Țarile Române între diplomație și confruntare – politica de

cruciadă a voievodatelor – state medievale

Pentru a scrie acest eseu înseamnă a preciza cuvintele marelui

patriot Nicolae Bălcescu: ”Istoria este cea mai importantă carte a
neamului nostru”.
Poporul român s-a format prin unirea dacilor cu romanii în urma
războaielor din anii 101 – 102, 105 – 106.
În cartea de istorie a românilor sunt scrise cu litere de aur
numele domnitorilor care s-au remarcat prin dragoste de țară, neam
și libertate.
Primele structuri statale medievale a apărut în perioada
secolelor IX – XIII. Astfel, în Țara Românească primul ”descălecat” l-
a făcut Negru Vodă, iar Basarab I a întemeiat acest stat,
considerându-se ”mare voievod”.
În Moldova etapele formării au avut loc prin ”descălecatul lui
Dragoș”, în anul 1350, urmat de ”descălecalul lui Bogdan”, în jurul
anului 1360.
Dobrogea a fost întemeiată de Balica, Dobritici și Ivanca.
Transilvania a devenit principat autonom în anul 1541.
În plam politico-militar, statele române, în secolele XIV – XVII
au fost nevoite să reprezinte adevărate ”porți ale creștinătății”,
încercând să-și păstreze autonomia în fața expansiunii Ungariei,
Poloniei, imperiilor Habsburgic și Otoman.
În Țara Românească domnitorul Miecea cel Bătrân a dus o
politică de cruciadă împotriva turcilor. Pe plan extern a încheiat
alianțe cu regele Poloniei Vladislav Jogelto în anul 1389 cu regele
Ungariei.
În anul 1388 a reușit să unească Dobrogea cu Țara
Românească.
 Independența Țarii Românești s-a realizat în urma bătăliei de la
Rovine din anul 1396 cu turcii conduși de ”Basarab Fulgerul”.
Această victorie a fost EVEATA de poetul Mihai Eminescu în
poemul ”Scrisoarea III”. Impresionante rămân pentru vecie cuvintele
voevodului român: ”N-avem oști dar iubirea de moșie e un zid / Care
nu se înfioară de-a ta faimă Baiazid / Tot ce mișcă-n țara asta, / Mi-
e prieten numai mie / Iară ție, dușman este... . Iar în urma lor se-
ntinde falnic armia română.”
Domnitorul a participat la cruciada de la Nicopole dar a fost
nevoit să accepte plata tributului față de turci.
Cuvântul ”bătrân” înseamnă înțelepciune, curaj, vitejie în
întreaga domnie.
Lupta cu turcii – LIFTELE păgâne a fost continuată de Vlad
Țepeș între anii 1448, 1456 – 1462, 1476.
Pe plan intern a dus o politică împotriva boierimii hrăpărețe
pedepsind cu ”tragerea în țeapă”.
Politica externă s-a remarcat prin alianțe cu regele Ungariei
Matei Corvin în anul 1459.
Vlad Țepeș a avut curajul să lupte împotriva turcilor conduși de
sultanul Mahomed al II-lea dar a fost înfrânt și s-a retras în
Transilvania, unde este închis în urma unui complot organizat de
negustorii sași. Eliberat în 1476 cu sprijinul lui Ștefan cel Mare revine
la tronul Țării Românești dar este uciș în urma complotului condus
de boierii răzbunători.
Țara Românească a fost condusă de Mihai Viteazu între anii
1593 – 1601. Domnitorul s-a remarcat prin încetarea plății tributului
față de turci, alianțe cu principele Transilvaniei Sigismunt Batory, cu
domnitorii Moldovei, reușind să realizeze prima Unire a Țărilor
Române în anul 1600. Nobilimea s-a răsculat.
În anul 1595 Mihai Viteazu a avut o mare bătălie cu turcii
conduși de Sinan Pașa, obținând victoria. Poetul George Coșbuc
prezintă această luptă în poezia ”Pașa Hasan”. Mihai este un munte
iar Hasan cade sub pod.
 În Moldova s-a evidențiat domnitorul Alexandru cel Bun între
anii 1400 – 1432 urmat de Ștefan cel Mare, între anii 1457 – 1504.
În prima etapă Ștefan cel Mare a stabilit relații cu Ungaria, Polonia
apoi cu Imperiul Otoman.
Moldova a cunoscut un moment important în evoluție fiind un
stat puternic. Voievodul a domnit 47 de ani, având multe războaie în
care a câștigat victorii remarcabile.
Moldova este cunoscută și astazi ca un tărâm al prosperității, al
curajului voievodului în luptele de la Vaslui 1475, de la Podul Înalt,
Războieni, Chilia, Cetatea Albă, Codrii Cosminului înlăturând
suveranitatea poloneză asupra Moldovei.
Cel mai frumos ținut pe plaiul românesc rămâne Moldova, cu
mănăstirile înălțate din porunca voievodului.
Personalitatea lui a fost prezentată de cronicarul Grigore
Ureche: ”om neleneș, mare meșter la războaie – pe care poporul l-a
iubit iar când a murit l-a plâns ca pe un părinte, numindu-l ”Soarele
Moldovei””.
Alexandru Ioan Cuza – reprezintă numele unui domnitor care a
unit Moldova cu Țara Românească în anul 1859, moment evocat de
poetul Vasile Alecsandri în poezia ”Hora Unirii”.
În întreaga Moldovă parcă se aud versurile: ”Hai să dăm mână
cu mână / Cei cu inima română / Să-nvârtim hora frăției / Pe pământul
României.”
Domnitorul a făcut multe reforme în domeniul învățământului, al
armatei, agriculturii, administrației, camerei de comerț.
La 11 februarie 1866 domnitorul a fost silit să abdice.
În concluzie se poate afirma faptul că poporul român a avut
conducători cu adâncă dragoste de țară, neam și libertate.