PREFAŢĂ

Lucrarea reprezintă partea I a cursului de Teoria Elasticităţii, Teoria Plăcilor şi

Elemente de Teoria Plasticităţii predat studenţilor din anul III ingineri, specializarea
Construcţii Civile, Industriale şi Agricole, de la Facultatea C.C.I.A. a Universităţii Tehnice de
Construcţii Bucureşti.
Conţinutul lucrării urmăreşte întocmai programa analitică corespunzătoare planului de
învăţământ, dar cuprinde şi unele dezvoltări teoretice care nu se predau în mod curent
studenţilor, cum ar fi demonstrarea unicităţii soluţiei în Teoria Elasticităţii sau problema
transmiterii vibraţiilor în medii continue.
Dezvoltările teoretice sunt însoţite de aplicaţii semnificative astfel încât să permită
cititorului înţelegerea unor aspecte de abordare şi rezolvare, precum şi pentru justificarea unor
schematizări şi simplificări utilizate frecvent în teoria elementară a Rezistenţei Materialelor.
Lucrarea se adresează studenţilor de la facultăţile cu profil construcţii şi este utilă
inginerilor constructori care activează în învăţământ, cercetare şi proiectare.
Doresc să adresez mulţumiri tinerilor mei colaboratori, preparator ing. Cristian
Ghindea pentru elaborarea desenelor, preparatorilor ing. Ovidiu Bogdan şi George Vezeanu
pentru redactarea textului, precum şi şef lucrări ing. Elena Tulei pentru corectarea şi
redactarea finală a cursului.
Nu în ultimul rând doresc să îmi exprim recunoştinţa faţă de profesor univ. emerit
Panaite Mazilu, membru de onoare al Academiei Romane, doctor honoris causa al
Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti şi profesor universitar dr. ing. Nicolai Ţopa,
care m-au îndrumat în studiul disciplinelor predate în cadrul Catedrei de Rezistenţa
Materialelor din U.T.C.B., şi anume Rezistenţa Materialelor, Teoria Elasticităţii, Teoria
Plăcilor Plane şi Curbe, Teoria Plasticităţii, Metoda Elementului Finit.

conf. dr. ing. Dan CREŢU

IV
 Cuvânt înainte

Lucrarea de faţă constituie un curs pentru studenţii facultăţilor cu profil de

construcţii, dar conţine şi multe elemente care depăşesc cadrul şi timpul alocat prin
programele de învăţământ, tinzând astfel spre noţiunea de tratat. În acest sens aş remarca
dezvoltarea deosebită a problemei spaţiale a Teoriei Elasticităţii care, pe lângă elementele
teoretice fundamentale, conţine şi numeroase aplicaţii (ca, de exemplu, torsiunea barei de
secţiune oarecare, problema vibraţiilor într-un mediu infinit, problema undelor elastice – în
toate variantele folosite în practică – etc.). Aceste aşa-numite “aplicaţii” de către autor sunt
de fapt tot nişte probleme teoretice care derivă din forma generală a Teoriei Elasticităţii şi de
cele mai multe ori constituie capitole distincte.
Desigur, lucrarea conţine şi toate elementele necesare predării părţii din curs alocate
Teoriei Elasticităţii. În programele de învăţământ ale disciplinei, valabile de mulţi ani, se
păstrează prin tradiţie şi o parte însemnată alocată problemei plăcilor plane şi a plăcilor
curbe subţiri care, de fapt, trebuie să se constituie în cursuri independente şi numai din
necesităţi de configurare economică a planului de învăţămant au fost reunite într-un curs
comun.
Consider că acesta a fost raţionamentul autorului care a separat partea de Teoria
Elasticităţii şi, sperăm, va continua cu părţile de Teoria Plăcilor plane şi curbe.
Remarc modul riguros de prezentare a problemelor care fac parte din Teoria
Elasticităţii şi finalitatea lor în sensul încheierii fiecărei teme prezentate fie printr-o expresie
cu aplicaţie uşoară fie chiar printr-un exemplu.
Subliniez această calitate a lucrării deoarece îl cunosc pe autor de mulţi ani şi
consider că face parte dintr-o categorie specială a cadrelor didactice care stăpâneşte foarte
bine atât fundamentele teoretice ale problemelor care fac parte din Mecanica corpului
deformabil cât şi aspectele moderne ale metodelor de rezolvare. Mă refer aici la metodele
numerice şi la automatizarea calculului structurilor prin programe generale sau specializate.
În acest ultim domeniu, autorul este bine cunoscut ca un expert.
Lucrarea este binevenită şi are calitatea esenţială că include şi probleme, de regulă
ocolite de alţi autori.

Prof. univ. consultant dr. ing. Nicolai Ţopa

III
 CUPRINS

1. INTRODUCERE ................................................................................................................. 1
1.1. Generalităţi .................................................................................................................... 1
1.2. Modelul corpului elastic liniar ..................................................................................... 2
1.3. Ipoteze ............................................................................................................................ 2
1.3.1. Ipoteze fundamentale ................................................................................................ 3
1.3.2. Ipoteze simplificatoare ............................................................................................. 3

2. STAREA SPAŢIALĂ DE TENSIUNE ............................................................................. 5

2.1. Tensiune totală. Tensiuni. Tensorul tensiunilor ......................................................... 5
2.2. Ecuaţiile diferenţiale de echilibru ................................................................................ 9
2.3. Variaţia tensiunilor în jurul unui punct ................................................................... 12
2.4. Tensiuni principale. Direcţii principale de tensiune ................................................ 15
2.5. Tensiuni tangenţiale maxime ..................................................................................... 18
2.6. Tensiuni octaedrice ..................................................................................................... 22
2.7. Tensor sferic. Tensor deviator ................................................................................... 23
2.8. Reprezentări grafice ale variaţiei stării de tensiune în jurul unui punct ...............24
2.8.1. Elipsoidul tensiunilor (elipsoidul lui Lamé) ............................................................ 24
2.8.2. Spaţiul tensiunilor Haigh - Westergaard ................................................................. 25
2.8.3. Cercurile lui Mohr .................................................................................................. 28

3. STAREA SPAŢIALĂ DE DEFORMAŢIE .................................................................... 31

3.1. Deplasări ...................................................................................................................... 31
3.2. Deformaţii specifice .................................................................................................... 32
3.3. Continuitatea deformaţiilor. Condiţiile Saint-Venant ............................................. 36
3.4. Deformaţii neliniare .................................................................................................... 38
3.5. Tensorul deplasărilor relative. Tensorul deformaţiilor specifice. Tensorul
rotaţiilor rigide ................................................................................................................... 39
3.6. Variaţia deformaţiilor specifice în jurul unui punct ................................................ 46
3.7. Deformaţii specifice principale. Direcţii principale de deformaţie ........................ 47
3.8. Deformaţii specifice unghiulare maxime .................................................................. 49
3.9. Deformaţii specifice octaedrice. Deformaţia volumului ........................................... 50
3.10. Tensor sferic. Tensor deviator ................................................................................. 51
3.11. Reprezentarea grafică a variaţiei stării de deformaţie în jurul unui punct.
Cercurile lui Mohr. Elipsoidul deformaţiilor .................................................................. 53

4. RELAŢIA ÎNTRE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII SPECIFICE. LEGEA

GENERALIZATĂ A LUI HOOKE .................................................................................... 55
4.1. Relaţii între tensiuni şi deformaţii specifice pentru materiale cu comportare
elastic-liniară ...................................................................................................................... 56
4.1.1. Energia potenţială specifică de deformaţie şi energia potenţială specifică
complementară de deformaţie ...........................................................................................57
4.1.2. Reducerea numărului de constante elastice. Corp anizotrop, ortotrop şi
izotrop ............................................................................................................................... 60
4.1.3. Modulul de elasticitate longitudinal, modulul de elasticitate transversal şi
coeficientul contracţiei transversale ................................................................................. 68
4.2. Exprimarea matriceală a relaţiilor constitutive pentru un material izotrop cu
comportare elastic-liniară ................................................................................................. 72

V
 4.2.1. Starea spaţială de tensiune ....................................................................................... 73
4.2.2. Starea plană de tensiune ......................................................................................... 74
4.2.3. Starea plană de deformaţie ..................................................................................... 75
4.2.4. Starea de tensiune axial simetrică ........................................................................... 76
4.2.5. Starea spaţială de tensiune şi de deformaţie. Cazul materialelor ortotrope ............ 77
4.2.6. Starea spaţială de tensiune şi de deformaţie. Cazul materialelor transversal
izotrope ............................................................................................................................. 78
4.3. Elemente de termoelasticitate .................................................................................... 79
4.4. Principiul lui Barré de Saint-Venant ........................................................................ 80

5. ECUAŢIILE TEORIEI ELASTICITĂŢII. METODE DE REZOLVARE ................ 83

5.1. Sistemul complet de ecuaţii ale teoriei elasticităţii în coordonate carteziene .........83
5.2. Rezolvarea ecuaţiilor Teoriei Elasticităţii în raport cu deplasările. Ecuaţiile lui
Lamé ................................................................................................................................... 85
5.3. Rezolvarea ecuaţiilor Teoriei Elasticităţii în raport cu tensiunile. Ecuaţiile
Beltrami - Mitchell ............................................................................................................ 88
5.4. Unicitatea soluţiilor .................................................................................................... 91
5.5. Reducerea ecuaţiilor lui Lamé şi Beltrami - Mitchell la ecuaţii biarmonice ........ 94
5.6. Soluţii pentru ecuaţii biarmonice ............................................................................. 95
5.7. Soluţii particulare pentru ecuaţiile lui Lamé. Metoda Boussinesq ....................... 99

6. APLICAŢII ÎN PROBLEMA SPAŢIALĂ A TEORIEI ELASTICITĂŢII ..............101

6.1. Metode de rezolvare în deplasări ............................................................................. 101
6.1.1. Acţiunea unei forţe concentrate normale pe planul de separaţie al semispaţiului
elastic. Problema Boussinesq .........................................................................................102
6.1.2. Semispaţiu elastic acţionat de o încărcare normală distribuită pe planul de
separaţie .......................................................................................................................... 111
6.1.3. Răsucirea liberă a barelor cu secţiune constantă oarecare. Soluţia Saint-Venant . 112
6.1.4. Torsiunea liberă a barelor cu secţiune dreptunghiulară ........................................ 118
6.1.5. Vibraţii într-un mediu infinit ................................................................................ 125
6.1.5.1. Unde plane ..................................................................................................... 125
6.1.5.2. Unde sferice .................................................................................................... 132
6.1.5.3. Unde cilindrice ............................................................................................... 133
6.1.5.4. Unde de suprafaţă (Rayleigh) ........................................................................ 134
6.1.5.5. Unde de suprafaţă (Love) ............................................................................... 136
6.2. Metode de rezolvare în tensiuni ............................................................................... 138
6.2.1. Bară cilindrică solicitată de propria greutate ........................................................ 138

7. PROBLEMA PLANĂ A TEORIEI ELASTICITĂŢII ÎN COORDONATE

CARTEZIENE .................................................................................................................... 143
7.1. Starea plană de tensiune ........................................................................................... 143
7.1.1. Ecuaţiile stării plane de tensiune .......................................................................... 144
7.1.2. Rezolvarea în tensiuni a problemelor de stare plană de tensiune. Ecuaţia Lévy ...146
7.1.3. Funcţia de tensiune Airy ....................................................................................... 148
7.1.3.1. Interpretarea statică a derivatelor funcţiei tensiunilor pe contur ................. 149
7.1.4. Soluţii şi căi de rezolvare pentru problemele de stare plană de tensiune cu
formulare în tensiuni .......................................................................................................152
7.1.4.1. Soluţii sub formă de polinoame algebrice ...................................................... 152
7.1.4.1.1. Starea de tensiune omogenă .................................................................. 153
7.1.4.1.2. Încovoierea pură a barelor drepte .......................................................... 154

VI
 7.1.4.1.3. Barajul triunghiular supus la presiune hidrostatică. Soluţia Lévy ........ 156
7.1.4.1.4. Grinda în consolă cu forţă concentrată la vârf ...................................... 160
7.1.4.1.5. Grinda simplu rezemată cu încărcare distribuită uniform ..................... 168
7.1.4.2. Soluţii sub formă de serii simple Fourier ....................................................... 175
7.1.4.2.1. Grinda perete de înălţime infinită cu încărcare la partea inferioară ...... 181
7.1.4.2.2. Grinda perete de înălţime finită cu încărcare la partea inferioară ......... 188
7.1.4.2.3. Banda elastică cu o încărcare locală în echilibru .................................. 193
7.1.4.2.4. Banda elastică supusă la compresiune axială pe direcţia lungă ............ 196
7.2. Starea plană de deformaţie ..................................................................................... 198
7.3. Metoda diferenţelor finite ....................................................................................... 200
7.3.1. Aproximarea derivatelor unei funcţii de o singură variabilă ................................ 200
7.3.2. Aproximarea derivatelor unei funcţii de două variabile ....................................... 203
7.3.3. Utilizarea metodei diferenţelor finite în problema plană a Teoriei Elasticităţii ... 204
7.3.3.1. Grinda perete cu înălţime şi lungime finită ................................................... 208

8. PROBLEMA PLANĂ A TEORIEI ELASTICITĂŢII ÎN COORDONATE POLARE

................................................................................................................................................ 213
8.1. Ecuaţiile diferenţiale de echilibru ............................................................................ 213
8.2. Ecuaţiile geometrice .................................................................................................. 216
8.3. Ecuaţiile fizice ............................................................................................................ 218
8.4. Condiţia de continuitate în coordonate polare. Relaţii de transformare ............. 219
8.5. Metode de rezolvare .................................................................................................. 221
8.6. Cazul axial simetric ................................................................................................... 223
8.6.1. Aplicaţii la cazul axial simetric ............................................................................ 225
8.6.1.1. Discul circular supus la presiune radială uniformă ...................................... 225
8.6.1.2. Domeniu infinit cu gol circular supus la presiune radială uniformă ............ 226
8.6.1.3. Tub cu pereţi groşi supus la exterior şi la interior la presiune radială
uniformă ...................................................................................................................... 226
8.6.1.4. Tub cu pereţi groşi supus la variaţie de temperatură .................................... 232
8.6.1.5. Bara circulară solicitată la încovoiere pură .................................................. 237
8.7. Aplicaţii în cazul general .......................................................................................... 243
8.7.1. Pana elastică cu forţă concentrată la vârf pe direcţia axei de simetrie ................. 243
8.7.2. Pana elastică cu forţă concentrată la vârf pe direcţia normală la axa de
simetrie ........................................................................................................................... 247
8.7.3. Semiplanul elastic. Problema Flamant - Boussinesq. Acţiunea unei forţe
concentrate normală pe planul de separaţie .................................................................... 250
8.7.3.1. Semiplanul elastic cu încărcare distribuită uniform ...................................... 255
8.7.3.2. Interpretarea diagramelor de tensiuni ca linii de influenţă ........................... 256
8.7.3.3. Deformaţiile semiplanului elastic în cazul acţiunii unei forţe concentrate ... 258
8.7.4. Discul circular supus la compresiune diametrală ................................................. 261
8.7.5. Platbanda cu gaurǎ circularǎ solicitatǎ axial ......................................................... 264

BIBLIOGRAFIE ………...………………………………………………..……………… 269

VII
 1.

INTRODUCERE

1.1. GENERALITĂŢI

Disciplinele ştiinţifice au apărut şi s-au dezvoltat din necesitatea explicării anumitor

fenomene. Una dintre primele discipline ştiinţifice apărute este Mecanica, aceasta având de-a
lungul timpului dezvoltări diferite: Mecanica punctului material, Mecanica sistemelor de
puncte materiale, Mecanica solidului rigid, Mecanica mediilor continue deformabile.
Între principalele ramuri ale Mecanicii mediilor continue deformabile, Teoria
Elasticităţii ocupă un loc special, fiind punctul de start pentru alte ramuri, cum ar fi: Teoria
Plăcilor, Teoria Plasticităţii, Reologia, Mecanica fluidelor etc.
Fiecare teorie se formulează în cadrul unor ipoteze de lucru pentru un model fizic
validat experimental. Modelul matematic obţinut pe baza respectării condiţiilor de echilibru,
a condiţiilor de continuitate a deformaţiilor şi a legilor fizice acceptate va fi subordonat unui
domeniu de valabilitate bine precizat.
Domeniul de valabilitate pentru Teoria Elasticităţii este precizat prin însăşi denumirea
disciplinei, fiind cel al mediilor cu proprietăţi fizico-mecanice elastic-liniare.
Teoria Elasticităţii a apărut la începutul secolului al XIX-lea ca studiu al unor
probleme la limită reprezentate prin sisteme de ecuaţii cu derivate parţiale, în care
interpretarea fizică era redusă. Din acest punct de vedere ar putea fi scris un curs de Teoria
Elasticităţii în stilul Mecanicii Analitice a lui Lagrange, în care să nu fie necesare reprezentări
grafice. Dacă se foloseşte şi o formulare matematică cu o simbolistică ermetică, un astfel de
curs ar fi descifrat de un număr restrâns de studenţi cu o pregătire matematică foarte bună.
Totuşi, Teoria Elasticităţii este o ramură a Mecanicii şi nicidecum o teorie matematică bazată
pe axiome şi teoreme, iar modelele matematice obţinute sunt destinate rezolvării unor
probleme practice inginereşti.
Există situaţii în care nu se pot obţine soluţii exacte ale sistemului de ecuaţii cu
derivate parţiale care guvernează problema abordată şi pentru orice condiţii la limită. În astfel
de cazuri se apelează la metode numerice de rezolvare, prezentarea acestor metode nefiind
însă un scop în sine într-un curs de Teoria Elasticităţii.
Prin urmare, în acest curs se utilizează un aparat matematic simplu, uşor de urmărit şi
ancorat în practica inginerească.
Poate ar trebui subliniată necesitatea unui astfel de curs în special în învăţământul de
construcţii. Este cunoscut faptul că elementele de construcţii se schematizează în bare, şaibe,
plăci şi blocuri. Domeniul structurilor din bare este acoperit de două discipline de sine
stătătoare, Statica Construcţiilor şi Rezistenţa Materialelor. Diafragmele, corpurile de rotaţie,
blocurile, în general mediile continue bidimensionale şi tridimensionale constituie domeniul
Teoriei Elasticităţii. În unele exemple, cursul va reda şi limitele de valabilitate ale relaţiilor de
calcul obţinute în Rezistenţa Materialelor, astfel încât Teoria Elasticităţii să poată fi privită şi
ca un fundament matematic al Rezistenţei Materialelor.

1
 1.2. MODELUL CORPULUI ELASTIC LINIAR

Obiectul Teoriei Elasticităţii poate avea următoarea formulare generală:

,,Determinarea forţelor interioare şi a deplasărilor ca funcţii de coordonatele punctului şi de
timp pentru un corp cu o configuraţie geometrică cunoscută, alcătuit dintr-un material cu
proprietăţi fizico-mecanice cunoscute, supus unor acţiuni exterioare definite (forţe, legături,
variaţii de temperatură etc.)".
Particularizând această formulare generală prin alegerea unui model de comportare a
materialului la acţiuni exterioare şi prin introducerea unor ipoteze simplificatoare, se pot
studia matematic diferite categorii de medii deformabile.
În Mecanica solidului rigid, corpurile se consideră în echilibru static sau în mişcare, în
funcţie de natura acţiunii şi de legăturile geometrice, şi indeformabile (distanţele dintre
punctele materiale şi unghiurile dintre elementele liniare nu se modifică).
În Teoria Elasticităţii, corpurile se consideră în echilibru şi deformabile sub acţiunea
forţelor exterioare. Întrucât distanţele dintre puncte şi unghiurile dintre drepte se modifică,
forma corpurilor se schimbă şi apar forţe interioare. Configuraţia deformată şi forţele
interioare se stabilesc pe baza unui model matematic care descrie relaţiile dintre tensiuni,
deformaţii specifice şi deplasări. Acestea depind de proprietăţile materialului din care sunt
alcătuite corpurile. Legătura dintre deformaţiile specifice şi tensiuni trebuie deci sa aibă o
bază fizică, experimentală. Practic, această legătură delimitează diferitele discipline din
Mecanica mediilor deformabile. În Teoria Elasticităţii se consideră o legătură biunivocă între
tensiuni şi deformaţii specifice, liniară şi omogenă. Pentru stări monoaxiale de tensiune,
această legătură este exprimată prin legea simplă a lui Hooke,   E , iar în cazul unei stări
complete de tensiune şi de deformaţie, prin legea generalizata a lui Hooke (vezi capitolul 4).
Aceste legi fizice (mai corect, mecanice) poartă numele generic de legi constitutive.
Modelul corpului elastic liniar adoptat în Teoria Elasticităţii presupune
proporţionalitate între tensiuni şi deformaţii, după o lege identică la încărcare şi descărcare.
Deoarece la descărcare nu apar deformaţii remanente, deformaţiile elastice sunt reversibile.

1.3. IPOTEZE

Crearea unui model exhaustiv al materiei din care este alcătuit un corp ar putea
permite construirea unei discipline pe baze axiomatice. O astfel de formulare cunoscută în
mecanică sub numele de ,,a şasea problemă a lui Hilbert” e încă departe de a fi rezolvată
chiar şi pentru cazuri particulare.
În construirea unei teorii mecanice [18], conform C. Truesdell şi R. Toupin trebuie
respectate unele principii generale, cum ar fi:
 compatibilitate cu ecuaţiile de conservare (a masei, a momentelor, a energiei);
 invarianţă în raport cu alegerea coordonatelor;
 izotropie sau anizotropie;
 formulare corectă care să conducă la teoreme de existenţă, unicitate şi continuitate
în raport cu datele problemei;
 invarianţă dimensională;
 independenţă materială (comportarea materialului independent de observator);
 echiprezenţa tuturor mărimilor care caracterizează fenomenul.
Principiile enunţate mai sus se referă la o categorie mult mai largă de corpuri care
depăşeşte cadrul Teoriei Elasticităţii. Pentru reducerea cadrului analizat se introduc ipoteze
care caracterizează modelul corpului elastic, continuu şi deformabil. Acestea pot fi grupate în
două categorii, şi anume: ipoteze fundamentale şi ipoteze simplificatoare [18].

2
 1.3.1. Ipoteze fundamentale

Se pot considera cinci ipoteze generale, după cum urmează:

a) ipoteza spaţiului – timp newtonian
Se admite un spaţiu tridimensional (euclidian), în care timpul este independent de
coordonatele spaţiale şi în care sunt valabile legile lui Newton. Prin această ipoteză, Mecanica
mediilor continue deformabile se încadrează în Mecanica clasică.
b) ipoteza mediului continuu
Această ipoteză presupune că orice domeniu elementar conţine materie. Nu se acceptă
dislocări şi, în consecinţă, toate mărimile care definesc comportarea unui corp depind de
coordonatele punctelor din domeniul ocupat de corp şi nu de poziţia particulelor componente.
Ipoteza se extinde şi pentru corpuri eterogene cum ar fi cele din beton, care este un material
compus din particule cu proprietăţi diferite (ciment şi agregat), cu condiţia ca dimensiunile
corpurilor să fie mult mai mari în raport cu dimensiunile componentelor.
c) ipoteza rigidizării părţilor (sau ipoteza solidificării, cum este cunoscută în
Mecanica clasică). În baza acestei ipoteze, un corp se consideră în echilibru dacă şi numai
dacă forţele care acţionează pe fiecare parte desprinsă din corp formează un sistem în
echilibru. Această ipoteză permite separarea ipotetică a unui corp în două părţi (metoda
secţiunilor). Acţiunile reciproce pe cele două feţe ale secţiunii practicate se exprimă la nivel
de punct material prin sisteme de forţe aflate în echilibru cu forţele asociate fiecărei părţi
rezultate prin secţionare. Deoarece fiecare parte izolată din corp poate fi de orice mărime, se
pot formula relaţii diferenţiale de echilibru în orice punct al corpului.
d) ipoteza dependenţei locale
Conform acestei ipoteze, tensiunile sunt funcţii de poziţie, deformaţie, temperatură
etc., dar nu depind explicit de gradientul acestor mărimi. Prin această ipoteză se stabileşte o
legătură punctuală, locală, între mărimile statice şi geometrice. Forţele interioare rezultă a fi
forţe de coeziune intermoleculare.
e) ipoteza elasticităţii ideale
Această ipoteză exprimă însăşi legătura biunivocă între tensiuni şi deformaţii specifice
şi caracterul reversibil al deformaţiilor (un corp revine la forma iniţială după încetarea
acţiunilor care l-au deformat).
Ipotezele enunţate corespund oricărui mediu continuu şi deformabil.

1.3.2. Ipoteze simplificatoare

Pentru a reduce dificultăţile matematice de abordare a corpurilor deformabile, la

ipotezele generale enunţate mai sus se pot adăuga cinci ipoteze simplificatoare:
a) ipoteza hiperelasticităţii, prin care lucrul mecanic necesar deformării corpului
depinde numai de starea iniţială şi de cea finală a corpului.
b) ipoteza liniarităţii geometrice (sau ipoteza micilor deformaţii), prin care
deformaţiile specifice sunt expresii diferenţiale liniare ale deplasărilor.
c) ipoteza liniarităţii fizice, prin care relaţiile biunivoce dintre tensiuni şi deformaţii
specifice sunt liniare (fig. 1.1, a). Ipoteza elasticităţii ideale prin care la descărcare
deformaţiile sunt reversibile poate indica şi cazul unui material elastic neliniar (fig. 1.1, b).
d) ipoteza izotropiei, prin care proprietăţile fizico-mecanice ale materialului sunt
identice pe orice direcţie în jurul unui punct.
e) ipoteza omogenităţii, prin care se consideră că proprietăţile fizico-mecanice ale
materialului nu se modifică în interiorul corpului de la un punct la altul. Prin urmare structura
internă a corpului este identică în toată masa acestuia.

3
  

1
 
Material elastic liniar Material elastic neliniar
a b
Fig. 1.1

f) ipoteza stării naturale nule, prin care starea de tensiune şi de deformaţie în stare
naturală nesolicitată este nulă în orice punct. Ca urmare a acestei ipoteze se neglijează
tensiunile şi deformaţiile remanente rezultate din procesul de realizare a corpului respectiv.
De exemplu, produsele laminate conţin tensiuni şi deformaţii remanente datorate deformărilor
plastice care stau la baza realizării lor. Întrucât procesele complexe care induc astfel de stări
nu pot fi modelate, este practic imposibilă evaluarea tensiunilor şi deformaţiilor remanente
existente în masa corpului respectiv.
Ansamblul ipotezelor enunţate la acest punct serveşte la formularea Teoriei
Elasticităţii liniare a corpurilor izotrope şi omogene, în care problemele de mecanică se reduc
la rezolvarea unui sistem de ecuaţii cu derivate parţiale, liniare şi cu coeficienţi constanţi.
Dacă se renunţă la una din ipotezele simplificatoare (a) – (e) se poate obţine teoria
elasticităţii neliniare, teoria corpurilor anizotrope, teoria corpurilor neomogene etc.

4
 2.

STAREA SPAŢIALĂ DE TENSIUNE

Modelul mediului continuu consideră masa corpului distribuită continuu în volumul

ocupat. Masa elementară, asociată unui volum elementar, este

dm   dV

în care densitatea  este funcţie continuă de coordonatele x, y, z şi de timpul t. Pentru un corp

fixat cu un număr suficient de legături astfel încât să nu fie posibile deplasări de ansamblu de
corp rigid, trebuie satisfăcute ecuaţiile de echilibru la orice moment de timp t. Condiţiile de
echilibru între forţele exterioare, forţele de legătură, greutatea proprie şi forţele de inerţie
trebuie asigurate atât la nivel global, cât şi la nivel de volum elementar. Asupra unui volum
elementar izolat dintr-un corp ce suferă deformaţii produse de acţiunile exterioare vor acţiona
forţe datorate greutăţii proprii  dV , forţe de inerţie şi forţe interioare de legătură.

2.1. TENSIUNE TOTALĂ. TENSIUNI. TENSORUL TENSIUNILOR

Fie un corp în echilibru sub acţiunea forţelor exterioare (fig. 2.1, a). Secţionând corpul
cu un plan S se obţin două corpuri, C1 şi C2. Echilibrul celor două corpuri rezultate prin
secţionare este asigurat de forţele interioare de legătură care se dezvoltă pe cele două feţe ale
secţiunii S ca urmare a deformării corpului supus acţiunii forţelor exterioare (fig. 2.1, b).
Forţele interioare de legătură exprimă efectele reciproce ale forţelor exterioare care acţionează
pe cele două corpuri, au semnificaţia unor forţe de coeziune şi sunt egale şi de sens contrar,
respectând principiul acţiunii şi reacţiunii din mecanica clasică. Metoda aparţine lui Cauchy şi
poartă numele de metoda secţiunilor imaginare.

