ACTIVITĂȚILE DE TIP OUTDOOR

-POSIBILITĂȚI ȘI MODALITĂȚI DE ORGANIZARE CU PREȘCOLARII-

Educația outdoor este un concept relativ nou. Educația în aer liber apare, parcă să ne aducă
aminte de întoarcerea la natură, de un mod de a învăța recreativ. „Nevoia omului de a evada în
spațiul natural pentru regăsire este binecunoscut. Avem nevoie de natură așa cum natura are
nevoie de noi, oamenii. Copiii de azi au nevoie să învețe asta!”1
În grădiniță interdisciplinaritatea ocupă un loc important în desfășurarea procesului
instructiv-educativ. Această abordarea, alături de cea integrată, pun accent pe dezvoltarea globală
a copilului și în funcție de nevoile acestuia. Totuși, educația formală este recunoscută ca fiind
principala formă prin care copiii învață, celorlalte forme neacordându-li-se o atenție la fel de
mare, chiar dacă impactul lor este foarte important. Din învățământul preșcolar nu lipsesc
elementele de educație nonformală și educație outdoor, deoarece toate activitățile care se
desfășoară în grădiniță aduc informații copiilor, dar acestea pun mai ales accent pe utilizarea în
viața reală a informațiilor, dezvoltarea unor abilități și formarea unor comportamente în situații
concrete. De aceea sunt planificate și desfășurate ieșiri în aer liber, vizite organizate în cadrul
unor proiecte tematice, drumeții, activități care valorifică efectele procesului de învățare și arată
copilului preșcolar cum să facă ceea ce teoretic știe.
Introducerea educației outdoor în învățământul preșcolar nu reprezintă o noutate absolută,
doar termenul folosit pentru a denumi aceste activități este mai nou. Activitățile de tip outdoor
sunt activități educative care contribuie la familiarizarea copiilor cu natura, la dezvoltarea unor
priceperi și deprinderi de cunoaștere prin experiență, bazându-se pe cunoștințele asimilate în
cadrul formal. Educația outdoor se pliază cel mai bine cu cea nonformală, întrucât ca şi aceasta,
educația outdoor se bazează foarte mult pe participarea activă, maximizează procesul de învăţare,
oferă o utilitate practică imediată cunoştinţelor învăţate, se desfăşoarăîn contexte diferite având
un cadru de învăţare şi un conţinut lejer, foloseşte metode care stimulează implicarea şi

1
Constanța Stamenovski, Educația outdooor în grădiniță, în „învățământul preșcolar și primar” 3-4/ 2014, Editura
Arlequin, București, p.28.
participarea, are o structură şi o planificare flexibilă, procesul învăţării este orientat spre
participant, se bazează pe experienţa participanţilor.

Integrarea educației outdooor reprezintă un aspect important, mai ales în contextul actual în
care copiii au preocupări statice, în spații închise, cu activități sporadice de recreere și petrecere a
timpului liber în natură. Activitățile în aer liber pot fi desfășurate la toate domeniile de activitate
din învățământul preșcolar.

 DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE: dramatizări; crearea unor povești pornind de la

elemente ale naturii, povești ale copacilor, frunzelor; scrierea literelor folosind frunze, bețe;
căutarea ăn natură a unor elemente care să conțină un anumit sunet.
 DOMENIUL ȘTIINȚE: drumeții, observări, detectivii naturii, să descoperim..., jocuri
senzoriale, micii cercetători ai naturii, comparații, identificarea figurilor geometrice, gruparea
după diferite criterii, numărarea elementelor naturii, probleme în natură, etc.
 DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE: vizite pentru exersarea comportamentelor în situații
concrete, ecologizarea mediului, plantarea și îngrijirea plantelor.
 DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV: desene, colaje cu materiale din natură, confecții cu
materiale din natură, construcții pentru curtea grădiniței, căsuțe pentru păsări, afișe cu mesaje si
îndemnuri ecologice, descoperirea sunetelor din natura (identificarea suntetelor, itensitatea
acestora, durata, înălțimea), cântece specifice drumețiilor.
 DOMENIUL PSIHOMOTRIC: jocuri distractive și de mișcare în care sunt folosite repere din
natură, jocuri sportive, parcursuri aplicative.
Educația outdoor răspunde nevoilor individuale ale copilului: de a fi responsabil, activ,
implicat, de a experimenta, investiga, nevoia de mișcare. Acestea au ca finalitate schimbări
vizibile la nivelul comportamentului copiilor.

Activităţile de tip outdoor nu sunt activităţi de educaţiei formală ce au loc în

afara sălii de clasă, ci activităţi de educaţie nonformală, menite să familiarizeze copiii cu
natura şi să le formeze deprinderi şi priceperi de cunoaştere prin experienţă, bazându-se
desigur pe cunoştiţele dobândite în activităţile de educaţie formală.
Reprezintă o puternică sursă de Oferă posibilitatea contactului direct
experiențe de învățare cu natura

EDUCAŢIA
OUTDOOR

Dezvoltă spiritul de echipă

Facilitează procesul de învățare, într-
un cadru stimulativ

,,Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii,
rândunelele, cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i
înconjoară, pentru că fără dragostea faţă de natură şi animale, omul nu poate să simtă din plin,
ceea ce numim, cu cel mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.”

C. MIHĂESCU

BIBLIOGRAFIE:

- „învățământul preșcolar și primar” 3-4/ 2014, Editura Arlequin, București;

- www.didactic.ro