PAGINA 2

Teoria proxemică clasică (Hall, 1966) clasifică distanța interpersonală în patru categorii, fiecare
reflectând o relație diferită între indivizi (Baldassare și Feller, 1975). Aceste patru tipuri de distanță sunt
(a) distanța publică (peste 210 cm; pe această distanță, vocea trece la volume mai mari, iar contactul
ocular este minimizat); (b) distanța socială, menținută pe parcursul interacțiunilor mai formale (122-210
cm, această distanță împiedică toți stimulii vizuali și auditivi); (c) distanța personală, menținută în timpul
interacțiunilor cu prietenii (aproximativ 46-122 cm, vederea nu mai este încețoșată, vocalizările cresc); și
(d) distanța intimă, menținută în nave de relație strânsă (de la 0 la 46 cm, această distanță este
caracterizată de o vedere slabă și neclară și o percepție crescută a căldurii și a stimulilor olfactivi; Hall,
1966)

Ceea ce este specific oricãrei culturi este faptul cã fiecare

grup are un anumit standard de comportament ºi relaþionare

la mediu – cãruia toþi membrii grupului trebuie sã i se confor-

meze. Abaterea de la normele grupului atrag dupã sine

penalizãri, în timp ce un comportament dezirabil este întãrit.

Astfel, se stabilesc treptat categorii de ceea ce este „bine” ºi

ce este „rãu” – adicã în conformitate sau neconformitate cu

rigorile grupului.209 Skinner defineºte cultura – înþeleasã ca

mediul social al individului – ca fiind:

„totalitatea variabilelor care îl afecteazã [pe individ] ºi

care sunt dictate de ceilalþi. Mediul social este parþial rezulta-

tul activitãþilor grupului care genereazã un comportament etic

ºi al extensiilor acestor comportamente sub forma manieris-

melor ºi obiceiurilor.”

Hillier, atunci când vorbeºte despre societãþile umane,

le considerã a fi fenomene spaþiale (spatial phenomena)212.

Relaþia între loc ºi grupul (social) care îl ocupã este, pentru

Hillier, atât de strânsã încât poate fi consideratã ca fiind una

de simbiozã – societatea îºi genereazã ordinea spaþialã

caracteristicã, în vreme ce locul necesitã un anumit tip de

mediu social ca sã îi susþinã existenþa. Hillier chiar subliniazã

faptul cã mediul social nu doar existã în spaþiu, ci îºi defineºte

propria formã spaþialã – în termeni fenomenologici, mediul

social sau societatea îºi creeazã, de fapt, locul.