BRAINSTORMING Brainstorming-ul este o metodă de o ramură numeroase mlădiţe. Etapele de realizare ale metodei: 6.
e. Etapele de realizare ale metodei: 6. capacităţilor copiilor de a compara două evenimente, procese,
stimulare a creativităţii şi imaginaţiei elevilor, dar şi de formare
a unor trăsături de personalitate (spontaneitate, altruism etc.). Se
realizează prin formularea a cât mai multor idei, ca răspuns la o
situaţie enunţată de profesor sau un elev, după principiul
”cantitatea generează calitatea”. Un moment de brainstorming se
poate crea în orice etapă a lecţiei şi poate să se desfăşoare de la
5 minute până la întreaga oră (50 minute). Pentru desfăşurarea
optimă a unui brainstorming, se impune respectarea unor reguli,
enunţate de liderul grupului (profesorul, elevul) chiar de la
începutul activităţii: ¾ solicitarea de exprimare a ideilor rapid în
fraze, propoziţii sau cuvinte scurte şi concrete fără cenzură ¾
sunt interzise aprecierile critice, ironiile, contradicţiile, orice
manifestare de acest gen care inhibă imaginaţia participanţilor ¾
sunt încurajate asociaţiile neobişnuite de idei, combinările şi
ameliorările soluţiilor propuse de ceilalţi ¾ imaginaţia trebuie să
fie liberă, exprimându-se orice idee îi vin elevului în minte, care
este acceptată fără cenzură toţi elevii trebuie să comunice o idee
Metoda se parcurge prin derularea următoarelor etape: 1.
Alegerea temei/problemei şi prezentarea ei - liderul (profesorul
sau un elev) va comunica tema pusă în discuţie şi va
prezenta/reaminti regulile -subiectul brainstorming-ului se poate
formula prin diferite noţiuni sau concepte, prin întrebări (Ce ştiţi
despre...?, Ce aţi face dacă aţi fi...?, Ce aţi propune...?, Cum s-ar
putea realiza...?, Cum explicaţi...?, Ce întrebări aţi pune...? etc.),
prin prezentarea unor imagini, a unui film (metoda poate să
preceadă dezbaterea lor). 2. Generarea ideilor -toţi elevii îşi vor
comunica ideile, după regulile enunţate, fără nici o cenzură -
toate ideile vor fi scrise pe tablă sau flipchart în ordinea emisă
de participanţi - etapa se încheie când toţi participanţii şi-au
exprimat cel puţin o idee 3. Evaluarea calităţii ideilor - reluarea
ideilor pe rând şi gruparea lor pe diferite criterii - analiza critică,
argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior, la
nivelul întregii clase sau al unor grupuri mai mici 4. Selectarea
celor mai importante idei - se discută liber soluţiile originale şi
fezabile 5. Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi
originale.
Metoda cadranelor
Este o modalitate de rezumare şi sistematizare a unui conţinut
informaţional
solicitând participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea lui ad
ecvată. Stimulează atenţia şi gândirea; •Caută căi de acces spre
propri10
Metoda presupune
trasarea a douã axe principale perpendiculare în urma cãrora
apar,”patru cadrane” în felul urmãtor:Elevii audiazã o poveste, o
prelegere sau citesc un text, apoi sunt solicitaþi sã noteze:1.
sunetele auzite în prezentarea textului sau descrise de ideile
povestirii, în cadranul I;2. sentimentele pe care le-ar trezi
conþinutul povestirii, textului, în cadranul II;3 . s ã
s t a b i l e a s c ã o l e g ã t u r ã î nt r e c o nţ i n u t u l p o ve s t ir i i /
t e xt u l u i p e d e o p a r t e ş i c u no ş t i nţ e l e ş i experienţa
lor de viaţã, pe de altã parte, notându-le în cadranul III;4.
„morala”, învãþãtura ce se desprinde din conţinutul de idei, în
cadranul IV.Pornind de la aceastã structurare, dupã ce se discutã
cu elevii, fiecare verbalizând ceea cea notat, aceştia sunt rugaţi
sã gãseascã un titlu corespunzãtor textului citit sau audiat.
Î n c o m p l e t a r e a c a d ra n e l o r p o t f i u r m ã r i t e
şi a lte a sp ecte
, decât cele menþionate maisus, în funcţie de text şi de
scopurile urmãrite de învãţãtor în cadrul orei.
Metoda cadranelor se poate aplica în lit
eratură şi cu privire la caracterizarea u
n u i personaj. Metoda presupune următoarele:C a d r a nu l I :
t r e bu i e s ă c o nţ i n ă c it a t e d i n o p e r a l it e r a r ă c a r e
f a c r e f e r i r e l a t r ă s ă t u r i l e d e caracter
ale personajelor.Cadranul II: are în vedere trăsăturile care reies
din citatele alese.C a d r a n u l I I I :
c o nţ i n e nu m e l e p e r s o na j u l u i c a r a c t e r i z a t , d o u ă
a j d e c t i v e c a r e r e f l e c t ă t r ă s ă t u r i d o m i n a nt e a l e
p e r s o na j u l u i , t r e i v e r be l a g e r u n z i u c a r e r e f l e c t ă ,
d e a s e m e n e a , trăsături dominante ale personajelor şi o
sintagmă definitorie, din textul
studiat.C a d r a n u l I V : t r e b u i e s ă c o n ţ i n ă o i
magine caracteristică personajului, aşa
c u m ş i - l imaginează elevul.Poate fi o imagine abstractă sau
un desen personal.
Cinquains
Propun şi eu un fel de joc :D în clasele primare.. la română
făceam cinquain.... ce mai este şi aceasta vă întrebaţi...
