Lista:

1. Diagrama de radiatie a unei antene

Se considera o antenna punctiforma si din acest punct se construiesc vectori in
toate directiile din spatiu avand modulul proportional cu intensitatea radiatiei in
directia respective, extremitatile tuturor acestor vectori determina o suprafara in
spatiu numita diagrama de radiatie a unei antene
Se foloseste raportul dintre intensitatea radiatiei intr-o directive oarecare
si intensitatea maxima a radiatiei

2. Directivitatea unei antene

Este un parametru ce reflecta capacitatea unei antene de a concentra
puterea radiata pe anumite directii si se defineste in raport cu o antenna de
referinta. Directivitatea intr-o directive se defineste ca raportul dintre
intensitatea radiatiei antenei in acea directive si se defineste in raport cu o
antenna de referinta.

3. Antena izotropa, directiva, omnidirectionala

Antena izotropa este o antenna ideala fara pierderi ce radiaza identic in
toate directiile din spatiu. Este un concept theoretic foarte util, fiind folosit
ca referinta pt evaluarea proprietatilor directive ale antenelor
Antena directive este o antenna cu proprietatea de a emite unde
electromagnetice mai eficiente in unele directii decta in altele
Antena omnidirectionala este o antenna care are o diagrama de radiatie
practice circulara intr-un plan su o diagrama puternic directive in orice plan
perpendicular pe acesta

4. Polarizarea unei antene

La orice antenna, campul electromagnetic este o unda plana transversala,
adica E (camp electric) si H(camp magnetic indus) sunt perpendicular intre
ele si ambele perpendicular pe directia de propagare. Se soune ca unda E
este polarizata.
 Cele 2 componente fiind reciproc ortigonale exista posibilitatea transmiterii
de informatii diferite prin modularea independenta a celor 2 componente.

5. Impedanta de intrare a unei antene

Conform standardului: impedanta de intrare a unei antene este
“impedanta prezentata de antenna la terminale” sau “raportul dintre
tensiune si current la o pereche de terminale”, sau raportul dintre
componenta electrica si cea magnetica intr-un punct convenabil ales.
Are 2 componente:
- Componenta reactiva cauzata de campului indus in corpurile din
apropierea antenei
- Componenta rezistiva cauzata de pierderile de putere.
Rezistenta de radiatie este valoarea rezitente de a disipa o putere egala
cu puterea totala radiata de antena atunci cand este parcurs de un
current egal cu curentul de intrare in antena

6. Castigul unei antene

Diferenta dintre castig si directivitate este ca in prima categorie este inclus
si randamentul antenei. Dupa standardul IEEE, castigul absolut al anteni
intr-o directie este egal cu raportul dintre intensitatea de radiatie si acea
directive si intensitatea de radiatie ce s-ar fi obtinut daca antenna ar fi
radiat izotropic intreaga putere de intrare.

In mod normal se foloseste castigul relativ ce reprezinta raportul

dintre castigul absolut al antenei intr-o directie data si castigul absolut al
unei antene de referinta intr-o directie precizata (de regula, directia de
castig maxim). Puterea de intrare trebuie sa fie aceeasi pentru ambele
antene.
7. Antena dipol cylindric
Dipolul cylindric este o materializare directa a conceptului de antenna filara
subtire. Parametrii lui sunt usor diferiti fata d ecei furnizati de analiza teoretica
deoarece conditia ca lungimea sa fie mult mia mare ca diametrul nu este
riguros indeplinita.

