Metabolism

Metabolismul (metabolein = a se schimba ) este functia fundamentala a vietii iar incetarea lui determina
moartea organismului . El reprezinta schimbul permanent de substante si energie intre organism si mediu. Altfel spus
metabolismul este suma tuturor reactiilor enzimatice din celula.
Funcţiile metabolismului:
1. aprovizionarea celulelor cu energie chimică (ce se formează la scindarea substanţelor nutritive);
2. transformarea substanţelor nutritive în precursori necesari pentru sinteza macromoleculelor
3. asamblarea macromoleculelor în componenţi celulari;
4. biosinteza şi degradarea biomoleculelor cu destinaţie specială (hormoni, mediatori, cofactori)
Metabolismul are doua sensuri, doua directii de actiune a reactiilor chimice , două procese (simultane) opuse:
- Catabolismul – reprezentat de degradarea constituientilor celulari la compusi simpli, rezultand energie (reacţie
exotermă).
- Anabolismul – reprezentat de edificare si refacere a constituientilor celulari din compusi simpli, consumand energie
(reacţii endoterme).
- Procesele metabolice se desfăşoară simultan, sunt catalizate enzimatic, sunt reversibile şi interconectate. Din motive
didactice, sunt tratate separat: metabolismul substanţelor organice (glucide ,lipide, proteine ), metabolismul energetic
şi metabolismul mineral. Procesele metabolice care se desfăşoară la nivel celular constitue metabolismul intermediar.
7
A.METABOLISMUL INTERMEDIAR
Prin metabolism intermediar se intelege schimbul de substante care se face intre organsim si mediu precum si
toate transformarile pe care le sufera acestea din momentul in care ajung in organism si pana cand sunt eliminate in
mediu..
Degradarea constituenţilor organici fundamentali ai celulei vii (proteine, glucide şi lipide) se desfăşoară în mai multe
stadii:
- 6 Etapele catabolismului:
- I etapă - . Macromolecule alimentare se scindează în monomerii săi
II etapă – monomerii se transformă într- un precursor comun – Acetil-CoA (are loc generare de energie
III–etapă-amfibolică-ciclul Krebs si fosforilarea oxidativă –(FO) H2O+ CO2
IV etapă -echivalenţii de hidrogen preluaţi de la metaboliţii din stadiile anterioare sunt oxidaţi cu formare de
apă prin intermediul lanţului respirator.

Stadiile I şi II sunt specifice pentru fiecare categorie de compuşi, iar stadiile III şi IV sunt caracteristice transformării
glucidelor, lipidelor şi proteinelor.
Cea mai importantă cale de formare de dioxid de carbon în celulă este ciclul citric sau ciclul acizilor tricarboxilici sau
ciclul lui Krebs.
Deosebirile căilor catabolice de anabolice: considerentul energetic; succesiunea reacţiilor este reglată separat ,
diferă după localizarea în celulă
Toate substantele care patrund in organsim au compozitie chimica diferita si roluri diferite,astfel incât metagolismul
diferitelor substanțe nu se face la fel. Substanțele care ajung în organism sunt de 3 tipuri:
:
Metabolismul glucidelor.
Glucidele ajjung in organism in urma digestiei sub forma de monozaharide
(glucoza,galactoza,fructoza,manoza,xiloza etc. ) iar apoi ajung la ficat. Aici o parte se transforma in glicogen ca
substanta de rezerva iar o alta parte ( doar glucoza ) trece in circulatia generala ,pentru folosul tesuturilor .glucoza
poate urma căi diferite:
a.glicoliza care are ca urmare eliberarea gradată a energiei;
b. glicogenogeneza este procesul anabolic de polimerizare a glucozei în glicogen, forma de depozitare a
glucidelor în ficat şi muşchi
c.glicogenoliza – desfacerea glicogenului în glucoză
d. Gluconeogeneza este sinteza glucozei din aminoacizi sau din lipide

