismentul si dezvoltarea capacitatilor turistului ;

▪ satisfactia psihica, prin activitati cultural distractive si instructiv-educative ;

▪ amuzamentul, comunicarea si sporirea volumului de cunostinte etc.


Dezvoltarea si diversificarea mijloacelor de agrement vin in intampinarea exigentelor de crestere
a atractivitatii statiunilor turistice si au un rol important in cresterea eficientei economice a
activitatii turistice dintr-o zona, statiune, complex turistic etc.

Concurenta-competitia stimuleaza procesul de dezvoltare – diversificare – individualizare a


ofertei turistice, care poate asigura si/sau prin intermediul activitatii de agrement.

Prin stimularea cresterii circulatiei turistice ( cresterea gradului de atractivitate ) agrementul


devine o sursa importanta de incasari, de crestere a eficientei economice a activitatii de turism.

Agrementul poate determina cresterea competivitatii statiunilor turistice prin satisfacerea, la un


nivel superior, a nevoilor turistilor ( exemplu : Poiana Brasov/Predeal/Sinaia, comparativ cu
celelalte statiuni montane ).

In unele cazuri agrementul se poate transforma in motivatia principala de calatorie, conducand la


aparitia unor noi tipuri de vacante, cum ar fi :

▪ vacanta de schi sau de alpinism ;

▪ vacanta de tenis ;

▪ vacanta de iahting sau surfing ;

▪ vacanta de hipism ;

▪ vacanta pentru turism cultural etc.

Strategia de dezvoltare a agrementului trebuie sa aiba in vedere urmatoarele :

▪ profilul, structura si specificul statiunilor ;

▪ motivatiile, aspiratiile si asteptarile turistilor ;

▪ asigurarea implicarii efective a turistului in desfasurarea programelor de divertisment (nu


numai ca spectator, ci si ca participant activ ).

Realizarea scopului fundamental al vacantei – odihna, recreere si distractie, evadarea din cotidian
– presupune, intre altele, crearea unui cadru, unei ambiante si deconectare. Totodata, cresterea
preocuparilor pentru materializarea deziderentului de odihna activa – caracteristica esentiala a
vacantelor in societatea moderna – stimuleaza aparitia si dezvoltarea unor servicii specifice, a
celor de agrement.

Avand in vedere definitia data agrementului turistic, se evidentiaza varietatea activitatilor de


agrement si multitudinea planurilor pe care actioneaza, dar si faptul ca acesta se constituie intr-
un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turistilor, ceea ce ii confera statutul de
componenta de baza a prestatiei turistice.
In calitate de componenta de baza a produsului turistic, agrementul indeplineste o serie
de functii, acestea fiind diferite in raport cu :

▪ turistul si nevoile sale fizice si psihice ;

▪ organizatorii de vacante ( agenti economici si statiuni ) si problemele lor.

In ceea ce il priveste pe turist, agrementul ( animatia ) are in vedere, in primul rand, satisfacerea
nevoilor sale fizice de odihna, destindere, miscare si chiar dezvoltarea capacitatilor sale. In acest
sens, sunt stimulate activitatile sportive, cele care pun in miscare organismul ( de la simpla
plimbare pana la practicarea unor sporturi complexe ) si instalattiile aferente ( terenuri de sport,
trasee pentru drumetie sau alpinism, partii de schi, bazine de inot etc. )

Cea de-a doua latura urmareste reconfortarea psihica a turistului prin relaxare, distractie, crearea
unei atmosfere de comunicare, de buna dispozitie, si chiar prin imbogatirea bagajului de
cunostinte. Satisfacerea acestor cerinte presupune organizarea activitatilor cultural-distractive si
instructiv-educative ( excursii, vizitarea diverselor obiective, participarea la spectacole,
concursuri, stimularea creatiei etc. ).

Din perspectiva organizatorilor de turism, agrementul se manifesta, in primul rand, ca un factor


de competivitate a statiunilor sau unitatilor, de crestere a atractivitatii acestora prin diferentierea
ofertelor. Totodata, el se constituie ca un mijloc de individualizare a produselor si de
personalizare a destinatiilor, cu efecte stimulative asupra circulatiei turistice.

