Sunteți pe pagina 1din 367

Interacțiune

teren - structură

1
Structura cursului

1. Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune teren-structură

2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe

3. Metode de calcul pentru fundații indirecte de adâncime

4. Metode de calcul pentru lucrări de susținere a excavațiilor adânci


în zone urbane

2
1. Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune teren-
structură

1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de


fundare

1.2. Modele și metode de modelare a terenului de fundare pentru studiul ITS

1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul


fenomenului de interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

3
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe

2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

2.2. Fundații pe terenuri înclinate

2.2. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

2.4. Fundații de tip radier general

4
3. Metode de calcul pentru fundații indirecte de adâncime

3.1. Principii generale

3.2. Parametri caracteristici de interacțiune

3.3. Radiere pilotate

5
4. Metode de calcul pentru lucrări de susținere a excavațiilor
adânci în zone urbane

4.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

4.2. Metode de calcul a pereților mulați

6
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

7
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

8
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Tipuri de INTERACŢIUNE

A. NU EXISTĂ INTERACŢIUNE

B.1. INTERACŢIUNE POZITIVĂ – „EFECTUL” intensifică „cauza”

B.2. INTERACŢIUNE NEGATIVĂ – „EFECTUL” micşorează „cauza”

Cazul A: „EFECTUL” nu modifică „CAUZA”, ca urmare NU există interacţiune între cauză şi


efect.

Cazul B.1. - INTERACŢIUNEA POZITIVĂ (denumită şi „interactiune rea”):


„EFECTUL” intensifică „CAUZA”, fenomen care poate conduce la apariţia colapsului.
În general, interacţiunea pozitivă NU se manifestă în cazul construcţiilor sub solicitări
statice, dar poate să se manifeste sub efectul acţiunilor seismice.

Cazul B.2. - INTERACŢIUNEA NEGATIVĂ (denumita si „interactiune buna”):


„EFECTUL” micşorează „CAUZA”, fenomen care se atenuează treptat până la trecerea
către cazul A (dispariţia fenomenului de interacţiune).

9
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Calculul construcţiilor cu luarea în considerare a tuturor


factorilor care condiţionează comportarea acestora sub
orice tip de acţiuni înseamnă calculul care ţine cont de
fenomenul de interacţiune dintre terenul de fundare,
fundaţie şi structură.

10
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Exemplul 1

CAUZA:
Curgerea unui fluid având
debitul unitar iniţial q = q0
printr-un orificiu având aria
iniţială A = π r2

EFECTUL:
Modificarea ariei orificiului
datoritî cauzei

11
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Exemplul 1

Ipoteza I:

Aria iniţială NU se modifică

q = A v = ct. (t) ; q = q0

Cazul A: „EFECTUL” nu modifică „CAUZA”, ca urmare NU există


interacţiune între cauză şi efect.

12
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Exemplul 1
Ipoteza II: Aria iniţială se modifică

A = A(t), în funcţie de coeficientul α care defineste interacţiunea


dintre cauză şi efect.
dA    q  dt
dq  v  dA  v    q  dt
dq
 v    dt
q
t t
dq
 q   v    dt Cazul B:
0 0
„EFECTUL” modifică
q
ln  v    t ; notez   v   „CAUZA”, ca urmare
q0
există interacţiune
q
 e  t între cauză şi efect.
q0

13
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Exemplul 1
Ipoteza II: Aria iniţială se modifică
Cazul B:

14
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

STUDII DE CAZ
referitoare la consecinţele neluării în calcul a fenomenului de
interacţiune teren-structură

1. Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

2. Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc,


Bucureşti, ca urmare a execuţiei excavaţiei adânci pentru
imobilul Millenium Business Center

15
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

16
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

17
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

18
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

19
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

20
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

21
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

22
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

23
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

În primul rând, s-a construit blocul de locuinţe, cu fundaţii pe piloţi.

24
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Apoi, s-a excavat în exteriorul clădirii pentru a se construi o parcare


subterană.
Materialul excavat s-a depozitat pe partea opusă faţă de clădire.

25
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Din păcate, au venit ploi puternice, iar apa s-a infiltrat în pământ
prin ambele părţi ale terenului din jurul construcţiei.

26
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Clădirea a început să se deplaseze, iar piloţii din beton armat au


cedat treptat sub presiunea laterală a pământului.

27
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Clădirea a început să se prăbuşească.

28
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Clădirea este la pământ.

29
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

30
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

31
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

32
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

33
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

34
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

35
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

36
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

OBSERVAŢII:

Ipoteza de calcul (1) este valabilă doar dacă: s1 = s2 = s0.

Calculul NU ţine seama de următoarele elemente:

· Reazemele sunt FUNDAŢII


· Fundaţiile stau pe PĂMÂNT
· Pământul este un material DEFORMABIL
· Comportatea pământului sub incarcare este descrisă prin LEGI
CONSTITUTIVE, de exemplu:

37
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

Relaţia încărcare – tasare care defineşte deformabilitatea pământului


Lege constitutivă liniară – fără cedare Lege constitutivă neliniară – cu cedare

Deci s1 ≠ s2. Concluzie: Ipoteza de calcul (1) nu este valabilă.

38
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

Ipoteza de calcul (2):

Fenomen de tip B Există INTERACŢIUNE

s = f (F, k, t)

k – caracteristica de rigiditate a pământului


t – timp

Influenţa factorului timp, t, poate fi neglijată în general (exceptie fac


pământurile cu comportare reologică) - Interacţiune ATEMPORALĂ.

s = f (F, k)

Intensitatea fenomenului de interacţiune depinde invers proporţional de


rigiditatea pământului.

39
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

Fenomenul de interacţiune este de tip B.2 INTERACŢIUNE


NEGATIVĂ: „EFECTUL” micşorează „cauza”

η reprezintă caracteristica de
rigiditate a sistemului

40
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

41
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2
Metodă iterativă pentru calculul grinzii static nedeterminată

42
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2
Metodă iterativă pentru calculul grinzii static nedeterminată

43
1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2
Schema logică
Metodă iterativă pentru
calculul grinzii static
nedeterminată

44
Interacțiune
teren - structură

Interacțiune teren structură 1


Structura cursului

1. Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune teren-structură

2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe

3. Metode de calcul pentru fundații indirecte de adâncime

4. Metode de calcul pentru lucrări de susținere a excavațiilor adânci


în zone urbane

Interacțiune teren structură 2


1. Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune teren-
structură

1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de


fundare

1.2. Modele și metode de modelare a terenului de fundare pentru studiul ITS

1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul


fenomenului de interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Interacțiune teren structură 3


2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe

2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

2.2. Fundații pe terenuri înclinate

2.2. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

2.4. Fundații de tip radier general

Interacțiune teren structură 4


3. Metode de calcul pentru fundații indirecte de adâncime

3.1. Principii generale

3.2. Parametri caracteristici de interacțiune

3.3. Radiere pilotate

Interacțiune teren structură 5


4. Metode de calcul pentru lucrări de susținere a excavațiilor
adânci în zone urbane

4.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

4.2. Metode de calcul a pereților mulați

Interacțiune teren structură 6


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Interacțiune teren structură 7


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Interacțiune teren structură 8


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Tipuri de INTERACŢIUNE

A. NU EXISTĂ INTERACŢIUNE

B.1. INTERACŢIUNE POZITIVĂ – „EFECTUL” intensifică „cauza”

B.2. INTERACŢIUNE NEGATIVĂ – „EFECTUL” micşorează „cauza”

Cazul A: „EFECTUL” nu modifică „CAUZA”, ca urmare NU există interacţiune între cauză şi


efect.

Cazul B.1. - INTERACŢIUNEA POZITIVĂ (denumită şi „interactiune rea”):


„EFECTUL” intensifică „CAUZA”, fenomen care poate conduce la apariţia colapsului.
În general, interacţiunea pozitivă NU se manifestă în cazul construcţiilor sub solicitări
statice, dar poate să se manifeste sub efectul acţiunilor seismice.

Cazul B.2. - INTERACŢIUNEA NEGATIVĂ (denumita si „interactiune buna”):


„EFECTUL” micşorează „CAUZA”, fenomen care se atenuează treptat până la trecerea
către cazul A (dispariţia fenomenului de interacţiune).

Interacțiune teren structură 9


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Calculul construcţiilor cu luarea în considerare a tuturor


factorilor care condiţionează comportarea acestora sub
orice tip de acţiuni înseamnă calculul care ţine cont de
fenomenul de interacţiune dintre terenul de fundare,
fundaţie şi structură.

Interacțiune teren structură 10


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Exemplul 1

CAUZA:
Curgerea unui fluid având
debitul unitar iniţial q = q0
printr-un orificiu având aria
iniţială A = π r2

EFECTUL:
Modificarea ariei orificiului
datoritî cauzei

Interacțiune teren structură 11


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Exemplul 1

Ipoteza I:

Aria iniţială NU se modifică

q = A v = ct. (t) ; q = q0

Cazul A: „EFECTUL” nu modifică „CAUZA”, ca urmare NU există


interacţiune între cauză şi efect.

Interacțiune teren structură 12


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Exemplul 1
Ipoteza II: Aria iniţială se modifică

A = A(t), în funcţie de coeficientul α care defineste interacţiunea


dintre cauză şi efect.
dA    q  dt
dq  v  dA  v    q  dt
dq
 v    dt
q
t t
dq
 q   v    dt Cazul B:
0 0
„EFECTUL” modifică
q
ln  v    t ; notez   v   „CAUZA”, ca urmare
q0
există interacţiune
q
 e  t între cauză şi efect.
q0

Interacțiune teren structură 13


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

Exemplul 1
Ipoteza II: Aria iniţială se modifică
Cazul B:

Interacțiune teren structură 14


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare

STUDII DE CAZ
referitoare la consecinţele neluării în calcul a fenomenului de
interacţiune teren-structură

1. Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

2. Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc,


Bucureşti, ca urmare a execuţiei excavaţiei adânci pentru
imobilul Millenium Business Center

Interacțiune teren structură 15


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Interacțiune teren structură 16


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Interacțiune teren structură 17


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Interacțiune teren structură 18


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Interacțiune teren structură 19


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Interacțiune teren structură 20


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Interacțiune teren structură 21


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Interacțiune teren structură 22


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Interacțiune teren structură 23


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

În primul rând, s-a construit blocul de locuinţe, cu fundaţii pe piloţi.

Interacțiune teren structură 24


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Apoi, s-a excavat în exteriorul clădirii pentru a se construi o parcare


subterană.
Materialul excavat s-a depozitat pe partea opusă faţă de clădire.

Interacțiune teren structură 25


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Din păcate, au venit ploi puternice, iar apa s-a infiltrat în pământ
prin ambele părţi ale terenului din jurul construcţiei.

Interacțiune teren structură 26


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Clădirea a început să se deplaseze, iar piloţii din beton armat au


cedat treptat sub presiunea laterală a pământului.

Interacțiune teren structură 27


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Clădirea a început să se prăbuşească.

Interacțiune teren structură 28


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Prăbuşirea unui imobil de locuinţe din Shanghai, China

Clădirea este la pământ.

Interacțiune teren structură 29


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

Interacțiune teren structură 30


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

Interacțiune teren structură 31


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

Interacțiune teren structură 32


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

Interacțiune teren structură 33


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

Interacțiune teren structură 34


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Degradarea structurală gravă a complexului Armenesc, Bucureşti, ca urmare a
execuţiei excavaţiei adânci pentru imobilul Millenium Business Center

Interacțiune teren structură 35


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

Interacțiune teren structură 36


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

OBSERVAŢII:

Ipoteza de calcul (1) este valabilă doar dacă: s1 = s2 = s0.

Calculul NU ţine seama de următoarele elemente:

· Reazemele sunt FUNDAŢII


· Fundaţiile stau pe PĂMÂNT
· Pământul este un material DEFORMABIL
· Comportatea pământului sub incarcare este descrisă prin LEGI
CONSTITUTIVE, de exemplu:

Interacțiune teren structură 37


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

Relaţia încărcare – tasare care defineşte deformabilitatea pământului


Lege constitutivă liniară – fără cedare Lege constitutivă neliniară – cu cedare

Deci s1 ≠ s2. Concluzie: Ipoteza de calcul (1) nu este valabilă.

Interacțiune teren structură 38


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

Ipoteza de calcul (2):

Fenomen de tip B Există INTERACŢIUNE

s = f (F, k, t)

k – caracteristica de rigiditate a pământului


t – timp

Influenţa factorului timp, t, poate fi neglijată în general (exceptie fac


pământurile cu comportare reologică) - Interacţiune ATEMPORALĂ.

s = f (F, k)

Intensitatea fenomenului de interacţiune depinde invers proporţional de


rigiditatea pământului.

