1

Internet
Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două
cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.
Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context:

 Substantivul propriu „Internet” desemnează o rețea mondială unitară

de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate
conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control
Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”.
Precursorul Internetului datează din 1965, când Agenția pentru Proiecte de
Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării, Department of
Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced Research Projects
Agency, en:DARPA) a creat prima rețea de computere interconectate sub
numele ARPAnet.

 Super-rețeaua Internet din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg

globul pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele
inițiale Arpanet. Azi pe glob există un singur Internet, care însă este uriaș; el
oferă utilizatorilor săi o multitudine de informații și servicii precum e-
mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe altele, unele dintre
ele fiind numai contra cost.

 Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World

Wide Web (www). Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe
Internet.

Istoria Internetului începe odată cu dezvoltarea timpurie a calculatoarelor și a

rețelelor de comunicații (1950 și 1960) și poate fi împărțită în mai multe etape.
Ideea unei rețele de calculatoare destinate să permită comunicarea generală între
utilizatorii aflați la diferite calculatoare a depins de evoluțiile tehnologice și de
fuziune a infrastructurii sistemelor și a rețelelor existente de telecomunicații. Prima
descriere documentată despre interacțiunile sociale care ar apărea prin crearea unor
rețele (networking) este conținută într-o serie de note scrise de J.C.R. Licklider de
la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, în august 1962, în care Licklider a
discutat conceptul de Galactic Network - rețea galactică.

2
Care este diferența dintre intranet și extranet?
 Un intranet este o rețea în care angajații pot crea conținut, comunica,
colabora, pot face lucruri și dezvolta cultura companiei.

 Extranet este ca o intranet, dar oferă și acces controlat clienților autorizați,

vânzătorilor, partenerilor sau alții din afara companiei. Pentru mulți,
înțelegerea diferenței dintre o intranet și o extranet poate fi confuză - mai
ales pentru cei care nu le-au folosit niciodată.

Intranetele și extranetele susțin două domenii diferite în cadrul unei afaceri, dar
au obiective similare: îmbunătățirea modului de lucru al angajaților cu clienții și
reciproc. Uneori, există în cadrul aceluiași software, alteori, separat.

Odată integrate în modelul de afaceri, aceste portaluri pot face activitățile de zi cu

zi mai eficiente, mai eficientizate, mai bine conectate și mai productive.

Dar să nu trecem mai departe de noi înșine ... înainte de a planifica implementarea
de software extranet sau intranet, trebuie să înțelegeți cum funcționează aceste
platforme, ce funcții au și cum vor beneficia afacerea dvs. Cu cât poți înțelege mai
bine aceste concepte, cu atât este mai probabil să profitezi de avantajele lor.

Avantajele implementării unei rețele intranet:

 Comunicare internă îmbunătățită.
 Sisteme eficiente de gestionare a proiectelor și fluxurilor de lucru.
 Informații centralizate care conectează angajații

Avantajele implementării unei retele extranet.

 Raționalizează procesele de afaceri repetitive.
 Crește satisfacția clienților.
 Foarte securizat atunci când este proiectat corespunzător.

3
Browser

 Ce este WWW(World Wide Web) ?

WWW(World Wide Web) este un sistem de pagini web interconectate între
ele prin link-uri ce se pot accesa pe Internet. Paginile web sunt alcătuite din
documente hypertext și sunt interpretabile de utilizatorii obișnuiți cu ajutorul unui
web browser , care interpretează paginile cu un conținut hypertext , redândul într-
un mod plăcut vizitatorilor prin imagini,text, videoclipuri. Navigarea între paginile
web se face cu ajutorul hyperlinkurilor.
 Ce este un browser web ?
Un navigator sau un browser reprezintă o aplicație software, destinată
vizualizării paginilor web și a tuturor informațiilor posibile din rețeaua de
calculatoare.

Cum funcționează browserele web? Ele expediază solicitările http către server
și primesc de la ele datele care se prelucrează după standardele aprobate (protocol).
Datorită acestui browser se formează orice pagină web.

 Ce este un motor de căutare(search engine) ?

Un motor de cautare este o aplicație web accesată prin intermediul unui URI
ce stochează informații despre diverse pagini de pe WWW , oferind utilizatorului
cele mai relevante rezultate(pagini web) ce acesta le consideră pentru o anumită
căutare.
Care sunt motoarele de cautare principale folosite de utilizatori?
 Google
 Yahoo
 DuckDuckGo

Care sunt browserele cele mai populare?

4
  Google Chrome. Acesta este cel mai popular navigator din lume. Mai bine
de 50% din toți utilizatorii online utilizează anume Google, când doresc să
găsească ceva pe internet.

