1. Concepte care arata cum se organizeaza un sistem de management.

Enumerati si comentati
2.
Obiectivul (finalitatea, misiunea, ţinta) este scopul economic, social şi politic stabilit prin legi,
regulamente, acte normative, ce trebuie realizat de către organizaţiile prestatoare de servicii sau
instituţiile publice/salariaţi.
Resursele, care răspund la întrebările “Cu ce?”, “Cu cine se atinge obiectivul?” sunt definite
ca fiind potenţialul material, financiar, uman, informaţional,ştiinţific etc. de care dispune
organizaţia la un moment dat. Ele exprimă posibilităţile de funcţionare şi dezvoltare viitoare a
acesteia
Dupa durata de consum:
- de moment
- de durata
Dupa sursa de provenienta:
- resurse proprii
- resurse imprumutate
- atrase
Dupa natura economica
- resurse avansate
- resurse ocupate
- resurse consumate

3. Efecte sunt definite ca fiind rezultatul unor acţiuni, activităţi sau procese. Ele pot fi de
natură economică sau socială.
Din punct de vedere al naturii lor identificăm trei tipuri de efecte economice:
- efecte de natura sporului cifrei de afaceri (producţiei fizice sau valorice);
- efecte de natura economiilor de resurse;
- efecte de natura sporului de venit net
4. Procesul răspunde la întrebarea “Cum?” şi arată modalitatea de transformare a resurselor în
vederea atingerii obiectivului stabilit şi în condiţiile păstrării echilibrului ecologic.
5. Optimizarea decurge din imperativul “Cât mai bine!”. Regulile tehnice ale optimizării sunt
cuprinse în cercetările operaţionale care constituie azi o ramură a matematicii de sine
stătătoare.

2. Concepte generale care arata cum actioneaza sistemul de managemet.Enumerati si comentati

2.

A doua grupă de concepte corespunde unor proprietăţi generale ale sistemelor, ne arată cum
funcţionează un sistem:
6.Autonomia de funcţionare se deduce din proprietatea sistemelor (structurilor) şi
subsistemelor biologice şi sociale de a se autoregla. Dacă un sistem nu ar avea un anumit grad
de autonomie, nu ar putea fi condus, pentru că ar reclama un număr foarte mare de instrucţiuni
detaliate.
7. Adaptabilitatea este capacitatea unui sistem de a-şi păstra stabilitatea (de a nu se strica)
atunci când asupra sa acţionează perturbaţii exterioare.
8. Organizarea ţine de structura internă a sistemului, de coeziunea elementelor acestuia. Se
consideră că organizarea este bună când corespunde funcţiunii şi mecanismului cu care lucrează
structurile (elementele) sistemelor (serviciilor).
9. Planul reprezintă instrumentul prin care se materializează mijloacele necesare pentru
realizarea obiectivului propus. Planificarea completată cu prognoza previzionează termenele
pentru realizarea obiectivelor.
10. Incluziunea înseamnă integrarea într-o structură mai largă (spre exemplu, integrarea
României în Uniunea Europeană). Toate structurile sociale există şi funcţionează ca sisteme
deschise.

3. Concepte generale care arata cum se conduce un sistem.Enumerati si comentati 2.

A treia grupă de concepte este legată de conducerea sistemului:

11. Informaţia (culegerea şi prelucrarea datelor) se poate asigura cu ajutorul unor metode
clasice (statistica, sondajul, ancheta) sau cu ajutorul unor instrumente moderne cum sunt
computerele personale (baze de date).
12. Modelul. Datele strânse şi organizate sunt constituite într-un model care reprezintă o
machetă a realităţii, pe care se lucrează.
13. Verificarea (legătura cu viaţa, cu practica) este operaţia prin care se constată dacă modelul
este corect, dacă el corespunde scopului propus.
14. Decizia constă în alegerea uneia din variantele descrise. Prin matematizarea teoriei deciziei
s-a realizat un pas imens în modernizarea ştiinţelor economice şi sociale.
15. Controlul priveşte urmărirea îndeplinirii obiectivelor decizionale, implementarea acestora
potrivit succesiunii fazelor din planul stabilit.