8. Antena dipol cilindric

Dipolul cylindric este o materializare directa a conceptului de antenna filara
subtire. Parametrii lui sunt usor diferiti fata d ecei furnizati de analiza
teoretica deoarece conditia ca lungimea sa fie mult mia mare ca diametrul
nu este riguros indeplinita.
a. diagrama de radiatie
Forma diagramei de radiatie este afectata si de diametrul dipolului. In spatiu
diagrama de radiatie este un tor avand ca axa de simetrie axa Oz, deci este
omnidirectionala. In fiecare plan ce contine axa Oz diagrama de radiatie a
dipolului in landa/2 contine 2 lobi de nivel 1 cu deschidere unghiulara de 78
grade.

b. impedanta de intrare
Rezistenţa de intrare este apropiată de valoarea teoretică numai dacă dipolul
se află la distanţă mare de planul de masă. În caz contrar, ea este puternic
dependentă de condiţiile de la terminalul de alimentare şi de dimensiunile şi
proprietăţile conductoare ale planului de masă.

9. Banda de frecventa a unei antene

Banda de frecventa se defineste ca “intervalul de frecventa in care
performantele antenei associate unui parametru prestabilit se pastreaza intr-
un domeniu specificat”. Se mai poate define si ca domeniul de frecventa, de o
parte si de alta a unei frecvente centrale in care caracteristicile d einteres se
pastreaza apropiate de cele de la frecventa centrala.
Cel mai adesea banda de frecventa se de fineste in functie de diagrama de
radiatie, de impedenta si de castig.
10. Factorizarea. Siruri de antene
Un şir de antene este un ansamblu de antene identice, identic orientate şi cu
distribuţii de curent similare (prin similaritate se înţelege că distribuţiile de
curent diferă între ele numai prin coeficienţi complecşi multiplicativi). Se
defineşte antena de referinţă a şirului ca fiind o antenna identică cu antenele
din şir, identic orientată cu acestea şi având distribuţie de curent similară cu
particularitatea că un punct al ei reprezintă originea sistemului de coordonate.

11. Sir binomial de antene

12. Siruri liniare uniforme de antene, expresia factorului de sir

Dacă antenele din şir sunt echidistant aşezate, au acelaşi modul al distribuţiilor
de curent, iar faza acestora variază cu aceeaşi cantitate de la o antenă la alta
şirul se numeşte uniform.
Fie Oz axa unui sistem cartezian de coordonate după care sunt distribuite
echidistant antenele unui şir liniar. Notăm cu Δ distanţa dintre două antene
alăturate (denumită şi constanta de distanţă a şirului) şi cu δ – cantitatea cu
care variază faza de la o antenă la alta.
expresia factorului de şir se poate scrie compact sub forma:
f (θ ,φ ) = wT ⋅ v

13. Siruri optime de antene (Dolph -Cebasev)

14. Antena filara subtire cu unda progresiva

Daca antenna filara subtire nu se termina in gol, ci pe o sarcina adaptata cu
impedanta proprie a antenei, atunci unda reflectata este zero si distributia
de current in antenna are forma unei unde progressive. Impedanţa de
intrare a unei antene filare cu undă progresivă este aproape rezistivă,
consecinţă a faptului că impedanţa proprie a unei unde progresive într-o
linie de transmisie este egală cu impedanţa caracteristică a liniei. Valoarea
acestei impedanţe este de 200 - 300 ohmi.
15. Antena dipol bi-conic
Dipolul biconic este un dipol ale carui brate sunt conuri cu unghiul la varf 2θ0.
Impedanta de intrare variaza cu unghiul θ0 dupa relatia: Zin = 120 ln
[cot(θ0/2)] ohmi

Datorita variatiei permanente a diametului sectiunii transversale, forma

conica a bratelor dipolului biconic este conforma cu unul din principiile de
realizare a antenelor independente de frecventa. Dipolul biconic este o
antenna de banda larga

16. Antena dipol indoit

Dipolul indoit se compune din doi dipoli cilindrici uniti la ambele capete si
alimentat prin centrul uneia dintre ramuri. Diagrama de radiatie a unui
dipol indoit este identica cu cea a dipolului cylindric de aceeasi lungime.