S S2
S1 F C2
C2
F

C1 C1

a b

Fig. 2.1

5
 x

y 
  dA
A dA p
z
F p 

d F = p dA

a b

Fig. 2.2

Fie o suprafaţă finită A conţinută în planul de secţionare S şi forţa interioară de

legătură F (fig. 2.2, a). Se defineşte tensiunea totală p (sau efortul unitar total) într-un
punct cu relaţia
F dF
p  lim  (2.1)
A0 A dA

Notând cu  M rezultanta moment a forţelor interioare de legătură ce acţionează pe

suprafaţa ΔA, se consideră

M
lim 0 (2.2)
A0 A

În consecinţă, la nivel de punct material pe o suprafaţă elementară dA , tensiunea

totală p se consideră constantă ca intensitate şi direcţie. În fig. 2.2, b se arată rezultanta
tensiunilor pe o suprafaţă elementară

dF  p dA (2.3)

Aceasta este o forţă elementară şi se poate utiliza în relaţiile de echilibru, spre

deosebire de tensiuni, care exprimă intensitatea forţelor elementare pe o suprafaţă elementară
şi nu se pot utiliza direct în exprimarea ecuaţiilor de echilibru.
Tensiunea totală (noţiunea aparţine lui Cauchy) este o mărime vectorială de
dimensiune [F/L2] şi depinde de poziţia punctului şi de orientarea normalei la suprafaţa
elementară dA . Pentru o altă secţiune prin acelaşi punct, dar cu altă orientare, se va obţine o
tensiune totală caracterizată prin intensitate şi direcţie diferite.
În general, tensiunea totală p nu are aceeaşi direcţie cu normala  şi se poate
descompune în două componente, o componentă  în direcţia normalei, denumită tensiune
normală şi o componentă  în planul suprafeţei elementare dA , denumită tensiune
tangenţială. Descompunerea în cele două componente se face după aceleaşi reguli ca şi
descompunerea vectorilor pe două direcţii ortogonale.

p    (2.4)

6
 z

i y
j xz xz
x

dA
p  xy dA  xy
x
(S)
 x
Fig. 2.3

De regulă, tensiunea totală într-un punct M se descompune în trei componente

ortogonale între ele. De exemplu, pe o suprafaţă elementară dA a cărei normală exterioară
este paralelă cu axa x rezultă o componentă  x în direcţia normalei şi două componente
tangenţiale,  xy şi  xz , în planul suprafeţei elementare şi ortogonale între ele (    xy   xz )
(fig. 2.3). Se poate scrie:

p   x i   xy j   xz k (2.5)

Intensitatea tensiunii totale se obţine cu relaţia:

p   x2   xy
2
  xz
2
  x2   2 (2.6)

Pentru tensiunile tangenţiale s-a adoptat notaţia Karmann, cu doi indici. Primul indice
indică axa normală la suprafaţă, iar cel de-al doilea indice indică axa cu care tensiunea este
paralelă. În cazul unei suprafaţe plane de secţionare S, normala oricărei suprafeţe elementare
dA este paralelă cu normala suprafeţei S. În fig. 2.3 se prezintă cazul în care normala la
suprafaţă este paralelă cu axa x a sistemului triortogonal drept Oxyz în care se reperează
corpul. Pentru tensiunea normală se adoptă notaţia cu un singur indice (  xx   x ), deoarece
nu există confuzie de interpretare. Semnul tensiunii normale este asociat unei semnificaţii
fizice, şi anume semnul plus indică întindere, situaţie în care tensiunea normală are sensul
normalei exterioare a suprafeţei S. Întrucât semnul tensiunii tangenţiale nu poate fi asociat
unei semnificaţii fizice, se adoptă o convenţie prin care semnul este determinat de produsul
algebric dintre semnul normalei şi semnul axei cu care este paralel  . În fig. 2.4 se prezintă
câteva exemple privind semnul şi sensul tensiunilor  şi  .
Printr-un punct M se pot duce o infinitate de secţiuni. Pe fiecare secţiune se dezvoltă o
tensiune totală cu trei componente. Cunoaşterea stării de tensiune în jurul punctului M(x,y,z)
presupune determinarea tuturor tensiunilor care acţionează pe elementele de suprafaţă din acel
punct. La punctul 2.3 se va arăta că pentru cunoaşterea stării de tensiune în jurul unui punct
este necesar şi suficient să se cunoască tensiunile pe trei plane ortogonale ce trec prin punctul
M (fig. 2.5).

7
 x x
t2 z

xy   xy

t1 y
y y
 (-) x xz   (-) x
x  x 
 xz

z z

semn (  xx ) = semn ( )( ) = () () = + → întindere

semn (  xy ) = semn ( )( t1 ) = ()() = + semn (  xy ) = ()(+) = ()

a b
Fig. 2.4

y py
z x
yz Pentru fiecare punct se poate defini o
yx matrice Tσ care conţine tensiunile pe trei plane
xy M zy ortogonale. Aceasta este de mărime 3 x 3 şi are 9
xz componente
x
zx z   x  yx  zx 
 
T   xy  y  zy  (2.7)
px pz  
y  xz  yz  z 

Fig. 2.5

Matricea T este simetrică în raport cu diagonala principală, ca o consecinţă a

dualităţii tensiunilor tangenţiale:

 xy   yx  yz   zy  zx   xz

Prin urmare numai 6 componente sunt distincte. Se va vedea la punctul 2.3 că matricea
tensiunilor Tσ se supune relaţiei de transformare la rotirea axelor

T '  R T T R (2.9)

astfel încât componentele sale formează un tensor simetric de ordinul doi (32 = nouă
componente în spaţiul cu trei dimensiuni).

8
 2.2. ECUAŢIILE DIFERENŢIALE DE ECHILIBRU

Fie un volum elementar izolat în vecinătatea punctului M din corpul continuu aflat în
echilibru (fig. 2.6). Tensiunile totale care se dezvoltă pe fiecare faţă elementară se descompun
în câte trei componente care, multiplicate cu ariile feţelor elementului de volum
dV  dx dy dz , reprezintă forţele interne elementare de legătură cu restul corpului. Aceste
forţe elementare sunt în echilibru cu forţele de volum gravitaţionale şi inerţiale. Forţele
gravitaţionale sunt

 x dV  X dx dy dz ;  y dV  Y dx dy dz ;  z dV  Z dx dy dz (2.10)

în care  x  X ,  y  Y şi  z  Z sunt proiecţiile vectorului asociat greutăţii unităţii de volum

pe direcţiile axelor sistemului de referinţă Oxyz, iar    g . Forţele inerţiale se dezvoltă în
cazul solicitărilor dinamice:

 2u
 a x dV   dV  forţa de inerţie pe direcţia x
t 2
 2v
 a y dV   2 dV  forţa de inerţie pe direcţia y (2.11)
t
2w
 a z dV   2 dV  forţa de inerţie pe direcţia z
t

În relaţiile (2.11), a x , a y şi a z sunt componentele vectorului acceleraţie pe direcţiile axelor

de referinţă. Componentele deplasării, u, v şi w, depind de timp.
Tensiunile sunt funcţii de coordonatele punctului, astfel că de la o faţă la alta mărimile
acestora se modifică. De exemplu, pe faţa MABC de normală    x se dezvoltă tensiunea
normală  x   x x, y, z  . Având în vedere că de la această faţă la o faţă paralelă cu ea însăşi
se modifică doar coordonata x în x + dx, tensiunea normală pe faţa M’A’B’C’ se obţine prin
dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei  x x  dx  , din care se reţin numai primii doi termeni:

 x
 x  x  dx    x  dx
x
x z
y dx
z dy zy
zx yz
y dz
xz x
x yx x 
xy x
dx
u
forţe gravitaţionale

xz v  a z
 xz  dx w
y  y dy x
y xy  a y
xy  dx  a x
yz   x
yz  dy yx  yx dy zx  zx dz
y y z
forţe de inerţie

z  z dz 
zy z Fig. 2.6
zy  dz
z

9
 În fig. 2.6 se arată tensiunile care acţionează pe cele şase feţe ale elementului de
volum. Echilibrul elementului de volum se exprimă prin trei ecuaţii de proiecţie şi trei ecuaţii
de moment în raport cu axele de referinţă Ox, Oy, Oz:

X 0 Mx  0
Y  0 M y  0 (2.12)
Z  0 Mz  0

De exemplu, în ecuaţia de echilibru de proiecţie pe axa Ox sunt angajate numai forţele

elementare, forţele gravitaţionale şi forţele de inerţie paralele cu axa Ox (fig. 2.7).

  x    yx 
 x  dx dydz   x dydz   yx  dy dxdz   yx dxdz 
 x   y  (2.13)
    2u
  zx  zx dz dxdy   zx dxdy  Xdxdydz   2 dxdydz  0
 z  t

Simplificând cu dV  dx dy dz şi reducând termenii identici se obţine:

 x  yx  zx  2u
  X  2 (2.14)
x y z t

În cazul acţiunilor statice, când nu se dezvoltă forţe de inerţie, termenul din membrul
drept al relaţiei este nul.
Ecuaţia de echilibru de moment în raport cu o axă paralelă cu axa Ox care trece prin
centrul de greutate al volumului elementar angajează forţele elementare din fig. 2.8.

dy   yz  dy   zy  dz dz
 yz dxdz   yz  dy dxdz   zy  dz dxdy   zy dxdy  0 (2.15)
2  y  2  z  2 2

x
dx dydz
y
dx
z zx dx dy
dy forţa gravitaţională
pe direcţia x
dz u
yx dx dz
x dydz x
x  dx dydz
x

 2u
  dxdydz
 zx  zx dz dx dy t 2
yx  yx dy dx dz z forţa de inerţie
y
pe direcţia x
Fig. 2.7

10
 x
y
zy dx dy dx
z dy
yz dx dz
 x
dz

yz zy
yz  dy dx dz zy  dz dx dy
y z

Fig. 2.8

Eliminând în ecuaţia (2.15) infiniţii mici de ordinul patru se obţine

 yz dxdydz   zy dxdydz  0

şi apoi simplificând cu dxdydz, rezultă

 yz   zy (2.16)

În mod similar, celelalte două ecuaţii de echilibru de moment în raport cu axe paralele
cu axele de referinţă Oy şi Oz conduc la

 zx   xz  xy   yx (2.17)

În baza relaţiilor (2.16) şi (2.17), care exprimă principiul dualităţii tensiunilor

tangenţiale, numărul celor nouă necunoscute tensiuni  x ,  xy ,  xz ,  y ,  yx ,  yz ,  z ,  zx ,
 zy se reduce la şase funcţii continue de coordonatele punctului x, y, z,

 x   x  x, y , z   xy   xy  x, y, z 

 y   y  x, y , z   yz   yz x, y, z  (2.18)

 z   z  x, y , z   zx   zx x, y, z 

pentru care sunt disponibile numai trei ecuaţii diferenţiale de echilibru:

  x  yx  zx  2u
 x    X  
y z t 2

  xy  y  zy  2v
   Y   2 (2.19)
 x y z t

 xz    2
w
 x  yz
 z
 Z  
 y z t 2

11
 Deoarece numărul necunoscutelor depăşeşte numărul ecuaţiilor de echilibru, problema
este static nedeterminată. Pentru a determina funcţiile tensiunilor din relaţiile (2.18) sunt
necesare relaţii suplimentare, care se obţin din studiul deformaţiilor şi prin considerarea unor
relaţii de legătură între proprietăţile fizico-mecanice ale corpului elastic, tensiuni şi deformaţii
specifice.
La integrarea ecuaţiilor diferenţiale (2.19) rezultă constante de integrare care se
determină din condiţia respectării echilibrului în vecinătatea frontierei corpului.

2.3. VARIAŢIA TENSIUNILOR ÎN JURUL UNUI PUNCT

Starea de tensiune în jurul unui punct O este definită de componentele tensiunilor

totale pe trei plane ortogonale din acel punct (fig. 2.9). Se izolează dintr-un corp în echilibru
un tetraedru elementar OABC care, în baza ipotezei fundamentale (c) de la capitolul 1, este în
echilibru. Astfel, pe planul înclinat care trece prin punctul respectiv, tensiunile se obţin din
condiţia de echilibru a tetraedrului elementar. Pe cele trei feţe elementare ortogonale
acţionează tensiunile totale p x , p y , p z , ale căror componente formează tensorul de tensiune:

  x  yx  zx 
 

T ( x , y , z )  p x py 
p z   xy  y  zy  (2.20)
 
 xz  yz  z 

z z z
zy x

zy zx
y x
zx yz y
yx
xz xz
yz dz y x xy p
yx x
y xy x
p
y
 (l , m, n)
dx dy p
z

z
x

dA
y 



p 

Fig. 2.9

12
 Pe faţa înclinată de normală  (l , m, n) se dezvoltă tensiunea totală p de componente
px , py , pz . Vectorul tensiunii totale este

p  px i  py j  pz k (2.21)

iar versorul normalei este

  l i  m j  nk (2.22)

în care i, j , k sunt versorii axelor Ox, Oy şi, respectiv, Oz.

Feţele tetraedrului elementar au ariile:

AOBC = dAx = l dA

AABC = dA şi AOAC = dAy = m dA (2.23)

AOAB = dAz = n dA

Ecuaţiile de echilibru de proiecţie pe axele Ox, Oy şi Oz între forţele elementare care

acţionează pe cele patru feţe ale tetraedrului elementar din fig. 2.9 sunt:

( X  0) px dA   x dAx   yx dAy   zx dAz  0

( Y  0 ) py dA   xy dAx   y dAy   zy dAz  0 (2.24)

(Z  0 ) pz dA   xz dAx   yz dAy   z dAz  0

Împărţind cu dA, relaţiile de mai sus devin:

px   x l   yx m   zx n

py   xy l   y m   zy n (2.25)

pz   xz l   yz m   z n

Sub formă matriceală, se poate scrie


p  px py pz  T
 T ν (2.26)

în care ν  l m n T conţine componentele versorului normalei exterioare la supraţata ABC.

Relaţiile de echilibru (2.25) sau (2.26) se pot folosi şi la exprimarea condiţiilor de
margine in tensiuni. În acest caz, px , py , pz sunt componentele încărcărilor exterioare, iar
Tσ este tensorul tensiunilor în puncte din vecinătatea suprafeţei încărcate.

13
 Vectorul tensiune totală p se poate descompune în două componente:  , pe
direcţia normalei  la suprafaţa înclinată ABC şi  , în planul suprafeţei elementare ABC.
Intensităţile celor două componente se pot exprima în funcţie de componentele tensorului de
tensiuni. Tensiunea normală   rezultă din produsul scalar dintre vectorul tensiune totală p
şi versorul normalei exterioare la suprafaţa, 

  p   px l  py m  pz n (2.27)

Ţinând seama de relaţiile (2.21) şi (2.25) rezultă

    x l 2   y m 2   z n 2  2( xy lm   yz mn   zx nl ) (2.28)

Intensitatea tensiunii normale se poate scrie matriceal sub forma:

    T p (2.29)

sau, exprimând p cu relaţia (2.26),

    T T  (2.30)

Componenta tangenţială  se obţine din relaţia

p2   2  2 (2.31)

în care intensitatea vectorului tensiunii totale este

p2  p2x  p2y  p2z (2.32)

Cu   din relaţia (2.28) rezultă

  p2   2 (2.33)

În fig. 2.10 se consideră două direcţii ortogonale  şi  conţinute în planul ABC,

având cosinuşii directori l ' , m' , n' şi, respectiv, l ' ' , m' ' , n' ' faţă de sistemul de axe Oxyz.
Componentele tangenţiale  şi  ale tensiunii totale p se pot exprima prin
produsele scalare dintre vectorul tensiunii totale şi versorii axelor corespunzatoare:

 x  yx  zx   l 
  
  p  ξ   p   T   l ' m' n'  xy  y  zy  m
T T
(2.34)
 xz  yz  z   n 
 

14
  x  yx  zx   l 
  
  p    p   T   l" m" n"  xy  y  yz  m
T T
(2.35)
 xz  yz  z   n 
 

Relaţii similare se obţin pentru alte două plane ortogonale formând un sistem
triortogonal cu planul de normală  .
Ca urmare, pentru un sistem de axe Ox1y1z1 rotit faţă de sistemul iniţial de axe Oxyz,
cu orientările axelor definite de matricea de rotaţie

 l1 l2 l3 
R  m1 m2 m3  (2.36)
 n1 n2 n3 

şi în baza relaţiilor (2.30), (2.34) si (2.35), tensorul de tensiune va fi

T ( x1 , y1 , z1 )  R T T ( x , y , z ) R (2.37)

Prin dezvoltarea produselor matriceale se obţin toate componentele tensiunilor în noul

sistem de axe,  x1 ,  y1 , z1 , x1 y1 , y1z1 şi  z1x1 .
x


y 
 2  2 
2

 


p

z

Fig. 2.10

2.4. TENSIUNI PRINCIPALE. DIRECŢII PRINCIPALE DE TENSIUNE

Pentru diferite orientări ale suprafaţei elementare care conţine punctul M, tensiunea
totală îşi modifică mărimea şi direcţia. Se pot determina trei direcţii ortogonale, numite axe
principale de tensiune, pentru care tensiunile tangenţiale din suprafaţele elementare asociate
sunt nule. Tensiunile normale, denumite tensiuni principale, sunt chiar tensiunile totale care,
în această situaţie, au orientarea direcţiilor principale de tensiune (fig. 2.11, a).
Înlocuind componentele vectorului tensiunii totale p (fig. 2.11, b)

px   l py   m pz   n

15
în sistemul ecuaţiilor de echilibru (2.25) se obţine

( x   )l   yx m   zx n  0

 xy l  ( y   )m   zy n  0 (2.38)
 l   m  (   )n  0
 xz yz z

z
M x x

y

y x y p
x
   
p 
plan principal  (l , m, n) y

de tensiune (  = 0) direcţie principală p
z
2 de tensiune
z vectorul tensiunii z
2
normale principale

1
3
1

3
a b

Fig. 2.11

Sub formă matriceală, sistemul de ecuaţii (2.38) se scrie

(T   I )  0 (2.38’)
1 0 0
în care I  0 1 0 este matricea unitate.
 
0 0 1

Deoarece între cosinuşii directori există relaţia

l 2  m2  n2  1 (2.39)

sistemul de ecuaţii (2.38) sau (2.38’) nu poate admite soluţia banală pentru cosinuşii directori
l, m, n consideraţi ca necunoscute. Condiţia de compatibilitate este:

x   yx  zx
 xy  y   zy  0 sau det T   I   0 (2.40)
 xz  yz z 

16
Dezvoltând condiţia (2.40) se obţine o ecuaţie de gradul trei în 

 3  I1 2  I 2  I 3  0 (2.41)

cu rădăcinile  1 ,  2 şi  3 , toate reale. Se va considera că acestea se găsesc în relaţia

algebrică
1   2   3

Rădăcinile ecuaţiei (2.41) sunt tensiunile normale principale. Tensorul tensiunilor în noul
sistem de axe definit de direcţiile principale de tensiune 1(l1 , m1 , n1 ) , 2(l2 , m2 , n2 ) şi
3(l3 , m3 , n3 ) este diagonal

1 0 0 
 
T (1, 2 , 3 )   0 2 0  (2.42)
0 0  
 3

Coeficienţii ecuaţiei de gradul trei sunt

I1   x   y   z

 y  zy  x  zx  x  yx
I2      x y   y z   z x  ( xy
2
  yz
2
  zx
2
) (2.43)
 yz  z  xz  z  xy  y

I 3  det T 

I1 , I 2 şi I 3 sunt invarianţi la rotirea sistemului de axe.

Conform relaţiilor dintre rădăcini şi coeficienţi se pot scrie invarianţii stării de
tensiune în funcţie de tensiunile normale principale:

I1   1   2   3

I 2   1 2   2 3   3 1 (2.44)

I 3   1 2 3

Cosinuşii directori care definesc direcţiile principale de tensiune se obţin din relaţiile
(2.38) în care  se înlocuieşte succesiv cu  i (i = 1, 2, 3). Se reţin două ecuaţii, care
împreună cu condiţia (2.39) formează un sistem de trei ecuaţii algebrice cu necunoscutele
li , mi , ni (i = 1, 2, 3). De exemplu, cosinuşii directori pentru direcţia 1 sunt soluţiile
sistemului de ecuaţii:
( x   1 )l1   yx m1   zx n1  0

 xy l1  ( y   1 )m1   zy n1  0 (2.45)
l 2  m 2  n 2  1
1 1 1

17
Deoarece direcţiile principale de tensiune sunt ortogonale, se poate scrie:

 1  2  0 l1l2  m1m2  n1n2  0

 2  3  0 l2 l3  m2 m3  n2 n3  0 (2.46)
 3  1  0 l3l1  m3 m1  n3 n1  0

2.5. TENSIUNI TANGENŢIALE MAXIME

Direcţiile principale de tensiune corespund tensiunilor normale principale şi depind de

valorile extreme ale componentelor normale asociate tensiunii totale. Este utilă cunoaşterea
planelor în care componentele tangenţiale ale tensiunii totale au valori extreme. Pentru
determinarea acestora într-un mod mai comod, se aleg ca axe de referinţă direcţiile principale
de tensiune şi se izolează un tetraedru elementar ale cărui feţe ortogonale sunt planele
principale de tensiune. Tensiunea totală p pe faţa înclinată ABC se descompune în
componentele  şi  (fig. 2.12).
3 3
1 1

2 2

2 1  2 1 p
1

 p
2

p  p
3 p
3 3

Fig. 2.12

Ecuaţiile de echilibru (2.25), în care tensiunile tangenţiale sunt nule, devin:

p 1   1 l p 2   2 m p 3   3 n (2.47)

Vectorul tensiunii totale, p  p 1 i  p 2 j  p 3 k , are intensitatea p care se

determină cu relaţia

p2  p21  p22  p23   12 l 2   22 m 2   32 n 2 (2.48)

sau, în raport cu cele două componente   şi  ,

p2   2   2 (2.49)

în care

   p    1l 2   2 m 2   3 n 2 (2.50)

18
Din relaţia (2.49) se obţine

2  p2   2 =  1 l 2   2 m 2   3 n 2  ( 1 l 2   2 m 2   3 n 2 ) 2 (2.51)

Valorile maxime pentru  depind de parametrii directori l, m şi n. Din relaţia (2.39)

se obţine n 2  1  l 2  m 2 şi relaţia (2.51) devine:

2  ( 12   32 )l 2  ( 22   32 )m 2   32  [( 1   3 )l 2  ( 2   3 )m 2   3 ]2 (2.52)

Valorile extreme pentru  se obţin din condiţiile

2  2 
 2   0 şi  2   0 (2.53)
l l m m

În ecuaţiile (2.53)   0 este o soluţie străină, indicând de fapt o direcţie principală de

tensiune normală la planul ABC. Dezvoltând, se obţine:

 2

l
 
 2l ( 1   3 ) ( 1   3 )  2[( 1   3 )l 2  ( 2   3 )m 2   3 ]  0
 2 (2.54)
 
3 
   2m(   ) (   )  2[(   )l 2  (   )m 2   ]  0
 m 2 2 3 1 3 2 3 3 
În cazul general  1   2   3 , ceea ce permite simplificarea relaţiilor (2.54) cu 2( 1   3 ) ,
respectiv cu 2( 2   3 ) . Sistemul (2.54) devine

 l [( 1   3 )  2( 1   3 ) l 2  2( 2   3 ) m 2 ]  0

 (2.55)
m [( 2   3 )  2( 1   3 ) l  2( 2   3 ) m ]  0
2 2

Se obţin următoarele soluţii:

a) l = 0 şi m = 0, soluţie străină deoarece conduce la n = 1, care corespunde situaţiei în

care normala  coincide cu direcţia principală de tensiune 3
b) dacă l  0 şi m  0 rezultă

 ( 1   3 )  2( 1   3 ) l 2  2( 2   3 ) m 2  0
 (2.56)
( 2   3 )  2( 1   3 ) l  2( 2   3 ) m  0
2 2

Prin scăderea ecuaţiilor (2.56) se obţine  1   2 , soluţie străină deoarece s-a presupus cazul
general în care  1   2   3
c) se poate considera l = 0 şi m  0 . Din a doua ecuaţie din (2.55) se obţine

1 1 1
m2   m n l=0 (2.57)
2 2 2

19
 (
 0,
1
2
,
1
2
) 3
2 2
1 1
' O O

' 3
45°
2 '
2 2
' ' ' 2
'

3 '
3 3

3
(
 0,
1 1
,
2 2
)
Fig. 2.13

Planul cu normala definită de cosinuşii directori de mai sus conţine direcţia principală
1 şi este bisector planelor principale de tensiune cu normalele 2 şi 3 (fig. 2.13).
Valoarea lui  se obţine înlocuind în relaţia (2.52) cosinuşii directori din relaţia (2.57):

2 2
 22   32  (   3 )    3 
2    32   2   32    2 
2  2   2 

cu
 2  3
 '  (2.58)
2

Din relaţia (2.50) se obţine tensiunea normală

2 3
 '
2

Sensul tensiunii tangenţiale  ' rezultă din echilibrul tetraedrului elementar. În fig. 2.13
este precizat sensul lui  pentru  2  0 şi  3  0 .
d) se consideră m = 0 şi l  0 . Din prima ecuaţie (2.55) se obţine

1 1
l n şi m=0 (2.59)
2 2

Acestei soluţii îi corespund două perechi de câte două plane ortogonale care conţin direcţia 2
şi sunt bisectoare planelor principale cu normalele 1 şi 3 (fig. 2.14).
Tensiunea tangenţială rezultă:

1   3
 "  (2.60)
2

iar tensiunea normală va fi

1   3
 " (2.60’)
2

20
 (
 
1
2
, 0, 
1
2
) 3
'' 1 1

1 1
''  '' 3
2 45°  ''  '' 2 1
1  ''
45° ''

3 3 3
''
3
  ( 1
2
, 0, 
1
2
)

Fig. 2.14

e) dacă se elimină l 2  1  m 2  n 2 în relaţia (2.52) şi se urmează procedura de mai sus,

se obţine o a treia soluţie

1 1
l m şi n=0 (2.61)
2 2

căreia îi corespund două perechi de plane perpendiculare care conţin direcţia principală 3 şi
sunt bisectoare planelor principale având ca normale direcţiile 1 şi 2 (fig. 2.15). Tensiunile
tangenţiale şi normale în aceste plane vor fi

1   2 1   2
 "'    "'  (2.62)
2 2

Pentru cazul general în care  1   2   3 , valoarea maximă absolută pentru τ este

1   3
 max   "  (2.63)
2

2 2
1 1

''' 1 '''
''' 2 2
2 1
''' '''
1  ( 12 , 12 , 0)
(
 
1 1
,
2 2
,0 ) 3 ''' 3
2
1
'''
'''

Fig. 2.15

21
 2.6. TENSIUNI OCTAEDRICE

3 Tensiunile  şi  care se dezvoltă în

1 plane a căror normală exterioară 
2 este egal înclinată faţă de axele
definite de direcţiile principale de
tensiune se numesc tensiuni
2 1 oct octaedrice şi se notează cu  oct ,
respectiv  oct . Normala la planele
oct
octaedrice, denumită şi trisectoare,
poct  ( 13 , 13 , 13 ) are cosinuşii directori
3 1
lmn (2.64)
3
Fig. 2.16

Prin înlocuirea acestora în relaţia (2.50) se obţine

1   2   3 I1
 oct     mediu (2.65)
3 3

Din relaţia (2.51) se obţine

 oct  poct
2
  oct
2
(2.66)

în care, conform relaţiei (2.48),

2  12   22   32
poct  (2.67)
3

Rezultă prin înlocuire:

2
 12   22   32   1   2   3  2
 oct      12   22   32  ( 1 2   2 3   3 1 )
3  3  3
(2.68)
sau
1 2 ,2
 oct  ( 1   2 ) 2  ( 2   3 ) 2  ( 3   1 ) 2     ,, 2   ,,, 2 (2.68’)
3 3

În funcţie de invarianţii stării de tensiune,  oct se scrie

2 2
 oct  I 1  3I 2 (2.69)
3

Deoarece invarianţii stării de tensiune nu depind de sistemul de axe ales, în relaţia (2.69) nu
este necesar calculul tensiunilor normale principale.

22
 2.7. TENSOR SFERIC. TENSOR DEVIATOR

Tensorul stării de tensiune într-un punct se poate descompune în doi tensori şi anume:

T  S  D (2.70)

S este tensorul sferic şi corespunde unei stări de tensiune izotrope. Aceasta este
reprezentată prin tensiuni normale egale în trei direcţii ortogonale.

 0 0 0
  I  x   y   z 1   2   3
S   0  0 0  cu  0  1   (2.71)
 0  3 3 3
 0 0 

D se numeşte tensor deviator şi are următoarea structură:

 pentru un sistem de axe oarecare

 x   0  yx  zx   sx s yx s zx 
   
D ( x , y , z )  T ( x , y , z )  S    xy  y  0  zy  sau D ( x , y , z )   s xy sy s zy 

  xz  yz  z   0  s
 xz s yz s z 
(2.72)
 pentru un sistem de axe principale de tensiune

 1   0 0 0   s1 0 0
   
D  T (1, 2 ,3)  S   0  2  0 0  sau D (1, 2 , 3)   0 s2 0
(1, 2 , 3 )
 0 0  3   0  0 0 s3 
 
(2.73)
Primul invariant al stării de tensiune corespunzător tensorului deviator este nul

J1  s x  s y  s z   x   y   z  3 0  0 (2.74)

Ca urmare, tensiunile normale principale ale tensorului deviator sunt rădăcinile

ecuaţiei caracteristice

s3  J 2s  J3  0 (2.75)

Această ecuaţie se obţine din relaţia (2.41) în care s-a făcut substituţia

I1
  s (2.76)
3

Invarianţii al doilea şi al treilea ai tensorului deviator depind de invarianţii I1 , I 2 şi I 3

ai tensorului de tensiune şi au următoarele expresii:

23
 I12
J2   I 2   ( s1s2  s2 s3  s3 s1 )
3
2I 3 I I
J 3  1  1 2  I 3  s1s 2 s3 (2.77)
27 3

Direcţiile principale de tensiune asociate tensorului deviator D corespund direcţiilor

principale ale tensorului tensiunilor T .