Interacțiune teren structură 39


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

Fenomenul de interacţiune este de tip B.2 INTERACŢIUNE


NEGATIVĂ: „EFECTUL” micşorează „cauza”

η reprezintă caracteristica de
rigiditate a sistemului

Interacțiune teren structură 40


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2

Interacțiune teren structură 41


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2
Metodă iterativă pentru calculul grinzii static nedeterminată

Interacțiune teren structură 42


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2
Metodă iterativă pentru calculul grinzii static nedeterminată

Interacțiune teren structură 43


1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de fundare
Exemplul 2
Schema logică
Metodă iterativă pentru
calculul grinzii static
nedeterminată

Interacțiune teren structură 44


Interacțiune
teren - structură

Interacțiune teren structură 1


Structura cursului

1. Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune teren-structură

2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe

3. Metode de calcul pentru fundații indirecte de adâncime

4. Metode de calcul pentru lucrări de susținere a excavațiilor adânci


în zone urbane

Interacțiune teren structură 2


1. Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune teren-
structură

1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de


fundare

1.2. Modele și metode de modelare a terenului de fundare pentru studiul ITS

1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul


fenomenului de interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Interacțiune teren structură 3


1.2. Modele și metode de modelare a terenului de fundare pentru studiul ITS

 Fenomenul de interacțiune teren – structură se poate studia


și se poate pune în evidență prin următoarele variante:

 studiul pe modele reduse în laborator;


 urmărirea comportării construcțiilor reale sau construirea de
modele la scară reală, 1:1;
 modelarea teoretică a fenomenului.

Interacțiune teren structură 4


1.2. Modele și metode de modelare a terenului de fundare pentru studiul ITS
Simpla observare nu este suficientă și nici totdeauna posibilă pentru
studierea unui fenomen real. Cauzele principale sunt lipsa
mijloacelor tehnice, financiare sau teoretice. Astfel, simularea este
de mare ajutor pentru a aprofunda studiul respectiv. Simularea este
experimentul pe un model al fenomenului care se vrea studiat.
Modelul pe care se bazează o simulare este fundamentat pe o
teorie, adică pe o descriere abstractă a realității. În cazul în care
problema fizice se bazează pe o teorie cunoscută și validată,
simularea are drept scop verificarea comportamentului obiectului
studiat. Astfel de modele se folosesc la dimensionarea construcțiilor
sau la stabilirea încercărilor de laborator din domeniul ingineriei
civile.
Atunci când o teorie nu este demonstrată, simularea permite
testarea și validarea acesteia prin confruntarea cu realitatea.
Modelele sunt de două tipuri: numerice și analogice.

Interacțiune teren structură 5


1.2. Modele și metode de modelare a terenului de fundare pentru studiul ITS

Modelarea fizică se poate considera ca o observare a


comportării practice, iar modelarea teoretică se constituie ca o
predicție a acestei comportări.

Interacțiune teren structură 6


1.2. Modele și metode de modelare a terenului de fundare pentru studiul ITS

Elaborarea unui model, numeric sau analogic, se face în mai


multe etape, fiecare aducând erori și incertitudini:

 determinarea fenomenelor și parametrilor;


 definirea prototipului – caracteristici dimensionale și
structurale;
 elaborarea unei teorii;
 realizarea modelului.

Atât pentru un model numeric, cât și pentru un model


analogic, ecuațiile din teorie trebuie să aibă rezolvări numerice
sau analogice precum și informații despre relațiile dintre
variabilele problemei. Studiul acestor relații face obiectul
analizei dimensionale care, la randul ei, stă la baza teoriei
similitudinii dimensionale.

Interacțiune teren structură 7


1.2. Modele și metode de modelare a terenului de fundare pentru studiul ITS
Studiul pe modele reduse în laborator
Modelele reduse sunt utilizate în numeroase cazuri pentru studiul
comportării lucrărilor de inginerie civilă, conducând cel mai
adesea la rezultate apropiate de realitate.
Totuși, pentru a obține rezultate favorabile, modelele trebuie să
îndeplinească un anumit număr de exigențe.
Astfel, parametrii mecanici ai pământului – rezistență și
deformabilitate – trebuie să fie corecți, este necesar să se
modeleze structura terenului, stratificația și eterogenitățile
locale, precum și istoria încărcărilor – starea de eforturi inițiale.
Desigur, acești factori nu sunt importanți doar pentru modelele
fizice, ci și pentru modelarea teoretică.
La baza modelării în laborator, stau modelele clasice, dar și cele
centrifugate, existând o serie de legi de similitudine între modele
și prototipuri.

Interacțiune teren structură 8


1.2. Modele și metode de modelare a terenului de fundare pentru studiul ITS
Studiul pe modele reduse în laborator
Modelele

Interacțiune teren structură 9


Interacțiune
teren - structură

Interacțiune teren structură 1


Structura cursului

1. Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune teren-structură

2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe

3. Metode de calcul pentru fundații indirecte de adâncime

4. Metode de calcul pentru lucrări de susținere a excavațiilor adânci


în zone urbane

Interacțiune teren structură 2


1. Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune teren-
structură

1.1. Bazele analizei construcţiilor ţinând seama de interacţiunea cu terenul de


fundare

1.2. Modele și metode de modelare a terenului de fundare pentru studiul ITS

1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul


fenomenului de interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Interacțiune teren structură 3


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

 Legea de comportare (sau legea constitutivă) asociată unui material


trebuie să caracterizeze evoluția acestuia sub efectul acțiunilor exterioare.

 Cunoașterea legii de comportare este indispensabilă pentru constituirea


sistemului de ecuații aferent oricărei probleme de mecanică a mediului
continuu sau, mai specific, al oricărui calcul al structurilor.

 Diversitatea și complexitatea comportării materialelor conduce la un


număr mare de tipuri de comportări, cum ar fi:
• elasticitate;
• văscozitate;
• plasticitate;
• combinații între ele (elasto-plasticitate, vâsco-elasticitate, vâsco-
plasticitate).

Interacțiune teren structură 4


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Curba caracteristică pentru un oțel moale

Interacțiune teren structură 5


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri
 După comportarea materialelor în urma îndepărtării sarcinilor:
• materiale elastice - deformaţiile dispar o dată cu sarcinile care le-au
produs
• materiale plastice - se deformează fără a mai reveni la forma şi
dimensiunile iniţiale după îndepărtarea sarcinii
• materiale elasto-plastice - se deformează parţial elastic, parţial plastic

 După mărimea deformaţiilor produse înainte de rupere:


• materiale ductile - deformaţii plastice mari înainte de rupere (oţelurile
de rezistenţă mică).
• materiale fragile (casante) - se deformează foarte puţin înainte de a se
rupe (fonta, sticla, oţelurile de mare rezistenţă).

 După valorile constantelor elastice E, G, ν, măsurate pe diferite direcţii:


• materiale izotrope, care au aceeaşi valoare a constantelor elastice pe
toate direcţiile (oţelurile, sticla, cauciucul).
• materiale anizotrope, care sunt materiale stratificate şi se comportă
elastic diferit pe direcţii diferite (lemnul, rocile sedimentare)

Interacțiune teren structură 6


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Curbe caracteristice pentru beton (compresiune, întindere)

Interacțiune teren structură 7


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

 Pământurile prezintă o relaţie eforturi – deformaţii care este


neliniară şi ireversibilă peste un anumit prag

 Comportarea neliniară apare sub două aspecte:


 evoluţia proprietăţilor materialului
 schimbările de geometrie

Interacțiune teren structură 8


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Comportarea reală şi modelarea neliniară

Liniară
Neliniară

Fundaţie de suprafaţă Pilot Excavaţie

Interacțiune teren structură 9


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Dezvoltarea unei legi de comportare se bazează pe:

 studii experimentale
• încercări in situ
• încercări în laborator

 schemă de calcul după


• teoria elasticităţii (liniară şi neliniară)
• teoria plasticităţii (ireversibilă şi de rupere)
• teoria vâscozităţii (efectul în timp)
• teorii combinate

Interacțiune teren structură 10


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Dificultăţi în dezvoltarea unei legi de comportare:

• prelevarea probelor de pământ netulburate


• dimensiunile probelor de pământ
• realizarea încercărilor (durata)
• tipurile de aparate şi tipurile de încercări
• interpretarea rezultatelor (alegerea parametrilor)
• anizotropie şi efectul în timp
• punerea în ecuaţii
• extrapolarea la comportamentul 3D

Interacțiune teren structură 11


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri
Încercări de laborator şi măsurători in situ – ex. Aparatul triaxial

Aparat

Interacțiune teren structură 12


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri
Încercări de laborator şi măsurători in situ – ex. Aparatul triaxial

Rezultate

Interacțiune teren structură 13


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Încercări de laborator şi măsurători in situ – ex. Aparatul triaxial

Interpretare

Interacțiune teren structură 14


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri
Încercări de laborator şi măsurători in situ – ex. Aparatul triaxial

Comportare

Interacțiune teren structură 15


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri
Legi empirice bazate pe modele mecanice
Material “ideal” elastic Material “ideal” plastic
- elasticitate liniară - rigid perfect plastic

Interacțiune teren structură 16


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Legi empirice bazate pe modele mecanice


Material elasto – plastic Material elasto – plastic
cu ecruisaj fără ecruisaj

Interacțiune teren structură 17


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Comportarea elastică (reversibilă)

• comportarea unui material este elastică dacă istoria solicitărilor


nu intervine şi dacă starea de eforturi corespunzătoare unei stări
de deformaţii este unică
• cele mai multe solide prezintă un comportament reversibil, cel
puţin sub solicitări relativ scăzute; aceasta corespunde unor
deformaţii de ordinul:
- 0.1 %, pentru metale
- 0.01 %, pentru pământuri
- 600 %, pentru cauciuc

Interacțiune teren structură 18


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Modelul elastic: σkl = Fkl (εkl)


• Elasticitate liniară izotropă:
- E şi ν constante
- E(z), ν constant

• Elasticitate liniară anizotropă (ortotropă):


- Ei şi νi constante
- Ei(z), νi constant (de ex. Ev(z), Eh(z), G(z))

• Elasticitate neliniară: E(σkl)

• Hiperelasticitate: σkl = ∂W(εmn )/ εkl

•Hipoelasticitate: d σkl = Eklmn ∂εmn

Interacțiune teren structură 19


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

• Elasticitate liniară izotropă:

Trebuie determinate: E, ν şi starea iniţială de eforturi.

Interacțiune teren structură 20


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

• Elasticitate liniară izotropă:

E = modulul lui Young (modulul de elasticitate longitudinală)


G = modulul de elasticitate transversală
K = modulul de elasticitate volumetric
ν = coeficientul lui Poisson

Interacțiune teren structură 21


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

• Elasticitate liniară izotropă:


Factori care influenţează modulul E:
 nivelul deformaţiilor
• deformaţii foarte mici, < 0.001%
• deformaţii mici, 0.001% ÷1%
• deformaţii mari, >1%
 mărimea eforturilor
 drumurile de efort
 este recomandabil ca modulul E să fie determinat pentru
deformaţii < 0.1%

Interacțiune teren structură 22


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

• Elasticitate liniară izotropă:

Evoluţia modulului E cu amplitudinea deformaţiilor (Hicher,1985)


Interacțiune teren structură 23
1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

• Elasticitate liniară izotropă:

Evoluţia modulului G cu amplitudinea deformaţiilor


(Atkinson şi Sallfors,1991)
Interacțiune teren structură 24
1.3.

Elasticitate neliniară,
exemple
(Mestat, 2006)

Interacțiune teren structură 25


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Principiile elasto-plasticităţii

Interacțiune teren structură 26


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Principiile elasto-plasticităţii

Elasto-plasticitate cu ecruisaj (Mestat, 2006)

Interacțiune teren structură 27


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Principiile elasto-plasticităţii

Elasto-plasticitate perfectă (Mestat, 2006)

Interacțiune teren structură 28


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Modele elasto-plastice perfecte

 Elasticitate liniară sau nu


+ criteriu de rupere
+ lege de curgere

 Legi de comportare simple (criteriile de cedare)


- Mohr-Coulomb (Tresca)
- Drucker-Prager (Von Mises)

Interacțiune teren structură 29


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Criteriul de cedare Mohr - Coulomb

- model elastic liniar – perfect plastic


- cel mai utilizat model pentru pământuri, datorită simplicităţii şi
uşurinţei de determinare a parametrilor specifici

Parametrii elastici:
-E

Parametrii plastici:
-c
-

Interacțiune teren structură 30


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Criteriul de cedare Mohr - Coulomb

Interacțiune teren structură 31


1.3. Principii de modelare a sistemului structură-teren pentru studiul fenomenului de
interacțiune. Legi constitutive pentru pământuri

Criteriul de cedare Mohr - Coulomb

Criteriul de cedare este reprezentat de dreapta intrinsecă:


f = σ tg

Interacțiune teren structură 32


Interacțiune
teren - structură

1
Structura cursului

1. Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune teren-structură

2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe

3. Metode de calcul pentru fundații indirecte de adâncime

4. Metode de calcul pentru lucrări de susținere a excavațiilor adânci


în zone urbane

2
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe

2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

2.2. Fundații pe terenuri înclinate

2.2. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

2.4. Fundații de tip radier general

3
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

4
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

5
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

6
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

7
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

8
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

9
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

Fundaţii speciale – Curs 4 10


2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

11
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

12
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

13
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

14
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

15
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

16
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

17
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

18
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

19
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

20
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

21
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

22
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

23
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

24
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

25
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

26
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

27
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

28
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

29
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

30
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

31
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

32
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

33
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

34
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

35
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

36
Interacțiune
teren - structură

1
Structura cursului
1. Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune teren-
structură

2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe

3. Metode de calcul pentru fundații indirecte de adâncime

4. Metode de calcul pentru lucrări de susținere a excavațiilor


adânci în zone urbane

2
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de
fundare directe

2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

2.2. Fundații pe terenuri înclinate

2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

2.4. Fundații de tip radier general

3
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

4
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

5
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

6
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

Calculul tasării absolute prin metoda însumării pe straturi elementare

7
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

Calculul tasării absolute prin metoda însumării pe straturi elementare

8
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

Calculul tasării absolute prin metoda însumării pe straturi elementare

9
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

Calculul tasării absolute prin metoda însumării pe straturi elementare

10
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune
Metoda punctelor de colţ