este un fel de poezie de formă fixă, iar scrierea ei se face după
următorul model:
-un substantiv cu statut de titlu;
-două adjective determinative pentru acel substantiv;
-trei verbe, eventuale predicate ale acelui substantiv-subiect;
-patru cuvinte semnificative, din orice clasă morfologică, ce
încheagă într-o formulă imaginea generală;
-un substantiv echivalent cu primul (sinonim sau metaforă)
CIORCHINELE(clustering) Este o metodă de brainstorming
neliniară care stimulează gândirea critică, conexiunile dintre
idei, crearea unei structuri grafice, a unor clasificări şi corelări
de cunoştinţe, utilizând informaţii dintro sursă analizată. Este o
metodă grafică antrenantă ce poate fi utilizată pentru reţinerea
informaţiei dintr-un text, dar şi pentru observarea şi comentarea
unei imagini sau film. Se poate folosi în activităţile de învăţare,
de fixare a cunoştinţelor şi la evaluarea sumativă a uneia sau a
mai multor unităţi de învăţare. Într-un cerc, în mijlocul unei
foi/planşe/tablă se scrie un cuvânt, o sintagmă care să reprezinte
subiectul. Pe măsură ce vin ideile, se formează „ramuri” care se
trec în cercuri mai mici pe lateral, legate de subiectul principal
prin linii. Aceste „subiecte-ramură” pot avea, la rândul,
„subiecte-mlădiţe”. Un subiect poate avea numeroase ramuri, iar
stabilirea modalităţii de lucru: individual, pe grupe de 4-5-6
elevi sau cu întreaga clasă 7. se scrie un cuvânt/temă/sintagmă
ce urmează a fi cercetată în mijlocul foii, planşei sau tablei 8. se
poate utiliza metoda brainstorming-ului timp de 5 minute 9. se
citeşte textul/documentul, se observă imaginea într-un timp
propus (15 – 20 minute) 10. se notează individual ideile,
sintagmele, cunoştinţele care le vin în minte elevilor în legătură
cu tema propusă în jurul cuvântului central, trăgându-se linii
între acesta şi informaţiile notate 11. schimbul de idei –
împreună cu colegul de bancă, apoi în grup, elevul discută şi
completează ciorchinele individual 12. se realizează un produs
al grupei sau al clasei, un „afiş” pe coală mare, fiecare grupă
foloseşte altă culoare de scris stabilită la început şi se fixează
timpul de lucru (10 minute) 13. produsele finale se afişează şi se
realizează „turul galeriei” 14. raportorul grupei prezintă
produsul şi răspunde întrebărilor 15. se face autoevaluarea şi
evaluarea pentru fiecare produs în parte, după criterii dinainte
stabilite şi cunoscute de elevi. Dacă metoda nu se utilizează pe
grupe, ci este implicată întreaga clasă, atunci ciorchinele se va
realiza pe tablă sau flipchart, şi în această situaţie: - se urmează
paşii 1-5, activitatea oprindu-se când s-au epuizat toate ideile, în
limita de timp anunţată - în final, ciorchinele se va reorganiza,
utilizânduse conceptele, ideile fezabile, elevii notându-şi în
caiete forma definitivă a ciorchinelui. Produsele finale pot
rămâne afişate în clasă, iar cele individuale se vor păstra în
Portofoliul elevului. „Ciorchinele” se poate utiliza cu succes la
toate clasele, gradul de complexitate al acestuia se organizează
în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor. Clasa a II-a
Obiectul: Cunoaşterea mediului Tema: Animalele(recapitulare)
Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte 6 elevi. Fiecare echipă
primeşte câte o fişă, care are scris în centrul ei, într-un oval,
animale domestice/animale sălbatice din ţara noastră/animale
sălbatice din alte zone ale lumii. Elevii trasează pe fişă săgeţi
din acel oval, scriind animalele care fac parte din acea categorie.
După ce au finalizat fişa elevii, cei care au fost desemnaţi
experţi, vin la tabla şi prezintă întregii clase, animalele din acea
categorie, pe care a reuşit să le găsească.
Sarcina de lucru: Desenaţi un dreptunghi situat la baza foii, în
partea centrală şi scrieţi cuvântul cheie-oxizi. În partea
superioară trasaţi linii care se ramifică, asemenea crengilor unui
copac, şi completaţi pe fiecare ramură câte o afirmaţie
(referitoare la oxizi) din cunoştinţele dobândite în clasa a VII-a
şi/sau a VIII-a, din cultura generală.Colaborează în realizarea
sarcinii de lucru cu colegul de bancă. Notaţi fiecare, succesiv,
câte o informaţie (timp de lucru – 3 minute). Scurtă descriere a
tehnicii: Copacul ideilor este un organizator grafic în
care cuvântul cheie este înscris într-un dreptunghi situat la baza
foii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică spre
partea superioară, asemeni crengilor unui copac, toate
cunoştinţele evocate. Copacul ideilor poate fi completat
individual, în perechi, în grup sau frontal. Dacă este completat
de către membrii unui grup, foaia pe care este desenat copacul
trece de la un membru la altul şi fiecare elev are posibilitatea să
citească ce a scris colegii lui.
Tehnica este avantajoasă deoarece propune elevilor o nouă
formă de organizare a cunoştinţelor evocate sau a informaţiilor
noi. Pentru varietate, în unele lecţii, copacii ideilor pot avea
subiecte diferite.
CUBUL este una dintre metodele de învatare prin
cooperare care poate fi adaptata si folosita si la clasele I-
IV.Metoda este folosita în cazul în care se doreste explorarea
unui subiect, a unei teme din mai multe perspective. Initial, pe
cele 6 fete ale cubului 23523q164x este scris:
q DESCRIE
q COMPARĂq ASOCIAZĂq ANALIZEAZĂq
APLICĂq ARGUMENTEAZĂ
Metoda poate fi adaptata pentru clasele mici, si pe cele
6 fete ale cubului 23523q164x pot fi scrise si alte sarcini.
Metoda "CUBUL" poate fi adaptata si folosita la obiectele:
Limba Româna, Matematica, stiinte, Geografie, etc.
1. Pentru povestea "Fata babei si fata mosului", fetele cubului
pot cuprinde urmatoarele sarcini:
q Descrie fata babei si fata mosneagului;q Compara cele
doua fete;
q Descrie baba si mosul;q Compara cei doi parinti;
q Gaseste alte perechi de personaje : bun- rau;
q Argumenteaza de partea cui esti si de ce ;
CVINTETUL Metoda cvintetului pune accent pe forţa
elevului, contribuind la formarea capacităţii de a rezuma şi
sinteti-za informaţiile , de a surprinde complexitatea unor idei,
sentimente şi convingeri în câteva cuvinte . Cvintetul este o
poezie care impune sintetizarea informaţiilor/conţinuturilor
dintr-un text în exprimări clare , care descriu sau prezintă
reflecţii asupra temei date sau subiectului dat. Este o poezie de 5
versuri a cărei construcţie are la bază anumite reguli pe care
elevii trebuie să le respecte, iar timpul de întocmire este de 5-7
minute. Activitatea porneşte de la un cuvânt-cheie din lecţia
zilei respective sau din lecţia anterioară , iar elevii , în timpul dat
, trebuie să dovedească receptivitatea la cele discutate în clasă ,
bazânduse pe capacităţile lor de creaţie. Regulile de întocmire a
unui cvintet: ƒ -primul vers este format din cuvâtul tematic( un
substantiv); ƒ -al doilea vers este format din două cuvinte
(adjective care să arate însuşirile cuvântului tematic ); ƒ -al
treilea vers este format din trei cuvinte(verbe la gerun ziu care să
exprime acţiuni ale cuvântu lui tematic); ƒ -al patrulea vers este
format din patru cuvinte ce formea ză o propoziţie prin care se
afirmă ceva esenţial despre cuvântul tematic ); ƒ -al cincilea vers
este format dintr-un strălucire.
METODA – DIAGRAMA VENN
Diagrama Venn este o metodă grafică ce poate fi utilizată în
activităţile de învăţare sau la fixarea cunostinţelor, putând
constitui şi o modalitate de evaluare . Este eficientă în formarea
noţiuni, personalităţi, – scopul lor este să evidenţieze asemănări,
deosebiri şi elemente comune, în cazul a două concepte,
personaje sau evenimente. [url]Preluată cu succes din
matematică,[/url] metoda permite ca în orice etapă a unei lecţii,
să fie realizate comparaţii între personaje, întâmplări,obiecte,
evenimente, idei, concepte.
O diagramă Venn este formată din două cercuri mari care se
suprapun parţial. Se cere copiilor să construiască o asemenea
diagramă completând în perechi-grupe sau individual.
Metoda exerciţiului
Metoda exercitiului este o metoda bazata pe actiune reala sau
fictiva. Executarea constienta si repetata a unor operatii cu
scopul dobandirii unei deprinderi automatizate sau semi-
automatizate care vizeaza activitatea educativa se numeste
"exercitiu".