2.8. REPREZENTĂRI GRAFICE ALE VARIAŢIEI STĂRII DE TENSIUNE ÎN

JURUL UNUI PUNCT

Reprezentările grafice ale variaţiei stării de tensiune în jurul unui punct pot fi
bidimensionale sau tridimensionale. În spaţiul cu trei dimensiuni se utilizează elipsoidul
tensiunilor (elipsoidul lui Lamé) şi reprezentarea Haigh - Westergaard. În planul    ,
variaţia stării de tensiune în jurul unui punct se reprezintă prin intermediul cercurilor lui
Mohr.
2.8.1. Elipsoidul tensiunilor (elipsoidul lui Lamé)  
 
Într-un punct M se consideră sistemul de axe format chiar de direcţiile principale de
tensiune din acel punct. Componentele tensiunii totale pe o faţă de normală  (l , m, n) sunt:

px   1 l  
py   2 m (2.78)
pz   3 n

Înlocuind cosinuşii directori ai normalei  obţinuţi din relatiile (2.78) în relaţia (2.39),
rezultă ecuaţia unui elipsoid ale cărui semiaxe au mărimile tensiunilor normale principale
 1 ,  2 şi  3 :
p2x p2y p2z
  1 (2.79)
 12  22  32

Suprafaţa elipsoidului este

p
descrisă de vârful razei vectoare p
 pentru toate orientările posibile ale
 1 normalei  la planul în care se
 dezvoltă tensiunea totală.
Deoarece nici o rază vectoare
nu poate fi mai mare decât cea mai
mare semiaxă (  1 ) şi nici mai mică
2 decât cea mai mică semiaxă (  3 ),
3 rezultă că  1 şi  3 sunt valori
extreme:
Fig. 2.17  1   max şi  3   min

24
 2.8.2. Spaţiul tensiunilor Haigh - Westergaard

În teoria plasticităţii şi în studiul criteriilor de cedare se utilizează o reprezentare

geometrică a stării de tensiune într-un punct, realizată în sistemul de axe asociat tensiunilor
normale principale  1 ,  2 şi  3 . Orice punct P de coordonate  1 ,  2 şi  3 reprezintă o
stare posibilă de tensiune (fig. 2.18, a). Două stări de tensiune pentru care normalele la
planele principale au orientări diferite, dar care au tensiuni normale principale identice, se
reprezintă prin acelaşi punct, deci reprezentarea Haigh - Westergaard nu ţine cont de
orientarea planelor care conţin punctul P.
Vectorul OP , care reprezintă tensiunea totală în punctul P, poate fi descompus în doi
vectori,   OA după direcţia primei trisectoare şi   AP într-un plan normal la aceasta.
Orice punct situat pe prima trisectoare reprezintă o stare de tensiune izotropă, componentele
 pe cele trei axe fiind egale,  1   2   3 . Orice plan perpendicular pe prima trisectoare se
va numi plan deviator, ecuaţia sa fiind

 1   2   3  3 (2.80)

Prin urmare, reprezentarea Haigh - Westergaard constă în definirea grafică a unei stări
de tensiune printr-un vector OP ale cărui componente OA şi AP sunt asociate celor doi
tensori în care se poate descompune o stare de tensiune: tensorul sferic şi tensorul deviator.
Mărimea vectorului OA se obţine prin produsul scalar:

1    2   3 I1
OA  OP   ( 1 i   2 j   3 k ) (i  j  k )  1   3 0 (2.81)
3 3 3

Componenta vectorului OP în planul deviator se obţine din

 1 1 1 
AP  OP  OA  ( 1 i   2 j   3 k )  3 0  i j k 
 3 3 3  (2.82)
 ( 1   0 )i  ( 2   0 ) j  ( 3   0 )k
1'
2
P P'

P  2 3
1 

 s 1, s 2, s 3    cos  
3
s1
120

2
A
°

j 
A

k
cos  1 1
i 
3
2' 3'
3 120°
prima trisectoare  1   2   3

a b
Fig. 2.18

25
sau, ţinând seama de relaţia (2.73), AP  s1 i  s2 j  s3 k .
Deoarece s1  s 2  s3  0 , modulul vectorului AP are expresia:

  AP  s12  s22  s32  ( s1  s2  s3 ) 2  2( s1s2  s2 s3  s3 s1 )  2 J 2 (2.83)

6
Folosind relaţiile (2.69) şi (2.77), se poate scrie  oct  J 2 şi, prin înlocuire în
3
relaţia de mai sus rezultă   3 oct .
Cei doi parametri,  şi  , nu sunt suficienţi pentru a defini starea de tensiune într-un
punct. Trebuie definită şi poziţia punctului P în planul deviator. Aceasta este dată de unghiul
 pe care vectorul AP îl face cu proiecţia axei  1 în planul deviator (fig. 2.18, b). Proiecţia
versorului i al axei  1 în planul deviator este

1
i'  (2i  j  k ) (2.84)
6

iar proiecţia vectorului AP pe direcţia  1 ' este:

1 1
AP'   cos  AP  i '  ( s1 i  s2 j  s3 k ) (2i  j  k )  (2 s1  s2  s 3 ) (2.85)
6 6

Înlocuind s 2  s3   s1 se obţine

3
 cos  s1 (2.86)
2

şi, ţinând seama de expresia lui  din relaţia (2.83) rezultă

3 s1 3 s1 3 s1
cos    (2.87)
2  2 2J2 2 J2

Se poate scrie identitatea trigonometrică

cos 3  4 cos 3   3 cos (2.88)

în care, înlocuind cos  conform relaţiei (2.87) se obţine:

3
 3 s1   
cos 3  4   3 3 s1  (2.89)
 2 J   2 J 
 2   2 
care se mai poate scrie
3 3 3
cos 3  ( s1  s1 J 2 ) (2.90)
2 J 23 / 2

26
Înlocuind J 2  ( s1s2  s2 s3  s3 s1 ) se obţine

3 3 3
cos 3  [ s1  s12 ( s 2  s3 )  s1 s 2 s3 ] (2.91)
2 J 23 / 2

Dar s1  ( s 2  s3 ) şi J 3  s1s 2 s3 . Înlocuind în relaţia precedentă rezultă

3 3 J3
cos 3  (2.92)
2 J 23 / 2

Se observă că valoarea lui cos 3 este un invariant la rotirea sistemului de axe, fiind
exprimată prin intermediul invarianţilor J 2 şi J 3 ai tensorului deviator.
Din relaţiile de mai sus rezultă că o stare de tensiune definită prin tensiunile normale
principale  1 ,  2 şi  3 poate fi exprimată prin parametrii  ,  şi  în sistemul de
coordonate Haigh - Westergaard.
În continuare se determină relaţia dintre ( 1 , 2 , 3 ) şi ( ,  , ) . Din relaţia (2.87)
rezultă
2
s1  J 2 cos (2.93)
3

Componentele s 2 şi s3 ale tensorului deviator se pot obţine în termeni de J 2 şi  într-o

manieră similară, proiectând vectorul AP pe axele  2 ' şi  3 ' din planul deviator. Conform
fig. 2.18, b aceste componente sunt:

2  2  2  2 
s2  J 2 cos    şi s3  J 2 cos   (2.93’)
3  3  3  3 


Relaţiile sunt valabile pentru  1   2   3 şi 0    . Se poate observa că expresiile
3
tensiunilor normale s1 , s2 şi s3 nu sunt altceva decât rădăcinile ecuaţiei caracteristice de
gradul trei (2.75), conform formulelor lui Cardan.
Folosind relaţiile (2.76), (2.93) si (2.93’), tensiunile normale principale se pot scrie în
funcţie de  ,  şi  , după cum urmează:

   
   
 1   0   cos     cos 
    2   2  1   2   2 
 2    0   J 2 cos         cos    (2.94)
    3   3  3  3   3 
 3  0   2      2 
cos 3    cos 3   
   

27
 2.8.3. Cercurile lui Mohr

Cercurile lui Mohr permit reprezentarea grafică bidimensională a stării de tensiune

într-un punct. Prin coordonatele sale  şi  , un punct din plan reprezintă componentele
normală şi tangenţială ale tensiunii totale p pe un plan cu orientare precizată.
Tensiunea totală şi componenta normală a acesteia într-un punct prin care trece un
plan de normală exterioară  l , m, n  se obţin cu relaţiile

p2   2  2   12 l 2   22 m 2   32 n 2
(2.95)
    1l 2   2 m 2   3 n 2

Adăugând şi relaţia (2.39) dintre cosinuşii directori ai normalei, se obţine un sistem de

trei ecuaţii în care l 2 , m 2 şi n 2 se consideră parametri variabili. Rezolvând sistemul în raport
cu aceşti parametri se obţine:

2  (    2 )(   3 )
l2 
( 1   2 )( 1   3 )
2  (    3 )(    1 )
m2  (2.96)
( 2   3 )( 2   1 )
2  (    1 )(    2 )
2
n 
( 3   1 )( 3   2 )

Considerând cazul general în care  1   2   3 rezultă:

2  (    2 )(   3 )  0
2  (    3 )(   1 )  0 (2.97)
2  (    1 )(    2 )  0

Relaţiile (2.97) se pot scrie sub forma:

2
 1  1
2    ( 2   3 )  ( 2   3 ) 2
 2  4
2
 1  1
2    ( 1   3 )  ( 1   3 ) 2 (2.98)
 2  4
2
 1  1
2    ( 1   2 )  ( 1   2 ) 2
 2  4

Expresiile (2.98) reprezintă ecuaţiile unor familii de cercuri de forma

( x  a)  y 2  R 2 .
2

Valorile admisibile pentru   şi  sunt în interiorul domeniului comun definit de

cercurile limită.

28
 1 2
2
1 3
2
2 3
2

P
R2 max   ''
 p R2 R3   '' '
R1
R1   ' O C1 C2 C3 
R3
3

2
1


Fig. 2.19

În sistemul de axe O  (fig. 2.19), cercurile limită au centrele situate pe axa O  ,

 3   3   2 

C1  2 ,0  C2  1 ,0  C3  1 ,0 
 2   2   2 
şi razele (2.99)
 2  3 1   3 1   2
R1  R2  R3 
2 2 2

Relaţiile (2.98) exprimă faptul că punctele de pe cercul limită cu centrul C1 reprezintă

stări de tensiune pe suprafeţe care conţin direcţia principală 1 (l = 0), iar punctele de pe
cercurile limită cu centrele C2 şi C3 reprezintă stări de tensiune pe suprafeţe care conţin
direcţiile principale 2 (m = 0) şi, respectiv, 3 (n = 0). Din relaţiile (2.99) se observă că razele
cercurilor sunt tensiunile tangenţiale maxime.
Pentru a obţine grafic starea de tensiune într-un punct situat pe un plan a cărui normală
diferă de direcţiile principale de tensiune din punctul respectiv, se procedează astfel: înlocuind
parametrii directori l, m şi n ai normalei  în relaţiile (2.96), se obţin ecuaţiile cercurilor

2
 1  1
   2 ( 2   3 )    4 ( 2   3 )  ( 1   2 )( 1   3 )l
2 2 2

2
 1  1
   2 ( 1   3 )    4 ( 1   3 )  ( 2   1 )( 2   3 )m
2 2 2
(2.100)
2
 1  1
   2 ( 1   2 )    4 ( 1   2 )  ( 3   1 )( 3   2 )n
2 2 2

29
 2
3
P

    1

O C1 C2 C3  2 

 p
3

1

Fig. 2.20

Intersecţia cercurilor date de relaţiile (2.100), având centrele C1, C2 şi C3 şi razele

R , R şi R ''' , corespunde stării de tensiune din punctul P pe planul de normală  (fig. 2.20).
' ''

Întrucât parametrii directori nu sunt independenţi, pentru a obţine punctul P este suficientă
intersecţia a numai două cercuri. Pătratele razelor cercurilor sunt date de fiecare membru
drept din relaţia (2.100).
Se poate demonstra că unghiurile  ,  şi  sunt unghiurile pe care normala 
le face cu direcţiile principale de tensiune (   arccos l ,   arccos m şi   arccos n ).
 

30
 3.

STAREA SPAŢIALĂ DE DEFORMAŢIE

Modelul mediului sau corpului continuu adoptat în Teoria Elasticităţii presupune

materia distribuită continuu, ceea ce înseamnă că orice punct geometric din domeniul de
analiză este şi un punct material. Situaţia unui corp care nu este supus unor acţiuni exterioare
se numeşte stare naturală. De regulă, parametrii care definesc starea de tensiune şi de
deformaţie într-un punct în această situaţie se consideră nuli (stare nulă). Un corp supus la
acţiuni exterioare, având legături geometrice care împiedică deplasarea de ansamblu ca un
corp rigid, trece din poziţia iniţială nedeformată într-o nouă configuraţie geometrică ce
reprezintă starea deformată a corpului. În ambele situaţii, corpul se află în echilibru sub
acţiunea forţelor exterioare şi a forţelor ce se dezvoltă în legături. Procesul prin care un punct
material din corpul supus acţiunilor exterioare trece dintr-o poziţie de echilibru în altă poziţie
de echilibru se numeşte deplasare. Schimbarea configuraţiei geometrice iniţiale a corpului ca
urmare a acţiunilor exterioare se numeşte deformaţie şi are drept consecinţă modificarea
distanţelor dintre puncte şi a unghiurilor dintre elementele liniare.

3.1. DEPLASĂRI

Sub acţiunea forţelor exterioare, un punct material M de coordonate x, y, z în

configuraţie nedeformată (fig. 3.1) ajunge în configuraţia deformată în poziţia M’ şi va avea
coordonatele:
x’ = x + u y’ = y + v z’ = z + w

în care u, v şi w sunt componentele vectorului deplasare MM ' raportate la sistemul fix de

coordonate Oxyz (fig. 3.1):

u = u(x,y,z) v = v(x,y,z) w = w(x,y,z)

x configuraţia initială nedeformată

y
z
configuraţia deformată

M ( x,y,z) u
v
w
M' ( x',y',z' )

Fig. 3.1

31
 În general se folosesc două formulări pentru descrierea deformaţiilor unui corp
continuu, Lagrange sau Euler. Formularea Lagrange raportează deplasarea fiecărui punct la
poziţia iniţială exprimată în raport cu un sistem de referinţă fix Oxyz. Coordonatele x, y, z ale
punctului se consideră variabile independente, în raport cu care se exprimă toate mărimile
care caracterizează deformaţiile unui corp. Formularea Euler consideră ca variabile
independente coordonatele punctului în poziţia deplasată, x1 , y1 , z1 .
În ipoteza deformaţiilor mici şi infinitezimale, termenii neliniari ai deformaţiilor
specifice se pot neglija, astfel că cele două formulări conduc la aceleaşi relaţii între
deformaţiile specifice şi derivatele componentelor deplasării. Pentru deformaţii mici dar
finite, produsele dintre derivatele componentelor deplasării nu se pot neglija. Această situaţie
aparţine abordării neliniar geometrice, caz în care cele două formulări conduc la expresii
diferite.
Conform ipotezei mediului continuu, prin care trecerea din configuraţia iniţială
nedeformată în configuraţia deformată are loc fără dislocări (fisuri sau goluri), componentele
vectorului deplasare sunt funcţii continue de coordonatele x, y, z ale punctelor din domeniul
ocupat de corp.

3.2. DEFORMAŢII SPECIFICE

Fie M şi P două puncte din interiorul unui corp, aflate la distanţa l0 unul faţă de
celălalt înainte de deformaţie. După deformarea corpului, punctele M şi P se află în poziţiile
M’ şi P’, la o distanţă l unul faţă de celălalt (fig. 3.2, a). În cazul general, l  l0 . Dacă l  l0 şi
segmentele MP şi M’P’ sunt paralele, a avut loc o deplasare de tip translaţie rigidă. Dacă
l  l0 şi MP nu este paralel cu M’P’, deformaţia este de tip roto-translaţie de rigid.
Dacă diferenţa dintre l şi l0 este suficient de mică (infinitezimală) şi deformaţia în
lungul segmentului MP este omogenă, variaţia de lungime raportată la lungimea iniţială se
numeşte deformaţie specifică liniară:
l  l0 l0
 
l0 l0

Pentru l0  1 , deformaţia specifică liniară exprimă variaţia unităţii de lungime.

Ca urmare a deformării corpului, unghiul drept dintre două segmente infinitezimale
MA şi MB ortogonale înainte de deformaţie se poate modifica (fig. 3.2, b). Variaţia unghiului
iniţial drept poartă numele de deformaţie specifică unghiulară sau lunecare specifică.

M' l
B'

P' M' A'

configuraţia configuraţia
deformată B deformată

M P 0= 2
M
l0 A
configuraţia iniţială configuraţia iniţială
nedeformată nedeformată

a b
Fig. 3.2

32
 0 u
x

y
z
M dx
dy A v
B
dz C ds
P f
w
M'
f1 A'
B'
 (l , m, n) ds '
C'
configuraţia nedeformată
P'

configuraţia deformată
Fig. 3.3

Se consideră în punctul M(x,y,z) un paralelipiped elementar ale cărui laturi au

lungimile infinitezimale dx , dy şi dz (fig. 3.3). După deformarea corpului supus acţiunilor
exterioare, punctul M se deplasează în M’(x’,y’,z’). Deplasările punctelor A, B, C aflate în
vecinătatea punctului M se obţin din componentele deplasărilor punctului M prin dezvoltare în
serie Taylor a funcţiilor care definesc componentele deplasării punctelor respective. În ipoteza
deformaţiilor infinitezimale se renunţă la termenii de ordin superior ai dezvoltării şi se reţin
numai termenii liniari. De exemplu, deplasarea punctului P( x1 , y1 , z1 ) în P’( x '1 , y '1 , z '1 ) va
avea următoarele componente:
u u u
 pe direcţia axei Ox, u  dx  dy  dz
x y z
v v v
 pe direcţia axei Oy, v  dx  dy  dz (3.1)
x y z
w w w
 pe direcţia axei Oz, w  dx  dy  dz
x y z
În configuraţia deformată, elementul diferenţial de volum din configuraţia iniţială
nedeformată are forma şi volumul modificate. Deformaţia acestuia poate fi pusă în evidenţă
prin modificările de lungime ale laturilor şi prin modificările unghiurilor dintre laturi. Astfel,
în fig. 3.4 se prezintă deplasările punctelor feţei paralele cu planul xOy a elementului de
volum.
Variaţiile de lungime ale segmentelor MA  dx şi MB  dy sunt:

u u
 (dx)   MA  M 1 A1 '  MA  u  dx  u  dx
x x
şi
v v
 (dy )   MB  M 1 B1 '  MB  v  dy  v  dy
y y

Raportul dintre variaţia de lungime a acestor laturi şi lungimea lor iniţială este:

33
 u u u
u dy u dx  dy
y x y
u
dy D1
y

v v
B '1
B1 v dx  dy
v x y
v dy yx
y B D

dy xy A1
y v
dx v  v dx
v M1 A'1 x x
M A
u
u  dx
x
u x
dx

Fig. 3.4

(dx)  MA u (dy )  MB v
x    y    (3.2)
dx MA x dy MB y

În mod similar, în direcţia axei Oz se obţine

w
z  (3.2’)
z

Relaţiile de mai sus definesc deformaţiile specifice liniare, care sunt mărimi
adimensionale. Valorile pozitive exprimă lungiri specifice, iar cele negative scurtări specifice,
având prin urmare şi o semnificaţie fizică.
În fig. 3.4 se observă că unghiul drept dintre laturile MA şi MB paralele cu axele de
coordonate se micşorează cu:
 xy   xy   yx (3.3)

 xy se numeşte deformaţie specifică unghiulară sau lunecare specifică. O valoare

pozitivă indică micşorarea unghiului iniţial drept. Din triunghiul dreptunghic M1A1’A1 se
obţine
v v
A1 A1 ' dx
 xy  arctg  arctg x  arctg x (3.4)
M 1 A1 '  u  1  x
 1   dx
 x 

În teoria deformaţiilor infinitezimale, deformaţiile specifice liniare se pot neglija în

raport cu unitatea, 1   x  1 . Deasemenea, tg  xy   xy . Rezultă

v
 xy  (3.5)
x

34
 Rotirea laturii MB se obţine din triunghiul dreptunghic M1B1’B1

u
B1 B1 ' y u
 yx  arctg  arctg  (3.6)
M 1 B1 ' 1   y y

De exemplu, pentru oţelul laminat OL 37, având limita de curgere  c = 240 N/mm2,
rezultă o deformaţie specifică liniară la curgere

c 240
c    1,143 0 00
E 210000

ceea ce justifică să se considere

1   c  1  0,00143  1,0

Înlocuind relaţiile (3.5) si (3.6) în relaţia (3.3) se obţine

v u
 xy   (3.7)
x y

Repetând raţionamentul pentru modificările de unghiuri dintre feţele elementului de

volum paralele cu planele de coordonate Oyz şi Ozx se obţine:

w v u w
 yz    zx   (3.7’)
y z z x

Relaţiile (3.2), (3.2’), (3.7) şi (3.7’) sunt cunoscute sub numele de relaţiile lui Cauchy
pentru deformaţii specifice. Acestea permit ca orice stare de deformaţie infinitezimală să fie
privită ca efect al deformaţiilor specifice liniare pe direcţia a trei axe de coordonate
ortogonale şi al celor trei deformaţii specifice unghiulare produse de lunecările stratelor de
material paralele cu planele de coordonate.
Cele şase relaţii (3.8) formează aspectul
geometric al Teoriei Elasticităţii, exprimat prin ecuaţii u
x 
cu derivate parţiale liniare cu coeficienţi constanţi de x
ordinul întâi în raport cu componentele deplasării. v
Situaţia în care parametrii geometrici nu sunt y 
y
legaţi prin relaţii liniare conduce la probleme neliniar
w
geometrice. Se poate spune că teoria deformaţiilor z 
infinitezimale este un caz particular al teoriei z
deformaţiilor neliniare. v u
 xy   (3.8)
Relaţiile (3.8) permit obţinerea deformaţiilor x y
specifice într-un punct în funcţie de derivatele w v
componentelor deplasării. Se observă că deformaţiile  yz  
y z
specifice nu sunt toate independente. Deasemenea,
u w
ipoteza continuităţii deformaţiilor implică existenţa  zx  
unor relaţii între acestea. z x

35
 3.3. CONTINUITATEA DEFORMAŢIILOR. CONDIŢIILE SAINT-VENANT

Ecuaţiile de compatibilitate a deformaţiilor se obţin prin eliminarea componentelor

deplasării din relaţiile (3.8) ale aspectului geometric, prin derivări suplimentare şi grupări de
termeni.
De exemplu, se derivează de două ori primele două relaţii din (3.8) în raport cu y şi,
respectiv, cu x. Rezultă

 2 x  3u

y 2 xy 2
 2 y  3v

x 2 x 2 y

şi prin adunare se obţine:

 2 x   y
2
 2  u v 
     (3.9)
y 2 x 2 xy  y x 

Se observă că termenul din paranteză reprezintă chiar deformaţia specifică unghiulară  xy .

Înlocuind paranteza cu  xy se obţine o primă ecuaţie de condiţie între deformaţii specifice:

 2 x   y   xy
2 2
  (3.10)
y 2 x 2 xy

Prin permutări circulare rezultă încă două relaţii de condiţie:

 2 y  2 z   yz
2
 2 
z 2 y yz
 2 z  2 x  2 zx
 2  (3.10’)
x 2 z zx

Se pot obţine ecuaţii de compatibilitate şi pentru deformaţiile specifice unghiulare.

Derivând în raport cu x, y şi z ultimele trei relaţii din (3.8) rezultă:

 yz  2 w  2v
 
x yx zx
 zx  2u  2 w
  (3.11)
y zy xy
 xy  2 v  2u
 
z xz yz

Scăzând a treia relaţie din (3.11) din suma primelor două relaţii din acelaşi grup se obţine:

36
  yz  zx  xy 2w
  2 (3.12)
x y z xy

Derivând relaţia (3.12) în raport cu z şi având în vedere că

 3w  2 z

xyz xy
rezultă:
   yz  zx  xy   2 z
     2 (3.13)
z  x y z  xy

Prin permutări circulare se obţin încă două relaţii similare,

   zx  xy  yz   2 x
     2
x  y z x  yz
   xy  yz  zx   2 y
    2 (3.13’)
y  z x y  zx

Relaţiile (3.10), (3.10’), (3.13) si (3.13’) formează sistemul ecuaţiilor diferenţiale:

  2  2 y  2 xy
 2  x

 y x 2 xy
  2 y  2  2 yz
 2  2z 
 z y yz
 2
 
2
 2 zx
 2z  2x 
 x z zx
   (3.14)
 
   yz   zx  xy   2   z
2

 z  x y z  xy
   
    zx  xy  yz   2   x
2

 x  y z x  yz

    xy   yz   zx   2   y
2

 y  z x y  zx


Necesitatea acestor ecuaţii de condiţie poate fi demonstrată analitic sau geometric.

Din punct de vedere analitic, trei funcţii de deplasare au determinat şase componente
de deformaţie care nu pot fi independente. Legăturile dintre deformaţiile specifice s-au obţinut
prin eliminarea deplasărilor u, v şi w considerate ca parametri în ecuaţiile geometrice (3.8).
Din punct de vedere geometric, se poate considera că un corp este alcătuit dintr-o
mulţime de volume elementare. În stare deformată, volumele elementare trebuie să asigure
continuitatea corpului, fără apariţia unor dislocaţii.
Relaţiile (3.14) au fost stabilite de Barré de Saint-Venant în 1861. Prin intermediul
ecuaţiilor de compatibilitate a deformaţiilor, cunoaşterea deplasărilor şi cunoaşterea
deformaţiilor specifice devin echivalente.

37
 3.4. DEFORMAŢII NELINIARE

Dacă se admite că deformaţiile sunt mici, dar finite, rezultă alte relaţii pentru
deformaţiile specifice. Deplasarea punctului P(x+dx,y+dy,z+dz) din fig. 3.3 se obţine prin
intermediul componentelor u, v şi w ale deplasării punctului M(x,y,z) aflat în vecinătatea sa. În
relaţiile (3.1) s-au arătat componentele deplasării punctului P în P’, u+du, v+dv, w+dw,
obţinute prin dezvoltarea în serie Taylor a funcţiilor componentelor deplasărilor din care s-au
reţinut numai termenii liniari. Deoarece componentele u, v şi w ale deplasării sunt funcţii de
coordonatele punctelor, creşterile acestora pe direcţiile axelor Ox, Oy şi Oz sunt:

u u u
du  dx  dy  dz
x y z
v v v
dv  dx  dy  dz (3.15)
x y z
w w w
dw  dx  dy  dz
x y z

Lungimea iniţială a segmentului MP este

ds  dx 2  dy 2  dz 2

După deformare, segmentul M ' P' va avea lungimea:

ds '  (dx  du ) 2  (dy  dv) 2  (dz  dw) 2

Înlocuind în relaţia de mai sus creşterile componentelor deplasărilor conform relaţiilor (3.15)
se obţine:

(ds ' ) 2  (1  2t x )dx 2  (1  2t y )dy 2  (1  2t z )dz 2  2t xy dydz  2t yz dydz  2t zx dzdx (3.16)

în care s-au făcut următoarele notaţii:

u 1  u   v   w  
2 2 2
u v u u v v w w
tx            t xy     
x 2  x   x   x   y x x y x y x y
(3.17)
v 1  u   v   w  
2 2 2
w v u u v v w w
t y            t yz     
y 2  y   y   y   y z y z y z y z
 
w 1  u   v   w  
2 2 2
u w u u v v w w
tz            t zx     
z 2  z   z   z   z x z x z x z x

Dacă punctul P are coordonatele (x+dx,y,z), segmentul MP este paralel cu axa Ox şi,
conform relaţiei (3.16) în care dy = dz = 0, lungimea iniţială a acestuia, ds  MP  dx devine
după deformaţie ds '  1  2t x dx .

38
 ds 'dx
Deformaţia specifică liniară pe direcţia axei Ox rezultă  x   1  2t x  1 .
dx
Radicalul se poate dezvolta în serie de puteri

1 1 1 3
1  2t x  1  (2t x )  (2t x ) 2  (2t x ) 3  ....
2 24 246

şi, reţinând numai primii doi termeni se obţine

1
 x  1  (2t x )  1  t x (3.18)
2

Analog, se obţin celelalte două deformaţii specifice liniare  y şi  z .

Modificarea unghiului drept în planul paralel cu planul de coordonate Oxy este dată de
relaţia
t xy
 xy  (3.19)
1  2t x 1  2t y

Pentru deformaţii infinitezimale se aproximează 1  2t x  1 şi 1  2t y  1 , ceea ce

conduce la
 xy  t xy  yz  t yz  zx  t zx

Relaţiile (3.18) şi (3.19) pentru deformaţii specifice sunt neliniare în raport cu

derivatele componentelor deplasării. Ca urmare, nu mai este posibilă suprapunerea liniară a
deformaţiilor. Teoria simplificată prin care produsele derivatelor componentelor deplasării se
neglijează în raport cu termenii liniari poartă numele de teoria micilor deformaţii şi rotaţii şi
coincide cu teoria deformaţiei infinitezimale.
În cele ce urmează, toate dezvoltările teoretice se vor prezenta numai în cadrul teoriei
deformaţiilor infinitezimale sau, cu alte cuvinte, în cadrul teoriei liniar geometrice.

3.5. TENSORUL DEPLASĂRILOR RELATIVE.

TENSORUL DEFORMAŢIILOR SPECIFICE.
TENSORUL ROTAŢIILOR RIGIDE

Starea de tensiune într-un punct este perfect definită dacă se cunoaşte tensorul
tensiunilor, definit de trei tensiuni normale şi trei tensiuni tangenţiale. Desigur că şi starea de
deformaţie într-un punct poate fi perfect definită de componentele deformaţiei într-un sistem
oarecare de axe, ceea ce necesită cunoaşterea deformaţiilor specifice liniare şi unghiulare într-
un sistem iniţial de axe triortogonal.
Prin urmare, starea de deformaţie într-un punct va fi definită de totalitatea
modificărilor segmentelor şi ale unghiurilor formate de orice pereche de segmente ortogonale
care trec prin punctul respectiv.
În fig. 3.5, segmentul MP de lungime egală cu unitatea înainte de deformaţie devine
M’P’ după deformaţie. Se poate considera că, în cazul deplasărilor mici infinitezimale în
vecinătatea configuraţiei iniţiale, un segment de lungime infinitezimală va rămâne drept după
deformaţie, modificându-şi doar direcţia şi lungimea. Vectorul M ' P1 după deformaţie este
egal şi paralel cu vectorul MP înainte de deformaţie.

39
 x Deplasarea relativă a
punctului P faţă de punctul M este
y determinată de vectorul  ' .
z
Indicele inferior în notaţia
vectorului deplasării relative
indică direcţia segmentului înainte
1 de deformaţie. Vectorii
1
deplasărilor relative a trei
segmente cu lungimea unitate ale
' căror direcţii sunt paralele cu axele
poziţie iniţială de coordonate se vor nota  x ' ,  y '
nedeformată
poziţie deformată
şi  z ' .