a. Degradarea glucozei- glicoliza, se produce sub acțiunea unui complex enzimatic, rezultând acid
piruvic.Procesul are loc in doua faze : anaeroba si aeroba.
1.Faza anaeroba are loc in lipsa oxigenului , acidul piruvic se transformă în acid lactic ca produs final si cu
eliberare unei cantități mici de energie :
C 6H12O6 = 2CH3 -; CH(OH)COOH + energie
2.Faza aeroba are loc in prezenta oxigenului si succede faza anaeroba .In aceasta faza acidul piruvic intră în
ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs) unde se degradeaza pana la produsi finali (CO2,H2O),cu eliberarea unei
cantități mari de energie.
 Energia eliberată în procesul de glicoliză se depozitează în substanțe macroergice ca ATP-ul.
b..Glicogenogeneza* este procesul anabolic de polimerizare a glucozei în glicogen, forma de depozitare a
glucidelor în ficat şi muşchi.
c.Glicogenoliza, proces de eliberare a glucozei din depozitele de glicogen.
Procesele de glicogenogeneză şi glicogenoliză sunt compensatorii şi asigură valoarea constantă a glicemiei.
Cele două procese prezintă o mare mobilitate datorită faptului că glicogenul nu face parte din structura
celulară.
Gluconeogeneza este sinteza glucozei din aminoacizi sau din lipide. 60 %dintre aminoacizii conţinuţi şi
proteinele tisulare pot fi convertiţi în acid piruvic şi, urmând calea inversă glicolizei, pot da naştere glucozei.
Aceaşi cale este urmată şi de glicerolul rezultat în urma hidrolizei lipidelor.
Iniţial ,acizi graşi sunt convertiţi în acetil coenzima Aşi apoi în glucide. Dacă sinteza are ca final producerea de
glicogen, se numeşte glicogenoneogeneză .

De reținut că în metabolismul lor glucidele in exces se transformă în grîsimi și se depun în organsim ca atare
.
Metabolismul protidelor
Proteinele se absorb sub forma de aminoacizi care trec direct prin sange si,odata cu aceasta ajung la celulele
care iau aminoacizii necesari pentru sinteza proteinelor lor.
Biosinteza proteinelor specifice se realizează la nivelul ribozomilor prin cuplarea aminoacizilor (prin
legături peptidice ) în ordinea stabilită de gena structurală existentă în ADN, corespunzătoare proteinei respective.
Codul conţinut de genă este transcris de ARN mesager ,care migrează în citoplasmă, la ribozomi, unde are loc
cuplarea aminoacizilor. Proteinele sintetizate pot fi: structurale (structuri celulare de rezistenţă, elastice ) şi funcţionale
(enzime, hormoni, albumine, globuline, fibrinogen etc. ) Proteinele structurale, fibrilare, rămân în celulele care le
sintetizeaz. Proteinele funcţionale, globulare, pot fi eliminate în mediul extracelular.
Din toti aminoacizii aflati in sange ,celulele folosesc numai atat cât este necesar pentru a produce cantitatea
corespunzatoare de proteine specifice ; restul de aminoacizi este oxidat sau transformat in glucide si lipide .
Aminoacizii nu se depun sub forma de rezerva .
Degradarea aminoacizilor este un proces foarte complicat .La inceputul procesului de degradare are loc
dezaminarea , adica desfacerea grupului NH2 care trece in amoniac iar restul aminoacidului este oxidat pana la
CO2,H2O,cu eliberare de energie. O parte din amoniac (substanță toxică pentru organism) se elimină prin urină iar cea
mai mare perte se transformă în uree. O altă reacție importantă este transaminarea , prin care organismul
sintetizează aminoacizii neesențiali.Formarea acestor compuși azotați este caracterisitică metabolismului protidic (ex:
glutamina, aspsaragina). Aminoacizii pot fi decarboxilați, reacția fiind specifică degradărilor bacteriene și stau la baza
proceselor de putrefacție.