 Microsoft Edge. Aceasta reprezintă o generație nouă de browsere web de la

Microsoft, care înlocuiește cunoscutul Internet Explorer împreună cu
actualizările OC Windows 10.

 Mozilla Firefox. O versiune alternativă de software pentru deschiderea

paginilor web, care există din anul 2005 și are utilizatori online permanenți.

 Opera. Unul din cele mai solicitate browsere, care există cu succes până azi.
Mulți consideră Opera comodă atât pentru PC, cât și pentru dispozitivele
mobile.

 Yandex. Yandex este un browser rus, solicitat în Rusia și țările CSI, care
cuprinde un public mai mic decât Google.

Referințe: https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=o4MwTvtyrUQ

Domeniu
Ce este și de ce avem nevoie de un domeniu Internet?

Un domeniu Internet este o adresă virtuală. Se poate face o comparație

între această adresă virtuală și adresa non-virtuală : adresa fizică a persoanei fizice
respective sau a companiei (bloc, stradă, oraș, județ, țară) se compară în mediul

5
online cu adresa Internet. Adresarea pe Internet este mult mai ușoară, mai rapidă și
de multe ori mai utilă.
Un domeniu Internet este o adresă virtuală de forma : denumire.extensie, de
exemplu : domeniulmeu.ro.În acest exemplu ales de domeniu, domeniulmeu este
denumirea domeniului,respectiv numele persoanei, iar .ro este extensia
domeniului. Prin urmare un domeniu Internet este un spațiu definit prin adresa
Internet la care poate fi gasit (ex. www.chroot.ro) – și are trăsături caracteristice
(ex. dimensiune – ceea ce înseamnă volumul de date care se poate stoca pe acel
domeniu, extensia).
Domeniul Internet este utilizat pentru a accesa conținutul găzduit al unui site
(informația textuală și grafică pe care o găsim atunci când “intrăm pe adresa unui
site”). În general extensia domeniului afișează proveniența sa. Domeniile .ro sunt
alocate geografic României, așa cum .bg sunt alocate Bulgariei, de exemplu, sau .it
Italiei, etc.
Sunt și domenii universale/internaționale, ale căror proveniență geografică
nu poate fi stabilită prin extensie. Exemple de extensii universale ar fi : .com (cea
mai apreciată extensie în întreaga lume) , .net , .org , .info , .biz, etc.
Numele de domeniu reprezintă identitatea unei persoane (ca persoană fizică
sau companie) în mediul Internet.
Denumirea unei companii de exemplu are mult mai multă importanță în
spațiul virtual, acolo unde nu se beneficiază de obiecte cum ar fi firma
luminoasă, vitrina, catalogul sau de prezența unui reprezentant de vânzări
fizic.
În cazul companiilor domeniul Internet este folosit și pentru adresele de e-
mail ale angajaților (nume.angajat@firmă.ro) și pentru numele site-ului web
oficial (www.numefirmă.ro).
Atunci când se comunică cu un client, acesta este primul lucru pe care ei il
vor vedea atunci când se trimite un e-mail, la fel cum clienții vad firma unui
magazin sau vitrina sa înainte de a decide dacă vor intra sau nu.
O denumire adecvată va da personalitate companiei sau persoanei respctive
în mediu online și va da încredere potențialilor clienți. Numele de domeniu ales
trebuie să fie ușor de citit și de ținut minte.

E-mail

Apariția emailului
Înainte de a fi numit e-mail, a avut inițial denumirea de computer mail. Prin
anii ’60, MIT s-a folosit de o formă mai simplă de trimitere, bazat pe sistemul de la

6
acea vreme. Respectivul sistem permitea mai multor utilizatori să acceseze
sistemul din colegiu.

În 1965 s-a trimis prima dată această formă actuală a e-mailul-ui, de tipul
mesaj privat, de la un utilizator la altul. Nu a fost chiar o scrisoare elctronică, ci
mai mult se informa destinatarul cu privire la un fișier.

Prima conexiune în care s-a folosit TCP/IP a fost in 1967. Acesta a devenit
protocolul de bază al întregului internet pe care îl folosim și astăzi.

Ray Tomlinson a trimis primul email real în 1971. Acesta a fost trimis cu un
program numit CYPNET, o extensie SNDMSG. Diferența dintre cele două era că,
cu CYPNET s-a putut trimite un mesaj de la unul la altul folosing computere
diferite. Tot atunci a fost prima data când s-a folosit @ în protocol.