11
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune
Metoda punctelor de colţ

12
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

Calculul tasării absolute prin metoda stratului liniar deformabil de grosime finită

13
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

3. Deplasări şi deformaţii posibile

14
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

3. Deplasări şi deformaţii posibile

15
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

3. Deplasări şi deformaţii posibile

16
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

3. Deplasări şi deformaţii posibile

17
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

4. Verificarea criteriului privind deplasările şi / sau deformaţiile

18
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

5. Verificarea criteriului privind limitarea încărcărilor transmise la teren

19
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

5. Verificarea criteriului privind limitarea încărcărilor transmise la teren

20
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

6. Parametrii geotehnici de compresibilitate

21
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

6. Parametrii geotehnici de compresibilitate


Modulul de deformaţie liniară

22
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

6. Parametrii geotehnici de compresibilitate


Modulul de deformaţie liniară

23
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

6. Parametrii geotehnici de compresibilitate


Modulul de deformaţie liniară

24
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

6. Parametrii geotehnici de compresibilitate


Coeficientul de contracţie transversală (coeficientul lui Poisson)

25
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

6. Parametrii geotehnici de compresibilitate

26
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

27
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

28
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

29
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

30
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

31
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

32
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

33
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

34
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

35
2. Metode de calcul pentru fundații
și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

36
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

37
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

38
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

39
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

40
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

41
Interacțiune
teren - structură

1
Structura cursului
1. Definirea şi descrierea fenomenului de interacţiune teren-
structură

2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe

3. Metode de calcul pentru fundații indirecte de adâncime

4. Metode de calcul pentru lucrări de susținere a excavațiilor


adânci în zone urbane

2
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de
fundare directe

2.1. Principii generale. Parametri caracteristici de interacțiune

2.2. Fundații pe terenuri înclinate

2.3. Fundații continue sub șiruri de stâlpi

2.4. Fundații de tip radier general

3
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

4
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

5
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

6
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

7
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

8
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

9
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

10
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

11
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

12
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

13
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

14
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

15
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

16
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

17
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

18
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

19
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

20
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

21
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

22
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

23
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

24
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

25
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

26
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

27
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

28
2. Metode de calcul pentru fundații și structuri de fundare directe
2.4. Fundații de tip radier general

29
PARTEA III
FUNDAŢII INDIRECTE DE ADANCIME

Se aplică la proiectarea geotehnica a fundaţiilor pe piloţi, cu respectarea


condiţiei:
- latura sau diametrul secţiunii transversale curente a pilotului, d, este: 0.3 < d ≤ 3.0m.

şi la proiectarea fundaţiilor pe barete,

cu respectarea următoarelor condiţii:

- secţiunea transversală a baretei poate fi alungită (dreptunghiulară cu laturile mici curbe sau
drepte) sau compusă în formă de T, L, H, X, cruce etc., cu condiţia ca execuţia acesteia (forare,
armare şi betonare) să se realizeze într-o singură etapă;
- dimensiunea cea mai mică a secţiunii transversale, b, este: b ≥ 0.4m;
- raportul dintre dimensiunea cea mai mare, l, şi cea mai mică, b, este: l/b ≤ 6;
- aria secţiunii transversale, A, este: A ≤ 10m2.

1
Tipuri de încărcări:

— axiale:
• compresiune
• smulgere

— transversale

— provenite din mişcările pământului adiacent:


• frecarea negativă
• umflarea (ridicarea) terenului
• deplasarea laterală a terenului, inclusiv acţiunea de origine cinematică ce rezultă din
deformarea terenului datorită propagării undelor seismice.

2
Clasificarea piloţilor

Piloţii se clasifică în funcţie de următoarele criterii principale:

— efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului


din jur;
— modul de execuţie;
— direcţia solicitării faţă de axa longitudinală;
— modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren;

— materialul din care sunt executaţi;


— variaţia secţiunii transversale;
— poziţia axei longitudinale.

3
După efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului din jur,
piloţii pot fi:
— de dislocuire;
— de îndesare.

După modul de execuţie, piloţii pot fi:


— prefabricaţi;

— executaţi pe loc prin:


FORARE BATERE
- în uscat şi netubaţi; - netubaţi;
- sub noroi; - cu tubaj recuperabil;
- cu tubaj recuperabil; - cu tubaj nerecuperabil.
- cu tubaj nerecuperabil;
- cu burghiu continuu

4
După direcţia solicitării faţă de axa longitudinală, piloţii pot fi supuşi la:
— solicitări axiale de compresiune sau de smulgere;
— solicitări transversale;
— solicitări axiale şi transversale aplicate simultan.

După modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren, piloţii pot fi:


— purtători pe vârf;
— flotanţi.

5
ELABORAREA PROIECTULUI FUNDATIEI PE PILOTI

I. Date privitoare la condiţiile amplasamentului

Pentru întocmirea proiectului fundaţiei pe piloţi trebuie precizate următoarele date referitoare la
condiţiile amplasamentului:
— stratificaţia terenului de fundare cu parametrii geotehnici respectivi;
— gradul de seismicitate stabilit conform normativ P 100-1:2006;
— nivelul stabil al apei de suprafaţă, cu asigurările impuse de lucrările specifice;
— nivelul normal al apei subterane, precum şi modificările eventual previzibile ale
acestuia pentru viitor;
— agresivitatea apelor subterane şi de suprafaţă (la fundaţiile cu radier înalt);
— prezenţa organismelor care atacă lemnul, în cazul fundaţiilor de lemn;
—adâncimea probabilă de afuiere (când este cazul).

În cazul în care piloţii se execută în incinta unei construcţii existente, poziţia acestora se
definitivează de comun acord cu beneficiarul.

6
II. Alegerea tipului de pilot

Alegerea tipului de pilot, inclusiv calitatea materialului pilotului şi metoda de punere în operă
trebuie să ţină seama de următoarele aspecte:
— încărcarea ce trebuie preluată de piloţi;
— posibilitatea conservării şi verificării integrităţii piloţilor care sunt puşi în operă;
—tipul, alcătuirea şi deformaţiile admisibile ale construcţiei proiectate;
—poziţia radierului faţă de suprafaţa terenului;
— condiţiile specifice amplasamentului: vecinătăţi, instalaţii subterane etc.;
— lungimea necesară a piloţilor;
—nivelul apelor subterane şi variaţia acestuia;
—execuţia în apă;
— utilaje de execuţie avute la dispoziţie;
— viteza de execuţie;
— experienţa locală în privinţa comportării construcţiilor similare fundate pe piloţi de un
anumit tip.

7
CRITERII SPECIALE

Fundarea piloţilor purtători pe vârf se adoptă în cazul în care terenul de fundare cuprinde
straturi practic incompresibile la o adâncime accesibilă tipului de pilot utilizat.

Utilizarea piloţilor foraţi de diametru mare sau baretelor:


— fundaţia transmite terenului încărcări transversale mari;
— baza piloţilor sau baretelor pătrunde într-un strat practic incompresibil.

Nu se recomandă utilizarea piloţilor de îndesare (piloţi prefabricaţi, piloţi executaţi pe loc


prin batere, vibrare, vibropresare etc.) în cazul prezenţei unor straturi argiloase saturate de
consistenţă ridicată, în care pot apare fenomene de ridicare a terenului la execuţia piloţilor, sau
în zonele urbane unde vibraţiile pot afecta construcţiile învecinate.

8
III. Realizarea incercarilor pe piloti

IV. Dimensionarea fundatiei pe piloti

IV.1 Determinarea capacitatilor portante ale pilotului izolat:

- - capacitatea portanta axiala la compresiune

- - capacitatea portanta axiala la tractiune (smulgere)

- - capacitatea portanta transversala

IV.2 Determinarea numarului necesar de piloti

IV.3 Dispunerea (pozitionarea) pilotilor in fundatie

IV.4 Calculul solicitarilor in pilotii fundatiei

V. Definitivarea proiectului – calculul la stari limita

9
III. Realizarea incercarilor pe piloti

Încercările pe piloţi se realizează în vederea stabilirii capacităţiilor portante ale piloţilor,


pentru toate categoriile de construcţii.

Piloţii de probă supuşi încercărilor în teren trebuie executaţi cu aceeaşi tehnologie şi cu aceleaşi
utilaje avute în vedere în proiectul de execuţie al fundaţiilor pe piloţi.

În mod opţional, la construcţiile obişnuite se admite ca în faza finală de proiectare să se


determine capacitatea portantă folosind metodele prescriptive de calcul, dacă sub nivelul
vârfurilor piloţilor se găsesc terenuri practic incompresibile şi numai dacă numărul total de
piloţi, pentru toate construcţiile de pe acelaşi amplasament, este mai mic de 100.

De la aceste prevederi fac excepţie piloţii foraţi de diametru mare (d P 600mm).


Încărcările statice de probă se efectuează în concordanţă cu NP 045:2000 “Normativ privind
încercarea în teren a piloţilor de probă şi a piloţilor din fundaţii”.

Încercarea piloţilor de probă trebuie să se facă înainte de începerea execuţiei piloţilor


definitivi din lucrare.
.

10
Numărul piloţilor ce se încearcă static pe un amplasament se stabileşte de proiectantul de
specialitate.

Numărul total minim al piloţilor de diametru mic, d < 600mm, încercaţi static axial la
compresiune este:

Numărul piloţilor conform proiectului ≤ 100 101…500 501…1000 1001…2000


Numărul piloţilor de probă încercaţi 2 3 5 6

În cazul piloţilor de diametru mare, d ≥ 600mm, numărul minim al piloţilor de probă, în


funcţie de numărul total al piloţilor şi de modul de solicitare în exploatare, este:

Numărul de Număr minim al piloţilor de probă în funcţie de modul de solicitare


piloţi Solicitare axială Solicitare
din lucrare Compresiune Smulgere transversală
≤ 40 1 1 1
41…100 2 2 2
101…200 3 2 2
3+ câte un pilot pentru fiecare sută de piloţi în
≥ 201 2 2
plus peste 200

11
Incercari pe piloti NEINSTRUMENTATI

12
Rezultatele obtinute prin incercari pe piloti neinstrumentati se folosesc la proiectarea fundatiilor
de adancime pe baza metodelor prescriptive de calcul.

13
Incercari pe piloti INSTRUMENTATI

- pentru determinarea transferului de încărcare axială

- pentru determinarea transferului de încărcare transversală

Instrumentarea se face cu reperi mecanici de tasare / inclinometre.

Rezultatele obtinute prin incercari pe piloti instrumentati permit determinarea curbelor de


transfer al incarcarii axiale / transversale la terenul de fundare.

Metodele exacte de calcul al fundatiilor de adancime presupun cunoasterea curbelor de


transfer.

Exemplu
Bareta instrumentata cu reperi mecanici de tasare pentru determinarea modului de transfer al
incarcarii axiale la terenul de fundare

14
15
Procesul de transmitere prin frecare a încărcării axiale de la baretă la teren poartă numele de
transfer de încărcare.

În vederea determinării transferului de încărcare este necesară cunoaşterea distribuţiei


deformaţiei în adâncime în corpul baretei. În acest scop bareta se instrumentează cu reperi
mecanici plasaţi la diferite cote de observaţie.

Un reper mecanic este alcătuit dintr-o tijă metalică sudată de o placă de bază. Tija este protejată
faţă de betonul din corpul baretei printr-o ţeavă rezemată pe placa de bază prin intermediul unei
garnituri de cauciuc. Pentru a evita frecarea între tija-reper şi ţeava de protecţie, se prevăd din
loc în loc distanţiere inelare din cauciuc.

Reperii mecanici se solidarizează de carcasa de armătură a baretei, la interiorul acesteia şi sunt


coborâţi odată cu carcasa în tranşeea forată, înainte de betonare. Prin betonare, plăcile de bază
se înglobează în corpul baretei reprezentând reperi ai tasării baretei la cota la care au fost
introduse.
La fiecare tija-reper se montează un microcomparator pentru înregistrarea deplasării relative
între cota z şi cota capului baretei.

16
Prelucrarea rezultatelor

Deformaţiile absolute (tasarile) „s” în lungul corpului baretei

Pentru o anumită treaptă de încărcare, deformaţia si a corpului baretei la adâncimea zi la care


este coborât reperul mecanic i se determină cu relaţia:

si = s 0 +ci
unde:
so tasarea capului baretei sub o treaptă de încărcare
ci citirea pe microcomparatorul ataşat reperului i la aceeaşi treaptă de încărcare

Deformaţiile si, înregistrate la diferite adâncimi pentru una şi aceeaşi treaptă de încărcare, se
reprezintă la scară, raportându-se faţă de axul vertical al baretei.

Se construieşte grafic curba de variaţie cu adâncimea a tasarilor în lungul baretei.