4. Conceptul de sistem si caracteristicile generale ale acestuia.

Sistemul poate fi definit ca o reuniune de obiecte, procese sau fenomene care indeplinesc
cumulativ o serie de conditii.

Caracteristici generale:
1. Structura sistemului
2. Eficacitatea
3. Eficienta
4. Robustetea
5. Ultrafiabilitatea
6. Adaptabilitatea
7. Autoadaptarea
8. Interdependenta
9. Interoperativitatea
10. Sinergia

5. Notiunea de serviciu, consideratii generale si cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca

un serviciu.

Din punct de vedere economic serviciul poate fi definit ca o activitate utila destinata satisfacerii
unei nevoi sociale.Văzute ca “utilităţi”, serviciile pot fi rezultatul muncii vii (servicii medicale,
educaţionale etc.), al muncii materializate (automobil, televizor etc.), sau al acţiunii unor factori
naturali (izvoarele termale, razele soarelui). Privite ca efecte ale unor bunuri materiale sau ale
unor factori naturali, serviciile sunt indispensabile omului dar, de cele mai multe ori, pentru a
putea deveni “efective” este nevoie de intervenţia omului.
Cerinte primordiale pe care trebuie să le îndeplinească un serviciu:

1. serviciul este în aşteptarea clientului (cetăţeanului).

2. neplăcerile produse de un serviciu trebuie remediate cu promptitudine;
3. clientul serviciului trebuie făcut fericit, delectat, nu doar satisfăcut;
4. caracteristicile tangibile sunt mai puţin importante decât cele intangibile;
5. efectuarea serviciului şi calitatea acestuia depind mai mult de respectul pe care prestatorul
şi-l acordă decât de gradul (nivelul) lui de instruire;
6. cetăţenii, clienţii nu trebuie să fie priviţi ca adversari, ci ca aliaţi, ca parteneri;
7. serviciul trebuie să se presteze într-o permanentă competiţie cu factorul timp;
8. serviciul trebuie să se afle într-o permanentă reorganizare globală care să pună accent pe
rapiditate, sensibilitate, flexibilitate, responsabilitate, inovare şi descentralizare.
9. serviciul trebuie să fie răsplătit. Agenţii economici sau instituţiile care oferă servicii de
calitate practică tarife cu 10-15% mai mari şi totuşi au mare căutare în rândul clienţilor.
10. serviciul implică un risc şi multe firme (instituţii) plătesc despăgubiri importante în cazul
eşecului serviciului.

6. Notiunea de serviciu. Definire si carcateristici ale serviciilor.

Serviciile prezinta o serie de trasaturi caracteristice care permit pe de o parte identificarea lor,
iar pe de alta parte, se pot constitui in criterii de delimitare fata de celelalte domenii de activitate
economico-sociale.
Caracteristici:
1. Forma nemateriala a serviciilor
2. Intangibilitatea serviciilor
3. Inseparabilitatea in timp si spatiu
4. Variabilitatea serviciilor

7. Serviciul public. Definirea in sens material.

Prima definitie, datand de la inceputul secolului XX, considera ca serviciul public este acea
activitate de interes general prestata numai de o persoana publica, adica statul, colectivitate
locala sau alta institutie publica.

8. Principalele subsisteme ale statului. Forme de manifestare a crizei statului providenta.

In primul subsistem includem organele puterii de stat, care sunt institutii specializate in
realizarea unei activitati specifice statului si sunt finantate de la bugetul central sau local.
In cel de-al doilea subsistem agentii economici, institutiile, populatia si alte organisme de stat
cu caracter de prestatori de servicii publice de interes general sau local.