Fig. 3.5

Într-un plan paralel cu planul de coordonate Oxz se consideră segmentul AB de

lungime egală cu unitatea, a cărui direcţie s are parametrii directori l şi n (fig. 3.6, a).
x
y
l l
A C  l' x z m
M
C'
n
|A

 l' l  x' n
B|
=1

B1 |MP|= 1
D B
B2  s' m
' m y' P
 n' D'  '
B'  n' n  z'
s ( l,n)
z  ( l,m,n)
a b
Fig. 3.6

Vectorul deplasării relative  s ' a punctului B faţă de A se obţine în fig. 3.6, a prin
eliminarea translaţiei de corp rigid produsă de componentele deplasării u şi w ale punctului A
faţă de poziţia iniţială din configuraţia nedeformată.
Considerând o stare de deformaţie omogenă în vecinătatea punctului A se poate scrie:

BB'  BB1  BB2

sau
 s '   l '   n '  l x '  n z '

Pentru cazul general al unui segment cu orientare oarecare în spaţiu (fig. 3.6, b), se
poate scrie
 '  l x '  m y '  n z ' (3.20)

40
în care vectorii deplasărilor relative asociaţi segmentelor cu lungime unu paralele cu axele de
coordonate au componentele:
T
 u v w 
 x ' 
 x x x 
T
 u v w 
 y '  (3.21)
 y y y 
T
 u v w 
 z ' 
 z z z 

Relaţia (3.20) este analoagă ecuaţiei vectoriale (2.25) prin care vectorul tensiunii totale
pe un plan de orientare oarecare se poate exprima prin intermediul vectorilor tensiunilor totale
pe trei plane ortogonale paralele cu planele de coordonate.
Spre deosebire de starea spaţială de tensiune, starea spaţială de deformaţie într-un
punct nu poate fi complet definită de vectorii deplasării relative  x ' ,  y ' şi  z ' . Aşa cum s-a
arătat, deformaţia unui corp se poate descompune într-o deformaţie rigidă asociată
deplasărilor de rotire şi translaţie ca un corp rigid şi o deformaţie infinitezimală. Cele nouă
componente ale vectorilor deplasărilor relative din relaţia (3.21) alcătuiesc un tensor de
ordinul doi numit tensorul deplasărilor relative. Deoarece termenii nediagonali nu sunt egali,
tensorul este nesimetric în raport cu diagonala principală.

 u u u 
 
 x y z 

T   x '  y '  z '  
 v v v 
z 
(3.22)
 x y
 w w w 
 x y z 

sau
 x  yx  zx    x '  xy '  xz ' 
   
T    xy  y  zy     yx '  y '  yz '  (3.23)
  yz  z    zx '  zy '  z ' 
 xz

Caracterul tensorial al stărilor de tensiune şi de deformaţie a fost pus în evidenţă de

Cauchy în anul 1823, dar denumirea de tensor a fost introdusă mai târziu, de W. Voigt (1910).
În cazul unei deplasări de corp rigid, lungimile iniţiale ale oricărui segment obţinut
prin unirea a două puncte nu se modifică. Considerând că segmentul MP din fig. 3.5 nu îşi
modifică lungimea după deformaţie, se poate scrie:

M ' P'  M ' P1  P1 P'  MP

în care
MP  M ' P1  l 2  m 2  n 2
şi
P1 P '   '  l x '  m y '  n z '

41
Prin ridicare la pătrat şi având în vedere că în cazul deformaţiilor infinitezimale termenii de
ordin superior în  ' se pot neglija rezultă

2 2 2
MP  M ' P1  P1 P '  MP  2 MP  ' (3.24)

Componenta vectorului deplasării relative  ' pe o direcţie paralelă cu axa de coordonate Ox

se obţine din produsul scalar

x '   '  i  l x '  i  m y '  i  n z '  i

în care, de exemplu,

u v w
x'  i j k
x x x

Ţinând seama de componentele vectorului deplasărilor relative din relaţia (3.22) şi efectuând
produsele scalare, se obţin următoarele componente pe direcţiile axelor de coordonate:

u u u
x '  l  m  n   x ' l   xy ' m   xz ' n
x y z
v v v
y '  l  m  n   yx ' l   y ' m   yz ' n (3.25)
x y z
w w w
z '  l  m  n   zx ' l   zy ' m   z ' n
x y z

sau, în formă matriceală,

 
δ '  x ' y ' z ' T  T ν (3.26)

în care ν este versorul direcţiei MP definit prin parametrii directori l, m şi n

ν T  l m n

Pentru a se produce o deplasare de corp rigid, al doilea termen din relaţia (3.24) trebuie să fie
nul. Având în vedere că

  l i  m j  nk
şi
 '  x ' i  y ' j  z ' k

produsul scalar MP   ' se poate scrie

   '  lx ' my ' nz '

sau, dezvoltat,

42
    '   x ' l 2   y ' m 2   z ' n 2  ( xy ' yx ' )lm  ( yz ' zy ' )mn  ( zx ' xz ' )nl (3.28)

Se observă că    '  0 pentru orice valoare a parametrilor directori, deci indiferent de

direcţia aleasă  , dacă:
 x ' 0  y ' 0  z ' 0
şi
 xy ' yx '  0  yz ' zy '  0  zx ' xz '  0 (3.29)
sau
 xy '   yx '  yz '   zy '  zx '   xz '

Relaţiile (3.29) exprimă condiţiile necesare şi suficiente pentru ca tensorul deplasărilor

relative să reprezinte o rotaţie de corp rigid.
Prin urmare, o rotaţie rigidă presupune un tensor nesimetric cu termeni nuli pe
diagonala principală.
Rezultă că tensorul deplasărilor relative poate fi descompus într-un tensor simetric şi
un tensor antisimetric. Tensorul simetric va reprezenta deformaţiile pure infinitezimale, în
timp ce tensorul antisimetric va reprezenta rotaţia de corp rigid.
Se poate scrie, de exemplu:

 xy ' 
1
2
 1
 
 xy ' yx '   xy ' yx '
2

sau
 xy '   xy   xy
în care
1  u v  1  u v 
 xy     şi  xy    
2  y x  2  y x 
Similar, se poate scrie
 yz '   yz   yz
în care
1  v w  1  v w 
 yz     şi  yz    
2  z y  2  z y 
şi
 zx '   zx   zx
în care
1  w u  1  w u 
 zx     şi  zx    
2  x z  2  x z 

În concluzie, tensorul deplasărilor relative T se poate descompune în tensorul

deformaţiilor specifice T şi tensorul rotaţiilor rigide T :

T  T  T (3.30)
În relaţia (3.30),

43
  u 1  u v  1  u w  
      
 x 2  y x  2  z x  
 1  v u  v 1  v w  
T        
 2  x y  y 2  z y  
 1  w u  1 w v 
 w 
       
 2  x z  2  y z  z 
şi (3.31)
 1  v u  1  u w  
 0        
 2  x y  2  z x  
 1  v u  1  w v  
T      0    
 2  x y  2  y z  
 1  u w  1  w v  
        0 
 2  z x  2  y z  
sau
 1 1 
 x  xy  xz 
 2 2 
1 1
T    yx y  yz 
2 2 
1 1 
  zx  zy z 
2 2 
şi (3.32)

 0  z y 
 
T    z 0  x 
 
y x 0 

în care s-au efectuat următoarele notaţii:

1  w v 
 x       yz
2  y z 
1  u w 
y       zx (3.33)
2  z x 
1  v u 
 z       xy
2  x y 

 x ,  y şi  z reprezintă rotaţiile rigide ale feţelor elementelor de volum care conţin

punctual M, în raport cu axele Ox, Oy şi Oz. Deformaţia unui volum elementar va conţine
componente asociate deformaţiei de corp rigid (în general o roto-translaţie, fără modificarea
formei şi volumului) şi componente asociate deformaţiei pure infinitezimale.
În fig. 3.7 se prezintă cele două componente ale deformaţiei pentru un element de
suprafaţă situat în planul xOy. Modul în care se obţin deformaţiile specifice unghiulare  din
rotirile  ale planelor elementare este arătat în fig. 3.8.

44
 y
P1
u 
 yx
x

B1 P2
B P
B2 
z z A1 v 
 xy
1 x
1
xy
A2 2
xy
2 z
M A x

Fig. 3.7

z   xz  xz 

zx zx 

xz   xz   xz   zx xz   xz   zx xz     

Fig. 3.8

Componentele vectorului deplasării relative  ' din relaţia (3.26) se pot scrie sub
formă matriceală
δ '  T ν  T ν  T ν (3.34)
sau
δ '  δ  Ω (3.35)
în care

δ  x y z T  T ν  (3.36)

reprezintă componentele vectorului deplasărilor relative asociat deformaţiilor pure

infinitezimale, numit vectorul deformaţiilor  şi


Ω  x y z T  T ν (3.37)

reprezintă vectorul deplasărilor relative corespunzător rotaţiei de corp rigid.

Pentru deformaţii pure, vectorul deplasărilor relative este

  l x  m y  n z (3.38)

45
 Relaţia (3.38) permite determinarea deformaţiilor specifice liniare pe orice direcţie
 (l , m, n) în funcţie de vectorii deplasărilor relative pure  x ,  y şi  z a trei segmente cu
lungimea egală cu unitatea, ortogonale şi paralele cu direcţia axelor de coordinate, vectori
care descriu complet starea de deformaţie în punctul M(x,y,z).
Separarea deformaţiilor în două componente, una asociată deformaţiei pure şi cealaltă
asociată deplasării de corp rigid, se poate vedea în cazul bidimesional prezentat în fig. 3.9.

 x' =  x
dx = 1  x' 1
xy x x
x 2 x
xz
 xz
xz  xy
'
dz = 1 y'
x  z' =  z
 y' y' y =  xz =  zx
+
zx
y  zx
 yx
'  zx
1
xy z z
2

Fig. 3.9

3.6. VARIAŢIA DEFORMAŢIILOR SPECIFICE ÎN JURUL UNUI PUNCT

Vectorul deformaţiilor  asociat unei direcţii  (l , m, n) poate fi descompus în două

componente, una în direcţia  şi a doua într-un plan normal direcţiei  (fig. 3.10).
x Componenta în direcţia 
este deformaţia specifică liniară 
y şi se obţine prin proiecţia vectorului
z
 pe direcţia  . Pentru aceasta se
 efectuează produsul scalar
ds= 
1  (l , m, n)      x l  y m  z n (3.39)

 (l', m', n')
sau, matriceal,

Fig. 3.10   ν T δ  ν T T ν (3.40)

La scrierea relaţiei (3.40) s-a ţinut cont de relaţia (3.36). Se poate arăta că

ν T T ν  0
ceea ce implică
ν T T ν  ν T T ν
Dezvoltând relaţia (3.39) se obţine

   x l 2   y m 2   z n 2   xy lm   yz mn   zx nl (3.41)

46
Componenta deformaţiei pure  pe direcţia  se numeşte deformaţie de lunecare
(segmentul ds = 1) şi se obţine din produsul scalar

1
     x l 'y m'z n'    (3.42)
2
sau, în formă matriceală,
  ηT δ  ηT T ν (3.43)
Explicit,
1 1 1 1
      x ll ' y mm' z nn'  xy lm'l ' m    yz mn' m' n     zx nl ' n' l  (3.44)
2 2 2 2

Considerând un sistem de axe Ox’y’z’ rotit faţă de sistemul de axe iniţial Oxyz,
tensorul deformaţiilor specifice în noul sistem de axe se obţine din relaţiile (3.40) şi (3.43).
Rezultă următoarea relaţie de transformare la rotirea axelor

T ( x , y , z )  R T T ( x , y , z ) R (3.45)
1 1 1

în care matricea de rotaţie R conţine cosinuşii directori ai axelor rotite faţă de sistemul iniţial

 l l ' l" 

R   x1  y1  z1   m m' m" (3.46)
 n n' n" 

Relaţia de transformare este similară cu cea obţinută la starea spaţială de tensiune.

3.7. DEFORMAŢII SPECIFICE PRINCIPALE. DIRECŢII PRINCIPALE DE

DEFORMAŢIE

La analiza stării de tensiune în jurul unui punct s-a demonstrat existenţa a trei plane
ortogonale în care se dezvoltă numai tensiuni normale, tensiunile tangenţiale fiind nule.
Aceste plane s-au numit plane principale de tensiune, normalele acestora  direcţii principale
şi tensiunile acţionând pe direcţia normalelor  tensiuni normale principale. În mod similar, şi
în cazul stării spaţiale de deformaţie vor fi găsite trei direcţii principale, ce formează trei plane
ortogonale în care nu au loc modificări de unghiuri, deci lunecările specifice sunt nule.
Direcţia principală de deformaţie va fi definită de cazul în care direcţia vectorului deplasării
relative  (d s ) coincide cu direcţia segmentului elementar înainte de deformaţie (fig. 3.11, b).
x x
y M'
y M' M
M ds
z ds z ds'
ds ds P1
P1
P 
ds P'
P 
ds
P'
poziţie iniţială poziţie iniţială
ds' (poziţie deformată) poziţie deformată
a b
Fig. 3.11

47
 Se pot identifica într-un punct trei direcţii ortogonale care rămân perpendiculare după
deformaţie. Cum nu au loc modificări ale unghiurilor iniţial drepte, deformaţiile specifice
unghiulare rezultă nule. În acest caz, deformaţiile specifice liniare se numesc deformaţii
specifice principale.
Conform relaţiei (3.36), componentele deformaţiei pure  x ,  y şi  z ale unui
segment de lungime egală cu unitatea se pot scrie

1 1
 x   x l   xy m   xz n
2 2
1 1
 y   yx l   y m   yz n (3.47)
2 2
1 1
 z   zx l   zy m   z n
2 2
în care
 xy   yx  yz   zy  zx   xz

Dacă direcţia segmentului considerat este o direcţie principală de deformaţie, rezultă

x   l
y  m (3.48)
z   n

în care  este variaţia de lungime a unităţii. Egalând termenii din dreapta relaţiilor (3.47) si
(3.48) se obţine:
 1 1
 x    l  2  xy m  2  xz n  0
 1
  1
  yx l   y   m   yz n  0
2 2
(3.49)

 1  zx l  1  zy m   z    n  0
 2 2

Deoarece între parametri directori există relaţia

l 2  m2  n2  1 (3.50)

sistemul (3.49) nu poate admite soluţia banală l = m = n = 0. Condiţia de compatibilitate a

sistemului se scrie sub forma

T   I  0 (3.51)

similar cu relaţia corespunzătoare ecuaţiei pentru tensiunile principale, în care  se

1
înlocuieşte cu  şi  cu  . Prin urmare, toate remarcile şi rezultatele obţinute pentru starea
2
de tensiune sunt valabile pentru cazul stării de deformaţie.

48
 Dezvoltând condiţia (3.51) în care I este matricea unitate, se obţine o ecuaţie de gradul
trei în  . Ecuaţia are trei rădăcini reale  1 ,  2 şi  3 şi acestea reprezintă deformaţiile specifice
principale.
 3  I1 '  2  I 2 '   I 3 '  0 (3.52)

I1 ' , I 2 ' şi I 3 ' sunt invarianţii stării de deformaţie şi au următoarele expresii:

I1 '   x   y   z   1   2   3

1 1 1
y  yz x  xz x  xy
I2 ' 2  2  2   1 2   2 3   3 1 (3.53)
1 1 1
 zy z  zx z  yx y
2 2 2
I 3 '  det T    1 2 3

Direcţiile principale de deformaţie se obţin din rezolvarea sistemului de ecuaţii (3.49) la care
se ataşează condiţia (3.50). Se înlocuieşte succesiv    i pentru fiecare din cele trei direcţii
principale  i , obţinându-se parametrii directori asociaţi (li , mi , ni ) i = 1, 2, 3. În sistemul de
axe care conţine direcţiile principale, tensorul deformaţiilor specifice devine

 1 0 0
 
T (1, 2 , 3)   0 2 0 (3.54)
0 0  3 


3.8. DEFORMAŢII SPECIFICE UNGHIULARE MAXIME

Valorile staţionare ale deformaţiilor de lunecare raportate la trei direcţii ortogonale

într-un punct se numesc deformaţii de lunecare maxime. Pentru a găsi aceste direcţii se aplică
aceeaşi procedură de la studiul stării spaţiale de tensiune.
Se consideră un segment de lugime egală cu unitatea având orientarea  şi care trece
prin punctul M. Pentru simplificarea demonstraţiei şi a relaţiilor, vectorul deformaţiilor pure
se raportează la sistemul direcţiilor principale de deformaţie.
Mărimea vectorului deformaţiei de lunecare s  s din planul normal pe direcţia 
se obţine din:
s2  2  2 (3.55)

în care  şi  sunt mărimile vectorului deformaţiei pure şi, respectiv, al deformaţiei

specifice liniare în direcţia  .  se obţine cu ajutorul relaţiilor (3.47) în care deformaţiile
specifice liniare sunt principale si deformaţiile specifice unghiulare  sunt nule.

2   x2   y2   z2  12l 2   22 m 2   32 n 2 (3.56)

În aceleaşi condiţii,  rezultă din relaţia (3.41)

49
   1l 2   2 m 2   3n 2 (3.56’)

Înlocuind (3.56) şi (3.56’) în (3.55) rezultă

  
s2   12 l 2   22 m 2   32 n 2   1l 2   2 m 2   3 n 2 2
(3.57)

Relaţia (3.57) este identică cu relaţia (2.51) dacă se înlocuiesc deformaţiile specifice
principale  i cu tensiunile normale principale  i şi s cu  . Urmând acelaşi mod de
rezolvare ca şi în cazul tensiunilor tangenţiale maxime se obţin următoarele expresii pentru
deformaţiile de lunecare maxime:

2 3 1   3 1   2
' "   '"  (3.58)
2 2 2

sau, în termeni de deformaţii specifice unghiulare,

 '  2 '   2   3  "  2"   1   3  '"  2 '"   1   2 (3.59)

Pentru  1   2   3 , deformaţia specifică unghiulară maximă este:

 max  2max   1   3 (3.60)

3.9. DEFORMAŢII SPECIFICE OCTAEDRICE.

DEFORMAŢIA VOLUMULUI

Deformaţiile specifice octaedrice se raportează la direcţii egal înclinate faţă de

direcţiile principale de deformaţie. Înlocuind parametrii directori din relaţia (3.56’) cu
1 1 1
 , , se obţine deformaţia specifică liniară octaedrică  oct :
3 3 3

1   2   3 I1 '  x   y   z  med
 oct     (3.61)
3 3 3 3

Deformaţia specifică unghiulară octaedrică rezultă analog, din relaţia (3.57):

2
 12   22   32   1   2   3 
 oct  2oct  2  
3  3 
sau
2 2
 oct   12   22   32   1 2   2 3   3 1  
3 (3.62)
2
 1   2 2   2   3 2   3  1 2  2  '2  "2  '"2
3 3

50
În funcţie de invarianţii stării de deformaţie,

2 2
 oct  I1 '2 3I 2 ' (3.63)
3

În termeni de deformaţii specifice raportate la un sistem de trei direcţii ortogonale oarecare,

 oct 
2
3
 x   y 2   y   z 2   z   x 2  3 xy2   yz2   zx2  (3.64)

Fie un volum elementar ale cărui laturi de lungimi dx, dy şi dz sunt orientate în lungul
direcţiilor principale de deformaţie din punctul respectiv. Volumul iniţial dV = dxdydz înainte
de deformaţie devine după deformaţie dV’ = dx’dy’dz’, în care dx'  1   1 dx ,
dy '  1   2 dy şi dz '  1   3 dz . Volumul elementar nu îşi modifică forma, deoarece în
sistemul definit de direcţiile principale, deformaţiile specifice unghiulare sunt nule. Implicit,
unghiurile drepte nu se modifică şi laturile rămân ortogonale după deformaţie. Variaţia
volumului elementar raportată la volumul iniţial defineşte deformaţia volumului:

dV ' dV
V   1   1 1   2 1   3   1 (3.65)
dV

În cazul deformaţiilor infinitezimale, produsele deformaţiilor specifice liniare se pot neglija în

raport cu unitatea, astfel că

 V  1   1   2   3   1 2   2 3   3 1   1 2 3  1   1   2   3
sau (3.66)
 V  I1 '

3.10. TENSOR SFERIC. TENSOR DEVIATOR

Ca şi în cazul stării spaţiale de tensiune, tensorul deformaţiilor specifice T se poate

descompune într-un tensor sferic şi un tensor deviator:

T  T0  D
în care tensorul sferic
 0 0 0
 
0
T   0 0 0 (3.67)
0 0  0 


reprezintă o stare de deformaţie omogenă identică în orice direcţie (izotropă) şi nu depinde de

sistemul de axe
    x   y   z I1 '
 0   oct   med  1 2 3   (3.68)
3 3 3

Tensorul deviator se obţine din

51
 D  T  T0 (3.69)
şi are următoarea structură:
 într-un sistem de axe oarecare

 1 1 
 x   0  xy  xz 
 2 2 
1 1
D ( x , y , z )    yx  y 0  yz  (3.70)
 2 2 
 1 1 
  zx  zy  z 0 
 2 2 

 într-un sistem definit de direcţiile principale de deformaţie

 1   0 0 0 
 
D (1, 2, 3)  0 2 0 0  (3.71)
 0 0  3   0 


Se observă că tensorului deviator îi corespunde o deformaţie de volum nulă

 V   1   0    2   0    3   0   I1 '3 0  0 (3.72)

Prin urmare, tensorul deviator corespunde numai modificării de formă a volumului elementar.
Dacă pentru componentele tensorului deviator se foloseşte notaţia

 ex e xy e xz 
 
D   e yx ey e yz  (3.73)
e e zy e z 
 zx

deformaţiile specifice principale e1 , e2 şi e3 asociate acestei stări de deformaţie se obţin din

ecuaţia de condiţie
det D  e I  0 (3.74)

care, în formă dezvoltată, este o ecuaţie de gradul trei cu rădăcini reale e1 , e2 şi e3

e 3  J1 ' e 2  J 2 ' e  J 3 '  0 (3.75)

Invarianţii tensorului deviator au expresiile

J1 '  e x  e y  e z  e1  e2  e3  0

J 2 ' 
1 2
2
e x  e 2y  e z2  2e xy
2
 2e 2yz  2e zx
2

 e1e2  e2 e3  e3e1  (3.76)
1
J 3 '  det D   e1e2 e3  e13  e23  e33
3
 

52
Invarianţii al doilea şi al treilea ai tensorului deviator se pot exprima în funcţie de invarianţii
tensorului deformaţiilor T :

1
J 2 '  I1 '2 3I 2 '
3

(3.76)
J3 '
1
27
 3

2 I1 ' 9 I1 ' I 2 '27 I 3 '

Se observă că deformaţia specifică unghiulară octaedrică se poate scrie şi sub forma

2
 oct  2 J2' (3.78)
3

ceea ce permite utilizarea oricărui tensor de deformaţie asociat unui sistem arbitrar de axe
ortogonale în locul sistemului format de direcţiile principale de deformaţie.

3.11. REPREZENTAREA GRAFICĂ A VARIAŢIEI STĂRII DE

DEFORMAŢIE ÎN JURUL UNUI PUNCT. CERCURILE LUI MOHR.
ELIPSOIDUL DEFORMAŢIILOR

Ca şi starea spaţială de tensiune, starea spaţială de deformaţie poate fi reprezentată

1
grafic prin cercurile lui Mohr. Cu analogia     ,       , orice punct de abscisă
2
1
 şi ordonată   reprezintă componentele vectorului deformaţiei pure ale unui segment
2
de lungime egală cu unitatea având o direcţie cunoscută  (l , m, n) (fig. 3.12).
1
2 

 ''
  ''' 2
 ' 2
2 2
C1 C2 C3 

1 > 2 > 3
3

2
1

Fig. 3.12

Raportat la direcţiile principale de deformaţie, componentele vectorului deformaţiei

pure (fig. 3.13) se obţin din relaţia (3.47):

53
  1  1l   1l
 2   2 m   2 m (3.79)
 3   3 n   3 n

1
i 1 1 1 1
j 1
ds = 1
k 1
2  1
2
2
2 2 3
3 3
 3  (l , m, n)
3
  =  1 i + 2 j + 3 k
a b
Fig 3.13

Din relaţia (3.79) se pot obţine parametrii directori l, m şi n faţă de direcţiile principale
de deformaţie pentru o direcţie oarecare 

 1  2  3
l  m n (3.80)
1 2 3

Prin ridicarea la pătrat şi adunarea relaţiilor de mai sus şi ţinând seama de relaţia (3.50), se
obţine ecuaţia unui elipsoid, similară cu ecuaţia elipsoidului de la starea spaţială de tensiune:

21 22 23

  1 (3.81)
 12  22  32

Elipsoidul este raportat la direcţiile principale şi are ca semiaxe deformaţiile specifice

principale  1 ,  2 şi  3 (fig. 3.14).

3
P  1
O

2 1
2

3
Fig. 3.14

Un punct P aflat pe suprafaţa elipsoidului reprezintă, prin segmentul OP , vectorul

deformaţiei pure  pentru o direcţie oarecare  .

54
 4.

RELAŢIA ÎNTRE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII SPECIFICE.

LEGEA GENERALIZATĂ A LUI HOOKE

Acţiunea forţelor exterioare asupra unui corp deformabil determină o stare de tensiune
şi de deformaţie caracterizată, într-un punct al corpului, de nouă mărimi necunoscute: şase
tensiuni,  x ,  y ,  z ,  xy ,  yz ,  zx şi trei componente ale deplasării, u, v şi w.
Studiul static din capitolul 2 furnizează numai trei ecuaţii diferenţiale de echilibru,
insuficiente pentru determinarea celor 9 necunoscute.
Deformarea corpului implică modificarea lungimii segmentelor liniare şi a unghiurilor
şi este caracterizată de deformaţiile specifice obţinute prin derivarea componentelor deplasării
în raport cu variabilele independente x, y şi z.
Între tensiuni şi deformaţii specifice se pot stabili relaţii în care intervin proprietăţile
fizico-mecanice ale materialului din care este alcătuit corpul respectiv. Generic, aceste relaţii
se numesc legi constitutive.
În funcţie de structura internă a materialului, proprietăţile mecanice ale unui mediu
continuu omogen, cu aceeaşi structură în orice punct, pot să depindă sau nu de direcţia de
solicitare. Astfel, în cadrul corpurilor omogene se pot deosebi corpuri anizotrope, ortotrope şi
izotrope.
Teoria Elasticităţii liniare pentru mediile continue implică relaţii liniare între tensiuni
şi deformaţii specifice şi presupune proprietăţi izotrope.
În realitate, comportarea materialelor este deosebit de complexă. Idealizările şi
schematizările introduse prin legile constitutive urmăresc simplificarea matematică a
comportării reale, cu scopul de a rezolva o serie de probleme practice.
Comportarea materialelor se poate considera dependentă sau independentă de timp.
În Teoria Elasticităţii se consideră o comportare independentă de timp a materialului, astfel că
timpul nu apare explicit în ecuaţiile constitutive. De asemenea, în Teoria Elasticităţii nu se
consideră efectul temperaturii asupra proprietăţilor mecanice ale materialului.
În general, un material este considerat cu proprietăţi elastice dacă după îndepărtarea
acţiunilor exterioare care au condus la deformarea unui corp, acesta revine la forma şi poziţia
iniţială. În acest caz, starea de tensiune depinde numai de starea de deformaţie şi ecuaţia
constitutivă se scrie sub forma:
T  f T  (4.1)

Deformaţiile sunt unic determinate de starea de tensiune, dar este adevărată şi

reciproca. Prin urmare, atât starea de tensiune cât şi starea de deformaţie sunt reversibile şi
independente de istoria încărcării. Uzual, un astfel de material elastic este denumit material
elastic Cauchy.
Totuşi, reversibilitatea şi independenţa de drumul de încărcare parcurs nu este
garantată şi pentru energia potenţială şi energia complementară de deformaţie (fig. 4.1, c). Se
poate arăta că un material elastic Cauchy supus la cicluri de încărcare-descărcare poate genera
energie. Pentru a satisface legile termodinamice şi unicitatea tensiunilor şi a deformaţiilor
trebuie impuse condiţii suplimentare, astfel încât încărcarea şi descărcarea să se facă pe
acelaşi drum, ca în fig. 4.1, a şi b.

55
  

 
Comportare elastic neliniară Comportare elastic liniară
a b
  
1, 1,

1,
1,
  
U1,d  U1,i
c

Fig 4.1

Condiţia suplimentară este considerarea tensiunilor şi a deformaţiilor specifice ca

derivate ale unei funcţii de potenţial:
U U 
 ij  1  ij  1 i , j  x, y , z (4.2)
 ij  ij

Un material care îndeplineşte această condiţie se numeşte hiperelastic sau material

elastic Green.
În cazul unui material elastic-liniar, condiţia (4.2) conduce la o matrice a constantelor
elastice simetrică. În această situaţie, energia de deformaţie este recuperată integral la
descărcare şi nu depinde de drumul (istoria) încărcării.

4.1. RELAŢII ÎNTRE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII SPECIFICE PENTRU

MATERIALE CU COMPORTARE ELASTIC-LINIARĂ

Starea de tensiune şi de deformaţie într-un punct definită prin tensorii de ordinul doi
T şi T , poate fi exprimată prin vectorii asociaţi celor doi tensori. Aceştia au nouă
componente şi se scriu astfel:

 T  σ x σ y σ z τ xy τ yz τ zx τ yx τ zy τ xz  (4.3)

T   x  y  z  xy  yz  zx  yx  zy  xz
În cazul unui material elastic, cea mai simplă legătură între tensiuni şi deformaţii
specifice este o relaţie de forma:
  B  C (4.4)
în care

56
 B este vectorul tensiunilor iniţiale în starea nedeformată, când deformaţiile specifice
sunt nule în orice punct ( T  0 );
C este matricea constantelor elastice.
Conform ipotezelor acceptate în Teoria Elasticităţii, în starea iniţială nedeformată a
corpului nesolicitat tensiunile iniţiale sunt nule, B  0 . Prin urmare, relaţia între tensiuni şi
deformaţii specifice se reduce la:
  C (4.5)

Materialele a căror comportare se subordonează relaţiei (4.5) se numesc materiale

elastic-liniare.
În cazul simplu al solicitării monoaxiale, relaţia liniară    este cea din fig. 4.1, b şi
este cunoscută ca legea simplă a lui Hooke. Prin extensie, în cazul general al stării spaţiale de
tensiune şi de deformaţie, relaţia (4.5) se va numi legea generalizată a lui Hooke.
Considerând distincte toate cele nouă tensiuni, matricea constantelor elastice va avea
9  9  3  81 de constante. În calculul tensorial, C este un tensor de ordinul patru.
4

Conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale,

 xy   yx  yz   zy  zx   xz
 xy   yx  yz   zy  zx   xz

Rezultă că tensorul tensiunilor T şi tensorul deformaţiilor specifice T sunt simetrici în

raport cu diagonala principală. Din acest motiv, vectorul tensiunilor şi vectorul deformaţiilor
specifice vor conţine câte 6 termeni distincţi:

 T   x  y  z  xy  yz  zx  (4.6)

 T   x  y  z  xy  yz  zx 

Ca urmare, matricea constantelor elastice va avea numai 36 de termeni.