Evoluția emailului
Din 1970 emailul a început să devină tot mai utilizat, însă doar de către
utilizatori specializați. Puțin mai târziu, în 1983, email-urile comerciale au început
să prindă amploare în urma creării MCI mail – cei care utilizau MCI mail puteau
trimite și primi email-uri în cadrul sistemului. În 1989 a fost oferit către utilizatori
CIS mail, urmat de Lotus Express și alte programe pentru email.

Emailul de astăzi
În zilele noastre există diverse forme rapide de comunicare în orice colț al
lumii, printre care cele mai utilizate sunt programele de chat texting, precum
Skype, Messenger. Totuși, email-ul este o formă de comunicare mai formală, cu
peste 250 de miliarde de trimiteri zilnic.

Odată cu posibilitatea de trimitere sau primire a emailurilor pe dispozitivele

mobile a crescut și numărul lor. Mai mult de 39% din utilizatori au cel puțin două
adrese de email și 40% din aceștia își verifică adresa de cel puțin trei ori pe zi.

7
 Protocoalele pentru e-mail
Orice nouă tehnologie are nevoie de un protocol. Email-urile se transmit
intre niște servere și intră în Inbox prin una din cele două procese: POP3 (Post
Office Protocol versiunea 3) sau IMAP (Internet Messaging Access Protocol).

POP3 – a fost primul protocol dintre cele două, inventat în 1984 și tot
revizuit până prin 1998. Acesta permite descarcărea email-urilor de pe server pe
dispozitivul local. Acest lucru se realizează cu programe pentru e-mail, precum
Outlook, Thunderbird, Zimbra Desktop etc. Însă imediat după ce email-urile sunt
descărcate local, acestea sunt șterse de pe server pentru a elibera spațiul. Ca și
avantaj, acest protocol este mult mai rapid, deoarece accesul se face local însă
dezavantajul este atunci când se folosesc mai multe dispozitive pentru citirea
email-urilor – întrucât se pot vedea email-urile doar de pe acel dispozitiv.
IMAP – a apărut în 1986, cu scopul de a fi o alternativă pentru POP3. Cu
acest protocol, email-urile sunt preluate direct de pe server. Ca avantaj, emailurile
pot fi accesate de pe orice dispozitiv însă, dezavantajul este ca se va umple spațiul
pe server, proces ce poate fi mai costisitor.

2) Portaluri

Un portal este o platformă web care colectează informații din diferite surse
într-o singură interfață de utilizator și prezintă utilizatorilor cele mai relevante
informații pentru contextul lor. În timp, portalurile web simple au evoluat în
platforme de portaluri care sprijină inițiativele digitale privind experiența clienților.
Portalurile web sunt despre accesul personalizat.
Exemple de portaluri, în special cele care utilizează o experiență de conectare, în
majoritatea industriilor:
-Portalul pacientului;
-Portaluri guvernamentale;
-Intraneturi / Extraneturi / Portaluri la locul de muncă;
-Portaluri de gestionare a cunoștințelor;
-Portalul studenților;
-Portalul furnizorilor.

Conceptul de bază, unificator pentru fiecare tip de portal este accesul

8
personalizat, pe baza unui rol de utilizator atribuit sau asumat. De exemplu,
locurile de muncă au de obicei aplicații multiple pe care angajații lor au nevoie să
le acceseze, cum ar fi o aplicație pentru înregistrarea fișelor de timp, o altă
perioadă de programare ori pentru a trimite comunicații interne.
Cele trei puncte forte distinctive ale portalurilor - integrare, consistență și
personalizare - sunt componente esențiale ale unei părți din ce în ce mai importante
a afacerilor de astăzi: experiența clienților digitali.

Portalurile web se transformă în platforme de experiență digitală

Pe măsură ce piața de portaluri s-a maturizat, furnizorii de portaluri de vârf au
adăugat seturi de caracteristici generale care ajută întreprinderile să creeze aceste
experiențe digitale orientate spre utilizator pentru dispozitive web, mobile, sociale
și conectate

3)Strategii specifice

 Business-to-business (B2B)
Ce este B2B (Business-to-Business)?

Modelul B2B reprezintă un model de afacere în care tranzacțiile se realizează

între companii și nu între companii și consumatorul final (B2C – business to
consumer).

În cadrul unui portal B2B compania – furnizor își prezintă produsele sau
serviciile pe care le oferă, împreună cu prețurile, stocurile precum și alte detalii
utile pentru procesul de vânzare, cum ar fi discount-uri personalizate pe tipuri de
9
clienți. Compania – client accesează portalul B2B, analizează oferta disponibilă,
iar în cazul în care este interesată poate plasa o comandă sau o cerere de oferta,
după caz. De cele mai multe ori compania care deține portalul B2B va oferi
clienților săi datele de înregistrare sau le va permite să își creeze singuri cont.
În acest mod fiecare client va beneficia de acces securizat la informațiile legate de
comenzi, șolduri sau oferte personalizate, iar oferta prezentată va putea fi ajustată
în funcție de preferințele utilizatorului care este logat în portal.