In literatura de specialitate vehiculeaza ideea de stat providenta a carui menire este de a pune
in miscare acele parghii economico-sociale care sa permita utilizarea rationala a capitalului
uman concomitent cu crestrea economica si cu justetea sociala. Practica a demonstrat insa ca
datorita utilizarii ineficiente a acestor parghii se pune frecvent problema limitarii rolului statului
in economie. Criza statului providenta imbraca doua aspecte majore: financiar si de eficacitate.
9. Statul. Definire si cauze principale generatoare de pierderi financiare ale statului

Statul poate fi definit ca fiind o colectivitte umana relativ omogena datorita unei istorii comune,
unui teritoriu delimitat de frontiere recunoscute si unei puteri politice proprii in baza careia
anumite functii: elaborare de legi, construirea unui sistem de guvernare propriu, constituirea
unui sistem de identificare si corectare a abaterilor de la lege.
Principalele pierderi financiare ale bugetului statului sunt generate din doua mari cauze:
- evaziunea fiscala( sustragerea de la impunere)
- distorsionarea functionarii puterii de stat

10. Statul providenta si criticile aduse acestuia.

Literatura de specialitate vehiculeaza ideea de stat providenta a carui menire este de a pune in
miscare acele parghii economico-sociale care sa permita utilizarea rationala a capitalului uman
concomitent cu crestrea economica si cu justetea sociala. Criticile aduse in vederea cresterii
cheltuielilor publice, cresterea numarului de functionari si povara excesiva a prelevarilor
obligatorii, atat pentru populatie, cat si pentru agentii economice.

11. Statul providenta. Forme de manifestare a crizei acestuia si propuneri de iesire din criza.

Literatura de specialitate vehiculeaza ideea de stat providenta a carui menire este de a pune in
miscare acele parghii economico-sociale care sa permita utilizarea rationala a capitalului uman
concomitent cu crestrea economica si cu justetea sociala. Criza statului de providenta imbraca
doua aspecte majore: financiar si de eficacitate.
Criza financiara este generata de cresterea in ritm mai alert a cheltuielilor, in special cu protectia
sociala comparativ cu veniturile bugetului de stat. Cheltuielile medicale, alocatiile de somaj si
pensiile au progresat mai rapid decat prevederile, ceea ce a dus la un deficit in sistemul
securitatii sociale.
Criza de eficacitate se refera la costurile ridicate ale bunurilor si serviciilor pe care statul le
produce.

Pornindu-se de la aceste realitati, in ultimul timp se fac tot mai multe propuneri de limitare a
rolului statului in viata economica, intre care cele mai recente se refera la privatizari si gestiunea
comerciala de piata a serviciilor publice.

12. Propuneri de limitarea rolului statului in viata economica(sau in economie).

Pornindu-se de la aceste realitati, in ultimul timp se fac tot mai multe propuneri de limitare a
rolului statului in viata economica, intre care cele mai recente se refera la privatizari si gestiunea
comerciala de piata a serviciilor publice.

Obiectivele privatizarii serviciilor publice:

- cresterea productivitatii
- ameliorarea finantelor publice
- dezvoltarea actionariatului popular

Gestiunea de piata a serviciilor colective: prin incredintarea administrarii acestora unor

intreprinderi private pe baza de contracte cu statul poate conduce la eficientizarea serviciilor
publice si implicit, la diminuarea sensibila a efortului financiar al statului.
13. Parteneriatul public-privat. Definitie, trasaturi si tipuri.

Parteneriatul public-privat este definit ca fiind un acord intre sectorul public si cel privat,
realizat in scopul unui proiect sau furnizarii unui serviciu care in mod trditional era furnizat de
sectorul public.

Trasaturi:
- se deruleaza in baza unor contracte incheiate pe termen lung
- necesita investitii dedicate proiectului
- reunesc o serie de responsabilitati complexe
- controlul strategic asupra furnizarii serviciilor revine sectorului privat
- riscul este distribuit intre sectorul public si cel privat

Categorii de parteneriat public-privat:

- achizitia publica cu externalizare: contracte de servicii, contracte de operare si management,
contracte de leasing
- parteneriate integrate
- parteneriate care implica si finantare privata: concesiunea, privatizare completa sau partiala

14. Managementul riscului in proiectele de parteneriat public.

Din punct de vedere al nivelului de transfer al riscurilor catre sectorul privat, se pot contura trei
mari categorii:
- contracte de servicii si de management: nivelul de risc transferat catre partenerul privat este
redus
- contracte de leasing: cu un nivel mediu de transfer al riscului catre compania privata
- contracte de lucrari: in care partenerul privat preia cea mai mare parte a riscurilor asociate
proiectului.