« Strategia agrementului » - cum este denumita de specialisti noua viziune in procesul de


amenajare turistica a teritoriului – isi propune valorificarea potentialului turistic al fiecarei zone
printr-o mai buna planificare de ansamblu si pe termen lung a relatiei om-natura, o dimensionare
ponderat-rationala a dotarilor si o adaptare la configuratia spatiilor si peisajelor.

Agrementul turistic ocupa un loc tot mai important in existenta oricarei statiuni, localitati
turistice, indiferent de specificul acesteia ( montan, de litoral, balnear ). Dotarile necesare trebuie
sa fie in concordanta cu capacitatea de cazare, de transport, a acestora. Functional, in cadrul unei
statiuni sau centru turistic, dotarile de agrement se diferentiaza in :

▪ dotari pentru agrement de interior, incluse in spatiile de cazare, alimentatie ;

▪ dotari situate in perimetrul statiunilor ;

▪ dotari in afara statiunilor ( plaje, paduri, agrement nautic etc. )

Pentru ca orice statiune sa fie competitiva, cu larga deschidere spre turismul international,
trebuie sa dispuna de o baza tehnico-materiala de agrement complexa si moderna.

Normele de indicatori prezentati joaca un rol important in analizele de perspectiva a statiunilor


turistice si ierarhizeaza prioritatile de dezvoltare si determinare a mijloacelor de punere in
practica. In functie de dezvoltarea economica generala si a celei turistice, in special, acesti
parametri de evaluare pot suferi modificari, ca urmare a nivelului de valorificare a resurselor si a
gradului de poluare inregistrat.

3.2.Clasificarea
In raport cu importanta in consum si motivatia cererii serviciile turistice pot fi:
de baza (transport, cazare, alimentatie, tratament sau orice alta activitate ce reprezinta chiar scop
primar al vacantei ca: schi, vanatoare, iahting) si suplimentare (informatii, activitati cultural-
sportive, inchirieri de obiecte). Potrivit acestui mod de grupare, de altfel unul dintre cele mai
utilizate, serviciile de cazare si masa detin ponderile cele mai mari urmate de cele de transport si
agrement si apoi de cele suplimentare. Raportul general dintre serviciile de baza si celelalte,
variaza in functie de continutul formelor de turism practicate.

Servicii turistice de baza si suplimentare

In categoria serviciilor de baza sunt incluse acelea la care turistul nu poate renunta (transport,
gazduire, agrement) ele sunt destinate satisfacerii unor nevoi generale (odihna, hrana).
Deasemenea ele detin o pondere importatnta in structura consumurilor turistice; toate celelalte
prestatii sunt considerate suplimentare si vizeaza fie mai buna adaptare a prestatiilor de baza la
nevoile turistilor, fie ocuparea placuta a timpului liber al vacantei.

In ordinea derularii lor serviciile de baza incep cu organizarea si realizarea


transporturilor. Acestea cuprind serviciul de transport propriuzis, oferit in timpul calatoriei, iar
in cazul deplasarii cu mijloace proprii – servicii de intretinere si repararea acestora.

Serviciile de cazare (gazduire) se refera la crearea conditiilor pentru odihna turistilor.


Ele presupun existenta unuor mijloace de cazare adecvate (hoteluri, hanuri, vile, casute) si
dotarile necesare asigurarii confortului; ele privesc deasemenea, activitatile determinate de
intretinerea si buna functionare a spatiilor de cazare.

Serviciile de alimentatie (de restauratie) se inscriu, deasemenea, in categoria


prestatiilor de baza si au ca destinatie satisfacerea trebuintelor de hrana ale turistilor, dar si a
unor nevoi de recreere si distractie. Ele se dezvolta in relatie cu serviciile de cazare sau
independent de acestea.

In realizarea efectiva a acestor servicii trebui avuta in vedere adaptarea lor fiecarui
moment al calatoriei, specificului formelor de turism si particularitatilor segmentelor de turisti.
Serviciile de agrement – acceptate ca prestatii de baza numai de catre o parte a
specialistilor – sunt concepute sa asigure petrecerea placuta, agreabila a timpului de vacanta. Ele
sunt alcatuite dintr-o paleta larga de activitati avand caracter distractiv-recreati, in concordanta
cu specificul fiecarei forme de turism sau forma de sejur. Serviciile de agrement reprezinta
elementul fundamental in satisfacerea nevoilor turistilor modalitatea de concretizare a
motivatiilor deplasarii si capata un rol tot mai important in structura consumurilor turistic.