Cum gestionam agresivitatea copiilor

Cea mai mare provocare a noastra ca parinti o reprezinta gestionarea propriilor emotii si
comportamente in momentele in care copilul ne loveste din varii motive. Noroc ca se intampla
rar, in special atunci cand ii este foame, e obosit (sau ambele), cand e suprastimulat sau cand
mediul cu care e obisnuit sufera schimbari ce dureaza mai multe zile. In astfel de momente, cand
nu reuseste sa faca ceea ce si-a propus, cand ii intrerupem joaca pentru masa, baie sau somn,
cand nu primeste ce vrea se transforma intr-o fractiune de secunda.

Copiii nu vor sa faca rau

Lor le place sa iubeasca, sa se simta iubiti, in siguranta, conectati. Cand copiii se simt
deconectati de noi ei traiesc sentimente de teama, iar ele pot duce deseori la reactii violente. In
momentul in care copiii se simt in siguranta ei indraznesc sa traiasca emotiile suparatoare, sa le
proceseze, sa treaca astfel peste ele printr-un plans zdravan in bratele parintilor fara sa fie
agresivi. Cand insa sentimentul de siguranta lipseste, iar emotiile devin prea puternice pentru ei
se poate intampla ca ei sa ne arate ca au nevoie de ajutor tocmai printr-un comportament agresiv.
Chiar daca arata a manie, de multe ori emotia reala pe care ei o traiesc e teama. Oamenii prefera
de multe ori sa simta manie pentru ca e mai putin dureroasa decat alte emotii si asta e
valabil si pentru copii.

Ca adulti, avem responsabilitatea sa ii ajutam pe copii cand sunt agresivi, nu prin pedepse sau
amenintari cu consecinte, nu prin recompense, nu prin agresivitate si rusinare. E important ca ei
sa nu le faca rau altora nu pentru ca le e teama de ce vor pati in caz contrar, nu pentru ca stiu ca
vor primi ceva daca se abtin, ci pentru ca au inteles ca pot provoca suferinta si durere si si-au
internalizat acest principiu.

Cum gestionam agresivitatea copiilor

Uneori vom reusi poate sa prevenim crizele de furie. Daca suntem atenti la semnalele subtile de
dinaintea izbucnirii comportamentului agresiv putem sa investim timp in conectarea cu copiii.
Stim ca atunci cand ei se simt in siguranta, ascultati si intelesi ei vor indrazni sa lase emotiile
puternice sa iasa la suprafata. Tensiunile acumulate pot fi eliberate atat prin ras, cat si prin plans.

Alteori va trebui sa facem apel la rezervele de rabdare pe care le avem si sa ramanem fermi, dar
calmi in fata agresivitatii copiilor si sa ii ajutam sa treaca peste momentele intense de furie.

1. Primul lucru pe care trebuie sa il facem e sa ramanem aproape si sa nu ii lasam sa loveasca sau
sa se raneasca. Unii copii vor accepta sa fie luati in brate, altii nu (si se vor zbate sa se elibereze).
E important sa ramanem langa ei si sa ii ajutam sa inteleaga ca suntem acolo daca au nevoie de
noi, sa le transmitem mesajul ca nu sunt singuri, sa nu ii facem sa se simta respinsi. E normal si
chiar in regula ca ei sa planga ca sa elibereze astfel tensiunea acumulata. Copiii stiu cand au
facut ceva gresit. Orice explicatii logice in momentul asta sunt inutile. Atata timp cat creierul
emotional nu se linisteste argumentele rationale nu sunt auzite, inregistrate.

2. Dupa ce copiii s-au oprit din lovit e momentul sa ne conectam cu ei stand aproape, luandu-i in
brate, uitandu-ne in ochii lor si vorbindu-le calm. Mesajul de transmis este ca, desi
comportamentul agresiv nu e acceptabil, emotia traita e ok, ca ei sunt ok.

3. Metoda staylisten – adica stai si asculta – e modalitatea prin care, oferindu-le siguranta putem
afla ce ii supara, doar ascultand atent. Invinovatirea, rusinarea si pedepsele ii sperie pe copii si ii
imping spre izolare, adaugand si mai multa presiune asupra lor.

4. Abia dupa ce furtuna a trecut (poate fi si cu cateva ore mai tarziu) putem revedea impreuna
filmul evenimentelor povestind despre ce s-a intamplat, din ce cauza, comportamente aparute si
alternative pentru data viitoare cand copiii se vor simti coplesiti.

Mi-ar placea sa pot spune ca ne iese de fiecare data… Deocamdata pot spune ca ne iese de cele
mai multe ori si ca uneori ne ajuta sa stam de vorba intre noi, adultii. Sa ramai calm e un
exercitiu dificil si uneori s-ar putea sa fie nevoie sa ne golim propriul rezervor de emotii
neplacute, procesarea lor, asa ca nu ezita sa cereti o pereche de urechi care sa va asculte din cand
in cand.

E foarte posibil ca, reactionand cu calm in timp ce copiii vostri sunt in toiul unei crize de furie,
unii oameni sa spuna despre voi ca le permiteti copiilor prea multe, ca va manipuleaza. Eu aleg
sa cred ca reactionand calm ii predau de fiecare data o lectie valoroasa despre cum sa isi
gestioneze emotiile atunci cand o va putea face – si pe care sa o predea mai departe cand va avea
copii – despre cat de iubit este si ca pun astfel bazele unei lungi relatii frumoase parinte-copil
bazata pe respect si intelegere.

Voi reusiti sa va pastrati calmul in timpul crizelor de furie ale celor mici? Aveti sfaturi bune de
impartasit?