Exercitiul - in esenta, exercitiul se refera la efectuarea constienta
si repetata a unor actiuni si operatii in scopul formarii de
priceperi si de prinderi practice si intelectuale, dezvoltarii unor
capacitati si aptitudini, consolidarii cunostintelor dobandite,
stimularii potentialului creativ al elevilor etc. Este o metoda ce
se adapteaza usor diferitelor sarcini de instruire, de la invatarea
vorbirii corecte a limbii materne, a cititului si scrierii, pana la
deprinderea analizei gramaticale.
Din multimea exercitiilor utilizate, unele indeplinesc functii de
familiarizare cu noile actiuni si operatia de insusit (exercitii
introductive); altele asigura executia repetata a acestora, pana se
constituie automatismele dorite (exercitii de baza) sau pana se
ajunge ia consolidarea deprinderilor odata formate (exercitii de
consolidare). In fine, exista exercitii aplicative, de creatie, cu
caracter practic etc.
Exersarea devine eficace atunci cand se respecta o serie de
conditii. Astfel, profesorul trebuie sa cunoasca bine structura,
valoarea si limitele exercitiului de executat, sa faca cunoscut
elevilor in ce scop se efectueaza exercitiul propus; elevii sa
cunoasca suportul teoretic (regula, principiul) ce sta la baza
exercitiului dat, precum si performantelor de atins; sa se explice
si demonstreze in prealabil modelul actiunii; sa se asigure
executarea repetata a modelului propus; sa se creeze situatii de
exersare cat mai variate; sa se aiba in vedere o gradatie a
exercitiilor, dupa complexitate si grad de dificultate; sa se
imbine procedeul executiei globale cu cel al fragmentarii; sa se
impuna un ritm optim de actiune, cu unele verificari (intariri)
imediate si posibilitati de autocontrol.
Obiectivele acestei metode, dupa Vistian Goia sunt:
- sa fixeze cunostintele teoretice relativ la un capitol, categorie
morfologica, sintactica, ortografica, de punctuatie etc;
- sa creeze abilitati de transpunere a acestora in practica;
- sa dezvolte deprinderea de munca independenta a elevilor;
- sa dezvaluie profesorului eventualele lipsuri in cunostintele
teoretice ale elevilor;
- sa stimuleze capacitatile creative ale acestora, facand pasul de
la operatii mintale la structuri operationale;
- sa inlature 'uitarea', tendintele de interferenta (confuzia);
- sa mijloceasca transferul cunostintelor morfo-sintactice de la
un capitol la altul, de la o structura la alta a fenomenului
gramatical.
APLICATIE
Aceasta metoda poate fi aplicata atat in etapa de evocare
cat si in etapele de predare propriu-zise, verificare, obtinerea
performantei etc. Metoda, pentru a fi eficienta in practica
curenta, trebuie sa respecte urmatorii pasi:
1. Exercitiile trebuiesc clar formulate si in conformitate cu
cunostintele dobandite anterior.
2. Propunatorul trebuie sa enunte verbal sau scris, cat mai
corect, exercitiul propus.
3. Exercitiile pot fi insotite de explicatii detaliate.
4. Pentru a mari gradul de eficientizare a metodei este indicat
ca exercitiile sa fie cuantificate si evaluate pe loc.
5. Atunci cand aceasta metoda este aplicata, este recomandat
ca exercitiile sa fie enuntate succesiv, in functie de gradul de
dificultate, de la simplu la complex.
Exemplu: Exercitii aplicate in etapa de obtinere a performantei
si asigurare a retentiei de la o lectie de predare a verbului - clasa
a V-a.
ITEM 1. (item cu alegere duala) Stabileste valoarea de adevar a
enunturilor urmatoare:
Verbul este partea de vorbire care denumeste fiinte, lucruri,
fenomene ale naturii.
(A / F)
Verbul este partea de vorbire care arata actiunea, starea sau
existenta.
(A / F)
ITEM 2. (item de tip pereche) Uneste printr-o sageata verbele
din coloana A cu timpul corespunzator fiecaruia din coloana
B:am privit trecut,vorbesc viitor,voi scrie prezent
EXPLOZIA STELARĂ Explozia stelară este o metodă de
stimulare a creativităţii, o modalitatea de relaxare a copiilor şi se
bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de
probleme şi noi descoperiri. Obiective: ¾ Formularea de
întrebări şi realizarea de conexiuni între idele descoperite de
copii în grup prin interacţiune şi individual pentru rezolvarea
unei probleme. Material : ¾ O stea mare, cinci stele mici de
culoare galbenă, cinci săgeţi roşii, jetoane Descrierea metodei:
1. Copiii aşezaţi în semicerc propun problema de rezolvat; pe
steaua mare se scrie sau desenează ideea centrală. 2. Pe 5 steluţe
se scrie câte o întrebare de tipul : CE? CINE? UNDE ? DE CE ?
CÂND ? iar cinci copii din grupă extrag câte o întrebare. Fiecare
copil din cei cinci îşi alege câte 3-4 colegi, organizându-se astfel
în cinci grupuri. 3. Grupurile cooperează în elaborarea
întrebărilor. 4. La expirarea timpului, copiii revin în semicerc în
jurul steluţei mari şi comunică întrebările elaborate , fie un
reprezentant al grupului , fie individual, în funcţie de potenţialul
grupului / grupei. Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări
sau formulează întrebări la întrebări. 5. Se apreciază întrebările
copiilor, efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum şi
modul de cooperare şi interacţiune. „ Explozia stelară ” este
eficientă în lectura după imagini deoarece corespunde cerinţelor
şi etapelor impuse de metodologia acesteia : enumerare,
descriere, interpretare. Predarea tradiţională în sensul în care
profesorul ţine o prelegere, face o demonstraţie, iar rolul elevilor
este acela de a urmări, nu produce învăţare decât în foarte mică
măsură. Este insuficient pentru învăţare dacă în timpul orei
elevii doar ascultă explicaţiile profesorului şi văd o demonstraţie
făcută de profesor. Cauza acestui fenomen, ţine de însuşi
funcţionarea creierului. Creierul nu funcţionează ca un DVD sau
casetofon. Creierul nu este un simplu receptor de informaţie.
Elevii trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot
ordonat şi plin de semnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă
ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual a predării,
învăţarea nu are loc. Învăţarea presupune înţelegerea, iar
aceasta înseamnă mai mult decât cunoaşterea faptelor. Elevii
construiesc cunoaşterea pe baza a ceea ce deja cunosc sau cred.
Elevii formulează noile cunoştinţe prin modificarea şi raţionarea
conceptelor lor curente şi prin adăugarea de noi concepte la ceea
ce cunosc deja. Învăţarea este mediată de mediul social în care
elevii interacţionează unii cu alţii. Învăţarea eficientă necesită
preluarea de către elevi a controlului asupra propriei învăţări.
Transferul, respectiv capacitatea de a aplica cunoştinţe în situaţii
noi este afectat de gradul în care elevii învaţă pentru înţelegere
şi învaţă cu înţelegere.
Metoda florii de nufăr ( Tehnica Lotus) Presupune deducerea
de conexiuni între ideii, concepte, pornind de la o temă centrată.
Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care
se construiesc în jurul celei principale, asemeni petalelor florii
de nufăr. Etapele metodei sunt următoarele: 1) Se stabileşte şi se
anunţă tema centrală 2) Se constituie un grup central format din
8 elevi din clasa. Aceştia vor fi cei care vor stabili cele 8 idei
secundare generate de tema centrală. 3) Constituirea grupelor
secundare după punctarea celor 8 idei în diagramă. Fiecare
membru din grupul central îşi alcătuieşte un grup de lucru din
elevii clasei, un elev aparţine unui singur grup şi toţi elevii sunt
cuprinşi într-unul dintre grupuri. Vor rezulta astfel 8 grupuri
care vor acorda aborda tema propusă de cel care a constituit
grupul. Elevul care a propus tema îşi poate alege colegii cu care
să lucreze la dezvoltarea ei. 4) Etapa muncii în grup. Fiecare
grup secundar lucrează la elaborarea a 8 idei legate de tema
dată. Toţi membrii trebuie să-şi aducă contribuţia. La nivelul
grupului se pot stabili rolurile de lider, secretar ( având sarcina
de a consemna datele). 5) Comunicarea ideilor de către liderul
grupului. Au loc discuţii, completări, comentarii. 6) Aprecierea
modului de organizare a muncii de către lider şi a valorii ideilor
emise Diagrama Lotus …Cele 8 idei secundare sunt trecute în
jurul temei centrale urmărind ca apoi ele să devină la rândul lor
teme principale pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare din
aceste noi teme centrale se vor constitui câte alte noi 8 idei
secundare. Astfel pornind de la o temă centrală sunt generate noi
teme de studiu pentru care pentru care trebuie dezvoltate
conexiuni noi şi noi concept.
Tot pentru caracterizarea personajelor, în plan comparativ,
elevilor li se propune aplicareagraficului T:
Dulăul Juju
– De neam dulău (mare) – Căţel (mic)
– Prielnic (favorabil) – Răsfăţat
– Amabil (politicos) – Îngâmfat
– Credincios (fidel) – Distant
– Răbdător – Arogant
– Prietenos – Parvenit
– Onest – Brutal
– Nesigur – Ipocrit
Mozaicul
Structurile cooperative de tip mozaic presupun formarea unor
grupuri cooperative, în cadrul cărora fiecare membru al grupului
devine expert în anumite probleme specifice materialului propus
spre învățare.
Schema specifică:
– grupuri cooperative (distribuirea materialelor);
– grupuri expert (învățare și pregătire);
– grupuri cooperative (predare și verificare).
Etape de bază:
1. Formarea grupurilor cooperative și distribuirea
materialelor de lucru
– Profesorul împarte tema de studiu în 4-5 subteme;
– Solicită elevilor să numere până la 4 sau 5 (în funcție de
numărul de subteme) și distribuie fiecărui elev materialul ce
conține detalierea subtemei corespunzătoare numărului său; li se
precizează elevilor faptul că vor învăța și vor prezenta materialul
aferent numărului lor și celorlalți colegi, fiind responsabili de
rezultatele învățării acestora;
– Fiecare grup de 4 sau 5 elevi va constitui un grup
cooperativ; elevilor li se solicită să rețină grupul cooperativ din
care fac parte.
2. Formarea grupurilor de experți și pregătirea
prezentărilor
– Elevii care au același număr și, respectiv, aceeași
subtemă de abordat, se vor constitui în grupuri de experți
(numărul grupurilor de experți va fi același cu numărul de
subteme stabilite);
– Experții studiază și aprofundează împreună materialul
distribuit, identifică modalități eficiente de ,,predare” a
respectivului conținut, precum și de verificare a modului în care
s-a realizat înțelegerea acestuia de către colegii din grupul
cooperativ.
3. Realizarea prezentărilor (predarea) și verificarea
rezultatelor învățării
– Se reconstituie grupurile cooperative;
– Fiecare expert ,,predă” conținuturile aferente subtemei
sale; modalitatea de transmitere trebuie să fie concisă,
stimulativă, atractivă;
– Fiecare membru al grupului cooperativ are sarcina de a
reține cunoștințele pe care le transmit colegii lui, experți în
diferite probleme.
4. Evaluarea
– Profesorul solicită elevilor să demonstreze ceea ce au
învățat;
– Evaluarea se poate realiza printr-un test, prin răspunsuri
orale la întrebările adresate de profesor, printr-o prezentare a
materialului predat de colegi, prin elaborarea unui eseu etc.
Avantaje:
Dezvoltarea competențelor psihosociale;Dezvoltarea
competențelor cognitive;Dezvoltarea competențelor de
comunicare;
Dezvoltarea inteligenței interpersonale;Promovarea
interînvățării;Participarea activă, implicarea tuturor elevilor în
realizarea sarcinilor de învățare;Analiza, compararea modurilor
de a învăța, a achizițiilor realizate;
Formarea și consolidarea deprinderii de ascultare
activă;Dezvoltarea gândirii critice și creative;Dezvoltarea bazei
motivaționale a învățării;
Consolidarea încrederii în propriile forțe;Formarea și
dezvoltarea capacității reflective;Dezvoltarea responsabilității
individuale etc.
Limite (în absența monitorizării atente a lucrului în grup):
Abordarea superficială a materialului de studiu;Înțelegerea și
însușirea greșită a unor idei, concepte etc.;
Apariția unor conflicte între membrii grupurilor;Crearea unui
climat educațional caracterizat printr-o aparentă dezordine etc.
Turul galeriei este o metodă interactivă de învăţare bazată pe
colaborarea între elevi, care sunt puşi în ipostaza de a găsi
soluţii de rezolvare a unor probleme. Această metodă presupune
evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate
de grupuri de elevi. Astfel,turul galeriei constă în următoarele:
Elevii, în grupuri de trei sau patru, rezolvă o problemă (o sarcină
de învăţare) susceptibilă de a avea mai multe soluţii (mai multe
perspective de abordare).
Produsele muncii grupului se materializează într-o schemă,
diagramă, inventar de idei etc. notate pe o hârtie (un poster).
Posterele se expun pe pereţii clasei, transformaţi într-o veritabilă
galerie.
La semnalul profesorului, grupurile trec pe rând, pe la fiecare
poster pentru a examina soluţiile propuse de colegi.
Comentariile şi observaţiile vizitatorilor sunt scrise pe posterul
analizat.
După ce se încheie turul galeriei (grupurile revin la poziţia
iniţială, înainte de plecare) fiecare echipă îşi reexaminează
produsul muncii lor comparativ cu ale celorlalţi şi discută
observaţiile şi comentariile notate de colegi pe propriul
poster. (fragment)
5Calităţile unui profesor
Socrate a fost unul dintre ei. Platon la fel, şi atâţia alţii. Dar cel
mai mare dintre toţi a fost Isus Cristos. Vorbesc, desigur, despre
marii învăţători. Ei au fost izvor de inspiraţie pentru cei din jur,
indiferent dacă aceştia făceau parte din clasa la care predau sau
pur şi simplu i-au întâlnit în drumurile lor.
Cu toţii am avut şi profesori buni, şi răi. Ce ne face să fugim cât
vedem cu ochii de unii şi să ne adunăm fără preget în jurul
altora? În principiu, cred că este vorba de câteva calităţi pe care
oricine şi le-ar putea însuşi. Şi, în mod surprinzător, aceste
calităţi nu au nimic de a face cu gradele academice, cu intelectul
sau cantitatea de cunoştinţe pe care o posedă cineva. Mai mult:
nu numai cadrele didactice pot dobândi succes şi abilitate
crescută de a relaţiona cu alţii dacă îşi dezvoltă aceste calităţi –
ci şi părinţii, antrenorii, angajaţii, pe scurt oricine trebuie să
transmită informaţii altora. Dacă cineva şi-ar dezvolta chiar şi
numai câteva dintre acestea, tot ar putea deveni un mare
învăţător. Iar dacă şi le-ar dezvolta pe toate, nici nu se poate
spune pentru ce sau pentru cine ar putea deveni un nesecat izvor
de inspiraţie.
