Sunteți pe pagina 1din 8

CAP. 5.

STRUCTURA CONSUMULUI ŞI
LEGILE SALE ECONOMICE

5.1. Noţiunea de consum


5.2. Structura şi particularităţile consumului de
mărfuri şi servicii
5.3. Limitele consumului
5.4. Legile economice ale consumului (Propensiunea
consumului)
5.1. Noţiunea de consum

Consumul se referă la cadrul ce cuprinde


satisfacerea societăţii în ansamblu, al unităţilor
economice şi instituţiilor, precum şi al fiecărui
individ în parte.

Nevoia de consum poate fi definită ca


ansamblul trebuinţelor oamenilor, unităţilor
economice şi instituţiilor de bunuri şi servicii,
considerate la scară socială.
Clasificarea nevoilor în funcţie de:

mobilul formativ: nevoi de bază ale existenţei şi nevoi


generate de procesul de producţie.

caracter: nevoi materiale, nevoi spirituale şi nevoi sociale.


Principalii factori de influenţă a nevoilor de consum:

 factori obiectivi:

producţia;

investiţiile;

condiţiile de muncă;

nivelul de trai;

condiţiile de viaţă etc.;

 factori subiectivi: fenomene de ordin psihologic şi


sociologic.
5.2. Structura şi particularităţile consumului de mărfuri şi servicii

 În funcţie de locul consumului în asigurarea evoluţiei societăţii:


 consumul intermediar, care reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor
consumate în cursul unei perioade în procesul concret de producţie;
 consumul final, care are în vedere, în schimb, valoarea bunurilor şi serviciilor
individuale sau colective utilizate pentru satisfacerea directă a nevoilor umane.

 În funcţie de tipul produsului implicat în procesul său de realizare:


 consum de produse alimentare;
 consum de produse nealimentare;
 consum de energie;
 consum de servicii.

 În funcţie de durata de viaţă a produselor, consumul se structurează în:


 consum de bunuri durabile (televizoare, mobilă, utilaje şi echipament
industrial, etc.);
 consum de bunuri semidurabile (sticlărie, articole textile, etc.);
 consum de bunuri nedurabile (produse alimentare, produse de întreţinere,
etc.).
5.3. Limitele consumului

 Prima limită a consumului este impusă de stat şi se referă


la serviciile publice colective, care asigură prestaţii în
beneficiul general al colectivităţii şi nu al fiecărui cetăţean, luat
în mod individual;

 O a doua limitare a consumului (a câmpului de opţiune al


consumatorilor) pentru anumite bunuri şi servicii vine din
partea producătorilor;

 Cea de-a treia limită a consumului este dată de însăşi


colectivitatea consumatorilor.
5.4. LEGILE ECONOMICE ALE CONSUMULUI

Potrivit legilor Engel, există o anumită ierarhizare a consumului:

 populaţiile cu nivel de viaţă scăzut cheltuiesc cea mai mare


parte a veniturilor pentru satisfacerea nevoilor de bază: hrană,
îmbrăcăminte, locuinţă;

 pe măsura creşterii nivelului veniturilor populaţia se


orientează spre achiziţionarea unor bunuri necesare
confortului, petrecerii agreabile a timpului liber, întreţinerii
sănătăţii, transporturilor, vacanţelor etc;

 populaţiile din societăţile dezvoltate şi mai bogate evoluează


tot mai rapid spre aşa-zisele societăţi de servicii.
PROPENSIUNEA CONSUMULUI

 Raportul dintre cheltuielile totale și venituri


 Există 2 modalitățăți de comensurare:
 Propensiune medie
 Propensiune marginală
 Elasticitatea consumului
 Aplicații

S-ar putea să vă placă și