17
18
Deformaţiile specifice „εε” în lungul corpului baretei

Deformaţia specifică εi la cota zi se calculează cu relaţia:

si −1 − si +1
εi =
zi +1 − zi −1
unde:
si-1 deformaţia corpului baretei la adâncimea zi-1
si+1 deformaţia corpului baretei la adâncimea zi+1
zi+1 - zi-1 distanţa dintre reperii coborâţi la adâncimile zi-1 şi zi+1:

Pe baza valorilor εi, calculate, se construieşte curba de variaţie cu adâncimea


a deformaţiei specifice.

19
Forţa axială „Pi” în lungul corpului baretei

Forţa axială Pi la adâncimea zi se calculează cu expresia:

Pi = E ⋅ Ab ⋅ ε i
unde:
E modulul de deformaţie al betonului din corpul baretei
Ab aria secţiunii transversale a baretei
εi deformaţia specifică la cota zi:

Pe baza valorilor Pi calculate se construieşte curba de variaţie cu adâncimea a forţei axiale P.

Observaţie
Este indicat ca cel mai scurt reper să fie plasat suficient de aproape de suprafaţa terenului astfel
să se poată practica, înainte de începerea încărcării, un şanţ de jur împrejurul baretei până la
adâncimea acestui reper. În acest fel, pe zona cuprinsă între capul baretei şi cota primului reper,
frecarea pe suprafaţa laterală lipseşte, iar încărcarea axială se transmite integral prin baretă.

20
Valoarea modulului de deformaţie „E” din corpul baretei se poate determina:

P0 ⋅ z1
E=
( s0 − s1 ) ⋅ Ab
unde:
Po încărcarea axială aplicată pe capul baretei
z1 adâncimea primului reper
s0 tasarea capului baretei
s1 deformaţia baretei la adâncimea z1

În lipsa valorilor E determinate experimental, modulul de deformaţie se calcula:

Ea
E = Eb (1 + µ )
Eb
unde:
Eb modulul de deformaţie al betonului
Ea modulul de deformaţie al armăturii
µ procentul de armare

Eb, Ea se obţin din prescripţiile în vigoare pentru calculul elementelor de beton şi beton armat în
funcţie de marca betonului şi tipul armăturii.

21
Efortul tangenţial „ττ” mobilizat pe suprafaţa laterală

Efortul tangenţial τi mobilizat pe suprafaţa laterală a baretei la adâncimea zi se calculează cu


expresia:

Pi − Pi +1
τi =
( zi +1 − zi ) ⋅ U
unde:
Pi, Pi+1 forţele axiale la adâncimile zi, respectiv zi+1
zi+1 - zi distanţa dintre reperii de la adâncimile zi şi zi+1
U perimetrul baretei

Pe baza valorilor τi calculate se construieşte graficul de variaţie cu adâncimea a efortului


tangenţial mobilizat pe suprafaţa laterală.

Calculele prezentate se repetă în succesiunea arătată pentru fiecare treaptă de încărcare,


obţinându-se astfel elementele pentru interpretările datelor experimentale.

22
Determinarea curbelor de transfer

Într-un sistem de coordonate (s,τ) se reprezintă valorile deformaţiilor baretei, si, la o adâncime
dată, zi, în corelare cu valorile efortului tangenţial τi, pentru diferite valori ale încărcării P0
aplicată la capătul baretei.
Se obţine astfel o curbă care arată mărimea deformaţiei necesară a fi atinsă la adâncimea zi
pentru a se mobiliza efortul tangenţial pe suprafaţa laterală a baretei, denumită curbă de
transfer.

23
Comparându-se valoarea maximă a lui τmax de pe curba de transfer ( ab ) cu valoarea rezistenţei
la forfecare a pământurilor la aceeaşi adâncime, τ f , z obţinută prin încercări de laborator sau pe
i

teren ( bc ) se obţin valorile coeficientului de reducere, λi:

τ max
λi =
τ f ,z
i

24
Determinarea diagramelor de variaţie a forţei axiale transmisă prin suprafaţa bazei, Pv
şi forţei axiale transmisă prin frecare pe suprafaţa laterală, Plat

Forţa Pv la baza baretei corespunzătoare diferitelor trepte de încărcare P0 se calculează:

Pv = E Ab εv

Scăzând Pv din P0 se obţine Plat care reprezintă cota-parte din forţa totală P0 preluată prin frecare
pe suprafaţa laterală.

În sistemul de coordonate (s,P) se construiesc curbele (s,P0), (s,Pv) şi (s,Plat):

25
26
27
11500

10500

9500

8500

7500
P, Plat, Pv (kN)

6500

Pv - s
5500 Plat - s
P -s
4500

3500

2500

1500

500
10 15 20 25 30 35 40 45
Tasare, s (mm)

28
IV.1 Calculul capacitatilor portante ale pilotului izolat

Capacitatea portantă axiala la compresiune

Valoarea de calcul a capacitatii portante la compresiune, Rc;d,

se determina in functie de valoarea caracteristică a capaciţătii portante ultime la compresiune,


Rc;k.

Valoarea caracteristica se obtine:

- pe baza rezultatelor incercarilor pe pilotii de proba


- prin metode de calcul prescriptive

29
Capacitatea portantă stabilită pe baza rezultatelor incercarilor pe pilotii de proba

Valoarea caracteristică

Rc;k = Min {(Rc;m)med / ξ1 ; (Rc;m)min / ξ2 }

unde:
Rc;k valoarea caracteristică a capaciţătii portante ultime la compresiune, Rc

Rc;m valoarea măsurată a lui Rc în una sau mai multe încărcări de probă pe piloţi

(Rc;m)med valoarea medie a lui Rc,m

(Rc;m)min valoarea minimă a lui Rc,m

ξ1, ξ2 coeficienti de corelare (dati in tabele NP123-2010)

30
Capacitatea portantă de calcul

Rc;d = (Rc;k) / γt

unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rc;k valoarea caracteristică a lui Rc
γt coeficient parţial pentru rezistenţa totală a unui pilot de proba neinstrumentat (dat in tab.)

sau
Rc;d = (Rb;k) / γb + (Rs;k) / γs

unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului de proba instrumentat
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a pilotului de proba
instrumentat
γb coeficient parţial pentru rezistenţa pe bază a unui pilot (dat în tab.)
γs coeficient parţial pentru rezistenţa prin frecare pe suprafaţa laterală a unui pilot (dat în
tab.)

31
Capacitatea portantă stabilită prin metode prescriptive

1. Piloţi purtători pe vârf

Valoarea caracteristică

Rb;k = Ab qb;k

unde
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
Ab suprafaţa bazei pilotului:

- pentru piloţii executaţi pe loc cu secţiunea circulară constantă, cu diametrul d:


πd 4
Ab = 4
- pentru piloţii foraţi cu baza lărgită, când se poate controla diametrul bazei db:
πd b 2
Ab = 0,9 4
- pentru piloţii tubulari, Ab se ia egală cu aria totală a secţiunii circulare cu diametrul
exterior d numai dacă golul a fost umplut cu beton pe o înălţime de cel puţin 3d de la
nivelul vârfului; în caz contrar Ab se consideră aria netă a secţiunii inelare de beton.

32
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază:
- pentru piloţii de îndesare care reazemă cu vârful pe rocă stâncoasă sau semistâncoasă,
qb , k = 20 000 kPa;
- pentru piloţii de îndesare care reazemă cu baza în straturi necoezive
macrogranulare (blocuri, bolovăniş, pietriş), conform tabel;
- pentru piloţii de dislocuire care reazemă cu baza în straturi necoezive
macrogranulare (blocuri, bolovăniş, pietriş) conform calculului pentru pilotii flotanti

Valoarea de calcul

Rc;d = Rb;d = Rb;k / γb

unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rb;d valoarea de calcul a rezistenţei pe bază a pilotului
Rb;d = Rb;k / γb
unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
γb coeficient parţial pentru rezistenţa pe bază a pilotului: γb = 1,4

33
2. Piloţi flotanţi

Valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază

Rb;k = Ab qb;k

unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
Ab suprafaţa bazei pilotului
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază

Valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală

Rs;k =Σ As;i qs;i;k = U Σ qs;i;k li

unde:
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a unui pilot
As;i suprafaţa laterală a pilotului în stratul i
U perimetrul secţiunii transversale a pilotului
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare laterală în stratul i

34
Valoarea de calcul

Relatia generala:

Rc;d = Rb;d + Rs;d = Rb;k / γb + Rs;k / γs

unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rb;d valoarea de calcul a rezistenţei pe bază a pilotului
Rb;d = Rb;k / γb
unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
γb coeficient parţial pentru rezistenţa pe bază a pilotului
Rs;d valoarea de calcul a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a pilotului
Rs;d = Rs;k / γs
unde:
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a pilotului
γs coeficient parţial pentru rezistenţa prin frecare pe suprafaţa laterală a pilotului

35
Valoarea de calcul pentru piloţii flotanţi prefabricaţi

Rb , k Rs , k Abqb , k U ∑ qs , k i li
Rc,d = Rb,d + Rs,d= γ + γ = γ + γs
b s 1 b 1 1 1

unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a pilotului
γb;1, γs;1 coeficienti parţiali de rezistenţă (dati în tab.)
Ab suprafaţa bazei pilotului
U perimetrul secţiunii transversale a pilotului
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază (dată în tab.)
qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare laterală în stratul i (dată în tab.)

36
Modul de introducere a pilotului prefabricat în teren γb1
γs
1

Piloţi introduşi prin batere 1,0 1,0


Piloţi introduşi prin batere cu subspălare în pământuri nisipoase, cu condiţia baterii
1,0 1,6
pe ultimul metru fără subspălare
Piloţi introduşi prin vibrare în pământuri:
mijlocii si mari 0,8 1,0
nisipoase saturate de îndesare medie fine 0,9 1,0
prăfoase 1,0 1,0
prafuri nisipoase 1,1 1,1
argiloase cu indicele de consistenţă 0,5<Ic ≤1 prgile nisipoase sau prăfoase 1,2 1,1
argile 1,4 1,1
argiloase cu indicele de consistenţă Ic> 1 1,0 1,0

37
Pământuri necoezive Pământuri coezive
Adâncimea
de înfigere
Nisipuri Ic
Nisip
Pietriş
mari medii fine prăfos ≥ 1,0 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4

(m) qb;k (kPa)


3 7500 6500 2900 1800 1200 7000 4000 3000 2000 1200 1000 600
4 8300 6600 3000 1900 1250 8300 5100 3800 2500 1600 1200 700
...
30 14200 9400 5500 3700 1900 14200 9400 7400 5500 3700 1900 1300
≥ 35 15000 10000 6000 4000 2000 15000 10000 8000 6000 4000 2000 1400

38
Pământuri coezive

Adâncimea
Pământuri necoezive

stratului
medie a
Ic
mari
fine prăfoase ≥ 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3
si medii
(m) qs;k (kPa)
1 35 23 15 35 23 15 12 5 2
2 42 30 20 42 30 20 17 7 3
3 48 35 25 48 35 25 20 8 4
...
30 93 66 47 93 66 47 34 20 -
≥ 35 100 70 50 100 71 50 36 22 -

39
Valoarea de calcul pentru piloţii flotanţi executaţi pe loc

Rb , k Rs , k Ab qb , k U ∑ qs , k i li
+
Rc,d = Rb,d + Rs,d= γ
b2 γ s = γ b2 +
2
γs 2

unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a pilotului
γb;2, γs;2 coeficienti parţiali de siguranţă (dati în tab.)
Ab suprafaţa bazei pilotului
U perimetrul secţiunii transversale a pilotului
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare laterală în stratul i (dată în tab.)

qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază

Valoarea caracteristică a presiunii pe bază, qb;k, se determină din tabele sau prin calcul, după
caz.

40
i) Pentru piloţii de îndesare executaţi prin batere sau vibropresare, valorile sunt date în
tabel.

ii) Pentru piloţii de dislocuire care reazemă cu baza pe pământuri coezive, cu condiţia
asigurării pătrunderii bazei pilotului în stratul respectiv pe o adâncime egală cu cel puţin
diametrul pilotului sau al bulbului:

qb ,k = Nc cu;d +γd;1 D
unde:
Nc factor de capacitate portantă, Nc = 9
cu;d valoarea de calcul a coeziunii nedrenate
γd;1 media ponderată, prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale
greutăţilor volumice ale straturilor străbătute de pilot
D fişa reală a pilotului (adâncimea la care se găseşte baza pilotului, măsurată
de la nivelul terenului natural, sau, pentru infrastructurile podurilor, de la nivelul
fundului albiei, ţinînd seama de adâncimea de afuiere)

41
iii) În lipsa datelor privind rezistenţa la forfecare a stratului de la baza pilotului, se admite,
pentru pământuri coezive, utilizarea valorilor din tabel.

iv) Pentru piloţii de dislocuire care reazemă cu baza pe straturi necoezive:


qb ,k = α ( γd db Nγ + γd;1 Dc Nq )
unde:
α coeficient determinat în funcţie de gradul de îndesare ID al pământului de la baza
pilotului (dat în tab.)
γd valoarea de calcul a greutăţii volumice a pământului de sub baza pilotului
γd;1 media ponderată, prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale
greutăţilor volumice ale straturilor străbătute de pilot
db diametrul pilotului la nivelul bazei
Nγ, Nq factori de capacitate portantă determinaţi în funcţie de valoarea de calcul a
unghiului de frecare interioară, φ’d, al stratului de la baza pilotului (daţi în tab.)
Dc fişa de calcul a pilotului:
Dc = β db dacă D ≥ β db
Dc = D dacă D < β db
unde:
β coeficient în funcţie de gradul de îndesare ID al pământului de la baza
pilotului (dat in tab.)