1. Marii învăţători sunt umili
Marii învăţători vorbesc în cuvinte simple. Nu au nevoie să
impresioneze prin cunoştinţele lor. Se simt în largul lor vorbind
despre ceea ce cunosc şi sunt dornici să înveţe ceea ce nu
cunosc. Nu blufează. Aşa cum spune dictonul, ” Cel care nu ştie
şi ştie că nu ştie este înţelept; cel care nu ştie şi nu ştie că nu ştie
este nebun”. Marii învăţători sunt modeşti cu privire la
cunoştinţele lor. Sau, aşa cum spune succint Sf. Paul în
1Corinteni 8,2: „Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu a
cunoscut cum trebuie să cunoască”.
Dacă unui mare învăţător i se adresează o întrebare la care nu
ştie să răspundă, promite că va afla răspunsul şi se ţine de
cuvânt. El ştie că nu este singurul care îi poate ajuta pe ceilalţi
să înveţe. Şi este recunoscător că i s-a oferit ocazia să ajute chiar
şi o singură persoană să îşi îmbogăţească cunoştinţele. Un
învăţător mare doreşte ca toţi cei din jur să înveţe şi chiar să îl
depăşească în cunoaştere. Marii învăţători nu sunt niciodată
aroganţi.
2. Marii învăţători sunt plini de răbdare
Ce înseamnă răbdarea? Înseamnă să suporţi nenorocirile,
dificultăţile, supărările fără să te plângi, fără să îţi pierzi
cumpătul sau să te arăţi enervat. Marii învăţători sunt plini de
răbdare cu elevii lor, indiferent câte greşeli fac aceştia sau de
câte ori trebuie le să explice acelaşi lucru. Este minunat faptul
că, practicând răbdarea, au de câştigat atât persoana care o face
cât şi cel asupra căruia o exercită. A fi răbdător înseamnă
stăpânire de sine şi disciplină, calităţi pe care, odată ce le vede la
învăţător, elevul va fi stimulat să le dezvolte în el însuşi.
Datorită răbdării are însă mult de câştigat şi elevul. Când mă
gândesc la o răbdare imensă, îmi vine în minte marea
învăţătoare Anne Sullivan, instruind-o pe Helen Keller [1].
Helen era indisciplinată, neascultătoare şi foarte puţin dornică să
înveţe ceva atunci când Anne a fost angajată să o instruiască.
Prin blândeţe, perseverenţă – şi într-adevăr prin răbdare – Anne
i-a oferit mediul propice care a ajutat-o pe Helen să îşi dezvolte
întregul potenţial. Helen nu numai că a învăţat, dar a şi depăşit
toate aşteptările.
Să ne amintim cuvintele lui Helen Keller ” Cea mai importantă
zi pe care mi-o amintesc din toată viaţa mea a fost aceea în care
învăţătoarea mea, Anne Mansfield Sullivan, a venit la mine”.
Câtă recunoştinţă din partea unui elev cu totul special i-a adus
Annei răbdarea ei! Este puţin probabil ca majoritatea dascălilor
să aibă de a face cu elevi atât de dificili ca Helen Keller. Dar
trebuie cu toţii să îşi amintească de calitatea care a determinat un
atât de mare succes la tânăra elevă a Annei Sullivan: răbdarea.
3. Marii învăţători sunt amabili şi respectuoşi
Marii învăţători recunosc valoarea şi meritul fiecărei persoane.
Ei caută să îşi înţeleagă fiecare elev şi punctul lui de vedere. Şi
au empatie – altfel spus, încearcă să intre în pielea celuilalt.
Marii învăţători îi stimează pe elevii lor ca fiind valoroşi, chiar
dacă sunt mult diferiţi faţă de ei înşişi, mai puţin educaţi sau se
află într-o postură inferioară. Îşi amintesc că au fost cândva ei
înşişi învăţăcei. Învăţătorii răi cer să fie respectaţi. Marii
învăţători îşi tratează elevii cu respect, şi astfel dobândesc ei
înşişi respectul lor.
4. Marii învăţători sunt entuziaşti
Ei vorbesc cu bucurie despre materia pe care o predau.
Indiferent dacă au un an sau zece ani de practică, marii
învăţători sunt plini de înflăcărare şi emoţie atunci când
abordează un subiect. Vorbesc plini de entuziasm şi chiar cu
uimire. Se poate ca ei să predea de 35 de ani matematica la clasa
a 7-a sau să lucreze în contabilitate din 1975, dar îşi vor
împărtăşi cunoştinţele cu aceeaşi fervoare ca şi când ar face-o
pentru prima dată atunci când trebuie să ajute pe cineva.
5. Marii învăţători demonstrează, nu impun
Marii învăţători expun un concept, dar îl şi demonstrează. Ei
caută modalităţi de a le oferi exemple elevilor lor, în clasă, la
birou, în studio sau pe terenul de sport. Iar atunci când nu pot
aduce exemple, desenează diagrame sau schiţe şi se gândesc la
alte modalităţi creative prin care să îşi exprime cunoştinţele
astfel încât elevii să înţeleagă.
6. Marii învăţători învaţă de la propriii lor elevi
Marii învăţători ştiu că ei nu ştiu totul. O parte din ceea ce îi
face „mari” este că doresc ei înşişi să înveţe mereu. Nu se simt
ameninţaţi de întrebările profunde sau de aptitudinile
remarcabile ale unui elev. Ei nu o iau ca pe o ofensă personală
atunci când un elev întreabă „de ce”, doreşte mai multe
informaţii sau pune la îndoială un fapt. Ei ştiu că adevăratul
proces de învăţare are loc atunci când oamenii îşi pun întrebări,
se gândesc la un subiect şi şi-l însuşesc. Ei ştiu că în felul acesta
îi încurajează pe ceilalţi să înveţe de-a lungul întregii vieţi, nu
numai pentru examen, un concurs sportiv sau un colocviu de
angajare. La rândul lor, marii învăţători învaţă şi ei toată viaţa.
Şi dobândesc cunoştinţe noi şi înţelepciune de la cei pe care îi
învaţă.
7. Marii învăţători sunt optimişti; marii învăţători surâd
Marii Învăţători cred în ei înşişi. Şi cred şi în ceilalţi. Ei caută tot
ce este mai bun în ambele părţi şi atitudinea lor reflectă fidel
aceasta. Ei sunt persoane optimiste, nu pesimiste. Marii
Învăţători ştiu să surâdă. Harekrushna Behera, din Unchahar,
India, dascăl şi îndrumător personal, scria în lucrarea sa
intitulată „Învăţătorule, surâzi?” următoarele: „Surâsul este
expresia iubirii. Este pur şi simplu un magnet care atrage totul
către el… Fiecare doreşte unui surâs… Un învăţător ajunge la
inima elevului cu atingerea magnetică a surâsului. Surâsul
creează încredere, iar elevii învaţă doar atunci când încep să îşi
iubească profesorul…”
Surâsul oferă o serie întreagă de avantaje. Te face să pari mai
atrăgător. Poate schimba starea de spirit a cuiva. Oamenii de
ştiinţă consideră că surâsul poate îndepărta stresul şi ar putea
stimula sistemul imunitar. Dar un motiv cu adevărat important
pentru care dascălul trebuie să surâdă este că surâsul e
contagios, creează o legătură personală şi transmite un mesaj de
încurajare. Astfel înlesneşte un climat favorabil de învăţare
pentru majoritatea oamenilor. Iată de ce marii învăţători surâd.