Tipuri de portaluri B2B:

1. Orientate către cumpărător –Acest portal îi ajută pe cumpărători să

obțină cele mai bune prețuri de la furnizori și să beneficieze de costuri
scăzute de administrare. Pe de altă parte, furnizorii au ocazia să își
promoveze cataloagele către potențialii clienți.

2. Orientate către furnizor –Aceste portaluri le oferă furnizorilor vizibilitate

crescută în piață, ajutându-i să atragă mai mulți prospecți. La rândul lor, și
cumpărătorii au de câștigat de pe urma unui astfel de portal pentru că au
acces la informații detaliate despre furnizori și pot căuta mai eficient produse
și servicii similare.

3. Independente – sunt gestionate de către o terță parte care oferă o platforma

B2B comună – accesibilă atât de către furnizori, cât și de către cumpărători.

4. Platforme de tranzacții pe verticală – acestea conectează fiecare sector al

unei anumite industrii. Aceste portaluri cresc eficiența de operare și reduc
costurile logistice.

5. Platforme de tranzacții pe orizontală – acestea conectează furnizori și

cumpărători din industrii variate din întreaga lume. Sunt similare unei piețe
imense unde oamenii pot vinde sau de unde pot achiziționa produse sau
servicii.

Câteva avantaje pe care le oferă un portal B2B sunt:

 Accesul la o piață nouă, care este în continuă creștere, și la categorii noi de

consumatori, cum ar fi cei care preferă comerțul online în detrimentul celui
tradițional
 Fidelizarea clienților, datorită modului sigur și rapid prin care pot
achiziționa produsele și serviciile

10
  Acces la un canal de promovare și vânzare disponibil 24/7, accesibil de
oriunde există conexiune la internet, inclusiv de pe platforme mobile
 Facilitarea comunicării cu clienții, prin posibilitatea de integrare a unui
serviciu de suport online
 Posibilitatea de a actualiza în timp real oferta disponibilă
 Un mod facil de prezentare a unui număr mare de caracteristici ale
produselor
 Posibilitatea de a atașa imagini, prezentări, demonstrații video sau alte
informații multimedia care să ajute la vânzare
 Reducerea costurilor implicate de tipărirea cataloagelor, ele putând fi
prezentate în format electronic
 Acces la o varietate mare de metode de promovare, specifice comerțului
online: newslettere, bannere etc.
 Acces la o aplicație flexibilă, care poate fi personalizată pe specificul
afacerii, fluxuri de lucru șamd.

Un exemplu de business to business este acela al unei companii care produce mase
plastice și care achiziționează peletii de PVC (pe care îi topește și îi transformă în
produse finite) de la un producător din industria petrochimică.

 Business-to-Consumer (B2C)
Ce este comerțul electronic de tip B2C (Business to Consumer E-
commerce)?

B2C e-commerce este o formă de comerț electronic care descrie tranzacțiile

realizate în mod direct, prin intermediul internetului, între o companie și
consumatorul final. Site-ul web în cadrul căruia sunt desfășurate aceste tranzacții
poartă cel mai adesea denumirea de magazin online.

Cum funcționează un magazin online?

Prin intermediul unui magazin online o companie își poate prezenta oferta de
produse sau servicii către consumatorii finali. Aceștia, odată ajunși pe site, pot
analiza oferta și adăuga produsele dorite în coșul virtual de cumpărături. Ulterior,
pentru finalizarea comenzii, vor trebui să aleagă o metodă de plată și să furnizeze
datele de livrare.

Care sunt avantajele oferite de o platforma de B2C e-commerce?