Metabolimul lipidelor
Lipidele , sunt substanțele de mare importanta pentru producerea energiei .Ele se absorb la fel ca si
proteinele prin vilozitțtile intestinale ,sub forma de glicerină si acizi grași și se resintetizeaza sub formă de grăsimi
specifice .Ajunse in sânge ele sunt distribuite la celulele țesuturilor .O parte din ele se depoziteaza in unele celule sub
forma de material de rezerva ; ele poartă denumirea de grăsime de rezerve și se depoziteaza in celulele adipoase din
hipoderm.Existența acestui strat adipos intervine în termoreglare .
Lipoliza este procesul de degradare a grăsimilor sub acțiunea lipazelor, rezultând glicerină și acizi
grași.Glicerina rezultată este folosită în cea mai mare parte în procesul de glicogeneză, iar acizii grași se descompun
prun oxidare. Produții finali ai oxidării sunt H2O si CO2 cu eliberarea unei mari cantiățti de energie,care se transformă
in căldură.
Lipogeneza – sinteza lipidelor este un proces complex ce are loc între acizii grași proveniți din alte procese și
glicerină.
Lipidele organismului reprezinta cea mai importanta sursa de caldura a organismului ; ele sunt substantele
termogene prin excelență.Intocmai ca si glucidele, ele sunt oxidate în celule .
Macronutrientii (carbohidrații ,grăsimile si proteinele ) pot furniza energie , dar numai in prezența unor cantitati
suficiente de micronutrienti ( vitaminele si mineralele ) capabile sa elibereze această energie. - 99,9 - unt 8,0 2,5 80,0
ulei de floarea-soarelui - - 99,9 margarina 0,5 - 82,0
B.
cMETABO Corelația dintre metabolismul glucidic, lipidic, protidic
Cu toate că glucidele, lidpidele,și proteinele urmează căi metabolice diferite între prorodușii finali se realizează o
strânsă interdependență.. Metabolismul este dirijat și controlat de sistemul nervos și hormonal.Foarte multe reacții
metabolicesunt reversibile,ele desfășurându-se într-un sens sau altul potrivit necesităților imediate ale celulei ți
condițiilor de mediu. Produșii intermediari rezultați din transformările biochimice suferite de glucide, lipide, protide fac
corelația dintre aceste trei principii alimentare.Acidul piruvic este un produs intermediar care face legătura între
metabolismul glucidic.lipidic și protidic.
Este de reținut că în centrul activităților metabolice se află biosinteza proteinelor care se găsesc în continuă mișcare
și transformare. Astfel se explică înnoirea țesuturilor și autoconservarea organismului.
corelatia dintre metabolismul glucidic,lipidic și protimmmdicLISMUL ENERGETIC
urma toate formele de energie se transforma in energie calorica,ea reprezentand in organism caldura animala.Toata
energia calorica DbbB METABOLISMUL ENERGETIC