8. Marii învăţători îşi stimulează elevii
Marii învăţători ştiu că bagajul de cunoştinţe nu este o cantitate
de lichid care trebuie turnată în mintea cuiva. Dobândirea
cunoştinţelor şi înţelegerea acestora sunt procese active, nu
pasive. Marii învăţători stimulează creativitatea. Ştiu să
comunice şi sunt excelenţi povestitori. Dar în aceeaşi măsură
sunt buni ascultători. Ştiu să menţină permanent contactul
vizual. Ei nu lecturează pur şi simplu şi nici nu „aruncă” elevilor
un morman de cunoştinţe. Ei ştiu să îşi stimuleze elevii şi să îi
implice activ în procesul de învăţare.
9. Marii învăţători au aşteptări mari
Marii învăţători nu cred că instruirea este numai pentru câţiva
aleşi. Nu sunt elitişti. Ei înţeleg că darul dumnezeiesc al
cunoaşterii şi înţelegerii este pentru toţi. Ei recunosc faptul că în
timp ce nu oricine are talent la muzică, artă, golf, matematică
sau finanţe, aproape oricine poate să înveţe şi să realizeze mult
mai mult decât şi-a imaginat la început că poate.
Marii învăţători îi ajută pe elevi să vadă că sunt capabili. Ei nu
vor reduce niciodată nivelul cursului ci vor căuta modalităţi
inedite ca să facă mai uşor de înţeles materialul complex – din
respect faţă de elevi. Marii învăţători sunt realişti în aşteptările
pe care le au de la elevi, dar ştiu în acelaşi timp că aşteptările
sunt adesea mult prea reduse pentru majoritatea persoanelor.
Norman Vincent Peale [2] spunea: „Devenim ceea ce sperăm”.
Lady Bird Johnson [3] spunea cândva: „Copiii ajung să devină
ceea ce credem noi despre ei”. Aş adăuga că în general oamenii
fac la fel. Marii învăţători aşteaptă mult de la elevii lor. Şi
fiindcă sunt atât de mari în multe alte privinţe, de obicei obţin
ceea ce aşteaptă.
10. Marii învăţători creează un mediu plin de căldură şi le
permit elevilor să şi greşească
Marii învăţători înţeleg faptul că erorile preced adeseori
învăţătura. Thomas Edison spunea cândva despre numeroasele
încercări greşite de a demonstra ceva: „Nu mă descurajez,
pentru că fiecare încercare greşită este un pas înainte”. Marii
învăţători au înţeles şi ei aceasta. Pe fondul mediului încurajator
creat de ei, marii învăţători încurajează asumarea de riscuri şi
acceptă erorile. Marele antrenor încurajează tânărul atletul să
încerce. Cine ştie dacă va reuşi? Marele profesor de muzică îl
îndeamnă pe tânărul pianist să încerce interpretarea unei piese
mai dificile decât aceea pe care spera să o înveţe. Poate că
evaluarea iniţială a dascălului a fost greşită şi elevul este de fapt
capabil.
Marele părinte este poate cel mai important învăţător dintre toţi.
El permite copiilor lui să facă propriile alegeri şi să suporte
consecinţele. Ştie că experienţa oferă adesea lecţii care sunt mult
mai bine ţinute minte decât în cazul mustrărilor. Marii învăţători
nu spun lucruri de genul: „Nu prea eşti potrivit pentru aceasta”,
„Aceasta nu este pentru tine”. Ei înţeleg că elevii îşi vor
cunoaşte curând propriile limite şi nu încearcă să îi plafoneze cu
false limitări.
***
În fine, un articol despre marii învăţători ar da dovadă de
neglijenţă dacă nu ar spune ceva şi despre cel mai mare dintre
toţi învăţătorii, Isus Cristos. Iată cum ne-a învăţat El:
Isus, cel mai mare Învăţător, a dat fiecăruia o şansă. Să ne
gândim la vameşi şi la prostituate. Cu siguranţă există speranţă
pentru cei pe care unii îi consideră elevi incapabili sau
răuvoitori.
Isus a comunicat Adevărul cu umilinţă, sincer şi direct. Cu
siguranţă toţi elevii merită să li se vorbească în acelaşi fel.
Isus a învăţat prin exemple. Exemplul este cel mai puternic
instrument de predare dintre toate.
Isus a spus povestiri cu învăţăminte. Noi le numim parabole.
Isus a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine”. El şi-a făcut timp
pentru cei tineri şi foarte tineri.
Cel mai important lucru, învăţăturile lui Isus, Marele Învăţător,
arată ceva ce ar trebui să ne amintim cu toţii: cunoaşterea nu
înseamnă nimic dacă nu este însoţită de înţelepciune, şi
înţelepciunea vine de la Dumnezeu.
Pentru a fi un mare învăţător, trebuie aşadar să lucrezi la a-ţi
dezvolta cele zece calităţi menţionate mai sus. Şi ca piatră
unghiulară la toate acestea, trebuie să îl imităm pe Isus Însuşi,
Marele Învăţător, şi să ne amintim că „toate le pot în Cel care
mă întăreşte” (Filipeni 4,13). Urmând aceste îndrumări, oricine
dintre cei care trebuie să îi ajute pe alţii să înveţe, în afaceri, la
şcoală, în sport sau în orice alt domeniu aparţinând lumii
„reale”, poate, dacă este atent şi hotărât, să îşi dezvolte calităţile
necesare pentru a fi un mare învăţător.
9 Lucrul cu textulPerioada postalfabetară reprezintă primul
pas în lucrul cu textul : proză,versuri, aparținînd literaturii culte,
unor genuri și specii literare diferite, avînd camodalități de
expunere artistică: narațiunea, descrierea. Impune
obiectiveoperaționale diferite față de perioada anterioară. Aceste
obiective pot fi grupate în:descifrarea textului,descoperirea
textului,receptarea textului,exersarea comunicării orale.
Descifrarea textului.
•cititirea fluentă, corectă, conștientă, rostind clar sunetele. citirea
sedesfășoară în ritm propriu.
•scrierea corectă după copiere, transcriere, dictare
sau autodictare afragmentelor din textele citite.
Decodarea textului.
•Identificarea cuvintelor și expresiilor noi.
•explicarea lor prin folosirea de cuvinte cu înțeles asemănător
saudeducerea sensului din context.
•u'tilizarea cuvintelor și expresiilor în propoziții noi.
•scrierea corectă a cuvintelor și expresiilor noi, alcătuirea
propozițiilor cuele.
Receptarea textului
( este cea mai lungă etapă !.
•corelarea textului cu conținutul textului.
•explicarea titlului textului.
•ciitirea fragmentelor și povestirea lor cu cuvinte proprii.
•Participarea la elaborarea planului de idei.
•Povestirea textului conform planului de idei respectiv.
•optarea pentru un persona*, o conduită, o întîmplare, motivînd
obțiunea.
•descrierea locurilor întîmplărilor.
•exprimarea sentimentelor, atitudinilor față de cele relatate
în textulrespectiv.
Exersareaactuluicomunicării.
•orfmulareaîntrebărilor.