11
  Clienții nu mai sunt limitați de programul de lucru al companiei deoarece
magazinul online este disponibil 24 de ore din 24
 Platforma poate fi accesată de oriunde există conexiune la internet și de pe
orice tip de dispozitiv: desktop, laptop, tabletă sau smartphone
 Cheltuielile de lansare, promovare și întreținere pentru un magazin online
sunt mai mici în comparație cu un magazin fizic, iar aria de acoperire este
mult mai mare: cu un singur magazin online pot fi adresați clienții din orice
oraș, țară sau arie geografică dorită
 Nu implică în mod obligatoriu existența stocului: unele companii aleg să
comande produsele de la furnizori/producători exact în momentul în care
sunt cerute, ceea ce înseamnă că vor avea cheltuieli minime cu stocurile
 Modalitățile prin care poate fi prezentată oferta de produse sunt extrem de
diverse: atașarea unui număr nelimitat de imagini sau video-uri, pagini
dedicate pentru cele mai noi oferte sau pentru cele mai achiziționate articole,
descrieri complete pentru fiecare produs în parte șamd
 Accesul clienților la produsele dorite se face rapid prin: filtre de căutare
dinamică, wishlists – liste de produse dorite, posibilitatea de a face
comparații între produse etc.
 Înregistrarea în magazinul online se poate face în funcție de preferințele
fiecărui client: prin crearea unui cont cu informații detaliate, printr-un cont
de vizitator (dacă nu dorește să ofere datele personale) sau printr-un cont de
pe rețelele sociale (precum Facebook)
 Oferă metode sigure și variate de plată: online prin carduri de credit/debit,
cash sau cu cardul la livrare, prin ordin de plată sau transfer bancar
 Conceptul de coș virtual de cumpărături îi permite vizitatorului să adauge
produse pe măsură ce parcurge site-ul, iar la finalul vizitei să le comande pe
toate sau doar pe unele dintre acestea. Acest lucru îi asigura rezervarea
produselor pe toată durata vizitei pe site. Mai mult decât atât, dacă nu a
finalizat comanda pe loc, poate reveni după un timp și o poate relua,
în funcție de disponibilitatea stocului la momentul respectiv
 Metodele de promovare sunt extrem de diverse, începând cu newslettere,
bannere online, rețele de socializare, Google Adwords, campanii de
vouchere, promoții, discount-uri, șamd
 Costurile aferente promovării sunt mai ușor de măsurat și controlat, putând
fi ajustate în permanență în funcție de rezultatele obținute

B2B VS B2C
Care sunt cele mai importante diferențe?

12
- Definirea publicului țintă

Dacă vorbim de B2B, clientul se va orienta spre produsele care aduc plus
valoare companiei și business-ului, spre deosebire de B2C unde consumatorii caută
satisfacție personală, emoțională și care nu iau în considerare și alte lucruri în afară
de nevoile lor.

-Obiectivul strategiei de content marketing

Este nucleul în jurul căruia îți construiești întreaga strategie, dar diferența
este că oamenii de marketing din B2B urmăresc, de cele mai multe ori, să crească
notorietatea și numărul de lead-uri, pe când marketerii din B2C își doresc în primul
rând atragerea consumatorilor în jurul produselor sau serviciilor.

-Nevoile consumatorilor

În B2B oamenii de marketing trebuie să identifice problemele cu care

consumatorii lor se confruntă și să le ofere soluții, pe când în B2C trebuie
identificate aspirațiile consumatorilor și care sunt metodele prin care compania se
poate conecta cu ei la nivel emoțional.

-Alegerea canalelor pentru distribuirea conținutului

Pentru B2B canalele care se potrivesc cel mai bine sunt postările pe blog sau
pe site, Linkedin, SlideShare și Youtube, pe când în B2C acestea sunt Facebook,
Instagram, Twitter, Youtube sau Pinterest.

-Dimensiunea pieţei

B2B: Piaţa este, în general, restrânsă , potenţialul de clienţi putand fi de la

câteva mii la peste 100.000.
B2C: De regulă, o piaţă mare în care consumatorii target numără între câteva
zeci de milioane şi mai multe sute de milioane.

-Preţul de achiziţie

B2B: Cel mai adesea este vorba de sume cu multe cifre, deci de investiţii
majore.

13
 B2C: Indiferent cât de mare ar fi cantitatea sau valoarea bunurilor
achiziţionate, consumatorii finali rareori vor egala facturile clienţilor-companii.

-Procesul de achiziţie

B2B: Timpul necesar achiziţiei este măsurat în luni de zile (de exemplu,
circa 9-18 luni pentru achiziţionarea unui sistem informatic complex) şi poate
implica factori de decizie multiplii (reprezentanţi ai conducerii executive, ingineri,
experţi în calitate sau în procesul de fabricație).

B2C: Pentru consumatorul final perioada de achiziţie este scurtă, de la

câteva minute la câteva zile. Este o tranzacţie simplă care poate avea loc imediat.

-Decizia de achiziţie

B2B: În majoritatea cazurilor, companiile fac achiziţii în urma unor decizii

foarte raţionale care ţin cont de necesităţi şi buget.
B2C: Consumatorul obişnuit se bazează mai mult pe sentimente decât pe
nevoi, iar deciziile sunt mai degrabă impulsive decât bine gândite.

-Valoarea de brand

B2B: Identitatea de brand este creată prin relaţiile personale cu partenerii de

afaceri, cât şi prin vânzările anterioare.
B2C: În acest caz, publicitatea şi comunicarea prin social media joacă un rol
important în construirea imaginii companiei.

