Enzimele ( fermenţi )

Sunt proteine sau proteide fără de care celule vii nu pot înfăptui reacţii complexe într-un timp scurt, la
temperatura mediului înconjurător. Enzimele numite şi fermenţi, sunt substanţe naturale produse doar de către
celulele vii. Ele intervin în numeroase reacţii biochimice, îndeplinind rolul de biocatalizatori. Activitatea enzimatică este
una dintre însuşirile esenţiale ale materiei vii.
(Conform teoriei chimice, catalizatorul este o substanţă care grăbeşte desfăşurarea unei reacţii, fără să se
modifice structural în timpul desfăşurării acesteia şi fără să se regăsească în produsul final al reacţiei respective. În
lipsa catalizatorului, oricum reacţia ar putea avea loc, însă într-un timp mai îndelungat. Aplicată sistemelor vii, teoria
catalizatorului, are o conotaţie deosebită, căci reacţiile biochimice întârziate, care teoretic pot avea loc şi în lipsa
enzimelor, nu sunt compatibile cu viaţa.Dacă degradările şi sintezele celulare s-ar desfăşura mult încetinit, celulele s-
ar sufoca şi îneca în propriile deşeuri iar nutriţia celulară ar fi blocată, ceea ce ar conduce la moartea lor.)
Enzime endogene
În corpul omului, se produc în fiecare secundă, mii şi mii de enzime. Orice deficit enzimatic este resimţit destul
de dur de către organism.. Există două mari categorii de enzime endogene:
- enzimele digestive ( ajută la scindarea moleculelor mari provenite din hrană,(protein,lipide,zaharuri) în structuri mai
mici, care pot trece din intestin în sânge ); Enzimele digestive sunt, de asemenea, responsabile cu extragerea,
asimilarea, metabolizarea si absorbtia substantelor nutritive, a vitaminelor si a mineralelor.
Toate enzimele digestive sunt extracelulare ( sunt eliberate şi acţionează în afara celulei ).
- enzime metabolice ( susţin toate funcţiile fiziologice şi viaţa însăşi ). Fermenţii metabolici pot fi atât intracelulari, cât
şi interstiţiali. Ele actioneaza pe post de catalizatori la cresterea oaselor, refacerea tesuturilor, reglarea
metabolismului, vorbire, respiratie, reproducere, auz si contractia oricarui muschi. Totusi, pe masura ce imbatranim,
activitatea enzimelor metabolice slabeste.
Enzime exogene- Enzimele alimentare ajuta procesul digestiv
Multe din enzimele produse de vieţuitoarele aflate în diverse stadii ale evoluţiei, acţionează, dacă sunt
introduse în corp, asupra organismului uman. Această acţiune poate fi directă ( enzimele participă la reacţiile
metabolice sau în altfel de reacţii, ca biocatalizatori ) sau indirectă ( enzimele exogene nu se comportă în organismul
uman ca fermenţi, dar prezintă un alt tip de acţiune fiziologică ). Din acest motiv, enzimele produse de către
microorganisme, de către plante sau de către animale, au fost valorificate din cele mai vechi timpuri de către om. Pe
baza lor s-au obţinut atât produse de fermentaţie ( băuturi alcoolice, murături, lactate, etc. ), cât şi stimulente digestive
şi metabolice.
Enzimele determină digestia, detoxifierea, imunitatea şi toate celelalte procese metabolice şi regeneratoare..
Oamenii de ştiinţă au identificat peste 2500 de enzime diferite în corpul uman
Structura chimică a enzimei:
- O parte proteică = apoenzimă. Este termolabilă și este responsabilă de specificitatea de acțiune a enzi mei dar mai
ales de substrat
- O parte neproteică = coenzima sau cofactor.Este termostabilă și dalizabilă.participă efectiv la reacția catalitică.
Aceștea pot fi ioni metalici sau molecule organice ( vitamine mai ales vitamine B)
Nomenclatura Se bazează pe doi factori:
1. Sustratul (substanța) asupra cărei acționează la care se adaugă sufixul –ază ex amilaza, lipaza etc.
2. Tipul de reacție catalizată ex: piruvat decarboxilaza adică îndepărtează gruparea carboxil din acidul piruvic
Mecanismul reacției enzimatice – enzima (E) formează cu substratul (S) un produs intermediar reactiv cu durată
scurtă de viață. Sub această formă intermediară substratul suferă modificări electronice sub acțiunea centrilor activi ai
enzimei, rezultând produsul de reacție.Enzima grăbește reacția și se regăsește în forma inițială la sfârșitul acesteia.
Specificitatea enzimelorl
a. Specificitate de substrat
b. Specificitate de reacție
Reglarea activității enzimatice Factorii ce o influențează:
1.Temperatura- La temperaturi mai mari de 50-600C se anulează activitatea enzimatică rin denaturarea proteinei. Sub
aceste temperature scade viteza reacției enzimatice.
2.pH-ul = concentrația ionilor de hydrogen din mediu . Pentru fiecare enzimă există un pH optim de acțiune.variațiile
extreme de pH duc la denaturarea enzimei care astfel își pierde capacitatea catalitică.
3. Ioni Activarea catalizei enzimatice prin prezența de cationi dar și de anioni.
. Vitaminele