•construirea răspunsurilor corecte și complete, în care să e
respectateregulile dialogului sau vorbirii indirecte.
•manifestarea interesului pentru participarea la discuții.
•emiterea păperilor personale referitoare la text
T. Cazacu a mentionat ca proiectul de curriculum modernizat la
Limba si literatura romana (alolingvi) a fost elaborat in termeni
de competente, spre deosebire de cel in vigoare. Componentele
curriculumului au ramas, in fond, aceleasi. Prin structura si
continutul sau, curriculumul perfectionat la limba si literatura
romana are menirea de a servi drept suport stiintific si
metodologic important pentru cadrele didactice in proiectarea si
desfasurarea demersului didactic.
In procesul discutiilor s-a remarcat faptul ca autorii au propus un
material adecvat si accesibil. Studiul limbii si literaturii romane
pentru alolingvi este menit sa contribuie nu doar la formarea
competentelor de comunicare a elevului alolingvi, ci si la o mai
buna integrare a lui in societate.
Conceptul disciplinei Limba si Literatura romana este clar
determinat si contureaza obiectivul major: formarea
competentelor de stapinire a limbii de stat si incadrarea activa a
elevilor in domeniile vietii sociale.
Structura proiectului de curriculum este flexibila si poate fi
ajustata la potentialul creativ al profesorului.
Standardele de competenta ale disciplinei stabilesc clar si
concret performantele elevilor pe cicluri.
Competentele de baza ale disciplinei determina operatiile de
activitate la nivel de insusire a limbii. Repartizarea orelor pe
clase si pe unitati de continut vor orienta cadrele didactice in
proiectare si realizarea activitatii didactice.
Competentele specifice se dezvolta treptat de la o treapta la alta,
asigurind continuitatea; se respecta integritatea prin dezvoltarea
capacitatilor celor patru deprinderi: intelegerea dupa auz,
vorbirea, lectura, scrierea. Divizarea competentelor specifice pe
niveluri in ciclul gimnazial si cel liceal vor permite formarea lor
in dependenta de particularitatile de virsta si intelectuale ale
fiecarui elev, dar va crea dificultati la determinarea nivelului
obligatoriu.
Continuturile tematice sint accesibile si actuale, au menirea de a
centra procesul educational pe elev, dezvoltindu-i competentele
necesare pentru insusirea limbii romane. Textele recomandate
sint selectate in corespundere cu standardele propuse si permit
realizarea lor.
Au fost reliefate avantajele curriculumului perfectionat:
aduce claritate si coerenta, accentul plasindu-se pe
competente;
precizeaza minimumul de cunostinte al elevilor pe nivelele
propuse;
este prevazut exact numarul de ore, evaluarile;
au fost excluse un sir de opere literare mai putin necesare
elevilor alolingvi;
sint binevenite schimbarile in clasele a VIII-a – a IX-a;
a fost propus un spectru vast de metode si forme de lucru.
Unele obiectii / recomandari formulate:
ar fi binevenit sa se indice continuturile obligatorii si cele
recomandate;
sa fie stabilit si indicat volumul orientativ al lucrarilor scrise
pentru fiecare clasa in ghid;
sa fie indicat numarul de lucrari de evaluare (ciclul primar);
volumul lecturii pentru clasa a II-a este cam exagerat;
e de dorit ca in ghidul de perspectiva sa fie specificate tipurile
de lucrari de evaluare si sa corespunda nivelurilor;
de mentionat daca tezele semestriale fac parte din lucrarile de
evaluare;
lista temelor pentru clasa a VIII-a contine niste subiecte prea
dificile;
in clasa a IX-a sa se studieze mai multe texte in proza;
sa fie indicata lista de opere literare obligatorii (ciclul liceal);
sa se excluda Expresionismul; Existentialismul;
Postmodernismul (treapta liceala);
de omis tema „Pasarea pe limba ei piere” (clasa a XI-a);
pentru clasa a XII-a ar fi bine sa fie concretizate operele literare;
manualele scolare sa fie elaborate in baza standardelor si
curriculumului modernizat
Braistorming-ul (asaltul de idei) – feprezintă formularea unui
număr cât mai mare de idei – oricât de fanteziste ar putea părea
acestea – ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul
cantitatea generează calitate. Harta povestirii – este o formă de
organizare şi sintetizare a conţinutului informaţional al unui text.
O altă „Hartă a povestirii” poate compara din anumite
perspective două sau mai multe povestiri şi se poate realiza sub
forma unui tabel; Reţeaua personajelor – este o metodă grafică
de descriere a personajelor şi de argumentare a descrierii. Elevii
vor scrie într-un cerc desenat numele personajului. În cercuri
satelit scriu cuvinte care caracterizează personajul, iar apoi
citate, reformulări; „Arborele lui Sapiro” - Conflictul în
viziunea lui Daniel Sapiro este asociat cu un arbore. Fiecare
parte a lui reprezintă o parte componenta a conflictului: • solul -
mediul social în care izbucneşte conflictul (familia, colectivul,
şcoala); • rădăcina - cauzele multiple ale conflictului; • tulpina -
părţile implicate în conflict; • scorbura - problema clară definită
a conflictului; • florile - emoţiile proprii pozitive şi negative a
celor implicaţi în conflict;. • frunzele - acţiunile concrete a celor
implicaţi în conflict; • fructul - soluţia rezolvării conflictului;
Copacul ideilor – este o metodă grafică în care cuvântul cheie
este scris într-un dreptunghi, la baza paginii, în partea centrală.
De la acest dreptunghi se ramifică asemeni crengilor unui copac
toate cunoştinţele evocate despre o anumită temă. Foaia pe care
este desenat copacul trece de la un membru la altul al grupului şi
fiecare elev are posibilitatea să citească ce au scris colegii săi.