 BUSINESS-TO-BUSINESS VS. BUSINESS-TO-CONSUMER – CARE

ESTE VARIANTA MAI APROAPE DE SUCCES?

Ce crezi că este mai greu: Să vinzi produse şi servicii unui consumator final sau
unei companii?
Dacă ai o firmă şi ai făcut deja opţiunea pentru business-to-business (B2B) sau
business-to-consumer (B2C), probabil ai studiat avantajele fiecărei situaţii
dinainte. Este posibil însă să fi deschis afacerea doar urmându-ţi instinctul şi
valorificând o oportunitate de pe piaţă. Sau poate că te afli în etapa premergătoare
deschiderii unui nou business.
În ambele situaţii ai nevoie să cunoşti diferenţele majore dintre B2B şi B2C,
avantajele şi dezavantajele lor şi, nu în ultimul rând, să ştii care dintre acestea te
poate duce mai sigur către succes.
14
 Aşa cum arată şi termenii, în afacerile business to business o companie vinde
produse şi servicii către o altă companie, în timp ce într-o activitate business to
consumer oferta este îndreptată spre comsumatorul final. Numeroase produse şi
servicii B2C pot face totodată obiectul unei relaţii economice B2B, însă viceversa
este puţin probabilă.
Practica dovedeşte că afacerile business-to-business sunt mai dificile, pentru
că o companie are un ritm mult mai lent de a face achiziţii şi, în plus, cântăreşte cu
minuţiozitate oferta. Pe de altă parte, potrivit lui Jim Goetz, renumit om de
afaceri, un start-up B2B are şanse duble de a se transforma într-o companie de
miliarde comparativ cu un start-up B2C.

CE POT ÎNVĂŢA COMPANIILE B2B DE LA CELE B2C?

Companiile B2C desfăşoară campanii mai agresive pentru atragerea de noi

clienţi. Acest lucru le ajută să îşi crească veniturile din vânzări. Prin comparaţie,
firmele B2B aşteaptă prea des prima mutare din partea potenţialului client şi îşi
limitează astfel vânzările.

Firmele B2B au de învăţat de la cele B2C şi în ceea ce priveşte mesajul către

targetul lor. Chiar dacă e vorba de relaţii business to business nu înseamnă că
discursul trebuie să fie unul plictisitor. O comunicare mai creativă nu poate avea
decât efecte benefice.

Practica de a oferi şi alte produse înrudite atunci când clientul face o comandă
funcţioneză foarte bine în B2C. Când merg în supermarket, consumatorii pun în
coş şi alte produse decât cele de pe listă datorită strategiilor de marketing care le
dau noi idei de achiziţii. Companiile B2B ar putea prelua şi adapta aceste practici
în folosul lor.

În afacerile B2C se acordă o mare importanţă profilului clienţilor şi oferta este

diversificată opentru a răspunde nevoilor mai multor segmente de consumatori.
Întrucât se adresează altor companii, afacerile B2B tratează în general toţi clienţii
la fel. Ele se concentrează foarte mult pe produsele pe care le vând şi mai puţin pe
caracteristicile clienţilor. Totuşi, nu toţi clienţii sunt la fel, iar companiile B2B ar
trebui să se inspire puţin din tacticile celor B2C.
15
CE POT ÎNVĂŢA COMPANIILE B2C DE LA CELE B2B?

Întreprinzătorii din sectorul B2B cunosc foarte bine afacerile clienţilor lor şi
ciclul de achiziţii. Acest lucru le permite să îşi dea seama când este momentul să
trimită diverse oferte, pe cine să abordeze şi ce să ofere efectiv. Nu acelaşi lucru se
poate spune şi despre B2C. Aproape imediat după ce un consumator a făcut o
achiziţie acesta este asaltat de noi oferte. În loc să genereze noi vânzări o asemenea
strategie poate duce la alungarea clienţilor.

Pentru companiile B2B este esenţial să stabilească o relaţie excelentă cu

clientul încă de la prima vânzare. De aceea fac eforturi deosebite pentru a-l
mulţumi, dar şi pentru a dezvolta o legătură specială cu acesta. Afacerile B2C nu
prea excelează la acest capitol. De prea multe ori, în B2C se merge pe principiul
că, dacă se pierde un client, întotdeauna se pot găsi alţii noi.

B2B înseamnă mai mult decât „vânzări cât cuprinde”. Asistenţa şi suportul
acordat clientului, atitudinea membrilor echipei, trainingul acestora arată
preocuparea pentru construirea unui brand de încredere. Aviz companiilor B2C!