42
Tipul pământului de Tipul pământului
Tehnologia la baza pilotului Modul de execuţie a din jurul pilotului
de betonare coeziv necoeziv pilotului coeziv necoeziv
a pilotului γb
2
γ s2
Cu tubaj introdus prin 1,20 1,20
batere şi beton
Betonare în uscat, inclusiv
compactat prin batere
pentru pilot forat cu burghiu 1,20 1,20
Cu tubaj introdus prin 1,70 1,20
continuu (CFA)
vibrare şi beton
compactat prin vibrare
Betonare sub apă Forat în uscat şi
- cu injecţie la bază 1,30 1,20 netubat, cu tubaj
- fără injecţie la bază 1,45 1,30 recuperabil şi cu 1,90 1,70
burghiu continuu
(CFA)
Betonare sub noroi Forat cu tubaj 1,90 1,50
nerecuperabil
- cu injecţie la bază 1,45 1,30 Forat sub noroi 2,40 1,90
- fără injecţie la bază 1,90 1,50

43
Adâncimea IC
bazei ≥1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4
pilotului qb ,k ( kPa)
(m)
3 700 600 500 400 300 250 200
5 800 700 600 500 400 300 300
....
30 2650 2400 2100 1850 1600 - -
40 3600 3200 2800 2400 2000 - -

ID α β
0,00…0,35 0,5 10
0,36…0,65 0,4 15
0,66…1,00 0,3 20

44
Capacitatea portantă la compresiune a unui pilot care lucrează în grup

Rc;g = mu Rc;d

unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc a pilotului izolat
mu coeficient de utilizare:
mu = 1 pentru piloţii purtători pe vârf şi piloţii flotanţi de îndesare având
fişa integral cuprinsă în pământuri necoezive
mu = f (r/r0 )

r/r0 ≥2 1,8 1,6 1,4 1,2 1,0 0,8


mu 1,00 0,95 0,90 0,85 0,80 0,70 0,60

unde:
r distanţa minimă (lumina) între 2 piloţi vecini
r0 raza de influenţă a pilotului izolat în planul bazei:
r0 = Σ li tgεi
unde:
li grosimea stratului i prin care trece pilotul
εi = (φ’d /4)

45
46
Capacitatea portantă axiala (Rezistenţa) la tracţiune

Rezistenţa la tracţiune stabilită pe baza rezultatelor incercarilor pe pilotii de proba

Valoarea caracteristică

Rt;k = Min {(Rt;m)med / ξ1 ; (Rt;m)min / ξ2 }

unde:
Rt;k valoarea caracteristică a lui Rt
Rt;m valoarea măsurată a lui Rt în una sau mai multe încărcări de probă pe piloţi
(Rt;m)med valoarea medie a lui Rt,m
(Rt;m)min valoarea minimă a lui Rt,m
ξ1, ξ2 coeficienti de corelare dati in tab.

Rezistenţa de calcul la tracţiune

Rt;d = Rt;k / γs;t

unde:
Rt;d valoarea de calcul a lui Rt
Rt;k valoarea caracteristică a lui Rc
γs;t coeficient parţial dat in tab.

47
Rezistenţa la tracţiune stabilită prin metode prescriptive

Rezistenţa de calcul la tracţiune pentru piloţii prefabricaţi

U ∑ q s,ki ⋅ li
Rt ,d =
γ m ⋅γ s1

unde:
U, qs;i;k, li, γs;1 conform semnificatiilor precizate anterior
γm coeficient parţial: γm = 2,4

Rezistenţa de calcul la tracţiune pentru piloţii executaţi pe loc

U ∑ q s ,ki ⋅ li
Rt ,d =
γ m ⋅γ s 2

unde:
U, qs;i;k, li, γs;2 conform semnificaţiilor precizate anterior
γm coeficient parţial: γm = 2,4

48
Capacitatea portantă (Rezistenţa) transversală

Rezistenţa la încărcare transversală


stabilită pe baza rezultatelor incercarilor pe pilotii de proba

Rtr ,k
Rtr ,d =
γ tr
unde:
Rtr,k valoarea caracteristică a încărcării transversale, stabilită cu luarea în considerare a
factorului de corelare ξ dat in tabel în funcţie de numărul încărcărilor de probă
γtr coeficient parţial: γtr = 2

Rezistenţa la încărcare transversală pe baza rezultatelor încercărilor asupra terenului şi a


parametrilor de rezistenţă ai pilotului

Calculul rezistenţei la încărcare transversală a unui pilot lung, svelt poate fi efectuat folosind
teoria unei grinzi încărcată la o extremitate şi rezemată pe un mediu deformabil, caracterizat
printr-un modul al reacţiunii laterale (mediu Winkler).

49
Pentru calculul
deformaţiilor şi eforturilor
în lungul unui pilot izolat
supus la încărcări
transversale (a),
terenul de fundare se
asimilează cu un mediu
discret alcătuit din
resoarte independente (b).
Caracteristica de
deformabilitate a
resoartelor supuse la
presiuni orizontale se
numeste coeficient al
reacţiunii laterale, Es,
variabil cu adâncimea:
Es=Es(z).
Deformaţia pilotului,
y=y(z), mobilizează din
partea terenului presiunea

reactivă p r = p r (z) (c).

50
Se exprima conditia de echilibru:

d4y
(EI) p 4 + p r = 0
dz

unde:
presiunea reactivă
pr
pr = Es y
(EI)p rigiditatea la încovoiere a secţiunii pilotului.

Pentru rezolvarea ecuaţiei pot fi adoptate diferite ipoteze de calcul.

51
1) Ipoteza terenului linear-elastic, cu coeficient al reacţiunii laterale variabil linear cu
adâncimea:

Es = mh z

unde:
mh modulul coeficientului reacţiunii laterale; mh = Kbc

Es = Kbc z (kPa)

unde:
K coeficient de proporţionalitate (kN/m4);
coeficientul K se determină pentru straturile de pământ aflate până la o
adâncime lk , care se calculează cu relaţia:

lk = 3l0 ≤ D
unde:
l0 lungimea activa
D fişa pilotului sau baretei

52
bc lăţimea de calcul se determină astfel:

1. Pentru piloţi

bc = d (1+tgf’med)

2. Pentru barete

2.1 Incărcarea laterală se aplică perpendicular pe latura mare a secţiunii


transversale, l

bc = l+2b tgf’med

unde:
d diametrul pilotului
sau
b latura mică a secţiunii transversale a baretei, paralelă cu direcţia planului de
acţiune a încărcării laterale
f’med unghiul de frecare internă în termeni de eforturi efective; valoarea f’med
se calculează ca medie ponderată (prin tgf’) pentru straturile de pământ
aflate până la adâncimea lk

53
2.2 Incărcarea laterală se aplică perpendicular pe latura mică a secţiunii
transversale, b

bc se determina grafic; pentru valori intermediare se interpolează liniar; valorile f’


din grafice sunt valori medii, f’med, calculate ca medie ponderată (prin tgf’) pentru
straturile de pământ aflate până la adâncimea lk

54
6.00

5.50

5.00

4.50
l/b

4.00 f'=10

f'=14
3.50 f'=18
f'=22
3.00 f'=26

f'=30
2.50 f'=34
f'=38
2.00
1.00 1.50 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00 4.50 5.00
bc/b

55
Se verifică condiţia:

1. bc – d ≤ t (piloţi, cazul 1)

2. bc – l ≤ t (barete, cazul 2.1)

3. bc – b ≤ t (barete, cazul 2.2)

unde:
t distanţa liberă minimă (lumina) dintre 2 elemente (piloţi sau barete)
vecine, corespunzatoare direcţiei pe care s-a calculat bc, în metri
OBSERVATIE
Dacă în limitele grosimii lk se întâlnesc mai multe straturi caracterizate prin coeficienţi de
proporţionalitate Ki diferiţi ( cu peste 50%) faţă de media ponderată linear cu grosimile, iar
grosimea fiecărui strat hi este cel puţin egală cu lăţimea de calcul a pilotului bc , se evaluează
un coeficient echivalent, K , cu relaţia:
n n

∑ K h (h + 2 ∑ h )
i =1
i i i
j = i +1
j

K=
lk2

56
Calculul deformaţiilor şi eforturilor în pilot
Pλ3 Mλ2
y( z ) = A y ( z / D) + B y (z / D)
(EI) p (EI) p
Pλ2 Mλ
θ(z) = A θ ( z / D) + B θ ( z / D)
(EI) p (EI) p
Μ(z) = PλA m (z / D) + MB m (z / D)
M
T (z) = PA t ( z / D) + B t ( z / D)
λ

unde:
y(z) deplasarea în secţiunea pilotului de la adâncimea z
θ(z) rotirea în secţiunea pilotului de la adâncimea z
M(z) momentul încovoietor în secţiunea pilotului de la adâncimea z
T(z) forţa tăietoare în secţiunea pilotului de la adâncimea z
Ay(z/D), By(z/D), Aθ(z/D)…Bt(z/D) sunt coeficienţi de influenţă funcţie de fişa
redusă z max = D / λ şi funcţie de adâncimea relativă z/D
(EI) p
λ= 5
mh
57
Coeficientul de proporţionalitate K, kN/m4
Tipul pământului piloţi prefabricaţi piloţi executaţi pe loc
Argile şi argile prăfoase având Ic≤0.25 650…2500 500…2000
Argile şi argile prăfoase având 0.25<Ic≤0.5;
Prafuri nisipoase având Ic≤1.00; 2500…5000 2000…4000
Nisipuri prăfoase având 0.6≤e<0.8
Argile şi argile prăfoase având 0.5<Ic≤1.00;
Prafuri nisipoase având Ic>1.00 ; 5000…8000 4000…6000
Nisipuri fine şi nisipuri mijlocii
Argile şi argile prăfoase având Ic>1.00;
8000…13000 6000…10000
Nisipuri mari
Nisipuri cu pietriş, pietrişuri şi bolovănişuri cu
- 10000…20000
umplutură de nisip.

58
2) Ipoteza terenului nelinear, cu coeficient al reacţiunii laterale dependent de nivelul
de solicitare şi cu o distribuţie oarecare pe adâncime (Metoda curbelor p-y)
Es=Es(z,y).
Curba p-y la o cotă curentă, z, se compune, de regulă, din următoarele porţiuni:

59
Porţiunea OA (hiperbolă):

y 1 y
= +
p K 0 αp d valabilă pentru p ≤ pd şi y ≤ βd
unde:
pd presiunea ultimă de calcul
α coeficient de siguranţă, determinat cu relaţia:
1
α=
1 − p d /( K i zβ d )
β coeficient ce depinde de tipul pământului şi al încărcării (statica sau ciclica)
K0 panta iniţială a curbei p-y:
bc
K0 = K z la pământuri necoezive
d
pd
K0 = ξ
d(ε c ) 0.25 la pământuri coezive
ξ coeficient dat in tabel
εc deformaţia axială determinată prin încercarea la compresiune triaxială,
corespunzătoare la 50 % din deviatorul de rupere;

60
Porţiunea AB (liniară), caracteristică pământurilor ce pot suferi degradări structurale la diferite
tipuri de solicitări (argile supraconsolidate, nisipuri afânate saturate solicitate ciclic etc.).

Porţiunea AD sau BC (liniară orizontală)

Presiunea pd sau p’d reprezintă rezistenţa reziduală şi se determină prin încercări de


laborator.

În mod aproximativ, pentru argile se poate aprecia deplasarea necesară mobilizării rezistenţei
reziduale cu relaţia:

y = β’d

unde:
β’ conform tabel

61
Tipul pământului coeziv
Parametrul Tipul încărcării
Normal consolidat Supraconsolidat
ξ 10 30
β Statică 20ec 5ec
β’ 80ec 8ec
ξ 10 30
β Ciclică 7.5ec 2.5ec
β’ 20ec 5ec

62
Calculul presiunii ultime, pd

Pământuri necoezive
Acţiuni statice

1 + sin Φ ' '


p ds =4 p0
1 − sin Φ '

unde:
φ’ unghiul de frecare interioară efectivă
p ’0 presiunea verticală efectivă la cota z

63
Acţiuni ciclice

1 + sin Φ ' '


p dc =3 p0
1 − sin Φ '

pentru adâncimi z ≤2d

sau
z 1 + sin Φ ' '
p ds = 3 p0
2d 1 − sin Φ '

pentru adâncimi z>2d

64
Pământuri coezive

pd = N pcu
unde:
cu coeziunea aparentă nedrenată, de calcul;
Np coeficient care se determină astfel:
Acţiuni statice
z
Np = 1+ 7
z cr

Acţiuni ciclice
z
Np = 8
z cr

zcr=10d la pământuri normal consolidate sau uşor supraconsolidate


zcr=5d la pământuri supraconsolidate

65
Calculul deformaţiilor şi eforturilor în pilot
Metoda iterativa
a) Se determină curbele p-y la diferite adâncimi, pe o adâncime de aprox. 5d, în care d este
diametrul pilotului sau latura secţiunii transversale perpendiculară pe direcţia planului de
acţiune a încărcării transversale;
b) Se estimează o primă valoare pentru modulul mh;
c) Se calculează y(z):
Pλ3 Mλ2
y( z ) = A y ( z / D) + B y ( z / D)
(EI) p (EI) p
d) Pe baza datelor din curbele p-y şi cu valorile translaţiilor y(z) se determină coeficienţii
reacţiunii laterale secanţi Es(z);
e) Se reprezintă valorile Es funcţie de adâncimea z şi se construieşte dreapta medie prin aceste
puncte, trecând prin origine;
f) Panta acestei drepte reprezintă noua valoare a coeficientului m*h.
g) Se compară:
m *h − m h ≤ toleranta
- dacă comparaţia este pozitivă, calculul se opreşte, ultimele rezultate fiind admise ca valabile;
- dacă comparaţia este negativă, se reia calculul de la pct. c cu o altă valoare pentru mh;
- toleranţa se acceptă în limitele 0.02 mh…0.05 mh.