4.1.1. Energia potenţială specifică de deformaţie şi energia potenţială specifică

complementară de deformaţie

Se consideră un corp cu volumul V închis de o suprafaţă exterioară A. Corpul este

 
supus acţiunii forţelor exterioare pT  p x p y p z pe o suprafaţă A şi forţelor masice (sau de
volum) F  X Y Z  provenite din greutatea sa proprie. Deformarea corpului se exprimă prin
T


componentele deplasării dT   u v w , prin deformaţiile specifice  T   x  y  z  xy  yz  zx 
 
şi prin tensiunile  T   x  y  z  xy  yz  zx . Deplasările d satisfac condiţiile de deplasare
impuse pe contur, iar deformaţiile specifice, ca derivate ale componentelor deplasărilor, vor
satisface condiţiile de compatibilitate a deformaţiilor.
Pentru un material cu comportare elastică tensiunile sunt unic determinate de starea
curentă de deformaţie:
    

57
 Pentru o deplasare virtuală  d din poziţia de echilibru, compatibilă cu legăturile,
condiţia de echilibru se exprimă prin ecuaţia de lucru mecanic virtual asociată deplasărilor
virtuale şi deformaţiilor specifice compatibile:

  d  p dA    d  F dV      dV
T T T
(4.7)
 V V
A

Produsul      U 1 reprezintă variaţia energiei potenţiale specifice de deformaţie

T

asociată unui volum egal cu unu şi are în formă explicită următoarea expresie:

U1   x x   y y  .....   xy xy  .....   zx zx (4.8)

Se observă că tensiunile normale nu produc lucru mecanic prin deplasările asociate

deformaţiilor specifice unghiulare (fig. 4.2, a), iar tensiunile tangenţiale nu produc lucru
mecanic prin deformaţiile specifice liniare asociate tensiunilor normale (fig. 4.2, b).

x y

 yx 
y 
x x 2
1 x
 xy   y

1 x
 
1  x  x 
2 2

a b
Fig 4.2

Lucrul mecanic efectuat de forţele interioare de echilibru  dA este diferit de zero în

cazul deformaţiilor pure şi este nul în cazul deformaţilor de corp rigid.
Densitatea energiei potenţiale de deformaţie este o funcţie de deformaţiile specifice,


U1  U1  x ,  y ,...,  zx 
Ca urmare, variaţia acesteia datorată deplasării virtuale se poate exprima în formă diferenţială:

U1 U U1
U1   x  1  y  ...   zx (4.9)
 x  y  zx

Comparând relaţiile (4.8) şi (4.9) se poate scrie:

U1 U1 U1

x  y  z 
 x  y  z
U1 U1 U1
 xy   yz   zx  (4.10)
 xy  yz  zx

58
 Relaţiile (4.10) exprimă trecerea integrală a lucrului mecanic produs de forţele
interioare de echilibru în energie potenţială de deformaţie şi restituirea integrală a energiei
acumulate la descărcare. Prin urmare, drumul de încărcare este identic cu drumul de
descărcare.
Pe de altă parte, o variaţie a tensiunilor  corespunde unei variaţii a încărcărilor
exterioare p şi unei variaţii a forţelor masice F . Condiţia de echilibru pentru un set
compatibil de deplasări d şi de deformaţii  se exprimă prin ecuaţia de lucru mecanic virtual

 p  d dA   F  d dV      dV

T T T
(4.11)
 V V
A

Lucrul mecanic produs de creşterile forţelor exterioare se transformă în energie

interioară de deformaţie:
 U1 dV      dV
 T
(4.12)
V V
în care
U1   T    x x   y y  ...   zx zx (4.13)

reprezintă variaţia energiei complementare de deformaţie aferentă unui volum egal cu unu şi
poate fi exprimată ca o funcţie numai de tensiuni. Creşterea acestei funcţii se exprimă
matematic ca o diferenţială totală de forma:

U1 U  U 
U1   x  1  y  ...  1  zx (4.14)
 x  y  zx

Comparând relaţiile (4.13) şi (4.14) se observă că deformaţiile specifice sunt derivate

ale densităţii energiei complementare de deformaţie în raport cu tensiunile:

U 1 U1 U 1
x  y  z 
 x  y  z
U1 U1 U1
 xy   yz   zx  (4.15)
 xy  yz  zx

Adunând relaţiile (4.8) şi (4.13) se poate scrie:

U1  U1   T    T 

sau (4.16)
 
U 1  U1      
T

În fig. 4.3 se prezintă semnificaţia geometrică a densităţilor energiei potenţiale de

deformaţie U 1 şi U 1* în cazul solicitării simple monoaxiale. Densitatea de energie este
reprezentată de aria suprafeţei dintre curba funcţiei care exprimă relaţia    şi una dintre
cele două axe de referinţă,  sau  . Pentru ca energia acumulată prin deformare să fie
reversibilă, este necesar ca drumurile parcurse la încărcare şi descărcare să fie identice.

59
  
   
 d 1 1
1  
d
  1 1

1
 d
 d     
1 
1 1 1 1 2

a b c
Fig 4.3

4.1.2. Reducerea numărului de constante elastice. Corp anizotrop, ortotrop şi

izotrop

Pentru un material cu comportare elastic-liniară, tensiunile se pot exprima ca o

combinaţie liniară în raport cu deformaţiile specifice. De exemplu,

 x  c11 x  c12 y  c13 z  c14 xy  c15 yz  c16 zx (4.17)

Pe de altă parte, derivatele densităţii energiei potenţiale de deformaţie sunt chiar

tensiunile:
U
x  1 (4.18)
 x

Rezultă că densitatea de energie U1 este o funcţie pătratică în raport cu deformaţiile

specifice. Dacă se derivează încă o dată relaţia (4.17) în raport cu o altă deformaţie specifică,
se obţin succesiv constantele elastice. Pentru exemplul ales se derivează  x în raport cu  z şi
va rezulta:
 x  2U1
  c13 (4.19)
 z  x  z

Deoarece derivatele unei funcţii nu depind de ordinea de derivare, prin inversarea

ordinii de derivare în exemplul de mai sus, se obţine:

U 1
z (4.20)
 z
în care
 z  c31 x  c32 y  c33 z  c34 xy  c34 yz  c36 zx (4.21)
şi apoi
 z  2U1
  c31 (4.22)
 x  z  x

60
 Comparând relaţiile (4.19) şi (4.22) rezultă:

c13  c31

Repetând raţionamentul pentru toate tensiunile va rezulta

cij  c ji i, j  1,2,3 (4.23)

Ca urmare, matricea constantelor elastice este simetrică. Cele 36 de constante elastice

36  6
distincte din cazul general se reduc la 21, din care  15 sunt în afara diagonalei
2
principale şi 6 sunt situate pe diagonala principală.
Un corp a cărui comportare este descrisă printr-o matrice a constantelor elastice cu 21
de constante independente se numeşte anizotrop. Această situaţie reprezintă cazul general, în
care proprietăţile mecanice în jurul unui punct diferă în funcţie de direcţia de solicitare.
Se spune despre materialele care prezintă aceleaşi proprietăţi mecanice pe anumite
direcţii că posedă simetrie elastică, care este materializată prin invarianţa legilor constitutive
în raport cu aceste direcţii.
Ca urmare a simetriei de comportare, numărul constantelor elastice se va reduce. Se
pot identifica următoarele situaţii:
a) Un plan de simetrie elastică
În acest caz, proprietăţile mecanice sunt identice pe direcţii simetrice faţă de un plan.
Dacă se aplică transformarea de coordonate

x  x y  y z    z (4.24)

relaţia   C devine    C  .
În termeni de deformaţii specifice, simetria în raport cu un plan implică aceleaşi
deformaţii specifice liniare şi unghiulare, dar cu modificarea semnului deformaţiilor
unghiulare la modificarea sensului unei axe din planul de lunecare. Ca urmare,

 x '  x  y '  y  z '  z (4.25)

 xy '   xy  yz '   yz  zx '   zx

Relaţii similare se pot scrie pentru tensiuni.

În baza relaţiilor (4.17) şi (4.25) se poate scrie:

 x '  c11 x  c12 y  c13 z  c14 xy  c15 yz  c16 zx (4.26)

Pentru că  x   x ' , este necesar ca c15  0 şi c16  0 .

Repetând raţionamentul pentru celelalte tensiuni, în final se obţine:

c15  c16  c25  c26  c35  c36  c45  c46  0 (4.27)

şi, implicit, termenii simetrici vor fi nuli.

În consecinţă, un material care prezintă un plan de simetrie pentru proprietăţile
mecanice va avea numai 13 constante elastice distincte ( 21  8  13 ).

61
 b) Trei plane ortogonale de simetrie. Material ortotrop

În categoria materialelor ortotrope poate fi

inclus lemnul. Alcătuirea sa fibroasă stă la baza
considerării a trei plane de simetrie elastică, un
plan în lungul fibrelor şi două plane perpendiculare z
pe fibre (fig. 4.4).
Pentru un astfel de material, denumit
ortotrop, proprietăţile mecanice din planele de y
simetrie elastică trebuie să se păstreze la o rotire a
axelor cu 180 o . x
Relaţiile de transformare a coordonatelor
sunt:
x'   x y'   y z'   z (4.28) Fig. 4.4

pentru care
 x '  x  y '  y  z '  z
şi (4.29)
 xy '   xy  yz '   yz  zx '   zx

Repetând raţionamentul anterior pentru exemplul considerat, se poate scrie:

 x '  c11 x  c12 y  c13 z  c14 xy  c15 yz  c16 zx (4.30)

şi, deoarece  x   x ' , se obţine c14  c15  c16  0 .

Se repetă raţionamentul pentru  y şi  z şi va rezulta că tensiunile normale nu depind
de deformaţiile specifice unghiulare întrucât

c14  c15  c16  c24  c25  c26  c34  c35  c36  0

Având în vedere simetria matricei constantelor elastice, se poate observa că tensiunile

tangenţiale, la rândul lor, nu depind de deformaţiile specifice liniare.
Relaţia dintre tensiuni şi deformaţii specifice devine:

 x  c11 x  c12 y  c13 z

 y  c21 x  c22 y  c23 z
 z  c31 x  c32 y  c33 z
(4.31)
 xy  c44 xy  c45 yz  c46 zx
 yz  c54 xy  c55 yz  c56 zx
 zx  c64 xy  c65 yz  c66 zx

Rotind axa Oz cu 180 o , se schimbă semnul următoarelor deformaţiilor specifice

unghiulare:
 yz '   yz  zx '   zx

62
 În noul sistem de axe, a patra relaţie din (4.31) devine

 xy '  c 44 xy  c 45 yz  c 46 zx

Pentru că  xy   xy ' este necesar ca

c45  c46  0

Repetând raţionamentul pentru următoarele tensiuni tangenţiale, rezultă că

c54  c56  0 şi c64  c65  0

Ca urmare, ultimele trei relaţii din (4.31) se reduc la:

 xy  c44 xy
 yz  c55 yz (4.32)
 zx  c66 zx

Situaţia în care deformaţiile specifice unghiulare şi tensiunile tangenţiale sunt nule

corespunde tensiunilor şi deformaţiilor specifice principale. În acest caz, axele principale de
tensiune şi de deformaţie vor coincide.
Condiţia impusă, ca printr-o rotaţie de 180 o să nu se modifice proprietăţile elastice,
reduce cele 21 de constante elastice din cazul general al materialului anizotrop la 9 constante
distincte în cazul materialului ortotrop. Axele definite de cele trei plane de simetrie elastică se
numesc şi direcţii principale ale materialului, iar constantele elastice se vor raporta la aceste
direcţii.
c) Material cu izotropie transversală
Acest caz corespunde unei simetrii de rotaţie în raport cu o axă. În fig. 4.5, a se
prezintă un astfel de material, ale carui proprietăţi mecanice sunt constante pe orice direcţie
perpendiculară pe axa Ox. Planul normal pe axa Ox este considerat plan de izotropie.

x x'

z'

z y'

y  plan de izotropie z'

y'
a b
Fig 4.5

De asemenea, se pot identifica cel puţin trei plane ortogonale de simetrie, din care
două au ca linie de intersecţie axa de simetrie. Între tensiuni şi deformaţii specifice se folosesc
relaţiile pentru materiale ortotrope.

63
 La o permutare a axelor în planul yOz în care proprietăţile elastice nu se modifică
indiferent de direcţia considerată, relaţiile de transformare sunt (fig. 4.5, b):

x'  x y'  z z '  y (4.33)

şi
 y' z z'  y x' x
 xy '   xz  xz '   xy  yz '   yz (4.34)

În noul sistem de axe se poate scrie:

 y '  c21 x 'c22 y 'c23 z '  c21 x  c22 z  c23 y (4.35)

În sistemul iniţial de axe, acestei tensiuni îi corespunde tensiunea

 z  c31 x  c32 y  c33 z (4.36)

Comparând relaţiile (4.35) şi (4.36) şi deoarece  y '   z este necesar ca:

c31  c21 c32  c23 c33  c22

Tensiunii tangenţiale  xy '  c44 xy '  c44 xz îi corespunde în sistemul iniţial de axe

 xz  c66 xz

Din condiţia  xy '   xz rezultă c44  c66 .

Relaţiile    devin:

 x  c11 x  c12  y   z   xy  c44 xy

 y  c12 x  c22 y  c23 z  yz  c55 yz (4.37)
 z  c12 x  c23 y  c22 z  zx  c44 zx

Aceasta înseamnă că cele nouă constante elastice distincte pentru un material ortotrop
se reduc la şase.
Rotind axele yOz cu un unghi α în jurul axei Ox, care este axă de simetrie elastică,
parametrii directori ai axei Oy' în raport cu sistemul iniţial de axe sunt:

l0 m  cos n  sin

Tensiunea  y ' se poate scrie conform relaţiei (2.28):

 y '   y cos 2    z sin 2    yz sin 2

Înlocuind tensiunile conform relaţiilor fizice (4.37) se obţine:

64
  y '  c12 x  c22 y  c23 z cos 2   c12 x  c23 y  c22 z sin 2   c55 yz sin 2  
(4.38)
   
 c12 x  c22  y cos 2    z sin 2   c23  z cos 2    y sin 2   c55 yz sin 2

Deoarece constantele elastice sunt aceleaşi pe orice direcţie din planul de izotropie yOz, se
poate scrie:
 y '  c12 x ' c 22 y ' c 23 z ' (4.39)

Pe de altă parte, la rotirea sistemului de axe deformaţiile specifice sunt de forma:

 x'  x
1
 y '   y cos 2    z sin 2    yz sin 2
2
1
 z '   y sin 2    z cos 2    yz sin 2 (4.40)
2

Înlocuind în relaţia (4.35) se obţine:

 1   1 
 y '  c12 x  c22   y cos 2    z sin 2    yz sin 2   c23   y sin 2    z cos 2    yz sin 2 
 2   2 

(4.41)
1
Comparând relaţiile (4.38) şi (4.41) rezultă că c55  c22  c23  .
2
Ca urmare, numărul de constante independente se reduce la cinci, iar matricea de
elasticitate pentru cazul studiat are forma:

c11 c12 c12 0 0 0

 c22 c23 0 0 0 

 c22 0 0 0
C  (4.42)
 c44 0 0
 1
 simetric c22  c23  0 
2
 0 c44 


d) Material izotrop
În acest caz, proprietăţile mecanice sunt identice pe orice direcţie şi constantele
elastice sunt invariante la orice simetrie sau rotire de axe.
Pentru o rotire de 90 o a axelor de coordonate, relaţia de transformare este:

x'  y y'  z z'  x (4.43)

Pentru aceste permutări circulare, corespondenţa dintre componentele deformaţiilor

specifice din sistemul rotit şi cel iniţial este:

65
 x'  y  y '   z  z '  x
 xy '   yz  yz '   zx  zx '   xy (4.44)

Relaţii similare se pot scrie pentru tensiuni, înlocuind  cu  şi  cu  . De exemplu,

 x '  c11 x 'c12 y 'c13 z '

sau
 x '  c11 y  c12 z  c13 x

Tensiunea normală corespondentă tensiunii  x ' în sistemul iniţial de axe este:

 y  c21 x  c22 y  c23 z

Pentru că  x '   y este necesar ca
c11  c22 c21  c13 c23  c12

Repetând raţionamentul pentru  y ' şi  z ' se obţin următoarele egalităţi între

constante:
c22  c33 c23  c31 c21  c32
şi
c33  c11 c31  c12 c32  c23

Pentru tensiunile tangenţiale se poate scrie:

 xy '  c44 xy '  c44 yz

şi
 yz  c55 yz
Pentru că  xy '   yz este necesar ca c44  c55 .
Analog, pentru că  yz '   zx şi  zx '   xy este necesar ca c55  c66 şi c66  c44 .
Sintetizând şi ţinând seama de simetria matricei C, se obţin următoarele relaţii pentru
constantele elastice în cazul materialului izotrop, la o rotire de 90 o a axelor:

c11  c22  c33  a

c12  c13  c21  c23  c31  c32  b (4.45)
c44  c55  c66  c

În concluzie, pentru un material cu proprietăţi izotrope constantele elastice se reduc la

trei. Relaţiile între tensiuni şi deformaţii specifice se scriu sub forma:

 x  a x  b y   z 
 y  a y  b x   z  (4.46)
 z  a z  b x   y 
 xy  c xy  yz  c yz  zx  c zx

66
 z z
zy x zy x
x =x' zx O


y
y y
y' z'
z y'
z z

a b c
Fig. 4.6

Pentru a evidenţia comportarea izotropă indiferent de direcţia de solicitare, se aplică

axelor Oy şi Oz o rotire  în jurul axei Ox (fig. 4.6, a). În noul sistem de axe Ox' y ' z ' se
poate exprima tensiunea normală  y ' (fig. 4.6, c) în funcţie de tensiunile iniţiale (fig. 4.6, b),
conform relaţiei (2.28). Parametrii directori ai axei Oy' sunt:

l 0 m  cos  n  sin 
Rezultă
 y '   y cos 2    z sin 2    yz sin 2

Înlocuind  y ,  z şi  yz cu expresiile din relaţiile (4.46) se obţine:

 y '  b x  a y  b z cos 2   b x  b y  a z sin 2   c yz sin 2 (4.47)

În baza aceloraşi relaţii (4.46) se mai poate scrie că:

 y '  b x ' z '  a y ' (4.48)

Prin rotirea sistemului de axe, conform relaţiei (3.41) deformaţiile specifice devin:

 x '  x
1
 y '   y cos 2    z sin 2    yz sin 2
2
1
 z '   y sin 2    z cos 2    yz sin 2
2

şi, înlocuind în relaţia (4.48) rezultă:

 1   1 
 y '  b x  b  y sin 2    z cos 2    yz sin 2   a  y cos 2    z sin 2    yz sin 2 
 2   2 

Deoarece relaţiile (4.47) şi (4.48) exprimă aceeaşi tensiune, prin comparare rezultă
următoarea relaţie între constantele elastice:

a  b  2c (4.49)

67
 Constantele b şi c poartă numele de constantele lui Lamé şi se notează:

b   şi c  G (4.50)

Constanta c a fost considerată de Coulomb în cazul torsiunii barelor cilindrice,

înainte de introducerea constantelor lui Lamé. Din acest motiv, constanta G se mai numeşte şi
constanta lui Coulomb şi are o semnificaţie fizică bine definită.
Folosind notaţiile anterioare, relaţiile fizice    se scriu sub forma:

 x    2G  x    y   z    V  2G x
 y    2G  y    x   z    V  2G y (4.51)
 z    2G  z    x   y    V  2G z
 xy  G xy  yz  G yz  zx  G zx

În relaţiile de mai sus,  V   x   y   z reprezintă deformaţia specifică a volumului.

Relaţiile (4.51) reprezintă legea lui Hooke generalizată pentru materiale izotrope
elastic-liniare.

4.1.3. Modulul de elasticitate longitudinal, modulul de elasticitate transversal şi

coeficientul contracţiei transversale

Constantele lui Lamé definesc complet proprietăţile mecanice elastic liniare pentru un
material omogen şi izotrop.
Cea mai simplă stare de tensiune x
care poate fi realizată experimental este
starea monoaxială. În acest caz, singura
tensiune nenulă este tensiunea normală pe x x
direcţia solicitării. E
Fie, de exemplu, starea de 1
tensiune monoaxială din fig. 4.7 în care
x  0. x
Conform relaţiilor constitutive
(4.46) se poate scrie: Fig. 4.7

 x  a x
 y  a y  b x   z   0
(4.52)
 z  a z  b x   y   0
 xy   yz   zx  0

Din a doua relaţie (4.52) se scade a treia şi rezultă:

 y   z a  b z   y   0
Ecuaţia este verificată de  y   z .
Raportul

68
 x
E (4.53)
x

reprezintă modulul de elasticitate longitudinal E (sau modulul lui Young), iar

y z
   (4.53’)
x x

reprezintă coeficientul contracţiei transversale μ sau coeficientul lui Poisson.

Modulul de elasticitate E se obţine experimental prin solicitarea la întindere a unei
bare cilindrice sau prin compresiune simplă pe cilindri scurţi, pentru a evita fenomenele de
pierdere de stabilitate.
Relaţia de dependenţă între tensiuni şi deformaţii specifice a fost publicată în 1660 de
Robert Hooke: “ ut tensio, sic vis” (cât este întindere atât este şi forţă) şi a fost exprimată
matematic în 1678 pe baza unor experimente pe arcuri:

  E (4.54)

Relaţia (4.54) reprezintă legea simplă a lui Hooke şi a fost redescoperită de E. Mariotte.
Relaţia constituie legea fundamentală a Teoriei Elasticităţii.
Coeficientul lui Poisson se stabileşte pe cale indirectă şi exprimă modificarea
dimensiunilor secţiunii transversale ca urmare a modificării de lungime pe direcţia de
solicitare (pentru  x  0 rezultă  y   z  0 şi pentru  x  0 rezultă  y   z  0 ).
O altă stare de tensiune care poate fi realizată experimental corespunde solicitării de
forfecare pură. Aceasta este definită de situaţia în care, de exemplu, singurele tensiuni nenule
sunt tensiunile tangenţiale  xz   zx (fig. 4.8, a).

x 

 xz
G
zx 1
 zx

z
a b
Fig. 4.8

Experimentul care generează stări de forfecare pură constă în solicitarea la răsucire a

barelor cilindrice. În acest caz, legea lui Hooke este:

 xz  G xz (4.55)

Relaţia liniară este prezentată în fig. 4.8, b, iar G se numeşte modul de elasticitate transversal.
Între constantele lui Lamé şi constantele fizice E, G şi  se pot stabili relaţii de
corespondenţă.
Pentru aceasta se adună primele trei relaţii din (4.51):

69
  x   y   z  3 V  2G  x   y   z  (4.56)
Dar
 x   y   z  I1 şi  x   y   z   V  I1 '

După înlocuiri în relaţia (4.56) se obţine:

I1
I 1  3  2G I 1 ' sau  V  I 1 '  (4.57)
3  2G

Cu aceste notaţii, din relaţiile (4.51) se obţin deformaţiile specifice în funcţie de tensiuni:

 
x   I1  x
2G 3  2G  2G
 y
y   I1  (4.58)
2G 3  2G  2G
 
z   I1  z
2G 3  2G  2G
  
 xy  xy  yz  yz  zx  zx
G G G

În cazul unei solicitări axiale simple cu  x  0 , I 1   x . Din prima relaţie (4.58) rezultă:

x     G
x  1   x (4.59)
2G  3  2G  G 3  2G 

x
Dar  x  . Rezultă din relaţia (4.59):
E
G 3  2G 
E (4.60)
 G

De asemenea, pentru aceeaşi solicitare monoaxială se poate scrie din relaţia (4.58) că:


z y   x (4.61)
2G 3  2G 

y y 
Dar    sau   . Înlocuind în relaţia (4.61) se obţine:
x x E
 

E 2G 3  2G 

Apoi, ţinând seama de relaţia (4.60), după înlocuire şi simplificare se poate scrie:


 (4.62)
2  G 

70
 Înlocuind  în relaţia (4.60) se obţine relaţia de izotropie:

E
G (4.63)
21   

şi apoi, înlocuind G în relaţia (4.60) rezultă:

E
 (4.64)
1   1  2 
Pentru a se dezvolta deformaţii specifice transversale, este necesar ca   0 . Un
coeficient nul al contracţiei transversale,   0 , nu implică modificări ale dimensiunilor
transversale, cum este cazul plutei.
I
Pentru o solicitare de compresiune uniformă pe trei direcţii,  x   y   z  1   p ,
3
denumită compresiune hidrostatică se poate scrie că:

I1 '
x  y  z  (4.65)
3
şi, respectiv,
I1 '  2 
 p  I1 '2G sau  p     G  I 1 '  K V
3  3 
Se notează
p 2 E
K   G (4.66)
V 3 31  2  

I1
şi se numeşte modul de elasticitate al volumului. Se ştie că  V  I1 '  1  2  . Pentru
E
 V  0 ,   0,5 (cazul lichidelor incompresibile sau al corpurilor în stare plastică).
Prin urmare, coeficientul lui Poisson are valori cuprinse între 0 şi 0,5, rezultând
K  0 , respectiv E  0 şi G  0 . Relaţia dimensională pentru constantele E, G, K

este F L2 .
Dacă se supune o probă cilindrică la x x
întindere ca în fig. 4.9, având deformaţiile
transversale blocate, se poate introduce o nouă
mărime, denumită modul de constrângere M
(modul edometric în geotehnică).
Folosind relaţiile (4.51) în care  x  0 1
şi  y   z  0 se obţine:
x
x
 x    2G  x
Fig. 4.9
Ca urmare, expresia modulului de constrângere este:

x
M     2G (4.67)
x

71
 Prin înlocuirea în relaţiile (4.51) a constantelor lui Lamé  şi G , cu constantele fizice
E, G şi  , legea generalizată a lui Hooke capătă forma:

x 
1
E

 x   y   z 
1

 y   y   z   x
E
 ( 4.68)

1

 z   z   x   y
E

 xy  yz  zx
 xy   yz   zx 
G G G

4.2. EXPRIMAREA MATRICEALĂ A RELAŢIILOR CONSTITUTIVE

PENTRU UN MATERIAL IZOTROP CU COMPORTARE ELASTIC-
LINIARĂ

Pentru un material continuu, omogen şi izotrop, cu proprietăţi mecanice elastic-liniare,

între tensiuni şi deformaţii specifice se poate scrie relaţia de legătură:

  C (4.69)

Legătura dintre deformaţii specifice şi tensiuni se obţine din relaţia precedentă:

  D (4.70)
1
în care D  C .
Matricea C se numeşte matricea constantelor elastice sau matricea constitutivă
elastică, iar inversa ei se numeşte matricea elastică conformă. Termenii matricei de
elasticitate C au semnificaţia de coeficienţi de rigiditate, exprimând mărimea tensiunilor
pentru deformaţii specifice egale cu unu. Termenii matricei conforme D au semnificaţia de
coeficienţi de flexibilitate, exprimând deformaţiile specifice corespunzătoare unor tensiuni
egale cu unu. Constantele elastice E, G şi  sau  şi G au aceleaşi mărimi în orice punct,
conform ipotezei corpului omogen, şi pe orice direcţie, ca urmare a proprietăţii de izotropie.
Constantele lui Lamé,  şi G, permit scrierea mai simplă a relaţiei    , în timp ce
constantele elastice E, G şi  sunt de preferat în exprimarea relaţiei    .
Constantele elastice E şi G se pot obţine din experienţe simple (întindere, răsucire). În
tabelul de mai jos se indică orientativ, pentru câteva materiale uzuale, valorile constantelor  ,
G, E, K în N mm 2 şi ale coeficientului lui Poisson,  .

Material   10 5 G  10 5 E  10 5 K  10 5 
Oţel 0,840 0,840 2,10 1,400 0,25
Aluminiu 0,502 0,259 0,69 0,676 0,33
Cupru 0,740 0,416 1,10 1,018 0,32
Plumb 0,314 0,059 0,17 0,354 0,42
Sticlă 0,224 0,224 0,56 0,373 0,25
Beton 0,084 0,084 0,21 0,140 0,25

72
 În continuare, matricele C şi D se vor scrie pentru cazul general al stării spaţiale de
tensiune, pentru starea plană de tensiune, pentru starea plană de deformaţie şi pentru cazul
corpurilor cu simetrie geometrică, de încărcare şi de rezemare în raport cu o axă.