In afară de apă, primă necesitate a copului nostru, este energia. Când corpul are nevoie de energie, apare
foamea. Conservarea structurilor şi perfecţionarea lor, refacerea uzurilor necesită multă energie pe care sistemele vii
o preiau din mediul înconjurător, sub formă de legături chimice ale macromoleculelor, şi o redau mediului sub formă
de căldură. Metabolismul energetic este o latură a procesului metabolic
Metabolismul energetic studiază geneza şi utilizarea energiei chimice a substanţelor alimentare. Energia este
eliberată la nivelul celulelor (în special în mitocondrii) prin reacţii de oxidare a lipidelor şi glucidelor, uneori şi a
proteinelor. Această energie este înmagazinată mai întâi sub forma unor noi legături chimice, bogate în energie.
Fiecare celulă foloseşte ATP ca sursă primară de energie, pentru îndeplinirea funcţiilor sale caracteristice. Celulele
acţionează ca adevăraţi transformatori ai energiei chimice a substanţelor în energie mecanică, electrică, calorică,
osmotică . . Cantitatea de energie de care avem nevoie şi pe care o folosim se măsoară în calorii. . Viteza la care
folosim energia se numeşte rata metabolică (unitatea de măsură este cal/kg corp/oră)
Fiecare organism prezintă două feluri de cheltuieli energetice:
- cheltuieli fixe, minime, necesare menţinerii funcţiilor vitale (respiraţie, circulaţie, activitatea sistemului nervos)
= metabolismul bazal
- cheltuielile variabile, în funcţie de activitatea musculară, digestivă sau termoreglatoare.= metabolismul
energetic global
Metabolismul bazal se determină în anumite condiţii speciale:
• repaus fizic şi psihic
• repaus digestiv de 12 ore şi post proteic de 24 ore (Ingestia de proteine creşte metabolismul bazal cu 30%)
• repaus termoreglator.
• stare de veghe.
Rata metabolică de bază (BMR) este numărul de calorii pe care le folosim doar pentru a exista ( respiră,
pompa sângele prin corp, etc ) şi reprezintă aprox 70 % din totalul energiei folosite. Cu cât este mai crescută valoarea
BMR, cu atât slăbeşti mai uşor. Adică, cu cât corpul consuma mai multă energie cu atât poţi mânca mai mult fără să
iei în greutate.Privită strict, valoarea medie a BMR pentru o persoană este 1,1 calorii la 1 kg greutate corporală, pe
oră. Deci, dacă o persoană cântăreşte 70 kg, va consuma aproximativ 77 calorii pe oră sau 1850 de
calorii.Metabolismul bazal variază în funcţie de numeroşi factori fiziologici: vârsta, sex, felul de viaţă etc.
Metabolismul energetic global reprezintă valoarea schimburilor energetice variabile sub acţiunea unor factori.
Ingerarea de alimente ,activitatea musculară, scăderea temperaturi mediului ambiant, hormonii ( exemplu: tiroxina )
intensifică metabolismul energetic.

Metabolismul hidroelectrolitic. Cantitativ (60 %) apa reprezintă o componentă esenţială a

organismului, în cadrul căruia îndeplineşte următoarele funcţii principale :formează mediul intern, este solvent pentru
substanţele organice şi anorganice şi intervine în termoreglare. Din necesarul zilnic de 40 g apă/ kg corp, 35 g sunt
reprezentate de apa exogenă şi 5 g de apa endogenă. Apa exogenă pătrunde sub formă de alimente lichide şi solide,
apa endogenă este apa rezultată din lanţul respirator mitocondrial.
Menţinerea constantă a bilanţului hidric presupune ca volumul apei ingerate şi al celei eliminate prin rinichi,
plămâni, piele şi materiile fecale ca să fie egale. Acest volum este de aproximativ 2500 cm 3/zi
La o pierdere de 15% a apei din organism, creierul îşi încetează activitatea .Aportul de apă necesar menţinerii
echilibrului hidric se iniţiază prin apariţia senzaţiei de sete . Setea este cauzată de deshidratarea extracelulară şi
intracelulară, în special al neuronilor centrului setei din hipotalamus. Centrul setei este localizat în hipotalamusul
anterior, în apropierea nucleilor anteriori secretori de ADH (hormonul antidiuretic), ceea ce explică hipersecreţia
hormonului la excitarea acestui centru prin deshidratare.
Reținerea apei în organism de către ADH se face prin:
-creșterea presiunii osmotice a lichidelor din organism
-retrosorbția la nivelul tubilor renali
-scăderea volumului urinii.