Între afacerile B2B şi cele B2C există şi diferenţe şi puncte comune. În B2B
antreprenorii investesc cu mai multă generozitate timp şi dedicaţie în relaţia cu
clientul, în timp ce în companiile B2C accentul cade pe tacticile de atragere a
clienţilor şi pe crearea dorinţei de cumpărare.
Dar, până la urmă, ambele ţintesc acelaşi lucru – succesul în afaceri! Iar acesta nu
poate fi obţinut pe termen lung fără să existe o relaţie reciproc avantajoasă între
vânzător şi cumpărător. Alege cu grijă calea de urmat!

 Business-to-administration (B2A)

În general, B2A include orice tip de relație între autoritățile publice și

companii. O autoritate este responsabilă pentru îndeplinirea obligațiilor definite de
lege . Administrațiile publice sunt puncte de contact pentru toate problemele
legale, dar stabilesc, de asemenea, relații cu companii din domeniu, precum lobby-
ul. O a treia formă de cooperare între afaceri și guvern înțeleasă, de asemenea, ca

16
relație B2A este parteneriatul public-privat (PPP). Statul este autoritatea
contractantă, iar întreprinderea este un furnizor privat pentru a finanța sau gestiona
echipamente care asigură sau contribuie la serviciul public.

Pentru a simplifica procesele atât pentru companii cât și pentru autoritățile

publice, comunicarea B2A se realizeaza pe internet . Pentru companii, procesarea
semnificativ mai rapidă a cererilor este deosebit de atractivă și promite o eficiență
sporită. De exemplu, formularele pot fi descărcate direct sau sume pot fi
transferate. Cooperarea în domeniul B2A este în general concepută pentru o
perioadă lungă de timp și se caracterizează printr-un volum mare de aplicații. Drept
urmare, o comunicare rapidă și ușoară între părți este esențială.

 Business-to-employee (B2E)
Comerțul electronic între întreprinderi si angajați ( B2E ) utilizează o rețea
de încredere care permite companiilor să furnizeze produse și / sau servicii
angajaților lor. De obicei, companiile folosesc rețele B2E pentru automatizarea
proceselor corporative legate de angajați. Portalurile B2E trebuie să fie
convingătoare pentru persoanele care le folosesc. Companiile concurează pentru
globurile oculare ale angajaților lor cu eBay, yahoo și mii de alte site-uri
web. Există un procent uriaș de trafic către site-urile web de consum provenit de la
persoane care se conectează la net la birou. [1]

Exemple de aplicații B2E includ:

 Managementul poliței de asigurare online

 Diseminarea anunțurilor corporative

 Cereri de furnizare online

 Oferte speciale pentru angajați

 Raportarea beneficiilor angajaților

B2E este o abordare în care obiectivul de activitate este angajatul, mai degrabă
decât consumatorul sau alte afaceri .Abordarea B2E a rezultat din lipsa continuă
de lucrători în tehnologia informației ( IT ). În sens larg, B2E cuprinde tot ceea ce
întreprinderile fac pentru a atrage și menține personal bine calificat pe o piață

17
competitivă, cum ar fi tactici agresive de recrutare, beneficii, oportunități de
educație, ore flexibile, bonusuri și strategii de abilitare a angajaților.

Portalul B2E este uneori considerat a fi sinonim cu un intranet, dar diferă prin
concentrarea sa asupra dorințelor angajatului. Intranetul se concentrează pe
organizație; accentul portalului B2E este individul. Portalul B2E este proiectat să
includă nu doar tot ceea ce un angajat poate spera să găsească pe o rețeaua intranet
(cum ar fi un director corporativ sau informații de asistență pentru clienți), dar și
orice informații personale și linkuri pe care angajatul le-ar putea dori (cum ar fi
informațiile despre stocuri) , sau chiar jocuri). Intenția este de a crește nu numai
eficiența, ci și satisfacția angajaților și un sentiment de comunitate în cadrul
organizației.

Un portal B2E are trei caracteristici distinctive:

 Un singur punct de intrare: o adresă URL pentru toți din cadrul unei
organizații.

 Un amestec de componente specifice organizației și definite de angajați.

 Potențialul de a fi extrem de personalizat și de a fi ușor modificat pentru a se

potrivi cu un anumit angajat.

Corporațiile își pot dezvolta propriile portaluri sau se pot baza pe serviciile oricărui
număr mare și tot mai mare de dezvoltatori de portaluri B2E.