4.2.1. Starea spaţială de tensiune

În acest caz sunt prezente toate tensiunile şi deformaţiile specifice. Vectorii tensiunilor
şi ai deformaţiilor specifice au următoarele componente:

 T   x  y  z  xy  yz  zx 

 T   x  y  z  xy  yz  zx 

Având în vedere relaţiile (4.46), (4.51, (4.63) şi (4.64), matricea constantelor elastice
are forma:
a b b 0 0 0   2G   0 0 0
 a b 0 0 0    2G  0 0 0 
 
 a 0 0 0    2G 0 0 0 
C    (4.71)
 c 0 0  G 0 0
 sim c 0  sim G 0
   
 c   G 

sau, în funcţie de E, G şi  :

1     0 0 0 
 1   0 0 0 
 
 1  0 0 0 
E  1  2 
C  0 0  (4.72)
1   1  2   2 
 1  2
sim 0 
 2 
 1  2 
 
 2 

Înlocuind  şi E în termeni de K şi G se poate scrie:

 4 2 2 
K  3 G K G
3
K G
3
0 00
 4 2 
 K G K G 0 0 0
 3 3 
C 4
K G 0 0 0 (4.73)
 3 
 G 0 0
 
 sim G 0
 G 


73
 Matricea conformă de elasticitate se obţine prin inversarea matricei constantelor
elastice şi are următoarea formă:

1     0 0 0 
 1  0 0 0 
 
1 1 0 0 0 
D   (4.74)
E 21    0 0 
 sim 21    0 
 
 21   

4.2.2. Starea plană de tensiune

Acest caz este caracterizat de prezenţa tensiunilor şi deformaţiilor specifice într-un

plan. De exemplu, în planul xOy vom avea:

  x  yx 0
    x  yx 
T   xy  y 0     (4.75)
 0    xy  y 
 0 0
în care  z  0 ,  yz  0 şi  zx  0 .
De asemenea,  yz  0 şi  zx  0 , dar  z nu este nul. Ca urmare,

 1 
 x  yx 0
 2 
1
T    xy y 0 (4.76)
2 
 0 0 z 
 
 

Vectorii tensiunilor şi deformaţiilor într-un punct vor fi:

 T   x  y  xy 
 T   x  y  xy 
Matricea D devine:
 1  0 
1
D  1 0  (4.77)
E
 sim 21   
Inversa acesteia este:
 
 1  0 
E 
C 1 0  (4.78)
1  2  
1  
 sim
 2 

74
 Deformaţia specifică  z se calculează din relaţia:

 
z 
1
E
  
 z   x   y    x   y  
E 1 

x y   (4.79)

Elementele plane subţiri, încărcate numai în planul lor, se tratează ca probleme de

stare plană de tensiune (fig. 4.10).
z

x q
y q t
y
yx
x
t
x

xy

Fig. 4.10

4.2.3. Starea plană de deformaţie

Acest caz este definit de deformaţii specifice nenule într-un singur plan. Dacă acesta
este planul xOy, atunci  z  0 ,  xz  0 şi  yz  0 . Tensorul deformaţiilor specifice este:

 1 
 x  xy 0
 2 
T   y 0 (4.80)
 sim 0 

 
şi îi corespunde starea de tensiune:
  x  yx 0 
 
T   y 0  (4.81)
 sim  z 


Conform legii generalizate a lui Hooke, pentru deformaţii specifice unghiulare nule tensiunile
tangenţiale sunt nule:
 xz  0   xz  0 şi  yz  0   yz  0
Pentru  z  0 va rezulta  z  0 :
z 
E
1

 z   x   y  0  (4.82)

z   x  y 

75
 O astfel de stare de z
deformaţie şi de tensiune se
întâlneşte în cazul corpurilor de y
lungime teoretic infinită pe direcţia  yx
unei axe. În orice secţiune normală
pe această axă, geometria şi x
încărcarea nu se modifică. Este, de y
z x
exemplu, cazul tunelurilor, al  xy
zidurilor de sprijin şi al barajelor de
greutate (fig. 4.11). Caracterul  z  xz  yz 
uniform al încărcării şi al geometriei
va genera deformaţii identice în
orice secţiune transversală. Fig. 4.11

Legătura între deformaţii specifice şi tensiuni pentru o stare plană de deformaţii în

planul xOy este dată de:

 1

 x  E  x   y   z   1
E
  
 x 1   2   1    y 

 1

 y   y   x   z 
E
 1
E
  
 y 1   2   1    x  (4.83)

  xy
 xy 
 G
sau, în formă matriceală,
 x  1    0  x 
  1    
 y    1  0  y  (4.84)
  E 
 0 2  xy 
 xy 
0
 

Relaţia dintre tensiuni şi deformaţii specifice se obţine prin inversarea relaţiei (4.84):

 x   
1    0   x 
  E  
 y     1  0   y  (4.85)
  1   1  2    1  2   
 xy   0 0   xy 
 2  

4.2.4. Starea de tensiune axial simetrică

Această situaţie este specifică corpurilor de rotaţie cu încărcare şi rezemare simetrică

în raport cu axa de rotaţie. Orice plan care conţine axa de rotaţie este un plan de simetrie. Prin
urmare, lunecările specifice şi tensiunile tangenţiale corespunzătoare din planele normale pe
acest plan sunt nule.
Dacă axa de rotaţie este axa Oz (fig. 4.12) rezultă:

 z  0  z  0 şi  r  0  r  0

76
 Celelalte tensiuni şi deformaţii
fiind diferite de zero, vectorii tensiunilor şi
al deformaţiilor specifice vor fi de forma:
z
 T   r  z    rz 
axa de rotaţie

zr şi
rz  T   r  z    rz 
z
r Matricea de elasticitate şi inversa
 sa se obţin din cazul general al stării
r spaţiale de tensiune şi deformaţie, din care
se elimină liniile şi coloanele aferente
deformaţiilor specifice şi tensiunilor nule.
Fig. 4.12

1     0 
 1   0 
E 
C 1  (4.86)
1   1  2   0 
1  2 
 sim 
 2 

 1   0
 1  0
1
D   (4.87)
E 1 0 
 
 sim 21   

4.2.5. Starea spaţială de tensiune şi de deformaţie. Cazul materialelor ortotrope

Constantele elastice pe direcţiile axelor principale elastice se notează cu

E x , E y , E z ,  xy   yx ,  yz   zy ,  zx   xz , G xy , G yz , G zx .
Cu aceste notaţii, legea generalizată a lui Hooke se scrie matriceal astfel:

 1  yx  zx 
   0 0 0 
 Ex Ey Ez 
  xy 1  zy 
 x    0 0 0   x 
   Ex Ey Ez   
 y    xz  yz 1  y
     0 0 0   
z Ex Ey Ez  z
    (4.88)

 xy   0 1   xy
0 0 0 0  
    
  yz 
G xy
 yz  
 zx   0 1
0 0 0 0   zx 
 G yz 
 
 0 1 
0 0 0 0
 G zx 

77
 Condiţia de reversibilitate a lucrului mecanic consumat în procesul de deformaţie
impune ca matricea de elasticitate şi inversa sa să fie simetrice, ceea ce conduce la
următoarele relaţii:
E x  yx  E y  xy E y  zy  E z  yz E z  xz  E x  zx (4.89)

Condiţiile de simetrie reduc cele 12 constante elastice la 9 constante elastice

independente.
Coeficientul contracţiei transversale  xy exprimă scurtarea specifică pe direcţia axei
Oy ca efect al întinderii pe direcţia axei Ox produsă de  x . Condiţiile de mai sus pot fi privite
şi ca o consecinţă a teoremei reciprocităţii lucrului mecanic.

4.2.6. Starea spaţială de tensiune şi de deformaţie. Cazul materialelor transversal

izotrope

Materialele cu proprietăţi elastice simetrice în raport cu o axă sunt denumite materiale

transversal izotrope. În planul normal pe această axă, proprietăţile mecanice vor fi aceleaşi pe
orice direcţie. Numărul celor 9 constante din cazul materialelor ortotrope se reduce în această
situaţie la 5. Se notează constantele elastice din planul de izotropie cu E, G şi  şi cele din
planul care conţine axa de simetrie cu E ' , G ' şi  ' . Daca axă de simetrie rotaţională este axa
Ox, legea constitutivă devine:

 1 ' ' 
 E'  E'  E' 0 0 0
 x    ' 1


0 0
 
0   x 
   E ' E E   y 
 y   '  1
 z    0 0 0   
E' E E  z 
       (4.90)

 xy   0 0 0
1
0 0   xy 
   G'   yz 
 yz   0 0 0 0
1
0   
 zx   G   zx 
 1
 0 0 0 0 0 
 G' 

În relaţia de mai sus, constantele elastice au următoarea semnificaţie:

 este coeficientul contracţiei transversale prin intermediul căruia se determină
deformaţiile specifice transversale din planul de izotropie, provenite din tensiunile normale
din acest plan;
 ' caracterizează deformaţiile specifice transversale din planul de izotropie provenite
din tensiuni normale pe acest plan;
G este modulul de elasticitate transversal pentru lunecările din planul de izotropie ;
G ' este modulul de elasticitate transversal pentru lunecările din planele normale pe
planul de izotropie;
E, E ' sunt modulele de elasticitate longitudinale asociate deformaţiilor specifice
liniare din planul de izotropie şi, respectiv, din planul normal pe acesta.
Pentru un material elastic-liniar izotrop la care    ' , E  E ' şi G  G ' , constantele
elastice distincte se reduc la două.

78
 4.3. ELEMENTE DE TERMOELASTICITATE

Un corp supus la o variaţie de temperatură va suferi o modificare a stării de tensiune şi

de deformaţie. Ecuaţiile de echilibru obţinute în capitolul 2 şi relaţiile geometrice din
capitolul 3 nu se schimbă. În schimb, relaţiile fizice dintre deformaţii specifice şi tensiuni vor
conţine un termen suplimentar, ca efect al variaţiei de temperatură T . Astfel, un cub cu
laturi egale cu unu nu-şi va modifica forma, dar după deformaţie laturile cubului vor fi
1+ T , unde  este coeficientul de dilatare liniară. Ca urmare, legea generalizată a lui
Hooke din relaţia (4.68) devine:
 xy
x 
1
 x   y   z   T  xy 
G
E
 yz
 y   y   z   x   T
1
 yz  (4.91)
E G
 zx
 z   z   x   y   T
1
 zx 
E G

De regulă, constantele elastice E şi  depind de temperatură, totuşi, pentru variaţii

mici ale temperaturii, acestea pot fi considerate constante. Pe de altă parte, temperatura T
depinde de coordonatele x, y, z şi de timpul t. Funcţia T  T  x, y, z , t  reprezintă câmpul de
temperatură şi determinarea lui constituie obiectul termodinamicii. Când temperatura nu
depinde de timp, câmpul este staţionar, iar în cazul în care căldura se transmite prin
conductibilitate, câmpul de temperatură este o funcţie armonică:

 2T  2T  2T
 2T  0   0 (4.92)
x 2 y 2 z 2

Adunând primele trei relaţii din (4.91) se obţine:

 primul invariant al stării de deformaţie,

1  2
I1' ( )   V   x   y   z  ( x   y   z )  3T
E
 primul invariant al stării de tensiune,

E 3E
I1     x   y   z  I1'    T
1  2 1  2

Din relaţiile (4.91) se pot scrie tensiunile în funcţie de deformaţii specifice:

 x    2G  x    y   z  
E E
T   V  2G x  T
1  2 1  2
E E
 y    2G  y    x   z   T   V  2G y  T (4.93)
1  2 1  2

 z    2G  z    x   y  
E E
T   V  2G z  T
1  2 1  2
 xy  G xy  yz  G yz  zx  G zx

79
 Introducând tensiunile din relaţiile (4.93) în ecuaţiile diferenţiale de echilibru (2.19),
se obţin ecuaţiile diferenţiale ale termoelasticitaţii în deplasări:

  G  I1 ( )  G 2u  E T
'
X 0
x 1  2  x

  G  I1 ( )  G 2 v  E T
'
Y  0 (4.94)
y 1  2  y
I1' ( ) E T
  G   G 2 w  Z 0
z 1  2  z

Dacă forţele masice X, Y, Z se consideră constante, atunci prin derivarea ecuaţiilor

(4.94) în raport cu x, y şi z se obţine:

I1 ( )
2 '
E  2 T
  G    G 2 x  0
x 2
1  2  x 2
I1 ( )
2 '
E  2 T
  G    G 2 y  0 (4.95)
y 2
1  2  y 2
I1 ( )
2 '
E  2 T
  G    G 2 z  0
z 2
1  2  z 2

Prin adunarea ecuaţiilor (4.95) rezultă:

E 2 E 2
  2G  2 I1' ( )   2 T   0 sau  2 I1      T  (4.96)
1  2 1 

4.4. PRINCIPIUL LUI BARRÉ DE SAINT-VENANT

Problemele din Teoria Elasticităţii se reduc la integrarea unor ecuaţii cu derivate

parţiale ale căror soluţii trebuie să satisfacă condiţiile limită. De cele mai multe ori condiţiile
limită sunt complicate, făcând practic imposibilă rezolvarea problemelor. Prin introducerea
unor simplificări în formularea condiţiilor limită se ajunge totuşi la soluţionarea problemelor.
Principiul care permite modificarea
condiţiilor limită astfel încât starea de
tensiune şi starea de deformaţie să nu sufere
schimbări importante a fost enunţat de
Barré de Saint-Venant sub forma: „Dacă
asupra unui corp acţionează, pe o zonă
limitată, un sistem de încărcări în echilibru
static, starea de tensiune şi starea de
deformaţie în interiorul corpului este nulă, cu
excepţia unei zone de ordinul de mărime al
zonei pe care sunt aplicate aceste încărcări”.
În fig. 4.13 se prezintă încărcările
care acţionează local şi, cu haşuri, zona R= 0 M= 0
influenţată de acestea.
Fig. 4.13

80
 = 1,5 h
Q

Fig. 4.14

Acest mod de comportare enunţat de principiul lui Saint-Venant poate fi exemplificat

practic prin acţiunea unui cleşte asupra unei sârme, ca în fig. 4.14. La un anumit nivel al forţei
de strângere sârma se rupe local, fără ca să se producă deformări în restul sârmei. Efectul
local al sistemului de forţe în echilibru se resimte numai pe o zonă aproximativ egală cu
grosimea sârmei.
Rezolvările practice folosesc însă un corolar al principiului lui Barré de Saint-Venant
care se enunţă astfel: „În cazul în care se poate aplica principiul independenţei acţiunilor şi
al suprapunerii efectelor, starea de tensiune şi starea de deformaţie în interiorul unui corp nu
vor depinde de modul real în care se aplică forţele exterioare, cu excepţia unei zone de
ordinul de mărime al zonei pe care se aplică forţele static echivalente”. Conform acestui
corolar, se poate înlocui un sistem de forţe cu alt sistem de forţe static echivalent, fără ca să se
producă modificări ale stării de tensiune în puncte suficient de depărtate.
În fig. 4.15 se prezintă exemplul înlocuirii unei forţe concentrate cu o forţă distribuită.

R= 0
Q Q
M= 0 p

y p

x M(x,y,z) = M(x,y,z) + M(x,y,z)

a b c
T,M = T,M = 0 + T,M
a b c
Fig. 4.15

Conform principiului suprapunerii efectelor, într-un punct M  x, y, z  din interiorul

corpului trebuie să fie îndeplinită condiţia:

Ta  Tb  Tc (4.97)

Termenii din relaţia de mai sus au următoarea semnificaţie:

81
  Ta este tensorul stării de tensiune în punctul M din încărcarea din fig. 4.14, a;
 Tb este tensorul stării de tensiune în punctul M din încărcarea din fig. 4.14, b
alcătuită din forţa concentrată Q şi forţa p distribuită pe suprafaţa A*, cele două sisteme de
forţe fiind în echilibru static;
 Tc este tensorul stării de tensiune în punctul M din încărcarea din fig. 4.14, c
alcătuită numai de forţa distribuită p, echivalentă static cu forţa concentrată Q:

Q  p dA
A*

Cazul din fig. 4.14, b corespunde unei încărcări locale, în echilibru static, ca în
fig. 4.13. Conform principiului lui Saint-Venant, în această situaţie starea de tensiune şi de
deformaţie în orice punct M din interiorul corpului este nulă, Tb  0 , cu excepţia unei zone de
mărimea suprafeţei de încărcare A* din vecinătatea încărcării (zona haşurată din fig. 4.14, b).
Rezultă că prin înlocuirea, pe o zonă restrânsă, a unui sistem de forţe cu alt sistem de forţe
echivalent static, nu se produc modificări ale stării de tensiune în puncte suficient de depărtate
de zona de încărcare. Ca urmare relaţia (4.97) devine:

Ta  Tc (4.98)

Determinarea stării de tensiune şi de deformaţie în zona locală de aplicare a

încărcărilor reprezintă o problemă de contact, care necesită metode speciale de calcul.
Principiul lui Saint-Venant, al efectului local produs de sisteme de forţe în echilibru şi
corolarul acestuia se pot aplica numai în cazul în care deformaţiile specifice locale sunt
neglijabile în raport cu unu şi nu sunt acceptabile la corpurile cu pereţi subţiri.

82
 5.

ECUAŢIILE TEORIEI ELASTICITĂŢII.

METODE DE REZOLVARE

În capitolele precedente s-au pus în evidenţă relaţiile dintre tensiuni (consecinţă a

condiţiei de echilibru), relaţiile dintre deformaţii specifice şi deplasări (consecinţă a
deformării corpurilor) şi relaţiile dintre tensiuni şi deformaţii specifice (consecinţă a modului
în care un corp se opune acţiunilor exterioare). Au rezultat 15 necunoscute din care 6
necunoscute tensiuni, 6 necunoscute deformaţii specifice şi 3 necunoscute deplasări. Acestea
trebuie să satisfacă trei ecuaţii diferenţiale de echilibru, şase ecuaţii diferenţiale geometrice şi
şase ecuaţii fizice. Numărul ecuaţiilor fiind egal cu numărul necunoscutelor, se pot obţine
soluţiile ecuaţiilor cu derivate parţiale liniare cu coeficienţi constanţi. Constantele de
integrare se vor determina din condiţiile limită exprimate în tensiuni şi deplasări.
Din cele 15 necunoscute se poate alege un set redus de necunoscute, denumite
necunoscute de bază. Acestea pot fi tensiunile sau componentele deplasării. În funcţie de
necunoscutele de bază considerate se pot dezvolta două formulări distincte pentru rezolvarea
problemelor din Teoria Elasticităţii: formularea în deplasări şi formularea în tensiuni. Dacă se
consideră necunoscute atât tensiunile cât şi deplasările, formularea este mixtă.
În studiul problemelor de Teoria Elasticităţii se pot folosi două căi de abordare, şi
anume:
a) calea directă, când se cunosc configuraţia geometrică a corpului, acţiunile
exterioare, legăturile cu terenul şi materialul din care este alcătuit corpul, respectiv
constantele sale elastice. Prin integrarea ecuaţiilor Teoriei Elasticităţii se vor obţine funcţiile
tensiunilor, deplasărilor şi deformaţiilor specifice, pe baza cărora sunt perfect determinate
starea de tensiune şi starea de deformaţie în orice punct al corpului.
b) calea inversă, când se cunosc configuraţia geometrică a corpului şi constantele
elastice de material, precum si câmpul de tensiuni sau funcţiile componentelor deplasării.
Ecuaţiile Teoriei Elasticităţii vor servi la stabilirea acţiunilor exterioare corespunzătoare fie
câmpului de tensiuni, fie componentelor deplasării considerate cunoscute.

5.1. SISTEMUL COMPLET DE ECUAŢII ALE TEORIEI ELASTICITĂŢII ÎN

COORDONATE CARTEZIENE

Teoria Elasticităţii tratează corpurile aflate în echilibru. Condiţia de echilibru static

sau dinamic la nivel de punct material se exprimă prin ecuaţiile diferenţiale liniare (2.19)
(ecuaţiile lui Cauchy):
  x  yx  zx   2u 
    X  0    
 t 2 
 x y z 
  xy  y  zy   2v 
    Y  0    2  (A)
 x y z  t 
   yz  z  2w 
 xz    Z  0    2 
 x y z  t 

83
 În vecinătatea conturului se pot scrie următoarele ecuaţii de echilibru între încărcări
exterioare şi tensiuni:
 px   x l   yx m   zx n

 py   xy l   y m   zy n (A1)
 p   l  m   n
 z xz yz z

Ecuaţiile (A1) reprezintă condiţiile limită pe contur exprimate în tensiuni.

Legătura dintre deformaţii specifice şi componentele deplasării este realizată de grupul
de ecuaţii (3.8) care, de asemenea, poartă numele de ecuaţiile lui Cauchy:

 u
 x  x

  v
 y y

  w

z
z
 (B)
 xy  v  u
 x y

 yz  w  v
 y z

 zx  u  w
 z x

Întrucât deformaţiile specifice nu pot fi independente, între acestea s-au stabilit ecuaţii
de compatibilitate, denumite condiţiile lui Saint-Venant:

  2  2 y  2 xy
 2  x

 y x 2 xy
  2 y  2  2 yz
 2  2z 
 z y yz
  2  
2
 2 zx
 2z  2x 
 x z zx
   (B1)
  
   zx  xy  yz   2   x
2

 x  y z x  yz

    xy   yz   zx   2   y
2

 y  z x y  zx

    yz   zx   xy   2   z
2

 z  x y z  xy


Pentru un material omogen şi izotrop s-au pus în evidenţă relaţii liniare de dependenţă
între tensiuni şi deformaţii specifice, respectiv relaţiile constitutive reprezentate prin legea
generalizată a lui Hooke prezentată în capitolul 4:

84
  1

 x  E  x   y   z 
 1

 y   y   z   x
E


 z E z

  1     
x y 
  (C)
 xy  xy
 G
  yz
 yz  G
 
 zx  zx
 G

Din legea generalizată a lui Hooke se pot obţine tensiunile în funcţie de deformaţiile
specifice:
 x   V  2G x
    2G
 y V y
 z   V  2G z
 (C1)
  xy  G  xy
 yz  G yz

 zx  G zx

în care deformaţia specifică a volumului este:

1  2
V  I1
E

Între constantele lui Lamé, deformaţia specifică de volum şi primul invariant al stării
de tensiune există relaţia
I1  3  2G  V

Relaţiile (A), (A1), (B), (B1) şi (C) sau (C1) permit rezolvarea problemei generale a
Teoriei Elasticităţii în spaţiul tridimensional.
Ecuaţiile diferenţiale de echilibru şi ecuaţiile geometrice fiind obţinute pe forma
nedeformată a corpului, vor fi valabile numai în ipoteza deformaţiilor infinitezimale,
denumită şi ipoteza micilor deformaţii.

5.2. REZOLVAREA ECUAŢIILOR TEORIEI ELASTICITĂŢII ÎN RAPORT

CU DEPLASĂRILE. ECUAŢIILE LUI LAMÉ

Alegerea componentelor deplasării u(x,y,z), v(x,y,z) şi w(x,y,z) ca necunoscute de bază

conduce la o rezolvare în deplasări. Eliminând tensiunile şi deformaţiile specifice din grupul
ecuaţiilor Teoriei Elasticităţii, în final se obţine un set de trei ecuaţii diferenţiale care vor
conţine derivatele parţiale ale componentelor deplasării.
Dacă în grupul de ecuaţii (C1) se introduc ecuaţiile (B), se obţin expresiile tensiunilor
în funcţie de componentele deplasării. De exemplu, tensiunile care intervin în prima ecuaţie
din grupul (A) de ecuaţii vor fi:

85
 u  u v   u w 
 x   V  2G  yx  G yx  G    zx  G zx  G   (5.1)
x  y x   z x 

Prin derivarea relaţiilor (5.1) în raport cu x, y şi z, respectiv, se obţine:

 x   2u  yx   2u  2 v   zx   2u  2 w 
  V  2G 2  G 2  
  G 2  
 (5.2)
x x x y  y x y  z  z x z 

Derivatele tensiunilor din relaţiile (5.2) se introduc în prima relaţie din grupul (A) de ecuaţii.
Rezultă
   2u  2 v  2 w    2u  2u  2u    2u 
 V  G 2     G 2  2  2   X  0    2  (5.3)
x  x xy xz   x
 y z  
 t 

Prima paranteză din relaţia (5.3) se poate scrie:

 2 u  2 v  2 w   u v w   
2
       
xy xz x  x y z  x
x y z  V
x
  (5.4)
x

A doua paranteză din relaţia (5.3) se poate scrie

 2u  2u  2u
    2u (5.5)
x 2 y 2 z 2
în care
2 2 2
2   
x 2 y 2 z 2
este operatorul lui Laplace.
Cu notaţiile de mai sus, ecuaţia (5.3) devine:

  2u 
  G   V
 G 2 u  X  0    2  (5.6)
x  t 

Efectuând operaţii similare pentru ultimele două ecuaţii diferenţiale de echilibru din
grupul (A) se vor obţine încă două ecuaţii care conţin derivatele parţiale de ordinul doi ale
componentelor deplasării. Prin urmare, ecuaţiile fundamentale ale Teoriei Elasticităţii
conţinute în grupurile de ecuaţii (A), (B) şi (C) se reduc la un sistem de trei ecuaţii în
deplasări, cunoscute ca fiind ecuaţiile lui Lamé (1828):

  2u 
  G   V  G 2 u  X  0    2 
x  t 
  2v 
  G   V  G 2 v  Y  0    2  (5.7)
y  t 
 2w 
  G   V  G 2 w  Z  0    2 
z  t 

86
 Dacă se neglijează forţele masice X, Y şi Z, iar acţiunile exterioare sunt statice, caz în
care nu se dezvoltă forţe de inerţie, sistemul de ecuaţii (5.7) va fi omogen. Prin împărţire la G
şi cu notaţia
 2
 k
G 1  2
ecuaţiile din sistemul (5.7) devin:
 2  V
  u  k  1 x  0
  V
 2
  v  k  1 0 (5.8)
 y
 2 w  k  1  V  0
 z

Ecuatiile (5.8) reprezintă o altă formă a ecuaţiilor lui Lamé (5.7). În ambele forme, ecuaţiile
sunt cu derivate parţiale de ordinul doi, liniare şi cu coeficienţi constanţi.
Ecuaţiile lui Lamé reprezintă sinteza studiilor static, geometric şi fizic, înglobând
condiţiile de echilibru, caracteristicile geometrice ale deplasării şi deformaţiilor, precum şi
proprietăţile mecanice elastic-liniare ale materialului din care este alcătuit corpul analizat.
În cazul rezolvării în deplasări, pe de o parte problema se simplifică din punct de
vedere al numărului necunoscutelor şi ecuaţiilor diferenţiale, pe de altă parte problema
verificării condiţiilor lui Saint-Venant nu mai are sens. Va trebui ca soluţiile pentru
componentele deplasării, care se obţin prin integrarea ecuaţiilor cu derivate parţiale (5.7) sau
(5.8), să verifice condiţiile de margine în tensiuni şi în deplasări. Considerarea deplasărilor
drept necunoscute de bază necesită scrierea condiţiilor de margine (A1) în raport cu
deplasările.
Derivata componentei deplasării u = u(x,y,z) în raport cu normala  într-un punct
oarecare la suprafaţa corpului este:
u u x u y u z
   (5.9)
 x  y  z 
x y z
în care l,  m şi  n sunt cosinuşii directori ai normalei în raport cu axele de
  
coordonate. Cu această precizare, relaţia (5.9) devine

u u u u
 l  m n (5.9’)
 x y z

În ecuaţiile de echilibru între componentele încărcărilor exterioare şi tensiunile din

vecinătatea suprafeţei corpului, (A1), se înlocuiesc tensiunile cu relaţiile (5.1). Astfel, prima
ecuaţie din (A1), de exemplu, devine:

 u u u   u v w 
px   V l  G l  m  n   G l  m  n
 x y z   x x x 

În relaţia de mai sus, se observă că prima paranteză este membrul drept al relaţiei (5.9’).
Repetând raţionamentul pentru următoarele ecuaţii din (A1), se pot scrie condiţiile de
echilibru între tensiuni şi componentele încărcării pe contur în funcţie de derivatele
componentelor deplasării:

87
  u  u v w 
 px   V l  G   G x l  x m  x n 
  
 v  u v w 
 py   V m  G  G l  m  n (5.10)
   y y y 
 w  u v w 
 pz   V n  G   G z l  z m  z n 
  

În formularea cu necunoscute deplasări, algoritmul de rezolvare constă în

determinarea funcţiilor u, v şi w prin integrarea ecuaţiilor lui Lamé (5.7). Soluţiile trebuie să
satisfacă condiţiile (5.10) în vecinătatea conturului. Derivatele deplasărilor permit obţinerea
deformaţiilor specifice prin intermediul ecuaţiilor (B) şi apoi a tensiunilor prin intermediul
grupului de ecuaţii fizice (C1).
Utilizarea căii directe de rezolvare este dificilă şi pentru multe probleme nu se pot
găsi soluţiile pentru deplasări. Din acest motiv se poate folosi calea inversă, în care se aleg
funcţiile componentelor deplasării şi se stabilesc apoi acţiunile exterioare corespondente,
conform relaţiilor (5.10). Se poate folosi şi o aşa-zisă cale indirectă de rezolvare aplicată de
Saint-Venant, în care se consideră cunoscute o parte din forţele exterioare şi o parte din
deplasări şi se caută ceilalţi parametri care trebuie să satisfacă ecuaţiile (5.7) sau (5.8) şi
condiţiile (5.10).

5.3. REZOLVAREA ECUAŢIILOR TEORIEI ELASTICITĂŢII ÎN RAPORT

CU TENSIUNILE. ECUAŢIILE BELTRAMI - MITCHELL

Metoda de rezolvare consideră drept necunoscute de bază cele şase componente

distincte ale tensorului de tensiune,
 x ,  y ,  z ,  xy ,  yz ,  zx

Desigur că cele trei relaţii diferenţiale de echilibru (A) nu sunt suficiente pentru
rezolvarea problemei. Înlocuind relaţiile (C) dintre deformaţii specifice şi tensiuni în
condiţiile (B1), se obţine un set de şase ecuaţii de compatibilitate a deformaţiilor, exprimate
în tensiuni. Vor fi deci nouă ecuaţii care alcătuiesc sistemul ecuaţiilor în tensiuni. Relaţiile
(B1) reprezintă condiţia necesară şi suficientă pentru ca o stare de tensiune care verifică
ecuaţiile de echilibru să corespundă unei configuraţii deformate posibile.
Procedura de eliminare a deformaţiilor specifice din ecuaţiile de compatibilitate (B1)
folosind relaţiile fizice (C) poate fi urmărită, de exemplu, în cazul primei ecuaţii din
condiţiile de compatibilitate a deformaţiilor,

 2 x  2 y  2 xy
  (5.11)
y 2 x 2 xy

Dacă la prima relaţie din (C) se adună şi se scade  x , iar la a doua relaţie din (C) se adună
şi se scade  y , se obţine:

x 
1
E
 1

 x   y   z  1    x  I1 
E
1
E
 1
 
 y   y   z   x  1    y  I1
E
 (5.12)
în care

88
 I1   x   y   z

este primul invariant al stării de tensiune.