66
67
Rezistenţa la încărcare transversală prin metode prescriptive

Rezistenţa caracteristică la încărcare transversală

2 M cap
Rtr,k = în cazul pilotului considerat încastrat în radier
l0
sau

M cap
Rtr,k = în cazul pilotului considerat articulat în radier
l0
unde:

l0 lungimea convenţională de încastrare; valorile l0 sunt date în tabel


Mcap momentul încovoietor capabil al secţiunii pilotului, determinat conform
reglementărilor tehnice specifice privind calculul elementelor de beton armat

68
OBSERVAŢII
1. Relaţiile pot fi utilizate în cazul când fişa, D, este mai mare decât 5l0
2. În cazul unei stratificaţii neomogene, l0 se stabileşte ca medie ponderată (prin grosimile
de straturi) ale valorilor corespunzătoare straturilor întâlnite pe o adâncime egală cu 1,5 l0 ,
în care l0 reprezintă valoarea corespunzătoare stratului de la suprafaţă.
3. Nu se utilizează lungimea l0 din tabel la calculul săgeţii.

Barete, în funcţie de direcţia forţei


orizontale
Piloţi
Tipul pământului Paralelă Paralelă
cu latura mare, l cu latura mică, b
l0
Nisipuri cu ID ≤ 0,35 şi
4d 2,50l 4b
pământuri coezive cu IC ≤ 0,5
Nisipuri cu ID = 0,36 ÷ 0,65 şi pământuri
3d 1,75l 3b
coezive cu IC = 0,51÷ 0,75
Nisipuri, nisipuri cu pietriş cu ID ≥ 0.66 şi
2d 1,25l 2b
pământuri coezive cu IC = 0,76 ÷ 1,00
Pământuri coezive cu IC >1,00 1,5d 1,00l 1,5b

69
Rezistenţa de calcul la încărcare transversală

Rtr ,k
Rtr,d = γ tr

unde:
γtr coeficient parţial: γtr = 2

70
IV.2 Determinarea numarului necesar de piloti

Cazul incarcarii axiale de calcul, N, aplicata centric pe fundatie

np = (N / Rc;d ) + 1...2

Cazul incarcarii axiale de calcul, N, aplicata excentric pe fundatie

np = (1,3N / Rc;d ) + 1...2

IV.3 Dispunerea (pozitionarea) pilotilor in fundatie

Distanţa minimă între axele piloţilor, măsurată în teren, este de:

→ 3d în cazul piloţilor de îndesare


3
→ 2 d + 100 D în cazul piloţilor de dislocuire (valoare minimă recomandată)
unde:

d diametrul sau latura mică a secţiunii pilotului


D fişa reală a pilotului

71
Repartizarea piloţilor sub radierul fundaţiei se face, dupa caz, în rânduri paralele, radial, în
şah sau în funcţie de modul de conformare a structurii de rezistenţă a construcţiei, pe baza
valorilor solicitărilor preluate de piloţi.

Fundatii continue
sub pereti portanti

72
Fundatii izolate sub stalpi

Fundatii generale pe piloti

73
IV.4 Calculul solicitarilor in pilotii fundatiei

74
Metode simplificate

Nu tin cont de interactiunea (conlucrarea) dintre radier – piloti – teren de fundare

Ipotezele de calcul:

- radierul este infinit rigid


- pilotii sunt bare rigide
- incarcarile transmise de radier la piloti sunt preluate integral de piloti (se neglijeaza
transmiterea incarcarilor la teren prin baza radierului)
- calculul solicitarilor se face independent pentru incarcarile axiale, respectiv transversale (se
admite suprapunerea de efecte)

75
Cazul incarcarii axiale de calcul, N, aplicata centric pe fundatie

Smed = N / np

Toti pilotii se incarca cu o forta axiala de


compresiune egala cu Smed.

76
Cazul incarcarii axiale de calcul, N, aplicata excentric pe fundatie

Incarcarile transmise la baza radierului:

N, Mx, My

Excentricitatile incarcarii axiale, N:

ex = My / N
ey = Mx / N

se calculeaza fata de centru de greutete al


bazei radierului sau fata de centrul de
greutete al grulei de piloti (cele doua
coincid daca dispunerea pilotilor se face
simetric fata de axele de simetrie ale
bazei radierului).

Pilotii se incarca diferit, ca o forta axiala


de compresiune sau tractiune, in functie
de pozitia pilotului in fundatie.

77
78
Cazul incarcarii transversale de calcul, H

Toti pilotii se incarca cu o forta transversala egala cu SH

SH = H / np

Metode exacte

Tin cont de interactiunea (conlucrarea) dintre radier – piloti – teren de fundare

Ipoteza de calcul: radierul este infinit rigid

Acţiunea exterioară pe radier, {F}T:

{F}T = (Fx , Fy , Fz , M x , M y , M z )
Se cere:
- determinarea deplasărilor: {DT} =(u,v,w, θx, θy,θz);
T

- determinarea eforturilor: {fi}T=(fx,fy,fz,mx,my,mz) în secţiunea de încastrare a fiecărui


pilot i, în radier;
- determinarea diagramelor de eforturi secţionale în lungul fiecărui pilot

79
80
Calculul se efectuează în următoarele etape:

- se determină matricea de rigiditate [Ki] a fiecărui pilot i, în raport cu sistemul local de axe
Oixiyizi;
- se determină matricea de rigiditate a grupului de piloţi [K] în raport cu sistemul general de
axe, Oxyz, prin asamblarea rigidităţilor locale şi transformarea sistemelor de coordonate;
- se rezolvă sistemul de ecuaţii:
[K}{D}={F}
şi se determină vectorul deplasărilor radierului, {D};
- se determină vectorul deplasărilor {di} la capul fiecărui pilot, în raport cu sistemul propriu
de axe:
{di}=[ri][li]{D}
- în care [ri][li] sunt matricele de transformare a axelor prin rotaţie şi respectiv translaţie;
- se determină solicitările pe capul pilotului:
{fi}=[Ki]{di}
- se efectuează calculul eforturilor în lungul axei pilotului;
- se fac verificări de rezistenţă ale secţiunii pilotului conform reglementărilor tehnice
specifice;
- se fac verificări la capacitatea portantă în raport cu terenul;
- se fac verificări la starea limită de deformaţii, dacă se impun.

81
Determinarea flexibilităţii pilotului izolat definita în sistemul local de axe
Se aplică, în mod succesiv, câte o solicitare unitară fx=1, fy=1, fz=1, mx=1, my=1 şi mz=1 în
capul pilotului, şi se determină deplasările δ corespunzatoare, mărimi ce au semnificaţia de
coeficienţi de flexibilitate.

82
Determinarea matricii de rigiditate [Ki] a pilotului izolat.

u v w θx θy θz δθ
K x ( y) =
fx Kx 0 0 0 Kθ 0 δ x δ θ − δ θ2x ( y)
fy 0 Ky 0 Kyθ 0 0
δ θx ( y)
fz 0 0 Kz 0 0 0 K θx ( y) =
mx 0 Kθy 0 Kθ(x) 0 0 δ x δ θ − δ θ2x ( y)
my Kθx 0 0 0 Kθ (y) 0 δx
Kθ =
mz 0 0 0 0 0 Kϕ δ x δ θ − δ θ2x ( y)
K z = 1/ δz
K ϕ = 1/ δϕ

OBSERVAŢIE
Indicii din paranteze arată că relaţia se aplică şi pe direcţia (x) sau (y).
În cazul piloţilor având secţiunea transversală cu simetrie axială mărimile după cele 2 direcţii
din plan sunt egale.

83
V. Definitivarea proiectului – calculul la stari limita

V.I Verificarile la starea limita ultima - SLU

Relaţia generală de verificare este:

Fd ≤ Rd

unde:

Fd valoarea de calcul a încărcării asupra unui pilot sau a unui grup de piloţi
corespunzătoare stării limită ultime

Rd valoarea de calcul a capacitatii portante corespunzatoare


Solicitarea axiala Solicitarea
Compresiune Tractiune transversala
Smax ≤ Rc;d Pentru Smin ≤ 0 SH ≤ Rtr;d
Smax ≤ Rc;g ⇒ Smin ≤ Rt;d

84
V.2 Verificarea la starea limita de exploatare – SLE (starea limită de exploatare
normală pentru structura suportată de piloţi)

Trebuie evaluată deplasarea verticală (tasarea) fundaţiei pe piloţi flotanti pentru condiţiile
stărilor limită ale exploatării normale şi comparată cu valoarea tasării acceptabile:

s ≤ sacc
unde:
s deplasarea verticală (tasarea) fundaţiei pe piloţi estimată/ calculată
sacc deplasarea verticală (tasarea) acceptabilă pentru structura suportată de piloţi

85
În cazul fundaţiei cu piloţi verticali, fundaţia În cazul fundaţiei cu piloţi înclinaţi
convenţională se consideră că are talpa orizontală la fundaţia convenţională are

nivelul bazei piloţilor şi dimensiunile în plan egale cu: dimensiunile în plan L şi B’ egale
L' = L + 2r0 cu lungimea, respectiv lăţimea
B ' = B + 2r0 conturului exterior al grupului de
piloţi, măsurate în planul bazei
r0 raza de influenţă a pilotului
piloţilor.

86
Limita zonei active se consideră la nivelul stratului elementar la care începe să se îndeplinească
condiţia:
σ zi ≤ 0.1σ gzi
87
PARTEA IV

EXCAVAŢII ADÂNCI IN ZONE URBANE

Principii generale
1 - Linia terenului
natural;
2 - Peretele incintei;
3 - Excavatii in
incinta delimitata
pe tot conturul;
3' - Excavatii in
incinta cu inaltimi
inegale pe contur;
A, (A') -
Adancimea
excavatiei (incinta
cu inaltimea inegala
a peretilor).
a). Excavatii in incinta delimitata pe tot conturul A ≥ 3,0m
b). Excavatii in incinta delimitata pe doua laturi

1
SURSE DE RISC ASOCIATE CU REALIZAREA EXCAVATIILOR ADANCI
IN ZONE URBANE

Există numeroase surse de risc (hazarduri) asociate cu realizarea excavatiilor adânci în zone
urbane, surse de care trebuie să se tină seama la proiectarea si executia acestor lucrări pentru
ca eventualele costuri suplimentare să fie minime.
1. Surse de risc generate de pozitia amplasamentului excavatiei adanci in planul de
urbanism

a. prezenta în apropiere a unor constructii clasate ca monumente istorice, inclusiv a celor


avariate, cu grad de asigurare la actiuni seismice;
b. existenţa pe amplasament sau în imediata vecinătate a unor reţele subterane;
c. proximitatea căilor şi mijloacelor de transport urban;
d. prezenţa în vecinătate a unor supraîncărcări;
e. situarea în zona de protecţie a monumentelor istorice;
f. forma parcelei, care este impusă de spaţiul disponibil;
g. aspectele juridice care privesc delimitarea proprietăţii şi a efectelor generate de noua
construcţie dincolo de limita de proprietate.

2
2. Surse de risc generate de caracteristicile geometrice ale excavaţiei adânci

Forma si dimensiunile în plan precum şi adâncimea excavaţiei pot reprezenta surse de risc.
Un contur neregulat şi dimensiuni mari în plan ale excavaţiei sporesc complexitatea
sistemului de susţineri.

Pe măsura creşterii adâncimii excavaţiei, cresc nu numai dificultăţile de realizare a lucrării


dar şi riscurile pentru lucrarea în sine sau pentru construcţiile din vecinătate, pentru
stabilitatea acestora.
3. Surse de risc generate de terenul de fundare de pe amplasamentul excavaţiei adânci

- prezenţa unei stratificaţii eterogene, încrucişate, cu straturi având proprietăţi mecanice


defavorabile,
- prezenţa unei pânze freatice deasupra cotei finale de excavare,
- prezenţa unui strat de apă subterană sub presiune, sub cota finală de excavare,
- absenţa unui strat impermeabil în care să se poată încastra un eventual perete etanş de
sustinere a excavaţiei, etc;
- investigarea terenului de fundare se bazează pe un număr limitat de foraje, sondaje deschise
şi/sau probe de penetrare precum şi pe încercarea în laborator a unui număr relativ redus de
probe.

3
4. Surse de risc care pot să apară la proiectarea excavaţiei adânci

Chiar atunci când condiţiile de teren sunt bine cunoscute iar proiectarea este încredintaţă unor
specialisti care utilizează metode acceptate în practica de proiectare curentă, trebuie
recunoscut că precizia calculelor geotehnice este limitată.