Această formă de activitate în grup este avantajoasă deoarece le
propune elevilor o nouă formă de organizare şi sistematizare a
cunoştinţelor; Cvintetul – este o metodă creativă, prin care în
cinci versuri se sintetizează un conţinut de idei. Este şi un
instrument de evaluare a înţelegerii textului şi de exprimare a
creativităţii elevilor. Este o poezie de cinci versuri, iar scrierea
ei presupune o reflecţie bazată pe înţelegerea nuanţată a sensului
subiectului ales. Primul vers este un cuvânt-cheie referitor la
discuţie, fiind, de obicei, un substantiv. Al doilea vers este
alcătuit din două cuvinte care descriu substantivul în discuţie,
fiind adjective. Al treilea vers este alcătuit din trei cuvinte care
exprimă o acţiune, fiind de regulă verbe la gerunziu. Al patrulea
vers conţine patru cuvinte şi exprimă sentimentele faţă de
subiect, iar al cincilea vers este un cuvânt care expimă esenţa
subiectului; Diamantul – este o strategie modernă care are la
bază împletirea activităţii individuale cu cea de cooperare în
grup. Prin aplicarea acestei metode se urmăreşte antrenarea în
activitate a fiecărui elev astfel încât să participe la soluţionarea
sarcinilor de lucru date. Este o metodă care stimuleză
interacţiunea între elevi, dezvoltă abilităţile de comunicare şi
gândirea critică a acestora. Metoda se poate utiliza cu succes la
orele de educaţie civică, limba română, istorie, s.a. Ciorchinele
– se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a structurilor
învăţate anterior, sau în etapa de evocare, elevii fiind puşi în
situaţia de a stabilii conexiuni între elementele studiate, de a se
implica activ în procesul de gândire. În centru se notează
conceptul de referinţă, apoi se trasează sateliţii cu conceptele
conexe şi de la fiecare ideile derivate. Realizarea ciorchinelui
presupune comparaţii, raţionamente, clasificări, ierarhizări. Ca
aplicație practică, această metodă se poate folosi la toate
obiectele de studiu din ciclul primar; Metoda cadranelor – este
metoda prin care se rezumă sau se sintetizează conţinutul unei
lecţii. Urmăreşte implicarea elevilor în realizarea unei înţelegeri
cât mai adecvate a unui conţinut informaţional. Se împarte
spaţiul de lucru în patru cadrane şi în fiecare se propune câte o
sarcină de lucru; Explozia stelară – metodă de dezvoltare a
creativităţii, asemănătoare braistorming-ului. Scopul este de a
obţine cât mai multe conexiuni între concepte. Se scrie problema
a cărei soluţie trebuie descoperită, apoi se formulează cât mai
multe întrebări care au legătură cu ea. Întrebările trebuie să
înceapă cu “de ce?”, “cum?”, “când?”, “cine?”, “unde?”;
Floarea de lotus – este o tehnică ce presupune identificarea
conexiunilor dintre concepte şi idei, pornind de la o temă care
generează opt (sau un număr la alegere) idei secundare. Fiecare
idee secundară va genera alte opt idei, s.a.m.d.; Diagrama
Venn-Euler – presupune compararea de către elevi a două
elemente: idei concepte, evenimente, obiecte. Sunt evidenţiate
atât elementele comune, cât şi cele care le diferenţiază. Se
reprezintă sub forma a douş cercuri care se intersectează. În
primul cerc se notează elementele specifice primului obiect, în
al doilea cerc cele ale celuilalt obiect, iar la intersecţia
cercurilor, elementele comune. Această metodă este folosită
pentru a-i ajuta pe elevi să-şi sistematizeze cunoştinţele, să
diferenţieze informaţii asemănătoare. Astfel, cunoştinţele
elevilor sunt mai precise şi se păstrează un timp mai îndelungat;
Metoda celor şapte pălării gânditoare – Este o metodă-joc
pentru stimularea creativităţii participanţilor şi se bazează pe
interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt şase
pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu,
galben, verde, albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg
pălăriile şi vor interpreta rolul precis, aşa cum consideră mai
bine. Rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce
gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea
pălăriei este cea care defineşte rolul, iar pentru succesul acestei
metode este bine ca materialul didactic să fie variat şi bogat
pentru a-i atrage pe elevi. Cubul Metoda presupune explorarea
unui subiect din mai multe perspective. Sunt recomandate
următoarele etape: - Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt
scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică,
argumentează. - Anunţarea temei. - Împărţirea clasei în 6 grupe,
fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului. -
Descrie: culorile, formele, mărimile etc. - Compară: ce este
asemănător, ce este diferit. - Analizează: spune din ce este făcut.
- Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti? - Aplică: la ce
poate fi folosită? - Argumentează: pro sau contra şi enumeră o
serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale. - Redactarea
finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe. - Afişarea formei finale
pe tablă. Turul galeriei este o metodă de învăţare prin
cooperare ce îi încurajează pe elevi să-şi exprime opiniile
proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o
galerie, prezentate şi susţinute de secretarul grupului, urmând să
fie evaluate şi discutate de către toţi elevii, indiferent de grupul
din care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă
şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.
Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă, este o
îmbinare armonioasă între activitatea individuală şi cea a
grupurilor de elevi. Are rol de a încorpora activitatea fiecărui
elev într-un demers amplu menit să rezolve o problemă
complexă. Această metodă presupune organizarea unei activităţi
structurate în următoarele etape: - individuală – elevii primesc o
temă pe care o rezolvă individual într-o perioadă scurtă de timp (
de obicei 5 minute). Se pot formula întrebări referitoare la
subiectul tratat; - perechi – se formează grupe de doi elevi , care
îşi verifică reciproc rezultatele şi încearcă să răspundă la
întrebările care au fost formulate în interiorul grupului; - grupuri
de patru elevi - formate prin unirea perechilor două câte două.
Elevii îşi confruntă rezultatele , concep un nou răspuns, într-o
formulare la care îţi aduc toţi contribuţia identificând concluziile
cu caracter general în zonele de controverse rezultate în urma
întrebărilor fiecăruia; - întreaga clasă –un reprezentant al
fiecărei grupe prezintă concluziile sale. Acestea pot fi notate pe
tablă pentru a putea realiza comparaţia între răspunsurile
grupurilor. Pe baza lor se concep concluziile finale. Metoda R.
A. I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor
de a comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au
învăţat. Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde
– Aruncă –Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei
lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, profesorul, împreună cu
elevii săi, investighează rezultatele obţinute în urma predării-
învăţării, printr-un joc de aruncare a unui obiect mic şi uşor
(minge) de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să
pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care
prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe
altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident interogatorul
trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care
nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din
partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai
arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare.
Aceste metode interactive le consider a fi cele mai indicate spre
a fi folosite în activitatea didactică.
METODA ŞTIU / VREAU SĂ ŞTIU / AM AFLAT Metoda
Ştiu/Vreau să ştiu/Am aflat-este o metodă ce urmăreşte
conştientizarea elevilor în legătură cu propria lor activitate de
cunoaştere , respectiv stimularea abilităţilor metacognitive şi a
gândirii critice. Gândirea critică nu este o materie de studiu , ci
un produs , este un nivel la care ajunge gândirea noastră în
momentul în care gândim critic din obişnuinţă ca modalitate
firească de interacţiune cu ideile şi informaţiile pe care le
descoperim. În acelaşi timp este un proces care are loc atunci
când cel ce învaţă îşi pune întrebări de genul: -”Ce semnificaţie
au aceste informaţii pentru mine ?” -,,Cum pot să folosesc aceste
informaţii?” -,,Cum pot lega aceste cunostinţe de ceea ce ştiam
dinainte?” -Care ar fi consecinţele aplicării acestor idei pentru
mine şi pentru ceilalţi (dacă se lucrează în grup)?” - ,,Ce cred eu
despre asta?” -, ,Ce anume pot face în alt fel acum, când deţin
aceste informaţii?” - ,,Cum sunt afectate convingerile mele de
aceste idei? ” ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT
COPACUL IDEILOR Tehnica numită ,,copacul ideilor”
presupune munca în grup.Este o metodă grafică în care cuvântul
cheie este scris într-un dreptunghi la baza paginii,în partea
centrală. De la acest dreptunghi se ramifică asemenea crengilor
unui copac toate cunoştinţele evocate.Foaia pe care este desenat
copacul trece de la un membru la altul al grupului şi fiecare elev
are posibilitatea să citească ce au scris colegii săi. Această formă
de activitate în grup este avantajoasă deoarece le propune
elevilor o nouă formă de organizare şi sistematizare a
cunoştinţelor.
SINELG
qSolicita citirea atenta a unui text, marcând pe
marginea acestuia semne specifice, dupa cum
urmeaza:
Ö - informatie cunoscuta;
+ - informatie noua;
- - informatie contradictorie/diferita de cea cunoscuta anterior;
? - informatie neclara, solicita explicatii suplimentare.
qMetoda SINELG asigura mentinerea implicarii active
a gândirii elevilor în citirea unui text si monitorizeaza
gradul de întelegere a unui continut de idei