E
Având în vedere că G  , a patra relaţie din (C) se poate scrie:
21   
21   
 xy   xy (5.13)
E

Relaţiile (5.12) şi (5.13) se înlocuiesc în (5.11), se simplifică cu E şi după aranjarea

termenilor se obţine

  2  2 y   2 xy
     I1   I1   21   
2 2
1    2  2
 x
  y 2 x 2  (5.14)
 y x    xy

În cazul acţiunilor statice, primele două ecuaţii diferenţiale de echilibru din (A) se pot scrie

 yx  x  zx
  X
y x z
(5.15)
 xy  y  zy
  Y
x y z

Prima ecuaţie din (5.15) se derivează în raport cu x, a doua în raport cu y, după care se adună
ecuaţiile obţinute. Ţinând seama de egalitatea  xy   yx , rezultă

 2 yx  2 x   y    zx  zy
2
 X Y
2         (5.16)
xy x 2 y 2 z  x y  x y

A treia ecuaţie din (A) se poate scrie

 xz  yz 
  z Z
x y z

şi poate înlocui paranteza din (5.16). Rezultă

 2 yx  2 z  2 x   y Z X Y
2
2       (5.17)
xy z 2 x 2 y 2 z x y

Ecuaţia (5.17) se introduce în (5.14) şi se obţine:

  2 y   2  2 y Z X Y 
x      I1   I1   1      z    x 
2 2 2 2
1      2   2  
   

 y
2
x   y
2
x   z
2
x 2
y 2
z x y 

După aranjarea termenilor şi introducerea operatorului  2 , ecuaţia de mai sus devine

89
  I1 
2   2 I1   Z X Y 
1     2 I1   2 z   2 
     2 I1 
 2 
  1       (5.18)
 z   z   z x y 

Operaţii similare se pot efectua pentru următoarele două ecuaţii de condiţie din (B1). Se obţin
alte două ecuaţii de forma (5.18), care se pot scrie prin permutarea indicilor în relaţia (5.18):

 I1 
2   2 I1   X Y Z 
1     2 I1   2 x   2 
     2 I1 
 2 
  1      
 x   x   x y z 
(5.19)
 2   2 
1     2 I1   2 y   I21      2 I1   I21   1    Y  Z  X 

 y   y   y z x 

Prin adunarea ecuaţiilor (5.18) şi (5.19), după reducerea termenilor identici se obţine

1    2 I1  1    X 
Y Z 
  (5.20)
 x y z 

 2 I1 din relaţia (5.20) se înlocuieşte în ecuaţia (5.18) şi, după aranjarea termenilor se obţine

1  2 I1   X Y Z  Z
 2 z      2 (5.21)
1   z 2
1    x y z  z

Analog, ultimele trei ecuaţii de condiţie din grupul de ecuaţii (B1) se aduc la forme similare.
De exemplu, ecuaţia a patra din (B1) se poate exprima în raport cu tensiunile sub forma

1  2 I1  Y X 
 2 xy      (5.22)
1   xy  x y 

Exprimarea ecuaţiilor de compatibilitate (B1) în raport cu tensiunile pentru cazul în

care forţele masice nu sunt constante aparţine lui Mitchell. Beltrami a scris ecuaţiile de
compatibilitate (B1) în tensiuni neglijând forţele masice. Dacă în ecuaţiile (5.21) şi (5.22) se
neglijează forţele masice se obţin urmatoarele relaţii:

 2 1  2 I1 1  2 I1
 2 xy  0
  x  0 1   xy
 1  x 2
 2 1  2 I1 1  2 I1
  y  0  2 yz  0 (5.23)
 1   y 2 1   yz
 2 1  2 I1 1  2 I1
  z  0  2 zx  0
 1  z 2 1   zx

Metoda rezolvării în tensiuni a problemei generale a Teoriei Elasticităţii va consta în

integrarea ecuaţiilor (5.23). Soluţiile reprezentând cele şase funcţii pentru tensiunile
 x ,  y ,  z ,  xy ,  yz ,  zx trebuie să verifice ecuaţiile diferenţiale de echilibru (A) şi condiţiile
de echilibru (A1) pe contur.

90
 5.4. UNICITATEA SOLUŢIILOR

Problemele din Teoria Elasticităţii constau în determinarea tensiunilor, a deformaţiilor

specifice şi a deplasărilor în orice punct al unui corp pentru care se cunosc geometria,
proprietăţile mecanice, forţele masice şi condiţiile la limită în tensiuni şi/sau deplasări. În
funcţie de modul în care se scriu condiţiile limită, se pot formula trei probleme fundamentale:
a) Problema lui Dirichlet
Se cunosc valorile pe contur ale componentelor deplasării şi se caută funcţiile de
tensiuni şi de deplasare. Pentru rezolvarea problemei se pretează formularea în deplasări.
b) Problema lui Neumann
Fiind cunoscute încărcările pe contur, se caută câmpul de tensiuni şi de deformaţii
specifice. Condiţiile de margine se exprimă în tensiuni, astfel că pentru rezolvarea problemei
este potrivită formularea în tensiuni.
c) Problema mixtă
Fiind cunoscute deplasările pe o porţiune din corp şi încărcările exterioare pe restul
corpului, se caută câmpul de tensiuni şi de deformaţii specifice. Deoarece condiţiile de
margine pe suprafaţa corpului se pot exprima atât în tensiuni cât şi în deplasări, este potrivită
formularea mixtă a problemei.
Indiferent de calea de abordare, directă sau inversă, a problemelor din Teoria
Elasticităţii, se pune întrebarea dacă soluţia obţinută este unică. Conform teoremei lui
Kirchhoff, starea de tensiune şi de deformaţie pentru un corp supus unor forţe exterioare pe o
suprafaţă  p şi cu deplasări impuse pe o suprafaţă  , suprafaţa totală a corpului fiind
   p   , este unică.
Se notează px , py , pz proiecţiile încărcărilor exterioare distribuite pe suprafaţa  p ,
aflate în echilibru cu tensiunile din vecinătatea suprafeţei încărcate, conform ecuaţiilor (A1).
Componentele deplasării în zona încărcată sunt u, v şi w.
Lucrul mecanic produs de încărcările aplicate static este

L
1

2 (  )

px u  py v  pz w d (5.24)

în care componentele încărcărilor pe contur în funcţie de tensiunile în vecinătatea conturului

sunt
px   x l   yx m   zx n
py   xy l   y m   zy n (5.25)
px   xz l   yz m   z n
Cu notaţiile
P   x u   xy v   xz w
Q   yx u   y v   yz w (5.26)
R   zx u   zy v   z w

integrala (5.24) se poate rescrie sub forma:

1 1  x y z 
L   Pl  Qm  Rn  d    P Q R  d (5.27)
2 () 2 (  )     

91
Considerând P, Q şi R funcţii continue de x, y şi z pe suprafaţa  a corpului, derivatele
parţiale ale acestor funcţii în raport cu x, y şi z trebuie să fie finite şi continue pe tot volumul
limitat de  , conform formulei lui Green. Prin urmare, relaţia (5.27) devine:

1  P Q R 
L      dV
2 (V )  x y z 
(5.28)

Folosind relaţiile (5.26), derivatele parţiale din (5.28) sunt:

 P  x  xy  u v w
  u v  xz w   x   xy   xz
 x x x x x x x
 Q  yx  y  yz u v w
  u v w   yx  y   yz (5.29)
 y y y y y y y
 R   zy  u v w
 z  z u  z v  z w   zx z   zy z   z z
zx z


Paranteza din relaţia (5.28) se obţine prin adunarea relaţiilor (5.29). Ţinând seama de
ecuaţiile diferenţiale de echilibru (A) rezultă

P Q R
 
x y z

  Xu  Yv  Zw    x x   y  y   z  z   xy  xy   yz  yz   zx  zx  (5.30)

Prima paranteză din relaţia (5.30) reprezintă dublul lucrului mecanic efectuat de
forţele masice, iar a doua paranteză exprimă dublul densităţii de energie. Ca urmare,

P Q R
    Xu  Yv  Zw  2U 1 (5.31)
x y z

Prin înlocuire în (5.28) şi pornind de la (5.24) se poate scrie ecuaţia de bilanţ

energetic Lext  Lint  0 sau Lext  U i pentru acţiuni statice

1
2 ( 
)
 1
px u  py v  pz w d    Xu  Yv  Zw dV   U 1 dV
2 (V ) (V )
(5.32)

Prima integrală din membrul stâng reprezintă lucrul mecanic efectuat prin deformarea
corpului de către forţele exterioare, iar a doua integrală reprezintă lucrul mecanic efectuat
prin deformarea corpului de către forţele masice. În membrul drept se află energia potenţială
de deformaţie acumulată de corp.
Să considerăm că pentru aceleaşi condiţii limită pe suprafaţa corpului şi aceleaşi forţe
masice se obţin două câmpuri diferite de tensiuni, deformaţii specifice şi deplasări:

 x ' ,  y ' , ... ,  zx ' şi  x ' ' ,  y ' ' , ... ,  zx ' '

u ' , v' , w' şi u ' ' , v' ' , w' '

 x ' ,  y ' , ... ,  zx ' şi  x ' ' ,  y ' ' , ... ,  zx ' '

92
 Pentru diferenţele dintre soluţiile celor două câmpuri se fac următoarele notaţii:

 x   x ' x "  x   x ' x "

 y   y ' y "  y   y ' y "
px  px ' px " u  u 'u"
 z   z ' z "  z   z ' z " (5.33)
py  py ' py " v  v'v"
 xy   xy ' xy "  xy   xy ' xy "
pz  pz ' pz " w  w' w"
 yz   yz ' yz "  yz   yz ' yz "
 zx   zx ' zx "  zx   zx ' zx "

Aplicând relaţia (5.32) pentru diferenţele soluţiilor din relaţiile (5.33), care la rândul
lor pot fi considerate soluţii ale problemei, şi având în vedere că forţele masice nu se schimbă
( X '  X ' ' ), astfel că a doua integrală este nulă, se obţine

1

2 (  )

px u  py v  pz w d   U 1 dV
(V )
(5.34)

în care funcţiile din membrul stâng pentru încărcare şi deplasare sunt în conformitate cu
relaţiile (5.33).
În cazul primei probleme fundamentale a Teoriei Elasticităţii (problema lui Dirichlet),
deplasările pe contur fiind identice în ambele situaţii, rezultă u = 0, v = 0 şi w = 0 în orice
punct pe suprafaţa  a corpului şi membrul stâng nul.
Pentru a doua problemă fundamentală a Teoriei Elasticităţii (problema lui Neumann),
componentele încărcării fiind aceleaşi în ambele situaţii, px '  px " , py '  py " , pz '  pz " ,
membrul stâng din ecuaţia (5.34) este deasemenea nul.
Şi în cazul problemei mixte, când pe o parte din suprafaţa corpului se cunosc
deplasările, iar pe restul suprafeţei încărcările, membrul stâng al ecuaţiei (5.34) este nul.
Rezultă că în toate problemele Teoriei Elasticităţii trebuie îndeplinită condiţia

(V )U1dV  0 (5.35)

Se ştie că densitatea de energie este o funcţie pătratică în tensiuni sau deformaţii

specifice, deci este o mărime pozitiv definită, U1 > 0. Condiţia (5.35) este îndeplinită dacă
toate componentele funcţiei U 1 sunt nule, ceea ce conduce la:

 x   x ' x "  0,  x   x ' x "  0 etc . (5.36)

Concluzia este că cele două soluţii pentru tensiuni şi deformaţii specifice sunt
identice, ceea ce demonstrează unicitatea soluţiei.
În cazul problemelor de tip Neumann, la care condiţiile de margine sunt formulate în
tensiuni, sunt posibile mai multe configuraţii deformate, care diferă printr-o componentă
asociată deplasărilor de corp rigid. Deplasările de corp rigid nu produc însă modificări de

93
unghiuri sau de distanţe în corp, deci şi în acest caz soluţiile pentru tensiuni şi deformaţii
specifice sunt unice.

5.5. REDUCEREA ECUAŢIILOR LUI LAMÉ ŞI BELTRAMI – MITCHELL

LA ECUAŢII BIARMONICE

Se derivează ecuaţiile lui Lamé (5.7) în raport cu x, y, z, respectiv:


  G   V  G  2u  X  0
x x

  G   V  G  2 v  Y  0 (5.37)
y y

  G   V  G  2 w  Z  0
z z

Se adună cele trei relaţii (5.37) şi, considerând forţele masice constante sau
neglijabile, rezultă
 u v w    2  2 V  2 V 
G  2        G   2V   0
2 
(5.38)
 x y z    x  y 2
z 

În ecuaţia (5.38), prima paranteză este deformaţia specifică a volumului  V   x   y   z , iar

a doua paranteză este  2 V . Înlocuind şi aranjând termenii nenuli, se obţine

  2G  2 V 0 →  2 V  0 (5.39)

ceea ce înseamnă că  V este o funcţie armonică.

Se ştie că derivatele unei funcţii armonice sunt tot funcţii armonice. Această
proprietate reiese din schimbarea ordinii de derivare în relaţii de forma

2
 V
t

 2
t

 V  0 
 V
ceea ce înseamnă că şi este o funcţie armonică, unde t = x, y, z. În baza acestei
t
proprietăţi, se aplică operatorul lui Laplace fiecărei ecuaţii din (5.7) în care

        
2  V   0  2  V   0 2  V   0
 x   y   z 
Rezultă
  2 2u  0
 2 2
  v  0 (5.40)
 2 2 w  0


94
 Cele trei ecuaţii independente exprimă proprietatea componentelor deplasării u, v şi w
de a fi funcţii biarmonice. Se ştie că
1  2 I1
V  I1 
E 3  2G
Deoarece  V este o funcţie armonică, conform relaţiei (5.39) şi primul invariant al
stării de tensiune, I1 , va fi o funcţie armonică:

 2 I1  0 sau  2  x   y   z   0 (5.41)

Această proprietate rezultă şi din adunarea primelor trei ecuaţii din (5.23).
Dacă se aplică operatorul Laplace fiecărei ecuaţii din (5.23) şi se ţine seama de
proprietatea (5.41) şi de faptul că derivatele funcţiilor armonice sunt tot funcţii armonice,
rezultă
 2I  2
x x
    2 I1   2
 2  21   2  2 I1  0 ...  2 
z  x
 2
 zx  I1  0  
   

ceea ce conduce la relaţiile

 2 2 x  0  2  2 y  0  2 2 z  0
 2 2 (5.42)
   xy  0  2  2 yz  0  2 2 zx  0

Ecuaţiile lui Lamé (5.7) s-au redus la setul de trei ecuaţii biarmonice în deplasări
(5.40), iar ecuaţiile Beltrami - Mitchell (5.21) şi (5.22) în care forţele masice sunt constante
sau se neglijează s-au redus la setul de şase ecuaţii biarmonice în tensiuni (5.42). Ca urmare,
funcţiile fundamentale ale Teoriei Elasticităţii exprimate prin componentele deplasarii u, v, w
şi tensiunile  x ,  y ,  z ,  xy ,  yz ,  zx trebuie să fie funcţii biarmonice.

5.6. SOLUŢII PENTRU ECUAŢII BIARMONICE

Se vor arăta în continuare patru tipuri de soluţii biarmonice care pot constitui soluţii
pentru ecuaţiile (5.40) şi (5.42).
a) Fie o funcţie armonică f  f  x, y, z  care verifică ecuaţia  2 f  0 . Ecuaţia
diferenţială
 2 2 f  0
se poate scrie
 
 2  2 f   2 0  0

ceea ce înseamnă că orice funcţie armonică este şi funcţie biarmonică. De exemplu, funcţiile
sub formă de polinoame algebrice al căror grad este mai mic ca patru vor fi soluţii ale
ecuaţiei biarmonice
 2 2 f  0

b) Se consideră trei funcţii armonice independente f1 , f 2 şi f 3 . Se poate demonstra

că funcţiile x f1 , y f 2 şi z f 3 sunt funcţii biarmonice.

95
 Fie de exemplu funcţia x f în care f  x, y, z  este o funcţie armonică. Se derivează
funcţia x f succesiv de două ori în raport cu x, y şi z:

 2 f 2 f
xf   f  x f x 2
 xf   2
x
 x
x 2
x x
 f 2 2 f
xf   x  xf   x (5.43)
y y y 2 y 2

xf   x f 2
 xf   x
2 f
z z z 2 z 2

Suma derivatelor de ordinul doi este

 2  xf   2
f
x

 x 2 f  (5.44)

Întrucât f este o funcţie armonică,  2 f  0 şi ecuaţia (5.44) devine

f
 2  xf   2 (5.44’)
x

În cazul celor trei funcţii independente se poate scrie:

f1
 2 xf1   2
x
f
 2  yf 2   2 2 (5.45)
y
f
 2 zf 3   2 3
z

2 2 2
Se aplică operatorul Laplace  2    ecuaţiilor din (5.45) şi se ţine seama că
x 2 y 2 z 2
funcţiile f1 , f 2 şi f 3 sunt armonice (  2 f1  0 ,  2 f 2  0 ,  2 f 3  0 ), ceea ce înseamnă că
 f   2
2  i    
 f i  0 (i = 1, 2, 3 şi t = x, y, z). Rezultă
 t  t

  2  2  x f1   0
 2 2
   y f 2   0 (5.46)
  2 2 z f   0
 3

Deci funcţiile x f1 , y f 2 şi z f 3 sunt funcţii biarmonice.

c) Un alt tip de funcţie biarmonică se poate obţine prin adunarea a două funcţii
biarmonice. De exemplu, se pot aduna soluţiile de tip (a) şi (b) prezentate mai sus:

96
 f1  e1  xg1
f 2  e2  yg 2 (5.47)
f 3  e3  zg 3
în care e1 , e2 , e3 , g1 , g 2 şi g 3 sunt funcţii armonice. În relaţiile (5.47) se pot folosi în orice
combinaţie şi derivatele funcţiilor armonice, de exemplu:

 g
 f1  e1  z x

 g
 f 2  e2  z (5.48)
 y
 g
 f 3  e3  z
 z

d) Un al patrulea tip de funcţie biarmonică poate fi de forma r 2 f , în care f = f(x,y,z)

este o funcţie armonică şi r este raza vectoare a unui punct în spaţiu (fig. 5.1),

z r 2  x2  y2  z 2 (5.49)

Se aplică operatorul Laplace funcţiei r 2 f

M(x,y,z)

O
r
z
 
 r2 f
 2r
r
f  r2
f
(5.50)
x x x
y x y
r 2 r
x Înlocuind  2r  2 x în (5.50) rezultă
x x

 r 2 f  f
Fig. 5.1  2 xf  r 2
x x

care se derivează încă o dată în raport cu x şi rezultă

 
2 r2 f
 2 f  2 x
f
 2 r
r f
 r
2
2  f
 2 f  4 x
f
 r
2
2  f
(5.51)
x 2 x x x x 2 x x 2

Derivatele de ordinul doi ale funcţiei r 2 f în raport cu y şi z se obţin prin permutările

indicilor în relaţia (5.51):

 
2 r2 f
 2 f  4 y
f
 r
2
2  f
y 2 y y 2
(5.52)
 
2 r2 f
 2 f  4 z
f
 r
2
2  f
z 2 z z 2

Prin adunarea relaţiilor (5.51) şi (5.52) se obţine

97
    f f f 
 2 r 2 f  6 f  4 x  y  z   r 2 2 f (5.53)
 x y z 
Ecuaţia (5.53) are în membrul drept o sumă de funcţii armonice, întrucât f este o funcţie
armonică (deci  2 f  0 ) şi derivatele sale sunt tot funcţii armonice. Cum suma mai multor
funcţii armonice este tot o funcţie armonică, aplicând operatorul lui Laplace relaţiei (5.53)
membrul drept devine:

  f f f   f f f 
 2 6 f  4 x  y  z   4 2  x  y  z  (5.54)
  x y z   x y z 

f f f
Dacă în relaţiile (5.45) derivatele , şi , care sunt funcţii armonice, iau locul
x y z
funcţiilor f1 , f 2 şi f 3 , prin adunarea celor trei relaţii se obţine în membrul drept

 2 f 2 f 2 f 
2 2  2  2   2 2 f  0
 x y z 

Ca urmare, şi membrul stâng este nul:

 f f f 
 2  x  y  z   0 (5.55)
 x y z 

În baza ecuaţiei (5.55) rezultă că membrul drept al ecuaţiei (5.54) este nul. Revenind
la ecuaţia (5.53) căreia i s-a aplicat operatorul Laplace rezultă:

 
 2 2 r 2 f  0 (5.56)

ceea ce demonstrează că funcţia de tipul ( r 2 f ) este biarmonică.

e) Un al cincilea tip de funcţie biarmonică poate fi de forma

g
f1  e1  r 2
x
g
f 2  e2  r 2 (5.57)
y
g
f 3  e3  r 2
z

în care funcţiile e1 , e2 , e3 şi g sunt funcţii armonice. Pentru a demonstra că fiecare din

funcţiile f1 , f 2 şi f 3 sunt biarmonice se are în vedere că g(x,y,z) este o funcţie armonică,
g g g
deci şi derivatele sale , şi sunt funcţii armonice. Dar relaţia (5.56) arată că dacă f
x y z
este o funcţie armonică, atunci r 2 f este o funcţie biarmonică. În loc de f se pot considera

98
 g g g
drept funcţii armonice derivatele funcţiei g. Prin urmare, funcţiile r 2 , r2 şi r 2
x y z
sunt biarmonice. Fiind valabilă suprapunerea de efecte, orice combinaţie liniară de funcţii
armonice va fi o funcţie biarmonică, ceea ce demonstrează relaţiile (5.57).
f) Un alt tip de soluţie biarmonică se obţine din combinarea liniară a soluţiilor de tip
(e) şi (a), sub forma
 
f1  e1  r 2  a 2
g
x
 
f 2  e2  r 2  a 2
g
y
(5.58)

 
f 3  e3  r 2  a 2
g
z
în care a este o constantă oarecare.

5.7. SOLUŢII PARTICULARE PENTRU ECUAŢIILE LUI LAMÉ. METODA

BOUSSINESQ

Pentru ecuaţiile diferenţiale (5.40) se pot găsi o infinitate de soluţii care sunt funcţii
biarmonice. Deoarece ecuaţiile (5.40) au rezultat prin derivarea ecuaţiilor lui Lamé, este
necesară stabilirea condiţiilor în care funcţiile biarmonice satisfac ecuaţiile diferenţiale (5.8).
Fie, de exemplu, o soluţie pentru deplasări de tipul (5.48),

g
u  f1  z
x
g
v  f2  z (5.59)
y
g
w  f3  z
z

în care f1 , f 2 , f 3 şi g sunt funcţii armonice. Funcţiile pentru u, v şi w din relaţiile (5.59)

sunt biarmonice şi verifică ecuaţiile (5.40). Deformaţia specifică a volumului este

u v w
V     x  y z (5.60)
x y z
în care
u f1 2g
x   z 2
x x x
v f 2g
y   2  z 2 (5.61)
y y y
w f 3  2 g g
z   z 2 
z z z z

Înlocuind deformaţiile specifice din (5.61) în (5.60) se obţine

99
 f1 f 2 f 3 g
V     (5.62)
x y z z

 2g 2g 2 g 
S-a ţinut seama că g este o funcţie armonică, deci z  2  2  2   z 2 g  0 .
 x y z 
Se aplică operatorul lui Laplace funcţiei u = u(x,y,z) din (5.59),

 g 
 2u   2 f1   2  z 
 x 

Funcţiile f1 şi g fiind armonice, rezultă că  2 f1  0 şi, în baza ultimei relaţii din (5.45) în
g
care f 3 se înlocuieşte cu , se obţine
x
 g  2g
2  z   2
 x  xz

Repetând raţionamentul pentru celelalte două componente ale deplasării, v şi w rezultă:

  g 
 2u  2  
x  z 
  g 
 2v  2   (5.63)
y  z 
  g 
2w  2  
z  z 

Înlocuind relaţiile (5.62) şi (5.63) în ecuaţiile lui Lamé (5.8) şi aranjând termenii, se obţine:

  g  f1 f 2 f 3 
k  3  k  1     0
x  z  x y z 
  g  f1 f 2 f 3 
k  3  k  1     0 (5.64)
y  z  x y z 
  g  f1 f 2 f 3 
k  3  k  1     0
z  z  x y z 

Ecuaţiile (5.64) sunt satisfăcute numai dacă termenul din paranteza dreaptă este o
constantă
k  3 g  k  1 f1  f 2  f 3   C (5.65)
z  x y z 

Relaţia (5.65) reprezintă condiţia pe care funcţiile (5.59) ale componentelor deplasării
trebuie să o îndeplinescă pentru ca acestea să fie soluţii ale ecuaţiilor (5.8). Constanta C fiind
arbitrară, poate fi considerată egală cu zero, ceea ce înseamnă că

100
 g

k  1  f1  f 2  f 3  (5.66)
z k  3  x y z 
Se pot alege orice funcţii armonice f1 , f 2 , f 3 , iar funcţia armonică g se va obţine
prin integrarea relaţiei (5.66).

101
 6.

APLICAŢII ÎN PROBLEMA SPAŢIALĂ

A TEORIEI ELASTICITĂŢII

Determinarea funcţiilor componentelor deplasării u, v şi w şi ale tensiunilor  x ,  y ,

 z ,  xy ,  yz şi  zx prin integrarea directă a ecuaţiilor Teoriei Elasticităţii, când se cunosc
încărcările exterioare şi/sau condiţiile la limită în deplasări pe contur este practic imposibilă.
Din acest motiv rezolvările folosesc căi de abordare inversă. Se propun soluţii, urmând să se
stabilească ce condiţii limită pe suprafaţă corespund soluţiilor alese. O altă cale se referă la
alegerea unor soluţii care apoi se corectează succesiv pentru a fi satisfăcute toate ecuaţiile
Teoriei Elasticităţii. Gama de probleme care poate fi rezolvată analitic prin cele două
procedee este destul de restrânsă. Din acest motiv s-au dezvoltat rezolvări numerice
aproximative, cum ar fi:
 metoda diferenţelor finite;
 metoda elementelor de margine;
 metoda echivalenţelor;
 metoda elementelor finite;
 metoda fâşiilor.
Spre deosebire de procedeele analitice prin care se obţin funcţiile deplasărilor şi
tensiunilor, metodele aproximative stabilesc valori discrete în diferite puncte ale mediului
continuu, prin rezolvarea unui sistem de ecuaţii algebrice.
În acest capitol se vor prezenta unele soluţii analitice pentru o clasă de probleme
reprezentative ale Teoriei Elasticităţii tridimensionale. Se vor aborda ambele metode de
rezolvare, în deplasări şi tensiuni.

6.1. METODE DE REZOLVARE ÎN DEPLASĂRI

Rezolvarea în deplasări apelează la ecuaţiile lui Lamé, deplasările fiind considerate

necunoscute. După determinarea funcţiilor componentelor deplasării într-un punct, prin
derivare succesivă se obţin deformaţiile specifice. Acestea se înlocuiesc în legea generalizată
a lui Hooke pentru a obţine expresiile tensiunilor ca funcţii continue de coordonatele
punctelor. Pentru cele două tipuri de abordare, inversă şi directă, se prezintă următoarele
probleme:
 pentru rezolvarea inversă, pornind de la funcţiile componentelor deplasării:
 Semispaţiul elastic cu forţa concentrată normală pe planul de separaţie;
 Semispaţiul elastic acţionat de o încărcare normală distribuită uniform;
 Răsucirea liberă a barelor cu secţiune constantă oarecare simplu conexă şi cazul
particular al secţiunilor dreptunghiulare.
 pentru rezolvarea directă, prin integrarea directă a ecuaţiilor diferenţiale:
 Vibraţii într-un mediu infinit (unde plane longitudinale şi transversale, unde
sferice, unde cilindrice, unde de suprafaţă Rayleigh, unde de suprafaţă Love).

101
 6.1.1. Acţiunea unei forţe concentrate normale pe planul de separaţie al
semispaţiului elastic. Problema Boussinesq

În fig. 6.1, a se prezintă cazul unui semispaţiu elastic având ca plan de separaţie planul
xOy. În originea sistemului de axe se consideră o forţă concentrată Q, pe direcţia şi în sensul
pozitiv al axei Oz.
Q = z

x p x
0 x 0 zz
y
p
zy
r p
z zx
M'
y  M ( x,y,z) y

z z
a b
Fig. 6.1

Într-un punct oarecare M(x,y,z) din semispaţiul infinit se caută componentele

deplasării u, v, w şi componentele tensorului de tensiune. Rezolvarea şi soluţia aparţin lui
Boussinesq.
Pentru componentele deplasării se aleg soluţii de forma (5.59):

 g
u  f1  z x

 g
v  f 2  z (6.1)
 y
 g
w  f 3  z
 z

Considerăm situaţia în care pe planul de separaţie xOy acţionează încărcări distribuite

(fig. 6.1, b) de forma:
p zz  1 ( x, y ) p zx   2 ( x, y ) p zy   3 ( x, y )

Deoarece planul xOy este şi un plan de coordonate, tensiunile din imediata sa

vecinătate sunt egale cu încărcările şi vor fi reprezentate de aceleaşi funcţii:

 z  1 ( x, y )  zx   2 ( x, y )  zy   3 ( x, y ) (6.2)

Folosind legea generalizată a lui Hooke în  w 

forma (C1) din capitolul 5, în care se notează G k V  2   1
 z 
k   G , se găseşte corespondenţa dintre
deplasări şi funcţiile 1 ,  2 ,  3 . Relaţiile (6.3)  u w 
G    2 (6.3)
sunt îndeplinite numai în planul limită xOy a  z x 
cărui ecuaţie este z = 0.  w v 
G    3
 y z 

102
 Să presupunem că există trei funcţii armonice depinzând de x, y şi z, notate cu  1 ,  2
şi  3 , care pentru z = 0 sunt chiar expresiile tensiunilor. Pentru simplificarea operaţiilor, în
planul limită aceste funcţii îndeplinesc condiţiile:

G 1 ( x, y,0)  1 ( x, y )
G 2 ( x, y,0)   2 ( x, y ) (6.4)
G 3 ( x, y,0)   3 ( x, y )

Înlocuind relaţiile (6.3) în relaţiile (6.4) şi ţinând seama de relaţia (5.62),

f1 f 2 f 3 g
V    
x y z z
care, în baza relaţiei (5.66), devine
k  3 g g 2 g
V     (6.5)
k  1 z z k  1 z

rezultă următoarele condiţii valabile în planul de separaţie:

  f1 f 2 f 3 g  f 2 g g 
k       2 3  2 z 2  2    1 ( x, y , z ) z 0
  x y z z  z z z 
z 0

 f1  2 g g f 3 2g 
  z    z    2 ( x, y , z ) z 0
(6.6)
 z xz x x xz 
z 0

 f 3 2
 g f 2 g  g 2
 z   z 2    3 ( x, y , z ) z 0
 y yz z y z  z 0

Efectuând toate înlocuirile, pentru z = 0 rezultă:

 f 3 2 g
2 z  k  1 z   1 z 0

 f1 f 3 g
     2 z 0 (6.7)
 z x x
 f 2 f 3 g
 z  y  y   3 z 0


Atât în membrul din stânga, cât şi în cel din dreapta al ecuaţiilor de mai sus, funcţiile
sunt armonice. Când două funcţii armonice coincid pe contur, acestea vor fi identice în tot
domeniul mărginit de conturul respectiv. Prin urmare, ecuaţiile (6.7) sunt valabile pentru orice
z, nu numai în planul de separaţie.
Se pot elimina funcţiile f1 , f 2 şi f 3 din relaţiile (6.7) astfel încât funcţia g să fie
exprimată numai în raport cu funcţiile  1 ,  2 şi  3 , presupuse cunoscute în tot semispaţiul
infinit.