Reprezintă o clasă de substanţe organice de origine în general exogena ( alimentară ) cu structuri chimice
foarte variate, care sunt indispensabile organismului uman şi care, în cantităţi foarte mici, asigura creşterea,
dezvoltarea şi funcţionarea normală a acestuia. Termenul de vitamine nu cuprinde alţi nutrienţi esenţiali cum ar fi
mineralele, acizii graşi esenţiali sau aminoacizii esenţiali.Mineralele, ca şi vitaminele, sunt nutrienţi importanţi care se
găsesc în produsele alimentare; principala diferenţa constă în faptul că vitaminele sunt substanţe organice (conţin
elementul carbon) şi mineralele sunt substanţe anorganice.
Vitaminele au fost descoperite de catre biochimistul C. Funk care a constatat ca alimentele contin anumiti
factori esentiali in mentinerea sanatatii. El a denumit acesti factori vitamine, cuvant care provine de la cuvantul latin
vita ( viata ) si amine - compusi care contin azot. Termenul a ramas in literatura de specialitate, desi unele vitamine nu
contin azot.
Vitaminele, prin moleculele lor, nu eliberează energie şi nu au nici roluri plastice, însă sunt esenţiale în
generarea acesteia. Deoarece majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, acestea sunt procurate
fie prin alimentaţie, fie prin medicaţie.
Sursa primordială furnizoare de vitamine pentru om o reprezintă plantele şi produsele acestora. O sursă
secundară de vitamine o constituie flora bacteriană localizată în intestinul gros şi care sintetizează anumite vitamine
pe care le furnizează organismului.
Vitaminele alaturi de sarurile minerale si de hormoni constituie grupa catalizatorilor, care sunt substante fara
randament energetic, dar in absenta lor este imposibila desfasurarea anumitor reactii bio-chimice.
Există 13 vitamine esenţiale ( lipsa lor afectează funcţionalitatea normală a organismului ): A, C, D, E, K, tiamina ( B1
), riboflavina ( B2 ), niacina ( B3 ), acidul pantotenic B5, biotina, vitamina B6, vitamina B12, acidul folic.
Vitaminele sunt grupate în două categorii:
- liposolubile → acestea depozitându-se în ţesuturi liposolubile şi în ficat. Acestea sunt: retinolul ( vitamina A
), calciferolul ( vitamina D ), tocoferolul ( vitamina E ), filochinona ( vitamina K ).
- hidrosolubile → pe care organismul le foloseşte imediat, altfel se pierd prin urina. Singura vitamina
hidrosolubilă ce poate realiza depozite este vitamina B12 ( la nivel hepatic ), aceste depozite menţinându-se ani de
zile.Acestea sunt : acidul ascorbic ( vitamina C ), tianina ( vitamina B1 ), riboflavina ( vitamina B2 ), piridoxina (
vitamina B6 ), acidul nicotinic, niacina ( vitamina PP ), ciancobalamina (vitamina B12), acidul folic, folacina, acidul
pantotenic ( vitamina B3 ), biotina (vitamina H). Vitaminele hidrosolubile se absorb în proporţii mari din tubul digestiv,
însă au nevoie de prezenţa acidului clorhidric în sucul gastric. Excesul lor este eliminat urinar, organismul nerealizand,
cu o singură excepţie, deja amintita, depozite. ( în caz de insuficiente, carentele lor apar foarte repede ).

Hormonii

Hormonii sunt produse ale glandelor endocrine (cu secreție internă)care participă la reglarea activitățil
organelor și țesuturilor.ei fac parte, alături de enzime și vitamine, din clasa de substnțe numite biocatalizatori.
Hormonii sunt substanțe organice deosebit de active care, în cantități extrem de mici, sunt absolut necesare
desfășurării normale a unor reacții biologice.
Una din particularitățile esențiale ale hormoniloreste aceea că își îndeplinesc acțiunilr la depărtare de locul de
formare. Principala cale de transport a hormonilor este sângele
Hormonii stimulează sau inhibă activitatea organelor și țesuturilor. Secreția în cantitate prea mare, denumită
hipersecreție sau, în cantitate insuficientă, numită hiposecreție, provoacă organismului tulburări grave.
Clasificare hormoni în funcție de structura chimică:
-proteici (hormonii glandei tiroide și pancreasului etc)
- steroizi (hormonii glandelor sexuale,etc.)