Se impune astfel aplicarea unei strategii de proiectare care să elimine această sursă de risc
prin adoptarea unor coeficienţi de siguranţă corespunzători.
5. Surse de risc care pot să apară la execuţia excavaţiei adânci

Indiferent de soluţia adoptată, excavaţiile adânci pot fi considerate lucrări cu caracter special.
Fiecare din componentele unei asemenea lucrări aduce, prin tehnologia şi materialele
utilizate, propriile surse de risc.
La acestea se adaugă cele pe care le reprezintă constructorii lipsiţi de experienţa unor lucrări
în condiţii de teren asemănătoare, constructori fără o dotare adecvată cerinţelor lucrării, etc.
6. Surse de risc generate de acţiunea cutremurelor

În cazul aparitiei unui cutremur, pe durata existentei incintei, vor fi afectate atât lucrările
pentru incinta propriuzisă, cât si constructiile si instalatiile din vecinătatea acesteia.
Sunt necesare verificări ale acestor construcţii, având în vedere existenţa în apropiere a unei
incinte adânci.

4
7. Surse de risc generate de menţinerea deschisă a excavaţiei peste durata stabilită iniţial

O excavaţie adâncă va fi proiectată pentru a rezista pe durata realizării în incintă a


construcţiei respective. În acest sens pot fi prevăzute ancoraje sau structuri de susţinere cu
caracter provizoriu a căror durată de viaţă poate fi limitată în funcţie de măsurile prevăzute
pentru protecţia anticorozivă, de natura terenului, inclusiv a celui în care se realizează bulbul,
sarcinile luate în considerare etc.

În cazul în care durata de menţinere deschisă a excavaţiei depăşeşte prevederile iniţiale sau se
sistează realizarea construcţiei de bază, trebuie luate măsuri de punere în siguranţă a incintei.
Astfel, vor fi prevăzute lucrările strict necesare care eventual să permită reluarea investiţiei cu
cheltuieli cât mai reduse.

Dacă terenul este argilos şi nu este creat un sistem de drenaj, vor fi evitate umpluturile din
material permeabil, întrucât acestea fac să se acumuleze deasupra argilei, apă care îi
înrăutăţeşte caracteristicile geotehnice.

De asemenea, vor fi evitate lucrările care produc solicitări dinamice sau şocuri care pot afecta
negativ lucrările existente.

5
INFLUENŢA EXCAVAŢIEI ADÂNCI ASUPRA CONSTRUCŢIILOR ÎNVECINATE

Excavaţia adâncă, indiferent de soluţia adoptată pentru realizarea ei, va genera deplasări
verticale şi orizontale în terenul din jur.

Proiectantul excavaţiei adânci va stabili mărimea şi distribuţia în plan şi în adâncime a acestor


deplasări şi măsura în care acestea pot induce stări limită ultime şi de exploatare în
construcţiile aflate în vecinătate.

CATEGORIA GEOTEHNICA DE INCADRARE A EXCAVAŢIEI ADÂNCI

O excavaţie adâncă va fi încadrată, de regulă, la Categoria geotehnică 3.

Conform NP 074/2011”, stabilirea Categoriei geotehnice se face în functie de următorii


factori:
- conditiile de teren;
- apa subterană;
- clasificarea constructiei după categoria de importantă;
- vecinătăti;
- seismicitatea zonei unde se afla amplasamentul.

6
ETAPELE REALIZARII UNEI EXCAVATII ADANCI IN ZONE URBANE

- Alegerea dimensiunilor în plan şi adâncimii excavaţiei


- Alegerea soluţiei de excavare
- Alegerea soluţiei de epuisment
- Verificarea sigurantei construcţiilor si utilitătilor aflate în zona de influenţă
- Proiectarea excavaţiei
- Evaluarea şi limitarea deplasărilor terenului produse de excavaţie şi de coborârea nivelului
apei subterane
- Executia excavaţiei
- Monitorizarea lucrărilor incintei şi a construcţiilor din zona adiacentă

7
Alegerea dimensiunilor excavaţiei

Alegerea dimensiunilor în plan

Dimensiunile în plan ale excavaţiei derivă din tema dată de beneficiar, prin care se urmăreşte,
de regulă, un grad cât mai ridicat de ocupare cu construcţii a amplasamentului.

Atunci când pe conturul amplasamentului se află clădiri, se va căuta, pe cât posibil,


distanţarea limitelor excavaţiei fată de clădirile învecinate, pentru a se reduce riscurile pe care
executarea excavaţiei le poate aduce acestor clădiri.
Trebuie avut în vedere spaţiul de lucru minim cerut de execuţia peretelui de sprijin, din care
rezultă astfel distanţa noii construcţii faţă de limita proprietăţii.

Viitoarea constructie poate fi realizată în contact cu peretele de sprijinire a incintei.

8
Spaţiul de lucru minim pentru execuţia peretelui temporar
a. – Plan; b. – Secţiune verticală
(I) - Spaţiul de lucru minim pentru execuţia peretelui temporar; (II) – Lăţimea peretelui
temporar; (III) – Toleranţa de execuţie a peretelui temporar; (IV) – Spaţiu de lucru pentru
noua construcţie;

9
Alegerea adâncimii excavaţiei

Adâncimea excavaţiei rezultă din numărul de niveluri subterane specificate prin tema de
proiectare a noii construcţii.
Totusi, este necesar ca definitivarea acestei adâncimi să se facă după cunoaşterea conditiilor
geotehnice şi hidrogeologice de pe amplasament, în mod particular a nivelului şi caracterului
pânzelor de apă subterană interceptate în forajele de investigare a terenului de fundare.
Întrucât dificultăţile şi riscurile cresc în măsură apreciabilă prin coborârea cotei finale de
excavare sub nivelul apei subterane, trebuie avută întotdeauna în vedere posibilitatea limitării
numărului de niveluri subterane, pentru reducerea acestor dificultăţi şi riscuri.
Pe parcursul realizării excavaţiilor, odată cu creşterea adâncimii există riscul umflării
fundului săpăturii, ca urmare a scăderii presiunii geologice.

Tendinţa de umflare creşte odată cu mărirea dimensiunilor în plan ale excavaţiei.

10
Linia posibilă a fundului săpăturii, din cauza umflării terenului

11
Prin proiect se va stabili tehnologia de execuţie a radierelor noilor construcţii, astfel încât să
se realizeze fundarea construcţiilor la cotele din proiect. Una din măsurile tehnologice
indicate este excavarea parţială şi execuţia radierului pe ploturi, evitând descoperirea totală a
incintei la cota finală de fundare şi menţinerea ei un timp cât mai redus.
În situaţia în care sub nivelul cotei inferioare a incintei se găseşte un strat impermeabil sub
care se află un acvifer sub presiune, exista riscul de rupere hidraulică a fundului incintei.

Este obligatorie verificarea la starea limită ultimă HYD, în conformitate cu SR EN 1997-


1:2004.
În cazul unui rezultat nefavorabil, se vor lua măsuri de depresionare a acviferului, înainte de
începerea lucrărilor de executie a incintei.

12
Verificarea ruperii hidraulice a fundului incintei

13
Alegerea solutiei de excavare

În funcţie de dimensiunile în plan şi de adâncimea excavaţiei, de condiţiile geotehnice şi


hidrogeologice şi de vecinătăţi, excavaţiile adânci se pot realiza în două moduri:
- excavaţii taluzate;
- excavaţii verticale sprijinite.

Ţinând seama de particularităţile de pe fiecare latură a unei incinte excavate, se pot alege
soluţii diferite de sprijiniri pentru fiecare dintre laturi.

Alegerea soluţiei de excavare se va face în urma unui calcul tehnico-economic, în care vor fi
comparate diferitele solutii.

Soluţia de excavare trebuie să aibe în vedere de concluziile expertizelor tehnice privind starea
tehnică a construcţiilor învecinate.

14
Excavaţii taluzate

Excavaţiile taluzate pot fi avute în vedere doar în situaţiile în care între limitele în plan ale
construcţiei pentru care este necesară excavaţia şi conturul amplasamentului rămâne o zonă
de teren suficient de mare pentru a se putea înscrie un taluz.

Soluţia este indicată îndeosebi în situaţia în care nivelul apei subterane se află sub cota
inferioară a săpăturii sau, dacă se află deasupra acestei cote, atunci când volumul de apă
acumulat prin pereţii si baza excavaţiei este redus şi poate fi stăpânit fără riscuri.

În funcţie de natura terenului şi de distanţa între baza excavaţiei şi suprafaţa terenului,


excavaţiile taluzate se pot realiza în două variante:

- taluzuri în pământ natural,


- taluzuri în pământ ranforsat.

15
Taluzuri în pământ natural

Incintă limitată de un taluz

Avantajul soluţiei constă în simplitatea execuţiei, îndeosebi în cazurile în care nu sunt


necesare epuismente dificile.

Dezavantajul îl reprezintă volumele mai mari de terasamente.

16
Taluzuri în pământ ranforsat

Pentru reducerea volumelor excavate se impune adoptarea unor pante ale taluzului mai
apropiate de verticală, care se pot obţine prin ranforsarea pământului.

Taluzul în pământ ranforsat este un taluz în care, pe măsura excavării, se introduc în pământ
elemente de ranforsare care trebuie să fie capabile să preia solicitări de tracţiune.

Sunt realizate din bare metalice cu diametre de 20... 40 mm („ţinte”) introduse în pământ prin
batere sau introduse în găuri forate şi fixate apoi prin injectare.

Un taluz din pământ ranforsat se realizează „de sus în jos”, pe măsura excavării, în trepte de
1...1.5 m. După introducerea elementelor de ranforsare, faţa taluzului este protejată cu un strat
de beton torcretat sau alte soluţii care să asigure fixarea capătului ţintelor.

Această soluţie se poate alege în situaţia în care pământul are o coeziune suficientă astfel
încât faţa expusă a săpăturii să fie stabilă în intervalul de timp cuprins între excavaţie şi
protecţie.

17
Fazele de execuţie ale ranforsării unui taluz prin ţinte

18
Excavatii verticale sprijinite

Excavaţiile verticale sprijinite sunt excavaţii realizate la adăpostul unor lucrări de susţinere.

Se disting două categorii principale de lucrări de susţinere utilizate pentru realizarea, în zone
urbane, de excavaţii adânci verticale sprijinite:

a) sprijiniri cu elemente prefabricate;


b) pereţi îngropaţi.

a) Sprijiniri cu elemente prefabricate

Sprijiniri cu dulapi, filate şi şpraiţuri

Această soluţie poate fi aplicată doar în cazul în care excavaţia nu implică epuismente.

Un dezavantaj al utilizării acestui sistem, îl reprezintă faptul că reclamă o suprafată in plan


relativ mare, care reduce din suprafata disponibilă pentru constructia definitivă.

19
Sprijinirea taluzului incintei cu dulapi, filate şi şpraiţuri

20
Sprijiniri cu palplanşe

Palplanşele sunt elemente prefabricate din lemn sau profile metalice speciale, introduse în
teren prin batere sau vibrare pentru a forma un perete vertical impermeabil.

Utilizarea pereţilor din palplanşe este recomandată mai ales în situaţiile în care nivelul apei
subterane este situat deasupra cotei finale de excavare.

În zone urbane, la utilizarea pereţilor din palplanşe apar unele efecte negative, de care trebuie
să se ţină seama:

- la introducerea palplanselor, vibratiile propagate în teren pot afecta clădirile si utilitătile din
zonă, iar zgomotul produs este un factor de poluare sonoră care poate atinge limite
inacceptabile;
- la extragerea palplanselor, există riscul de aparitie a unor goluri în terenul de sub
constructiile existente, în cazul în care terenul contine straturi de pământ cu coeziune mare.

21
Sprijinire cu perete de palplanşe

22
Sprijiniri în „sistem berlinez”

Utilizarea „sistemului berlinez” se poate face în pământuri care posedă suficientă coeziune
pentru a-şi menţine stabilitatea pe înălţimea de excavare corespunzătoare dulapilor ce se
introduc intr-o fază de execuţie, pe amplasamente în care nivelul apei subterane este situat
sub cota finală de excavare, fie în mod natural fie printr-o coborâre generală a acestui nivel.

„Sistemul berlinez” constă în baterea, pe conturul peretelui, cu un inter-ax de 2...3 m, a unor


elemente metalice cu profil dublu T, care se introduc cca 1-2 m sub cota finală de excavare.

Pe măsura excavării, pe aripile profilelor metalice sunt împănaţi dulapi orizontali din lemn.
Împingerea pământului este transferată fie unui sistem de susţineri interioare format din filate
şi şpraiţuri, fie unor tiranţi de ancorare.

23
Sprijinire realizată în “sistem berlinez”

24
b) Pereţi îngropaţi

Pereţii îngropaţi sunt lucrări de susţinere realizate pe conturul viitoarei incinte sub protecţia
cărora se realizează excavaţiile adânci.

Pereţii îngropaţi pot servi şi ca fundaţii de adâncime sau pereţi portanţi având caracter
definitiv. În acest caz trebuiesc adoptate detaliile necesare impuse de conlucrarea cu structura.
În acest scop este obligatorie stabilirea cerinţelor specifice de rezistenţă şi etanşeitate.

