Sunteți pe pagina 1din 6

TULBURĂRILE LIMBAJULUI

Întârziere în dezvoltarea limbajului

Tulburările de dezvoltare a limbajului sunt de două tipuri: mutismul electiv, psihogen


sau voluntar şi întârzierile în apariţia şi dezvoltarea limbajului. (Verza, 2009)

,,Prin tulburările limbajului înțelegem toate abaterile de la limbajul normal,


standardizat, de la manifestările verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuală, atât sub
aspectul reproducerii cât și al perceperii, începând de la dereglarea diferitelor componente ale
cuvântului și până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă” (Guţu, 1975)

“Întârzierea în dezvoltarea limbajului provine din termenul - „speech and language


delay”, cu origine anglofonă. Un sinonim al acestui termen este cel de retard în dezvoltarea
limbajului, provenit din termenul „retard de language”, cu origine francofonă”. (Hategan,
2016, p. 542)

În categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficiențele de înțelegere și


exprimare orală, de scriere și citire, de mimică și articulare. Sau : orice tulburare, indiferent de
forma sa, care se răsfrânge negativ asupra emisie ori a percepției limbajului face parte din
categoria tulburărilor de limbaj. (Verza, 2009)

După E.Verza, tabloul tulburărilor de limbaj este: (Verza, 2009)

a) tulburări de pronunţie:
1. dislalia;
2. rinolalia;
3. dizartria
b) tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii:
1. bâlbâiala;
2. logonevroza;
3. tahilalia;
4. bradilalia;
5. aftongia;
c) tulburări pe bază de coree.

1
1. tulburări de voce:
2. afonia;
3. disfonia;
4. fonastenia;
d) tulburări ale limbajului citit-scris:
1. alexia;
2. dislexia;
3. agrafia;
4. disgrafia.
e) tulburări polimorfe de limbaj:
1. alalia;
2. afazia.
f) tulburări de dezvoltare a limbajului:
1. mutism psihogen;
2. întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii.
Importanța acestui demers derivă din două aspecte principale: pe de-o parte, limbajul,
ca activitate extrem de complexă, este prezent în toate manifestările ființei umane și
evoluează, in mod specific, pe toata durata vieții individului, iar pe de altă parte, acesta poate
fi influențat, determinat si pe parcurs.

Etapele cele mai benefice pentru dezvoltarea psihică și pentru crearea cadrului adecvat
in constituirea unicității identității personalității. Ca atare, analiza noastră urmărește un cadru
general de evaluare a stadiului de dezvoltare a limbajului, menit să ducă la cunoașterea
potențialului și a limitelor de manifestare a conduitelor verbale și apoi, la diagnosticarea
tulburărilor de limbaj și de comunicare, după care se adopta programul de intervenție pentru
stimularea activității verbale, de prevenire și înlăturare a eventualelor deficiențe sau tulburări
de limbaj și corectarea lor.

Aceste etape se înscriu pe linia necesitații de a asigura o dezvoltare normala a


subiectului și a manifestărilor psiho-comportamentale adecvate contextului desfășurării
acestuia.

După Verza, întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii reprezintă o tulburări de


dezvoltare a limbajului. (Verza, 2009)

2
“Întârzierile de limbaj au manifestări tardive a structurilor lingvistice, a imposibilității
de a exprima forme de limbaj evaluate, specific vârstei cronologice a subiectului, limite la
utilizarea unui vocabular sărac, formulare deficitară sub aspect fonologic și semantic,
înregistrarea unor progrese reduse în înțelegerea comunicării și în achiziția limbajului, etc.”
(Verza, 2009)

Dar diagnosticul nu poate și nu trebuie să se limiteze la un singur aspect, și anume


acela de a pune inevidență, exclusiv, tulburarea de limbaj, ca atare. Astfel, diagnosticul
trebuie sa se refere la trei componente importante, in egală măsură: retardurile (sau
întârzierile), regresiile și tulburările. Aceasta, cu atât mai mult cu cat de cele mai multe ori
intre ele exista o relație nemijlocita care, chiar daca este mai puțin evidenta, la momentul
examinării, ea a fost prezenta, intr-o măsura sau alta, chiar daca este mai puțin evidenta, in
perioadele de achiziție și de constituire a structurilor verbale.

Retardurile sau întârzierile se refera la faptul ca subiectul nu atinge nivelul obișnuit


de dezvoltare, conform vârstei cronologice. O asemenea caracteristică se poate manifesta,
dintr-un motiv sau altul, chiar de la începutul inițierii in folosirea limbajului și ea capătă un
statut de persistenta pe un timp determinat sau se poate prelungi pe intervale mai lungi, când
și decalajul fața de normal se accentuează și inerent se ajunge la regresie.

Regresiile semnifica, de altfel, existenta unor forme și structuri verbale ce sunt


specifice nu stadiului de vârsta din care face parte subiectul, ci unui stadiu anterior. Drept
urmare, conduitele verbale nu parcurg o traiectorie progresiva, ci, dimpotrivă, se pierd unele
achiziții, iar subiectul revine la forme de manifestare pe care le-a traversat in stadiile
anterioare de dezvoltare.