Hormonii hipofizari –Hipofiza (creierul endocrin) este o glandă cu rol important în reglarea funcțiilor
metabolice și în strânsă corelație cu celelalte glande endocrine. Printre hormonii secretați de hipofiză sunt:
somatotropină, tireotropină, gonadotropină și hormonul antidiuretic.
Somatotropina are rol în creșterea organismului, scad eliminările de azot, fosfor,potasiu, calciu,sodiu, crește
conținutul în proteine al organismului ca urmare a stimulării sintezei proteinelor din aiminoacizi .Influențează
metabolismul glucidic, mărind eliberarea glucozei din ficat (hiperglicemie). Somatotropina influențează și metabolismul
lipidic stimulând scindarea acestora.
 Hipersecreția în perioada de creștere a copilului , determină gigantismul ca urnare a dezvoltării exagerate a
oaselor și a diferitelor organe. Hiposecreția produce apariția nanismului caracterizat printr-o dezvoltare redusă a
corpului. Dacă hipersecreția se produce la un organism adult, apare acromegalia care se manifestă prin creșterea
excesivă, mai ales, a exremităților.
Tireotropina stimulează dezvoltarea și activitatea glandei tiroide.
Gonadotropina reglează activitatea hormonală a glandelor sexuale.
Hormonul antidiuretic are ca acțiune principală reținerea apei în organism.

Hormonii tiroidieni.Cel mai important hormon secretat este tiroxina, care conține iod în moleculă.are rol im
portant în organism acționând asupra metabolismului substanțelor,asupra creșterii organismului sau asupra sistemului
nervos. Tiroxina intensifică procesele de oxidare determinând astfel o creștere a producerii de căldură a organismului.
Hormonii tiroidieni intervin deasemenea în activitatea normală a glandelor sexualle.
Hipersecreția hormonilor tiroidieni produce boala Basedow, caracterizată prin gușă, nervozitate,pierdere în
greutate, etc.
Hiposecreția determină la copii cretinismul caracterizat printr-o dezvoltare fizică și psihică întârziată.
Hormonii paratiroidieni . Reglează metabolismul calciului și fosforului din organism. Hiposecreția ducle
tetanie sau spasmofilie.
Hormonii pancreasului. Insulina și glucagonul au funcții metabolice importante.
Insulina intensifică reacțiile de oxidare ale glucozei în celule, determinând scăderea concentrației de glucoză
în sânge (hipoglicemie). Insulina mai stimulează sinteza lipidelor în organism, precum și depunerea lor ca grăsimi de
rezervă. Hiposecreția determină boala diabet zaharat ca urmare a scăderii ritmului de oxidare celulară a glucozei, se
produce hiperglicemia.
Glucagonul stimulează hidroliza glicogenului în ficat și reduce sinteza lipidelor, având astfel o acțiune opusă
insulinei.
Hormonii glandelor suprarenale . Suprarenala este constituită din două glande endocrine cu structură și
funcții deosebite. în interiorul glandei se află medulosuprarenala, iar la exterior, înconjurând-o pe prima,se află
corticosuprarenala. Principalii hormoni sunt:
a. Adrenalina secretată de medulosupraremala are următoarele acțiuni: accelerează activitatea inimii, determină
descompunerea glicogenului hepatic în glucoză producând hiperglicemie. În situații neobișnuite (frică,frig,durere,etc.)
produce o stimulare a sistemului nervos care, la rândul său pune organismul în condiții mai bune de apărare.
b. Glucocorticoizii sunt secretați de corticosuprarenala. Cei mai importanți sunt:corticosteronul și cortizolul
Ei reduc ritmul oxidărilor celulare ale glucozei (determinând hiperglicemia), intensifică descompunerea
lipidelor și protidelor și stimulează eliminarea excesului de apă din organism.

Hormonii glandelor sexuale. Glandele sexuale, ovarul la femeie și testiculul la bărbat, îndeplinesc, pe lângă
funcția de reproducere, și o importantă funcție endocrină. Hormonii sexuali influențează nu numai reproducerea, ci și
buna funcționare a întregului organism. Hormopnii ovarului se numesc estrogeni, iar cei ai testiculului, androgeni .
Foliculina este secretată de ovar în prima fază a ciclului sexual. Ea determină dezvoltarea caracterelor
sexuale secundare(forma corpului, glandele mamare)
Progesterona este secretată de corpul galben, în faza a doua a ciclului sexual. Acest hormon crează condițiile
necesare dezvoltării sarcinii după fecundare.
Testosteronul este secretat de către testicul și este cel mai activ hormon sexual masculin, care dedtermină
dezvoltarea caracterelor sexuale secundare și modificările pubertare.

Tema: coenzima Q10, tabel cu vtaminele A, C, D, E, K, tiamina ( B1 ), riboflavina ( B2 ), niacina ( B3 ), acidul

pantotenic B5, biotina, vitamina B6, vitamina B12, acidul foălic.(rol, avitaminoză, hipervitaminoză), rolul
fiziologic al glucagonului.