În funcţie de alcătuirea constructivă, pereţii îngropaţi se clasifică în:

- pereţi din panouri


- pereţi din piloţi foraţi.

25
Pereţi din panouri

Aceşti pereţi pot fi executaţi din beton monolit (pereţi mulaţi) sau din elemente prefabricate.

Pereţii mulaţi sunt realizaţi prin turnarea în teren a betonului, după ce în prealabil a fost
realizată prin forare, sub protecţia noroiului bentonitic, o tranşee de dimensiuni stabilite prin
proiectare, în care s-a introdus carcasa de armătură.

26
Pereţii mulaţi reprezintă o soluţie care implică numeroase surse de risc (hazarduri):
- utilizarea unui noroi de foraj cu caracteristici nefavorabile prin preparare sau cu
caracteristici depreciate prin actiunea de spălare de către apa subterană în miscare, ceea ce
poate produce prăbusirea peretilor transeei;
- viteza de scurgere prea mare a apei subterane care poate antrena particulele fine din
betonul proaspăt turnat, creând astfel zone neetanşe;
- neasigurarea unei diferente suficiente între nivelul noroiului în transee si nivelul apei
subterane, cu consecinte nefavorabile asupra stabilitătii peretilor tranşeei;
- neasigurarea unui flux neîntrerupt al fazelor de executie (săparea panoului, lansarea
carcasei de armătură si a tuburilor de rost, betonarea, extragerea tuburilor de rost) si
nerespectarea intervalelor de timp, minime si maxime, admise între faze, cu consecinte
negative asupra capacitătii peretelui de a retine apa, atât în cuprinsul panourilor cât si la
rosturi;
- utilizarea de panouri prea lungi, ceea ce reduce numărul de rosturi, dar scade gradul de
sigurantă al excavatiei executată lângă un calcan prin surparea pereţilor excavaţiei;
- modul de realizare a rosturilor verticale dintre panouri, precum si a rosturilor orizontale
între perete si radier

27
Pereţii îngropaţi din elemente prefabricate sunt realizaţi prin lansarea într-o tranşee,
excavată sub protecţia unui noroi bentonitic substituit apoi de un noroi autoîntăritor sau
excavată direct sub protectie de noroi autoîntăritor, a unor elemente prefabricate.
Etanşeitatea peretelui este asigurată prin întărirea noroiului de foraj autoîntăritor şi prin
profile de material plastic.

Unele din sursele de risc menţionate în legătură cu pereţii mulaţi lipsesc sau pot avea
consecinţe mai reduse în cazul pereţilor îngropaţi din elemente prefabricate.
Astfel, prin utilizarea chiar în faza de săpare a noroiului autoîntăritor cu densitate mult mai
mare decât a noroiului uzual, riscul de surpare a pereţilor tranşeei este considerabil diminuat.
Totodată, datorită calităţii mai bune a betonului prefabricat, sistemului de îmbinare dintre
elemente si a noroiului întărit, este asigurată o mai bună impermeabilizare a peretelui.

28
Pereţi îngropaţi din piloţi foraţi

29
Pereţii îngropaţi din piloţi foraţi cu interspaţii sau dispuşi joantiv (piloti tangenti) se
utilizează în amplasamente în care nu se impun condiţii de impermeabilitate a peretelui.

Pereţii din piloţi secanţi se utilizează în amplasamente în care nu se impun condiţii de


impermeabilitate a peretelui.

Se realizeaza din piloţi primari care sunt nearmaţi din beton, mortar sau din alt material cu
rezistenţa scăzută si piloti secundari care sunt armaţi. În cazul pereţilor îngropaţi cu caracter
definitiv, care fac parte din structura viitoarei construcţii, soluţia cu piloţi primari se va adapta
în consecinţă.

Alegerea tipului de pilot forat se face în funcţie de condiţiile de teren şi de vecinătăţi.

Piloţi foraţi fără tubaj

- piloţi foraţi în uscat, atunci când nivelul apei subterane este situat sub baza pilotului
- piloţi forati sub protecţia noroiului bentonitic în prezenţa unei pânze de apă subterană în
pământuri cu sau fără coeziune
- piloţi foraţi cu şnecul şi betonarea pe la baza acestuia.

30
Piloţii foraţi cu tubaj recuperabil se folosesc în cazul când în apropierea peretelui se află
clădiri sau utilităţi.

Întrucât stabilitatea găurii forate este asigurată de prezenţa tubajului, care se extrage pe
măsura umplerii găurii cu beton, principala sursă de risc pe care o aduce săpătura sub noroi
este eliminată.
Este necesar ca extragerea tubului să se execute cu o viteză suficient de redusă, pentru a evita
riscul destabilizării pereţilor găurii sau al amestecării betonului cu pământ.

31
Alegerea sistemului de sprijinire a peretilor incintei excavate

Sustineri prin spraituire în interiorul incintei excavate

Principalele elemente constructive care alcătuiesc sistemul prin şpraiţuire sunt filatele,
dispuse perimetral (elemente încovoiate) şpraiţurile (elemente comprimate), şi popii, acolo
unde este necesară reducerea lungimii de flambaj a şpraiţurilor.

La contactul cu peretele excavatiei, spraiturile trebuiesc împănate astfel încât să fie


împiedicată deplasarea spre incintă a peretelui sprijinit.

Susţinerea prin şpraiţuire a excavaţiilor verticale adânci în zone urbane reprezintă o soluţie
indicată, deoarece comportă mai puţine riscuri.

32
2
a. 1
a. dispunerea în plan a sprijinirilor
2

2
1
b. secţiuni prin incintă cu sprijiniri
2

3 interioare
1

1 – filate;
3

b. 2 – şpraiţuri orizontale sau înclinate;


2 1
Bermă
temporară
2
1 7 3 – popi;

6 4 – reazem;

2 2
5 – pilot;
1
1 3

6 – bloc de preluare a împingerii;


4

5 7 – radier

Susţinerea în interiorul incintei excavate prin şpraiţuri

33
Susţineri prin ancoraje în teren
Ancorajele reprezintă elemente structurale capabile să transmită forţele de întindere care le
sunt aplicate la un strat portant de pământ prin intermediul unui bulb.
Alegerea sistemului de susţinere prin ancoraje în teren depinde de:
• adâncimea de excavare;
• caracterul definitiv sau permanent al ancorei;
• necesitatea efectuării în timp a unor intervenţii la sistemul de ancoraj;
• regimul apei subterane în momentul executării ancorajelor şi ulterior, în faza de excavare;
• natura terenului;
• comportarea în timp a terenului;
• deplasările maxime admisibile ale peretelui;
• sensibilitatea construcţiilor învecinate la deformaţiile terenului induse de excavaţia adâncă;
• programul de execuţie a lucrării subterane;
• agresivitatea apei subterane;
• amplasarea utilităţilor existente;
• poziţia fundaţiilor şi subsolurilor clădirilor învecinate;
• existenţa autorizaţiilor legale de a se executa ancoraje în teren în afara limitelor
proprietăţii

34
Ancoraje în teren pentru pereţii unei incinte

Soluţia cu ancoraje în teren pentru susţinerea pereţilor verticali la excavaţii adânci în zone
urbane, implică numeroase surse de risc.

Nu se recomandă folosirea ancorajelor în cazul în care nivelul hidrostatic se află deasupra


punctului de pornire al forajului, atunci când acest nivel nu poate fi coborât sau când nu se
dispune de o tehnologie adecvată care să permită prevenirea curgerii apei, cu antrenarea
particulelor de pământ.

35
Susţineri prin planşee de beton armat („Top-Down”)

Metoda milaneză sau metoda de „sus în jos” implică turnarea la suprafaţa terenului, a unui
planşeu din beton armat în care se lasă goluri care vor servi ulterior la accesul lucrătorilor şi
echipamentelor, la evacuarea pământului şi ventilaţiei.

Săparea se face sub planşeu, care îndeplineşte rolul de şpraiţ pentru pereţii îngropaţi.
La asemenea lucrări, trebuie acordată o atenţie specială în primul rând legăturii planşeelor cu
peretele îngropat, rezistenţei peretelui sub planşeu până la turnarea planşeului inferior şi
deformaţiilor peretelui între două planşee consecutive.

In timpul executiei, planseele reazema pe elemente metalice prefundate pe piloţi.

Metoda de „sus în jos” este indicată în situaţii în care se impun limitări severe ale deplasărilor
pereţilor îngropaţi, ca urmare a proximităţii unor clădiri sau în cazul unor deschideri mari ale
incintei.

36
1 – perete îngropat;
2 – baretă sau pilot;
3 – stâlp;
4 – teren natural;
5, 6, 8, 9 – planşee;
7 – stâlp;
10 – radierul de la
ultimul subsol

Etapele de execuţie ale infrastructurii unei clădiri cu subsoluri multiple folosind metoda
„de sus în jos”

37
Alegerea soluţiei de epuisment

Prezenţa apei subterane pe amplasamentul excavaţiei adânci reprezintă un factor care aduce
numeroase surse de risc, de care trebuie să se ţină seama la proiectarea şi execuţia lucrării.
Scopul epuismentului îl constituie îndepărtarea apei din excavatie şi asigurarea condiţiilor de
lucru în uscat.
Principalele metode prin care se asigură îndepărtarea apei subterane din excavaţiile adânci
sunt:
- pomparea directă a apei care pătrunde prin pereţii şi fundul excavaţiei;
- coborârea generală a nivelului apei subterane, prin filtre aciculare sau puţuri-filtre,
realizată înainte de excavare;
- realizarea unor bariere etanşe care să împiedice apa subterană să pătrundă în excavaţie.

Alegerea metodei celei mai eficiente depinde de numerosi factori, dintre care:
- dimensiunile în plan şi adâncimea excavaţiei;
- grosimea şi natura straturilor de pământ;
- mărimea presiunii apei în fiecare strat;
- prezenţa în vecinătate a unor clădiri şi utilităţi;
- perioada de timp cât va rămâne deschisă excavaţia.

38
La alegerea si aplicarea metodei de epuisment, este necesară îndeplinirea conditiilor de bază:

• nivelul coborât al apei subterane trebuie să se afle în permanenţă sub control, pentru
evitarea variaţiilor care pot afecta atât stabilitatea excavaţiei şi continuitatea lucrărilor de
construcţie, cât şi stabilitatea construcţiilor învecinate;
• excavaţia trebuie să rămână în permanenţă stabilă, fără să se producă alunecări ale
malurilor sau umflări excesive ale bazei;
• când stratul purtător de apă este un pământ granular neuniform, el se poate comporta ca
un filtru invers, capabil să prevină pierderea de pământ prin pompare; dacă acest lucru nu
se întâmplă, în jurul putului de descărcare trebuie realizat un filtru invers, pentru a
împiedica antrenarea unor pământuri cum sunt prafurile nisipoase şi nisipurile fine;
• instalaţia de pompare trebuie prevăzută cu capacităţi şi surse de energie de rezervă;
• metoda de epuisment nu trebuie să afecteze clădirile din apropiere;
• metoda aleasă trebuie să evite pierderi excesive de pământ din masivul adiacent
excavaţiei, în cazul curgerii apei prin pereţii excavaţiei.

39
Epuisment prin pompare directă

a - incinte la care riscul


de pierdere a stabilităţii
taluzelor este redus;
b – incinte la care riscul
de pierdere a stabilităţii
taluzelor este mare;
c – incinte ale căror
taluze sunt protejate cu
“saltele” cu rol de filtru
invers
1 – taluzul incintei;
2 – diferenţa de cote între
nivelul apei din teren şi
cel al excavaţiei;
3 – sistem de colectare şi
evacuare a apei;
4 – dren de colectare;
5 – linii de curent;
Pomparea directa la o excavaţie taluzată 6 – nivelul iniţial al apei;
7 – nivel coborât al apei;
8 – „saltea” din material
drenant.

40
Epuisment direct la adăpostul unei incinte etanşe
a. – secţiune verticală;
b. - plan
1 – perete etanş;
2 – punct de colectare a apei

41
Pentru prevenirea fenomenului de antrenarea hidrodinamică trebuie asigurată o fişă „t”
care să confere siguranţa cerută, sau trebuie să se recurgă la epuisment prin coborârea
generală a nivelului apei subterane.

Antrenarea hidrodinamică a pământului


a – linii de curent;
b – schema curentului de infiltraţie şi antrenarea pământului

42
Epuisment prin coborârea generală a nivelului apei subterane
Excavaţie taluzata

Puţ filtru sau


Nivelul iniţial
filtru acicular
al apei

1
1
H
Nivelul coborât
al apei

Strat permeabil

Strat impermeabil
Coborârea nivelului apei subterane prin pompare, într-o singură treaptă

43
Coborârea nivelului apei subterane prin pompare, în mai multe trepte

44
Excavaţii verticale sprijinite
nivel iniţial nivel iniţial Coborârea nivelului apei
al apei al apei
subterane în cazul
H incintelor cu pereţi
nivel coborât
al apei H verticali

a – perete vertical neetanş;


b – perete vertical etanş,
oprit într-un strat
a. b. permeabil cu epuisment în
exterior;
nivel iniţial nivel iniţial
c – perete vertical etanş,
al apei al apei oprit într-un strat
permeabil cu epuisment în
nivel coborât
H al apei
H interior;
d – perete vertical care
pătrunde într-un strat de
h
argilă cu apă sub presiune

c. d.

45