Dacă se realizează un dipol cuplând în acelaşi mod trei ramuri de

acelaşi diametru, impedanţa de intrare creşte de 9 ori. Avantajul dipolului
îndoit constă în faptul că poate fi sprijinit direct de un suport metalic în
punctul median al ramurii nealimentate, punct în care unda staţionară de
tensiune are un nul. Datorită impedanţei de intrare de aproximativ 300 ohmi
diplul îndoit poate fi conectat direct la o linie de alimentare bifilară simetrică
ce are aceeaşi impedanţă proprie.
17. Antena quadrant
Antena quadrant este o antenna cu diagrama de radiatie aproape
omnidirectionala.
Functioneaza pe proprietatea ca daca 2 dipoli cilindrici in λ/2, reciproci si
perpendicular sunt alimentati in faza, atunci diagrama de radiatie in planul
celor 2 dipoli este aproape omnidirectionala.

18. Antena rombica

19. Antena Franklin

20. Antena Yagi

21. Capacitatea de transmisie pentru un system cu tehnologie BLAST

Transmisia in arhitectura BLAST este echivalentul unei transmisii in parallel
pe canale multiple cu deosebirea ca la intervale regulate de timp se
modifica fluxul de date transmis de fiecare din canale. Aceasta modificare
are efecte considerabile asupra capacitatii de transmisie.

unde :

, ,

este matricea unitatea de ordin n.

 valoarea medie a vectorului s (s reprezinta semnalul emis si este un
vector coloanal cu n elemente complexe)
puterea totala de emisie, constanta independenta de nr de antene de
sir.
valoarea medie a vectorului r (r reprezinta semnalul receptionat,
vector cu coloanal cun numere complexe)

Capacitatea de transmisie este o variabila aleatoare din cauza matricii H,

care are valori variabile in functie de parametrii canalelor radio.
22. Arhitectura BLAST

Fluxul de date furnizat de sursa de informatii este divizat intr-un

numar de subfluxuri egal cu nr. de elemente din sirul de antene asociat
unitatii de emisie. Le vom numi a,b,c,d,e si f.
 In tehnologia BLAST, o antenna nu transmite un singur subflux
permanent, ci pe fiecare dintre acestea in mod succesiv .
Se defineste pentru aceasta un interval de timp t, in care o antenna
transmite unul dintre subfluxurile a,b,c…f.
Selectia antenei prin care se transmite un subflux la inceputul fiecarui
interval de timp de lungime t se poate realiza in ordinea numarului de
ordine a acestora 1,2,3,4,5,6,1,2,3… sau probabilistic dupa o functie cu
densitate constanta de probabilitate.
23. Modelul unui neuron si exemplu de functii sigmoidala

24. Algoritmul RLS (LMS recursiv)

În locul estimării matricii R şi a vectorului r pe baza celor mai recente
eşantioane ale lor se pot folosi relaţiile:

unde γ este un coeficient strict pozitiv şi subunitar denumit „factor de

uitare”. Prin alegerea valorii lui se selectează ponderea pe care o au
eşantioanele anterioare în estimarea valorilor curente ale parametrilor R şi
r.

Se observă că operaţia de inversare a matricii de covarianţă este

înlocuită la fiecare iteraţie cu o operaţie de divizare ceea ce conduce la
creşterea cu un ordin de mărime a vitezei de convergenţă.
25. Algoritmul SMI (inversarea matricei esantioanelor)
Algoritmul SMI are, teoretic, o viteză mai mare de convergenţă decât
algoritmul LMS, însă prezintă două mari dezavantaje:
(a) complexitate mare de implementare chiar şi pentru circuitele VLSI
moderne şi
(b)instabilitate numerică datorită preciziei finite de reprezentare a
numerelor în procesoarele numerice şi a volumului uriaş de calcule necesar
inversării unei matrici de mari dimensiuni.
26. Algoritmul LMS (al celor mai mici patrate)

