5.2. Structura şi particularităţile consumului de mărfuri şi servicii 5.3. Limitele consumului 5.4. Legile economice ale consumului (Propensiunea consumului) 5.1. Noţiunea de consum
Consumul se referă la cadrul ce cuprinde
satisfacerea societăţii în ansamblu, al unităţilor economice şi instituţiilor, precum şi al fiecărui individ în parte.
Nevoia de consum poate fi definită ca
ansamblul trebuinţelor oamenilor, unităţilor economice şi instituţiilor de bunuri şi servicii, considerate la scară socială. Clasificarea nevoilor în funcţie de:
mobilul formativ: nevoi de bază ale existenţei şi nevoi
generate de procesul de producţie.
caracter: nevoi materiale, nevoi spirituale şi nevoi sociale.
Principalii factori de influenţă a nevoilor de consum:
factori obiectivi:
producţia;
investiţiile;
condiţiile de muncă;
nivelul de trai;
condiţiile de viaţă etc.;
factori subiectivi: fenomene de ordin psihologic şi
sociologic. 5.2. Structura şi particularităţile consumului de mărfuri şi servicii
În funcţie de locul consumului în asigurarea evoluţiei societăţii:
consumul intermediar, care reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor consumate în cursul unei perioade în procesul concret de producţie; consumul final, care are în vedere, în schimb, valoarea bunurilor şi serviciilor individuale sau colective utilizate pentru satisfacerea directă a nevoilor umane.
În funcţie de tipul produsului implicat în procesul său de realizare:
consum de produse alimentare; consum de produse nealimentare; consum de energie; consum de servicii.
În funcţie de durata de viaţă a produselor, consumul se structurează în:
consum de bunuri durabile (televizoare, mobilă, utilaje şi echipament industrial, etc.); consum de bunuri semidurabile (sticlărie, articole textile, etc.); consum de bunuri nedurabile (produse alimentare, produse de întreţinere, etc.). 5.3. Limitele consumului
Prima limită a consumului este impusă de stat şi se referă
la serviciile publice colective, care asigură prestaţii în beneficiul general al colectivităţii şi nu al fiecărui cetăţean, luat în mod individual;
O a doua limitare a consumului (a câmpului de opţiune al
consumatorilor) pentru anumite bunuri şi servicii vine din partea producătorilor;
Cea de-a treia limită a consumului este dată de însăşi
colectivitatea consumatorilor. 5.4. LEGILE ECONOMICE ALE CONSUMULUI
Potrivit legilor Engel, există o anumită ierarhizare a consumului:
populaţiile cu nivel de viaţă scăzut cheltuiesc cea mai mare
parte a veniturilor pentru satisfacerea nevoilor de bază: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă;
pe măsura creşterii nivelului veniturilor populaţia se
orientează spre achiziţionarea unor bunuri necesare confortului, petrecerii agreabile a timpului liber, întreţinerii sănătăţii, transporturilor, vacanţelor etc;
populaţiile din societăţile dezvoltate şi mai bogate evoluează
tot mai rapid spre aşa-zisele societăţi de servicii. PROPENSIUNEA CONSUMULUI
Raportul dintre cheltuielile totale și venituri
Există 2 modalitățăți de comensurare: Propensiune medie Propensiune marginală Elasticitatea consumului Aplicații