 Consumer-to-administration (C2A)
Orice comerț electronic care are loc între consumator și un organism administrativ
intră în această categorie. Alte exemple comune includ plățile de securitate socială
sau plățile de membru ale unui centru comunitar local. Ambele modele care
implică Administrația Publică (B2A și C2A) sunt asociate puternic ideii de
eficiență și ușurință de utilizare a serviciilor oferite cetățenilor de către guvern, cu
sprijinul tehnologiilor informaționale și de comunicare.

Sistemul de comerț electronic ajută un consumator să-și posteze feedback-ul sau să

solicite informații despre sectoarele publice, care este direct legat de administrația
sau autoritățile guvernamentale.

18
Cum ar fi plata facturii la electricitate pe site-urile web guvernamentale, plata
impozitelor, plata asigurărilor de sănătate.

Practic, sistemul de comerț electronic C2A construiește o legătură puternică cu o

soluție instantanee și ușoară de comunicare între consumatori
și administrațiile guvernamentale .

Referințe:

https://www.youtube.com/watch?v=GiTY8QPnqOI

https://www.youtube.com/watch?v=MDup0Xgt74U

https://www.youtube.com/watch?v=MecIm9ZYuNg

Minitel
Cu peste 36 de ani in urmă, Franța conducea lumea către secolul XXI, însă
lumea nu realiza acest lucru. In 1981 si 1982, două invenții franțuzesti deschideau
ușa viitorului: una dintre ele era trenul de mare viteză (TGV), cealaltă – Minitelul.
Minitel, inventat de inginerul Jean-Yves Pouchard, este abrevierea de
la Médium interactif par numérisation d’information téléphonique. Sistemul
funcţiona cu ajutorul unei conexiuni dial up, cu ajutorul France Telecom şi avea o
interfaţă videotex. Aceasta nu era nouă, fiind folosită şi în Germania sau Statele
Unite ale Americii. Ce a diferenţiat Minitelul şi l-a făcut atât de iubit a fost
diversitatea serviciilor oferite de către France Telecom. În plus, operatorul de
telefonie a distribuit terminalele gratuit şi a fidelizat utilizatorii. Minitelul nu se
folosea de link-uri şi adrese de IP, aşa cum fac calculatoarele de astăzi conectate la
internet. În schimb, acesta suna practic la acel site, care taxa utilizatorul pentru
fiecare minut. Existau site-uri unde se puteau verifica scorurile de la marile
competiţii, iar unul din evenimentele de marcă ale Franţei, Turul ciclist al Franţei
era transmis în timp real cu ajutorul acestor micuţe protocalculatoare.
Cu ajutorul unei linii telefonice, se apela un computer plin cu informaţii,
de unde, cu o viteză de 1.200 bit/s (de un milion de ori mai încet decât

19
internetul), datele solicitate se afişau pe ecranul terminalului. În cadrul unui
program guvernamental considerat „e-government avant la lettre“, Minitelul s-a
putut instala gratuit, ceea ce a contribuit la răspândirea imediată pe tot cuprinsul
ţării. Astfel, la sfârşitul anului 1999, 25 de milioane din cei 60 de milioane de
francezi utilizau acest serviciu. Din necesitate, deoarece la scurt timp nu se mai
putea găsi mersul trenurilor decât pe Minitel, reţeaua s-a dovedit a fi uşor de
folosit de oricine, de la agricultor la profesor, extrem de confortabilă şi lipsită de
stres: totul se afişa pe ecran liniştit, chiar şi în culori, fără zgomot, clipuri,
reclame şi fotografii.
La început, cel mai întrebuinţat serviciu oferit de reţeaua Minitel a fost
căutarea gratuită şi rapidă a unui număr de telefon, o alternativă practică la din
ce în ce mai voluminoasele ghiduri de telefon. Dar destul de repede lista
serviciilor (active în jur de 1.400 înainte de închiderea reţelei) s-a extins, astfel
se puteau achiziţiona bilete de tren şi de avion, consulta contul bancar, vedea
programul unui cinematograf/rezultatele examenelor/preţurile de la bursă/starea
vremii, trimite un anunţ/o reclamă/cursele hipice, cere să fii apelat la o anumită
oră etc. Prin căsuţele de chat, Minitel a deschis calea SMS-ului şi reţelelor
sociale de mai târziu.
Minitelul medical, sau 3617 Medit, a fost de asemenea utilizat pe scară
largă pentru informaţii din domeniul medical şi transmiterea declaraţiilor de
servicii medicale. „Le Cub“, cum a mai fost denumit aparatul, a fost nelipsit din
birourile instituţiilor medico-sociale.
La sfârşitul lunii iunie 2012, France Telecom a pus capăt acestei reţele de
comunicare cu peste un miliard de conexiuni care, după spusele unora, ar fi
întârziat introducerea internetului în Franţa.

20
21