Este unul dintre cei mai folosiţi algoritmi şi se bazează pe metoda

gradientului (pantei maxime) în ipoteza rezonabilă că dacă se aplică
vectorului ponderilor corecţii succesive în vederea deplasării lui în sensul
opus gradientului erorii se poate ajunge, în final, într-un punct de minim al
acesteia. Concret, valoarea vectorului ponderilor la iteraţia curentă se
calculează pe baza valorii lui la iteraţia precedentă şi a gradientului erorii
pătratice medii cu relaţia:

, unde µ este un factor arbitrar

ales prin care se poate ţine sub control convergenţa algoritmului.
Se observă că valorile ponderilor sunt modificate la fiecare nou
eşantion al semnalelor de la antenele individuale ceea ce asigură
algoritmului o foarte rapidă convergenţă dacă parametrii semnalelor nu se
modifică sensibil în timp (quasi-staţionaritate).
Algoritmul LMS este extrem de simplu de implementat, însă are o
slabă viteză de convergenţă atunci când matricea de covarianţă R are valori
proprii mult diferite între ele.

27. Algoritmul de maximizare a raportului semnal/zgomot (MSNR)

Se cunosc matricile Ru si Rp ,adica matricile de covarianta ale
componentelor de semnal util si de perturbatie din semnalele de iesire ale
antenelor individuale. Se scriu expresiile puterilor utila si cea a
perturbatiilor din semnalul de iesire:
 → raportul semnal/(interferenta+zgomot) la
iesirea din sumator.
Dupa calcule rezulta o solutie Wiener optima:

cu
28. Algoritmul de minimizare a erorii patratice medii (MMSE)

ε (t) = d* (t) − y(t) = d* (t) −wH ⋅ x ->> eroarea dintre semnalul furnizat de
blocul de formare si semnalul dorit.

ponderea din conditia minimizarii valorii medii.

unde se inlocuieste

, R fiind matricea de covarianta a

semnalelor de la iesirile antenelor individuale si r un vector.

Dupa calcule se ajunge la relatia:

Gradientul acestei expresii în raport cu vectorul w al ponderilor este:

şi din condiţia ca el să fie nul (pentru ca eroarea pătratică medie să fie

minimă) rezultă: .Recunoaştem în expresia de mai sus

soluţia Wiener optimă
29. Arhitectura unui sir de antene cu formarea digitala adaptive a lobului
 Fie un sir cu N antene echidistante astfel.
Δ constanta de distanta a sirului.
semnalul furnizat de antena m din sir.
coeficientul complex (ponderea) cu care este multiplicat semnalul xm
inainte de intrarea in sumator.
y(t) semnalul de iesire din sumator.

Un procesor adaptiv compara semnalul y(t) cu semnalul dorit d(t) sau

cu o replica a sa generata local. Acest processor modifica ponderile
individuale , astfel ca semnalul y(t) sa se apropie cat mai mult de
semnalul droit. Prelucrarea eorii din cele 2 semnale se face intr-o maniera
specifica fiecarui algoritm in parte.
30. Exemplu de formare digitala a lobului

Scopul unul algoritm de formare digitala a lobului este de a

determina valorile optime ale ponderilor complexe cu care trebuie
multiplicate semnalele furnizate de antenele individuale.
Fie un sir de antene cu 2 elemente asezate la distanta de λ/2 si
receptioneaza un semnal util din directia perpendicular ape axa sirului si un
semnal de interferenta pe aceeasi frecevnta, dar dintr-o directive ce face un
unghi de 90 de grade.
 unde Δ este distanta iar K0 este constanta de propagare.
La receptia semnalului util:
La receptia semnalului de interferenta: si

Diagrana are un nul in directia Ɵ=60 de grade din care soseste semnalul de
interferenta.
Sirul cu control adaptive al lobului reuseste sa selecteze numai semnalul util
pe baza diferentei dintre unghiurile de sosire dintre semnalul util si cel
perturbator.
 31. Sir fazat.
Sirul fazat este sirul in care sunt modificate fazele semnalelor
furnizate de antene, din cauza circuitului propriu-zis de formarea lobului, si
caruia I se aplica un control.
Datorită numărului mare de componente ce intră în structura acestuia,
raportul semnal/zgomot la ieşire se degradează puternic, acesta constituind unul
din dezavantajele majore ale şirurilor fazate, dezavantaj ce este comun, de fapt,
tuturor circuitelor analogice de formare a lobului.