Tulburările apar după o perioada minima de la achiziția limbajului și ele pot fi


definite ca abateri de la vorbirea standard sau ca manifestări anormale in conduitele verbale.
Autori ca Rondal, Seron și Lambert accentuează valoarea diagnostica a acestora, pentru a
putea, printre altele, sa le diferențiem de retarduri și regresii. (Verza, 2009)

Astfel, pot exista întârzieri și regresii cu o durata scurta de timp, care se produc printr-
o scădere a influentelor stimulative, prin traversarea, de către subiect, a unei perioade dificile
de sănătate, a unor experiențe afective negative, dar care, ulterior, sunt depășite, revenindu-se
la un curs de dezvoltare progresiva și, drept urmare, ele nu îmbrăca forme patologizante.

Nivelul mental al copiilor cu întârzieri de vorbire variază de la cei cu dizabilităti


mentale severe (afecțiunea care obişnuia să fie numită retard mental).Întârzierea de vorbire

3
poate fi o etapa prin care trec unii copii, in timp ce pentru alții, vorbirea lor intârziată poate fi
un simptom al unor probleme mai mari, inclusiv unele care vor rămâne cu ei pentru toata
viața. (Camarata, 2016)

Deşi copiii cu întârzieri de vorbire găsesc adesea alte modalități de a comunica ceea ce
vor, fie arătând, fie ducându-şi părintele de mână, fie prin alte mijloace, părinții sunt, totuşi.
îngrijorați cu privire la întârzierea copilului de a începe vorbească. Nimeni nu ar trebui sa
presupună ca întârzierea de vorbire va trece cu vârsta. (Camarata, 2016)

În urma evaluărilor logopedice a fost inclus diagnosticul logopedic de întârziere în


dezvoltarea limbajului, iar cauzele presupuse pot fi de tulburare hiperkinetică și atenționale pe
fondul unei disfuncții cerebrale.

PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

Obiective:
- Impostarea, consolidarea şi automatizarea fonemului ”T”;
- Formarea capacităţii de diferenţiere fonematică corectă;
- Reproducerea şi înțelegerea structurii silabice;
- Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute;
- Dezvoltarea comunicării orale în diverse situaţii de comunicare;
- Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare;
- Dezvoltarea motricităţii fine.
CONȚINUTURI ÎN ACTIVITĂȚI

- exerciții de imitare a sunetelor din natură în şoaptă, în ritm prelungit;


- exerciţii - joc cu onomatopee : “Trenul şi Vântul”, “Fă ca ursuleţul”, ”Puişori
veniţi la mine”, “Se aude ploaia”, “Să facem ca şarpele, albina…”, ”Cântecul
greieraşului”, ”Deschide urechea bine”.
- exerciţii - joc: “Cum bate toba?”, “Ce se aude/” (sunet, zgomot).
- suflatul în lumânare, batistă, apă cu paiul, etc.
- umflatul balonului, aburirea oglinzii, mirositul florilor, inspirare şi expirare
alternativă pe nas, pe gură, cu pauze stabilite;
- exerciții de pronunţie prelungită a unei vocale, de numărat pe parcursul unei
expiraţii etc.
- exerciţii pentru gimnastica maxilarelor: mişcarea maxilarului inferior la stânga şi
la dreapta, coborârea şi ridicarea maxilarului liber şi cu rezistenţă;

4
- exerciţii pentru gimnastica buzelor: sugerea cu buzele strâns lipite, scoaterea
aerului prin buzele uşor deschise, acoperirea dinţilor inferiori cu buza superioară şi
invers, mişcarea buzei inferioare la stânga şi la dreapta, vibrarea buzelor etc.
- exerciţii pentru gimnastica limbii: scoaterea şi retragerea limbii, limba în formă de
săgeată, lopată, atingerea dinţilor inferiori şi superiori cu limba, limba în formă de
săgeată se ridică şi șterge palatal dur şi moale, şterge dinţii, buzele, se mişcă
stânga-dreapta atingând comisurile, limba afară se ridică în sus, coboară în jos spre
barbă etc.
- exerciţii de consolidare şi fixare a fonemului ”T”;
- exerciţii cu silabe directe şi inverse cu sunetul impostat şi gama vocalică (scurt şi
prelungit);
- exerciţii cu sunetul impostat: ta, ti, te;
- structuri silabice cu ritm: ta – ta, ta – ta – ta, ti –ti , ti – ti – ti;
- exerciţii - joc de despărţire în silabe, a cuvintelor care conţin fonemul “T”: “Silabe
vesele”.
- exerciţii de pronunţare a fonemului ”T” în diferite poziţii: iniţial, median şi final.

5
Bibliografie
1. Camarata, S. (2016). Întârzierile de vorbire la copii. București: Editura Trei.

2. Guţu, M. (1975). Logopedica (vol. I). Cluj-Napoca: Editura Centrul de Multiplicare al


Universităţii Cluj-Napoca.

3. Hategan, C. B. (2016). Logopedia. Terapia tulburarilor de limbaj. București: Editura


Trei.

4. Verza, E. (2009). Tratat de logopedie volumul II. București: Editura Semne.