Cazul închisorii Holmesburg

Statele Unite au fost executori puternici ai Codului de la Nuernberg și totuși nu au urmat

convenția până în anii ’90. Codul de la Nuernberg prevede: "Persoana implicată ar trebui să aibă
capacitatea legală de a oferi consimțământul; ar trebui să fie în anumite condiții, încât să poată
exercita puterea liberă de alegere, fără intervenția vreunui element de forță, fraudă, înșelăciune,
infracțiune, suprasolicitare sau o altă formă ulterior de constrângere și ar trebui să aibă cunoștințe
și înțelegere suficientă a elementelor subiectului implicate încât să îi permită să ia o decizie
înțeleasă și responsabilă" Procesele de la Holmesburg au încălcat această definiție a
consimțământului informat, deoarece deținuții nu știau natura materialelor cu care au fost testați
și au consimțit doar din cauza recompensei monetare. Procesele penitenciarelor din Holmesburg
au reprezentat un exemplu primordial de profituri și promisiunea progreselor științifice de a
supăra problemele etice asociate cercetării. Luând în considerație condițiile psihologice,
constrângerea riguroasă al închisorilor ne face să punem în dubii cât de adecvat au fost respectate
criteriile pentru a semna un consimțământ. Pentru o persoană încarcerată, compensarea monetară
poate fi unica soluție de supraviețuire sau contact cu realitate. Profitarea de starea persoanelor
încarcerate și cunoașterea că pentru dânșii e o problemă de viață/moarte – a fost o gravă
încălcare are principiilor etice și morale. Oprirea experimentelor din închisori din America,
precum cele din închisoarea din Holmesburg, a însemnat respectarea Codului de la Nuernberg
din 1947.