Formarea digitala a lobului

Utilizarea unui control digital al diagramei de radiaţie a unui şir de antene

presupune reprezentarea numerică a semnalelor furnizate de antenele şirului,
semnale ce conţin informaţia despre distribuţia spaţială a undelor
electromagnetice incidente. În acest scop semnalele individuale sunt eşantionate,
iar eşantioanele sunt aplicate unor blocuri de conversie analog/digital.
Reprezentarea digitală a informaţiei aduce cu sine toate avantajele
prelucrării numerice, adică: prelucrări rapide şi complexe, nealterarea raportului
semnal/zgomot, generarea simultană şi independentă a mai multor direcţii pentru
lobul principal, modificarea simplă a algoritmului de prelucrare etc. Formarea
digitală a lobului permite introducerea în mod real a controlului adaptiv, lobul
principal putând fi orientat, teoretic, în orice direcţie din spaţiu şi, în plus, fiind
posibilă şi crearea de nuluri ale diagramei de radiaţie în direcţiile din care sosesc
semnale de interferenţă.

32. Formarea analogica a lobului. Matrice Buttler

Primele implementări ale tehnicii de formare a lobului sau făcut cu
blocuri analogice, cele mai semnificative fiind cele ce utilizează matrici
Butler pentru controlul fazei distribuţiilor de curent ale antenelor din şir.
O matrice Butler este un ansamblu de cuploare hibride şi circuite de
defazare care furnizează la diverse ieşiri semnale cu relaţie de fază
controlată, dar fixă. Prin interconectarea mai multor matrici Butler se obţin
simultan la diverse porturi de ieşire diagrame de radiaţie independente,
eventual ortogonale între ele, ale aceluiaşi şir de antene.
 Configuraţiile de circuit cu matrici Butler asigură orientări fixe,
prestabilite ale lobului principal. Dacă se doreşte ca direcţia principală de
radiaţie să se modifice prin comandă electronică trebuie introduse circuite
de defazare individuale pentru fiecare antenă din şir şi, apoi, să se sumeze
semnalele obţinute

33. Factorul de sir pentru un sir linear uniform.

se numeşte factor de şir şi este o funcţie ce depinde numai de

poziţia relativă a antenelor din şir şi de coeficienţii complecşi wm.

Un sir linear uniform are N antene distribuite echidistant unele de altele.

Δdistanta dintre 2 antene si δ cantitatea cu care variaza faza de la o
antenna la alta.

Din formula va rezulta factorul de sir pentru un sir

linear uniform sub forma:

Probleme:
1. Ce valoare are directivitatea unei antene cu castig de 20
dB si eficienta de radiatie de 0.8 si 0.4?
2. Ce valoare are frecventa de 120 MHz, rezistenta de
radiatie a unui dipol scurt cu lungimea de 60 cm?
3. La ce frecventa lucreaza o antena dipol λ/2 cu lungimea
de 60 cm?
4. Lobul principal al unei diagrame de radiatie are
deschiderea unghiulara la 3 dB de 20 de grade (la 3 dB
de 40 de grade). Daca puterea radiata pe directia
principala de radiatie este de 10W, ce putere este
 radiata pe o directie ce face cu directia principala un
unghi de 10 grade (de 20 de grade)?
5. Ce lungime are antena dipol λ/2 la frecventa de 600
MHz?
6. Care este valoarea in dB a unei atenuari in putere de
0.8?
7. Care este valoarea exacta a impedantei spatiului liber?
8.