Metabolismul ionilor minerali. Ionii minerali au importanţă fiziologică deosebită în menţinerea echilibrului
acido- bazic, în contracţia musculară, în stimularea şi inhibarea activităţii enzimelor ,în excitabilitate etc .
Deosebirea esenţială dintre metabolismul mineral şi cel al substanţelor organice constă în faptul că substanţele
minerale nu se produc în organism. Ele sunt ingerate, îşi îndeplinesc rolul fiziologic şi sunt eliminate prin rinichi, piele,
şi prin fecale
Tab. . Principalii ioni minerali.
ELEMEN TOTAL/70 FUNCŢII ŞI LOCALIZARE ÎN ORGANISM NECESAR/
TE KG ZI

Na 55 g - în potenţialul membranar; în contracţia 5- 6 g

musculară;în echilibrul acido-bazic;în echilibrul
hidro-electrolitic
K 180 g - în menţinerea excitabilităţii; reglarea osmozei 4g
Ca 950- În structura oaselor;în contracţia musculară 3g
1100g
P 440 g - în schelet,acizii nucleici ,ATP şi CP 1,5 –2g
,membranele celulare
Fe 5g -în hemoglobină,mioglobină, ,citocromi
Cl 125 g -în reglarea presiunii osmotice şi a pH-ului 3, 5 g
sangvin,HCL gastric
I 20- 30 În hormonii tiroidieni
mg

.
Tulburări ale metablismului hidroelectrolitic prin modificările concentrațiilor ionilor ce dirijează circulația
intercompartimentală a apei :
-Na+ părăsește lichidele extracelulare, pătrunde în celule, atrăgând apă. Consecințe: scade concentrația
plasmatică de Na+
- K+ se eliberează din cellule în cantități mari. Consecințe: potasemia crește foarte mult în stare de șoc până la

moarte.
Restabilirea echilibrului hidroelectrolitic se face astfel:
1. Restbilirea concentrației ionilor Na+/K+ prin administrarea rapidă (salvarea vieții) de aldosteron, hormon
secretat de glanda corticosuprarenală;
2. Restabilirea volumului de lichid circulant prin perfuzii (cu condiția ca hemodinamica să nu fie profund
afectată) cu sânge, plasmă, lichide electrolitice.

Termogeneza și termoliza
Termoreglarea . Homeotermia cuprinde totalitatea proceselor biologice care au ca rezultat păstrarea
aproximativ constantă a temperaturii mediului intern. Termoreglarea reprezintă capacitatea organismului de a
menține temperatura constantă într-un mediu cu temperatură variabilă.
Termogeneza. Producerea de energie calorică (termogeneza )are loc permanent şi este rezultatul unor
procese energogene, de intensificare a metabolismului celular (creștere a producerea de căldură0 .În repaus ,
termogeneza este realizată în ficat şi musculatura striată ( intensificarea tonusului muscular şi apariţia frisonului *
termic ). Păstrarea căldurii se realizează prin vasoconstricţie periferică (reduce pierderile de.
Termoliza Eliminarea excesului de căldură (termoliza ) se realizează prin procese fizice de conducţie,
convecţie radiaţie şi evaporare a transpiraţiei , la care participă sistemul cardiovascular, prin vasodilataţie periferică,
sistemul respirator(accelerarea respirației-polipnee) şi tegumentul (transpirație- secreția glandelor sudoripare).
Raportul constant între termogeneză şi termoliză determină echilibrul termic al organismului.
Reglarea temperaturi corpului este asigurată de un mecanism neurohormonal , care implică sistemul nervos
(hipotalamusul cu centrii termogenezei şi termolizei ) şi glandele endocrine (tiroida)..
În hipotalamus temperatura centrală este 37,10. Când temperatura sângelui este mai mare de 37 0C se
stimulează centrul termolitic (hipotalamus anterior) , când temperatura este mai mică de 370C se produce stimularea
centrului termogenetic (hipotalamus posterior)
Dereglări -: febra – creșterea temperaturii peste 380C;
- hipotermia- pierderea capacității de adaptare la frig (moarte prin fibrilație ventriculară)
Tena: dereglări metabolice glucidice,lipidice , protidice și influența lor asupra organismului.