103
 Pentru aceasta, prima relaţie din ecuaţiile (6.7) se derivează în raport cu z, a doua în
raport cu x, a treia în raport cu y şi se adună relaţiile astfel obţinute. După aranjarea termenilor
rezultă
  f1 f 2 f 3    2 f 3  2 f 3  2 f 3   2  2 g  2 g  2 g   1  2  3
     2  2        
z  x y z   x 2 y z   k  1 z 2 x 2 y 2  z x y
(6.8)
2 2 2
Funcţiile f1 , f 2 şi f 3 fiind armonice (  f1  0 ,  f 2  0 ,  f 3  0 ), a doua paranteză din
membrul stâng este nulă. De asemenea, funcţia g este armonică (  2 g  0 ) şi, prin rearanjarea
celei de a treia paranteze din membrul stâng, se obţine:

2g 2 2 g 2 g 2 g  2 g 2 g 2 g  1 k 2 g 1 k 2 g
        
z 2 k  1 z 2 x 2 y 2  x 2 y 2 z 2  1  k z 2 1  k z 2

De asemenea, conform relaţiei (5.66):

f1 f 2 f 3 k  3 g
  
x y z k  1 z

şi, înlocuind în relaţia (6.8), membrul stâng devine:

k  3  2 g k 1  2 g 2 g
   2
k  1 z 2 k  1 z 2 z 2
Ecuaţia (6.8) se reduce la:
2g 1    2  3 
   1    (6.9)
z 2
2  z x y 

Prin intermediul ecuaţiilor (6.1), (6.2), (6.7) şi (6.9) se poate determina câmpul de
tensiuni în orice punct al semispaţiului infinit. Etapele de calcul vor fi următoarele:
 pentru funcţiile de încărcare 1 ,  2 ,  3 cunoscute se stabilesc funcţiile  1 ,  2 şi
 3 care trebuie să verifice în planul de separaţie condiţiile (6.4);
 se integrează de două ori relaţia (6.9) şi se obţine funcţia g;
 se determină funcţiile armonice f1 , f 2 şi f 3 , prin integrarea relaţiilor (6.7);
 cu funcţiile g şi f i (i = 1,2,3) cunoscute se determină, prin intermediul relaţiilor
(6.1), componentele deplasării, care prin derivări succesive furnizează deformaţiile specifice,
conform relaţiilor (B) din capitolul 5;
 cunoscând deformaţiile specifice, se pot obţine tensiunile în orice punct din
semispaţiu prin intermediul legii generalizate a lui Hooke  relaţiile (C1).
Funcţia g  g x, y , z  se obţine integrând relaţia (6.9) de două ori în raport cu z:


g 1    2  3 
    1   dz  e1 ( x, y )
z 2 z  z x y 

1    2  3 
g      1   dzdz  ze1 ( x, y )  e2 ( x, y ) (6.10)
2 z z  z x y 

104
 În cazul în care încărcarea din planul de separaţie este finită, în punctele cu z tinzând
către infinit deplasările şi tensiunile vor tinde către zero. Din relaţiile (6.1) rezultă că pentru
z   funcţia g  g x, y, z  şi derivatele de ordinul întâi ale acesteia trebuie să tindă către
zero. Înseamnă că în relaţiile (6.10) e1  e2  0 şi, prin urmare,


1   1  2  3 
2 z z  z
g    dzdz (6.11)
x y 

În cazul semispaţiului acţionat de o forţă normală Q,  zx  0 ,  zy  0 şi  z  0 în

orice punct al planului de separaţie, cu excepţia punctului de aplicare al încărcării concentrate,
unde se obţine o valoare singulară (  z   pentru x = y = z = 0).
Din relaţiile (6.2) care definesc încărcările distribuite din planul de separaţie, la z = 0,
rezultă că 1  0 ,  2  0 şi  3  0 în orice punct al planului de separaţie, cu excepţia originii.
Pe baza proprietăţii funcţiilor armonice prin care, dacă acestea sunt nule pe suprafaţa limită,
vor fi nule în tot domeniul, din relaţiile (6.4) se poate afirma că şi  2  0 şi  3  0 , pentru
orice z  0.
Pentru eliminarea singularităţii în punctul de aplicare a încărcării concentrate, se
izolează o regiune semisferică de rază r, cu centrul în originea sistemului de coordonate
(fig. 6.2, a).
Q Q

0 x x x
r
A dA z=ct r
z=h
pz  d
z dA y d
y dA
dA = d d 
z z

a b
Fig. 6.2

Se notează cu p z proiecţia tensiunii totale dintr-un punct al suprafeţei semisferice pe

axa z. Condiţia de echilibru este:
Q   p z dA
A

Suprafaţa laterală a semisferei având aria A  2 r 2 , se obţine presiunea medie pe

suprafaţa decupată în jurul originii,
Q C
p z ,med   2
2 r 2
r

În baza relaţiilor (6.2), funcţia  1 trebuie să aibă aceleaşi proprietăţi ca  z şi p z ,med :

  1  0 pentru z = 0 şi orice x şi y, mai puţin în origine;
  1   când r  0
 este o funcţie armonică (  2 1  0 ).

105
 1 1
Se poate arăta că funcţia este o funcţie armonică (  2    0 ). Se ştie că derivatele
r r
funcţiilor armonice sunt tot funcţii armonice. Prin urmare, pentru r  x 2  y 2  z 2 ,

 1 x  1 y  1 z

  3   3   3
x  r  r y  r  r z  r  r

sunt tot funcţii armonice.

Având în vedere condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească funcţia  1 , se poate
alege următoarea expresie:
z
1  C 3
r

Rezultă următoarele funcţii pentru cazul semispaţiului cu forţă normală:

z
1  C 2  0 3  0 (6.12)
r3

Conform algoritmului prezentat, se determină funcţia g  g  x, y, z  , folosind relaţia

(6.11):
 
1  1 1
g  
2 z z z
dzdz   1dz
2z
(6.13)

Având în vedere că
r 2  x2  y2  z2
rezultă
 r2  r
 2r  2 z sau
r z

z z z r
Atunci
r
  1  z z
   2  3
z  r  r r
şi, înlocuind în (6.12),
  1
1  C  
z  r 
Integrala (6.13) devine:

C   1 C
g    dz 
2 z z  r  2r
(6.14)

Din prima relaţie din grupul (6.7), valabilă pentru orice z, se obţine

f 3  1 1 g
 
z 2 k  1 z
în care

106
 g C   1  C z
   (6.14’)
z 2 z  r  2 r3
Se obţine, prin înlocuire,
f 3 C k  2 z

z 2 k 1 r3

 2 k2
Dar k   şi  21    . Se poate scrie
G 1  2 k 1

f 3   1
 C 1      
z z  r 
Prin integrare se obţine
C (1   )
f3   (6.15)
r

Din a doua relaţie din grupul (6.7), în care  2  0 , se obţine f1 :

f1 f g
 3  (6.16)
z x x
în care
f 3   1 x
 C (1   )     C 1    3
x x  r  r
şi
g C   1 C x
    
x 2 x  r  2 r3
Rezultă:
f1  1 x 1  2 x
 C 1      3  C
z  2 r 2 r3

Prin integrare în raport cu z se obţine:

1  2  dz
f1  C x 3 (6.17)
2 r
Conform fig. 6.1,
r 2  z 2  2 cu  2  x 2  y 2

Efectuând substituţia lui Euler, r  t  z , se poate scrie:

t 2  2 t2  2
t  z 2  z 2   2 z r
2t 2t

Pentru noua variabilă t introdusă,

t 2  2
dz  dt
2t 2

Cu aceste relaţii, integrala din (6.17) devine

107
 dz t 2 1
 r 3  4 t 2   2 2 dt   t 2   2   r r  z 

şi funcţia f1 va avea următoarea expresie:

1  2 x
f1  C (6.18)
2 r r  z 

Funcţia f 2 se obţine în mod similar din a treia relaţie din grupul (6.7), în care  3  0 :

f 2 f g
 3  (6.19)
z y y
Din relaţia (6.15) se obţine
f 3  1 y
 C (1   )    C 1    3
y y  r  r
iar din relaţia (6.14)
g C   1  C y
  
y 2 y  r  2 r3

Prin înlocuire rezultă:

f 2 1  2 y
 C
z 2 r3

Prin integrare în raport cu z se obţine funcţia f 2 :

1  2 dz 1  2 y
f 2  C y 3  C (6.20)
2 r 2 r r  z 

La calculul integralelor de mai sus nu s-a mai ţinut seama de constantele de integrare
deoarece în puncte din planul de separaţie, la z = 0, funcţiile trebuie să fie nule.
Componentele deplasării u, v, w se obţin introducând funcţiile f1 , f 2 , f 3 şi g stabilite
mai sus, în relaţiile (6.1):
 C x xz 
u  1  2    3
 2 r r  z  r 

 C y yz 
v  1  2   3 (6.21)
 2 r r  z  r 
  2
w   C 21    1  z 
 2 r r3 

Din relaţiile (6.5) şi (6.14’) se obţine:

2 g C z z
V     C 1  2   3
k  1 z k  1 r 3
r

108
 Cunoscând componentele deplasării, se pot determina deformaţiile specifice, prin
utilizarea derivatelor funcţiilor din relaţiile (6.21) şi ţinând seama de relaţiile:

r x r y r z
  
x r y r z r

Folosind apoi legea generalizată a lui Hooke în forma din relaţiile (C1) se obţin expresiile
tensiunilor:

  3 x 2 z  r 2  r z  z 2 x 2 2r  z   
 x  CG  5  1  2    3  3 2 
  r  r r  z  r r  z   

  3 y 2 z  r 2  r z  z 2 y 2 2r  z   
 y  CG  5  1  2    3  3 
 
 r  r r  z  r r  z 2  
 z3
 z  3CG 5
 r (6.22)
  3 xy z xy 2r  z  
 xy  CG  5  1  2   3 
  r r r  z 2 
 2
  3CG y z
 yz r5
 2
  3CG x z
 zx
r5

Constanta C se determină din condiţia de echilibru global între forţa concentrată Q şi

rezultanta tensiunilor  z într-o secţiune paralelă cu planul de separaţie (fig. 6.2, b), care se va
exprima utilizând coordonate polare:

Q   z dA  0
A

Pentru z  h  ct. , r 2   2  h 2 şi, conform (6.22),

h3
 z  3CG
 2
 h2 
52

Înlocuind în condiţia de echilibru de mai sus, în care dA   d d , rezultă

 2

  2  h 2 5 2 d  d  Q
3
3CGh (6.23)
0 0

Exprimând  d 
1
2
 
d  2  h 2 , prima integrală din (6.23) devine:

109
 


1 d  2  h2  1   
3 2

1
 h 2   2 5 2 d  
2 0 h 
2

2 52
d    2  h 2
3  0

3h 3
0

A doua integrală este:

2

 d  2 
0

Înlocuind cele două integrale în relaţia (6.23) rezultă:

Q
2 CG  Q şi C (6.24)
2 G

Trebuie precizat că expresiile pentru tensiuni din relaţiile (6.22) sunt valabile în orice
punct al semispaţiului, cu excepţia unei zone în vecinătatea punctului de aplicare al forţei
concentrate Q.
În fig. 6.3, a se prezintă diagrama tensiunii normale  z , respectiv diagrama
componentei deplasării w în dreptul forţei concentrate, iar în fig. 6.3, b se prezintă diagrama
componentei deplasării w la z  h  ct.
Rezultatele pot fi utilizate în mecanica pământurilor, dar numai în ipoteza comportării
elastic-liniare a terenului, considerat ca fiind material omogen şi izotrop.
Pentru cazurile în care forţa concentrată se află în planul de separaţie pe direcţia axei
Ox sau Oy, calculele vor urma etape similare. În aceste cazuri, funcţiile  1 ,  2 şi  3 devin:
 în cazul acţiunii forţei Q pe direcţia axei Ox,
Cz
 1  0  3  0 şi  2  3
r
 în cazul acţiunii forţei Q pe direcţia axei Oy,
Cz
 2  0  3  0 şi  1  3
r
Q Q

- +
z z w
Q  1 z2 
w  21      
3Q z 3 3Q 1 4G  r r3 
z    rz
2 r 5 2 z 2
rz 3  2 Q

4G z
Q a

z=h w b
+
3  2 Q
w  Fig. 6.3
max 4G h

110
 6.1.2. Semispaţiu elastic acţionat de o încărcare normală distribuită pe planul de
separaţie

Fie un semispaţiu elastic asupra căruia în planul de separaţie acţionează pe o suprafaţă

finită A* o forţă normală distribuită, q  ,  (fig. 6.4). Încărcarea aferentă unei suprafeţe
elementare dA  d d se poate interpreta ca o sarcină concentrată de mărime q  ,  dA . Prin
q  , 
intermediul relaţiilor (6.22), în care C   dA , se pot obţine deplasările şi tensiunile
2 G
în orice punct din semispaţiu.

 d
x
x
y qdA
A 
r A*
d
dA

y
z

Fig. 6.4

Efectul încărcării distribuite se determină prin sumarea efectelor forţelor elementare.

Se obţin astfel formulele lui Love pentru deplasări.
De cele mai multe ori prezintă interes deplasările w din planul de separaţie, la z  0
(cazul contactului a două corpuri elastice). Pentru un punct A x, y  din planul de separaţie,
situat la distanţa
r 2    x     y 
2 2

de punctul de aplicaţie al forţei elementare q  ,  dA , se obţine deplasarea din forţa

elementară:
1  q  , 
dw  d  d
2 G   x 2    y 2

Prin sumarea efectelor forţelor elementare care acţionează pe suprafaţa A* rezultă

deplasarea totală w în punctul A:

1  q , 
w
2 G    x     y 
2 2
d d (6.25)
A*

Relaţia (6.25) este fundamentală în problemele de contact elastic, cum ar fi problema

lui Hertz. În cazul contactului a două corpuri elastice se presupune că în imediata vecinătate a
punctului teoretic de contact comportarea este conformă cu cazul semiplanului elastic
(fig. 6.5). Deformaţia elastică totală se obţine cu relaţia

111
   z1  z 2  w1  w2

în care w1 şi w2 sunt deformaţiile celor două corpuri raportate la planul comun din suprafaţa
de contact, iar z1 şi z 2 sunt cotele punctelor faţă de suprafaţele nedeformate.

z1
w1
w2 
z2

Q
Fig. 6.5

6.1.3. Răsucirea liberă a barelor cu secţiune constantă oarecare.

Soluţia Saint-Venant

Răsucirea liberă a barelor cu secţiune constantă poate fi rezolvată în deplasări. Soluţia

aparţine lui Saint-Venant şi a fost determinată printr-o abordare inversă, folosind pentru
componentele deplasării următoarele funcţii (fig. 6.6):

u   f  y, z 

v   x z (6.26)
w   x y


În cazul barelor cu secţiune circulară, u  0 în baza ipotezei secţiunilor plane.

Mx x
y
 y y
Mx 2
xz
 A'  r 
z
 (l,m,n ) w
y v z xy
A ( y,z) v w - y
z z z

Fig. 6.6

112
 Funcţia f  f  y, z  , cunoscută sub numele de funcţia deplanării din răsucire, nu
depinde de poziţia x a secţiunii în cazul barelor cu secţiune constantă şi acţionate de momente
de torsiune numai la capete. În aceste condiţii, toate secţiunile se vor deplana identic.
Pentru a fi soluţii în Teoria Elasticităţii, funcţiile care definesc componentele
deplasării trebuie să verifice ecuaţiile lui Lamé şi condiţiile de contur pe suprafaţa laterală. În
cele ce urmează se consideră absente forţele masice, iar  se consideră o mărime constantă.
Deoarece
u v w
V    0
x y z
şi (6.27)
 f  f 
2 2
 2 v  0  2 w  0  2 u   2  2 
 y z 

va trebui să examinăm numai prima ecuaţie din relaţiile (5.7),

  G   V  G 2 u  0 (6.28)
x

După înlocuiri şi simplificare cu G rezultă

2 f 2 f
 0 (6.29)
y 2 z 2

ceea ce înseamnă că funcţia f  y, z  este armonică. Presupunând cunoscută funcţia f ,

tensiunile vor avea următoarele expresii:

 u
  x  2G   v  0
 x
   2G v    0
 y y
v
 w
  z  2G   v  0
 z
  u v   f  (6.30)
 xy  G  y  x   G  y  z 
    
  v w 
 yz  G  z  y   0
  
  G   w u   f 
 zx    G   y 
  x z   z 

Examinând relaţiile (6.30) se observă că în ipoteza deplanării libere, în secţiunea

transversală se dezvoltă numai tensiuni tangenţiale  xy şi  xz , celelalte tensiuni fiind nule.
Deoarece suprafaţa laterală este liberă de încărcări, condiţiile de margine sunt:

px  0 py  0 pz  0

113
 În orice punct de pe suprafaţa laterală, unghiul dintre normala exterioară şi axa barei
 
este de 90 o , deci cos  , x  l  0 .
Condiţiile de margine generale sunt date de relaţiile:

 px   x l   yx m   zx n  0

 py   xy l   y m   zy n  0 (6.31)

 pz   xz l   yz m   z n  0

Având în vedere expresiile (6.30) pentru tensiuni, se observă că ultimele două relaţii
din (6.31) sunt identităţi, iar prima ecuaţie devine:

 yx m   zx n  0

Suprafaţa laterală fiind liberă de încărcări, relaţia de mai sus va trebui să exprime
condiţia ca în vecinătatea conturului, tensiunea tangenţială totală să fie tangentă la acesta
(fig. 6.7).

dy < 0
O y y y
dz 
ds > 0
z r  
2
xz= sin 

 xy=  cos  d >0
 dz > 0
 
(t) (t) dy > 0
z z

Fig. 6.7

Parametrii directori nenuli ai normalei la suprafaţa laterală sunt:

 
cos  , y 
dy
dv
 
cos  , z 
dz
dv

Cosinuşii directori ai tangentei la contur sunt:

 
cos t , y  
dy
ds
 
cos t , z 
dz
ds

Înlocuind expresiile tensiunilor din relaţiile (6.30) în prima relaţie din condiţiile de
margine (6.31) se obţine:
 f 
 
 f 
  z  cos  , y    y  cos  , z  0   (6.32)
 y   z 
Dar
 
cos  , y  cos t , z 
dz
ds
   
şi cos  , z  cos t , y  
dy
ds
 

114
 Înlocuind în relaţia (6.32) şi înmulţind cu elementul de arc ds , rezultă:

 f   f 
  z dz    y dy  0
 y   z 
sau (6.33)
f f
dz  dy  y dy  z dz
y z

Prin introducerea unei funcţii armonice g  y, z  conjugată funcţiei f  y, z  , problema

răsucirii se simplifică. Noua funcţie va trebui să îndeplinească condiţia Cauchy-Riemann:

f g f g
  (6.34)
y z z y

Prin înlocuire în relaţia (6.33) se obţine

g g
dy  dz  y dy  z dz (6.35)
y z

Observând că membrul stâng este diferenţiala totală a funcţiei g  y, z  , iar membrul drept este
y2  z2
diferenţiala funcţiei , relaţia (6.35) devine :
2
1
dg  d y 2  z 2
2
 
Prin integrare rezultă
y2  z2
g  y, z   C (6.36)
2

Funcţia g  y, z  reprezintă de fapt ecuaţia conturului secţiunii:

r2
g  y, z   C cu r 2  y2  z2 (6.37)
2

În baza relaţiilor (6.30) şi (6.34), tensiunile care se dezvoltă într-o secţiune curentă vor avea
expresiile :
  g 
 xy  G  z  z 
  
 (6.38)
  G  g  y 
 xz  y 
 

Tensiunile tangenţiale trebuie să verifice ecuaţia diferenţială de echilibru

 yx  zx
 0 (6.39)
y z

115
 Ecuaţia (6.39) este identic satisfacută dacă tensiunile tangenţiale se obţin ca derivate
ale unei funcţii F  y, z  :
F F
 xy  şi  xz   (6.40)
z y

Din examinarea relaţiilor (6.38) şi (6.40), rezultă că funcţia F  y , z  este de forma:

 y2  z2 
F  y , z   G  g   (6.41)
 2 

Derivatele funcţiei F  y, z  conform relaţiilor (6.40) sunt chiar expresiile (6.38). Această
funcţie a fost obţinută de Prandtl.
Prin înlocuirea funcţiei g  y, z  din 6.41 cu expresia (6.36) rezultă

F  y , z   G C (6.41’)

deci funcţia F  y , z  este constantă pe contur.

În cazul solicitării de torsiune pură, rezultantele forţelor elementare dintr-o secţiune,
 xz dA şi  xy dA , trebuie să fie nule, dar rezultanta moment trebuie sa fie egală cu momentul
de răsucire din secţiune. Pentru verificare se scriu următoarele relaţii de echivalenţă statică:

y z y
F F
 Y 
1 1 1

Tz   xy dA   dydz   dy  dz   F  z1   F  z 0 dy
A A
z y z
z y
0 0 0
z1 y1
F F
 Z  T y   xz dA    dydz    dz  dy    F  y1   F  y0 dz (6.42)
A A
y z y
y
0 0

F F
 M x   
M x    xz y   xy z dA    y
y
dA   z
z
dA
A A A

Solicitarea de torsiune pură este definită de:

Ty  0 Tz  0 şi M x  0 (6.43)

Se observă că parantezele drepte din relaţiile (6.42) conţin valori ale funcţiei F  x, y  în
puncte pe contur:
F z1   F z 0   G C F  y1   F  y 0   G C (6.44)

Rezultă că parantezele drepte sunt nule şi relaţiile de echivalenţă statică pentru eforturile de
tip forţă sunt îndeplinite.
În ce priveşte a treia relaţie din (6.42), prima integrală se poate scrie

y z
F F 1 1
F
z z
dA   z dydz   dy  z
z z
dz (6.45)
A A y z 0 0

116
Ultima integrală se poate determina prin integrare prin părţi:

z1 z1 z1
F Z1

z dz  z F   Fdz  z1 F  z1 , y   z 0 F  z 0 , y    Fdz (6.46)

z0
z Z0
z0 z0

Dar, conform relaţiei (6.41’), funcţiile F  z1 , y  şi F  z 0 , y  au valori constante pe contur.

Cum tensiunile tangenţiale sunt derivate ale funcţiei de tensiune, constanta C poate fi
considerată nulă. Ca urmare,
F  z1 , y   F  z 0 , y   G C  0
şi (6.47)
y z
F 1 1

 z
z dA     F dz    FdA
dy
A y z 0 A
0

respectiv
F
 y y dA   FdA
A A
Se obţine
M x  2  FdA
A
sau, conform relaţiei (6.41),
 y2  z2 
M x  2G   g  dA (6.48)
A
2 
Rotirea specifică  va avea expresia:
M
 x (6.49)
GK
în care s-a notat
 y2  z2 
K    2 g  y, z    dA (6.50)
A
2 

Comparând relaţia (6.49) cu expresia rotirii specifice din cazul torsiunii pure a barelor cu
M
secţiune circulară,   x , va rezulta că mărimea K depinde de dimensiunile şi forma
GI p
secţiunii, reprezentând de fapt o caracteristică geometrică a barei, similară momentului de
inerţie polar.
Ipoteza secţiunilor plane presupune ca în cazul torsiunii libere, distanţa dintre secţiuni
să rămână constantă, u  ct. , în orice punct al secţiunii. Rezultă f  y, z   ct. şi, conform
relaţiei (6.34),
g g
 0 şi 0
z y
ceea ce înseamnă că şi g  y, z   ct .
Rezultă că ecuaţia conturului din relaţia (6.36), y 2  z 2  ct. , este ecuaţia unui cerc. În
consecinţă, ipoteza secţiunilor plane se poate aplica numai secţiunilor circulare. Pentru alte
forme ale conturului secţiunea se va deplana, deplasarea u  u  y, z  având valori diferite în
punctele secţiunii.

117
 6.1.4. Torsiunea liberă a barelor cu secţiune dreptunghiulară

Fie o secţiune dreptunghiulară cu dimensiunile b şi h (fig. 6.8).

b
Funcţia f  y, z  din relaţia (6.26) se alege de forma unei
serii ai cărei termeni sunt produse de două funcţii independente:

h y f  y, z    Ym  y Z m  z  (6.51)
m

Conform relaţiei (6.29), funcţia trebuie să fie armonică,

z condiţie care va trebui să fie îndeplinită de fiecare termen al seriei:

Fig. 6.8 Ym'' Z m  Ym Z m''  0 (6.52)

Cele două funcţii independente Ym şi Z m se vor obţine prin metoda separării

variabilelor.
Ym'' Z ''
  m  2m (6.53)
Ym Zm

Relaţia (6.53), în care membrul stâng este o funcţie numai de y şi membrul drept este
o funcţie numai de z , este îndeplinită numai dacă cei doi membri sunt egali cu o constantă.
Se obţin două ecuaţii diferenţiale de ordinul doi cu coeficienţi constanţi:

Ym''  2mYm  0
şi (6.54)
Z m''  2m Z m 0

Soluţia primei ecuaţii diferenţiale este

Ym  Am sin m y  Am cos m y (6.55)

iar a doua ecuaţie diferenţială are soluţia

Z m  Bm sh m z  C m ch m z (6.56)

Având în vedere periodicitatea funcţiilor trigonometrice, constanta  m în armonica m va fi:

m
m  m  0,1,2... (6.57)
b

Pentru m  0 , ecuaţiile (6.54) se reduc la

Y0''  0 şi Z 0''  0 (6.58)

cu soluţiile:

118
 Y0   y   şi Z 0   z   (6.59)

Deoarece în expresiile tensiunilor intervin derivatele funcţiei f , soluţia pentru m  0

se poate alege de forma
Y0 Z 0  y z (6.60)

Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (6.52) se obţine din soluţiile (6.55), (6.56) şi
(6.60). Având în vedere antisimetria tensiunilor tangenţiale, termenul simetric din relaţia
(6.55) trebuie eliminat şi, ca urmare, Am  0 . Se obţine:

f  y, z   y z   sin m y Bm sh m z  C m ch m z  (6.61)

m

în care s-au efectuat notaţiile

Am Bm  Bm şi Am C m  C m

Constantele de integrare Bm şi C m se obţin din condiţiile de margine pe contur.

Condiţiile ca tensiunile tangenţiale să fie tangente la contur se scriu sub forma:

b
pentru y   ,  xy  0
2
şi (6.62)
h
pentru z   ,  xz  0
2

Din relaţiile (6.30), expresiile tensiunilor tangenţiale sunt:

 f 
 xy  G   z 
 y  (6.63)
 f 
 xz  G   y 
 z 

Pentru îndeplinirea condiţiilor (6.62) trebuie ca:

f f
z şi  y (6.64)
y y 
b z z 
h
2 2

Derivând în raport cu y şi z funcţia f  y, z  din relaţia (6.61), rezultă:

f
 z   m cos m y Bm sh m z  C m ch m z 
y m
(6.65)
f
 y   m sin m y Bm ch m z  C m sh m z 
z m

119
 Revenind la prima relaţie din (6.64) se obţine:

 m 
 m cos  Bm sh m z  C m ch m z   0 (6.66)
m 2 

Soluţia Bm  0 şi C m  0 se exclude deoarece este o soluţie străină. Ar însemna că în

orice punct din secţiune funcţia f este nulă şi implicit tensiunile tangenţiale sunt nule. Pentru
verificarea ecuaţiei (6.66) se va pune condiţia:

 m 
cos  0
 2 

care este satisfacută numai dacă m este impar m  1, 3, 5,... .

A doua relaţie din (6.64) în care intervine derivata funcţiei f  y, z  în raport cu z din
relaţiile (6.65) devine:
 m h m h 
 m sin m y Bm ch 2b  Cm sh 2b   2 y m  1,3,5,... (6.67)
m  

Ecuaţia (6.67) este îndeplinită numai dacă al doilea termen din paranteză este nul, ceea
ce înseamnă că C m  0 . Relaţia de mai sus devine:

 m sin m y  2 y m  1,3,5,... (6.68)

m
în care
m m h
 m  Bm ch (6.68’)
b 2b

Pentru determinarea coeficientului Bm va trebui să se dezvolte în serie Fourier şi

termenul din dreapta al ecuaţiei (6.67). Pentru aceasta se aplică procedeul lui Euler prin care
k
se înmulţesc ambii membri ai relaţiei (6.68) cu sin y şi apoi se integrează în raport cu y pe
b
 b b
intervalul  ,  . Întrucât funcţiile trigonometrice sunt ortogonale,
 2 2
b
0 ptr. m  k
2
m k 
b sin b y sin b y dy   b

 ptr. m  k
2 2
rezultă:
b b
2
k 2
m k
 2  y sin y dy    m b sin y sin y dy
b b m b b
 
2 2
sau, pentru m  k ,

120
 b

b m
2
m  2  y sin y dy
2 b b

2
Integrând prin părţi va rezulta:

b 4b 2 m1 4b 2 m1
m   2 2  1 2  2 2  1 2
2 m m

Folosind relaţia (6.68’) se obţine constanta Bm :

m 8b 2 m1
Bm  
m h
 1 2 (6.69)
 m  m h m  ch
3 3
  ch
 b  2b 2b

S-a determinat astfel expresia finală a funcţiei deplanării din relaţia (6.61):

m 1

f  y, z   y z 
8b 2  1 m m

2
sin y sh z (6.70)
 3 m h b b
m m 3 ch
2b

Pentru a determina expresiile tensiunilor tangenţiale din relaţiile (6.38) va trebui găsită
funcţia g  y, z  conjugată funcţiei f  y, z  . Din relaţiile (6.34) rezultă:

g f g f
 şi  (6.71)
z y y z

Integrând prima relaţie din (6.65) şi tinând cont de relaţiile (6.71) rezultă:

z2
g  y, z    zdz   Bm m cos m y  sh m z dz  p1  y     Bm cos m y ch m z  p1  y  (6.72)
m 2 m

Integrând a doua relaţie din (6.65) se obţine:

y2
g  y, z     ydy   Bm m ch m z  sin m y dy  p2 z      Bm cos m y ch m z  p2 z 
m 2 m
(6.73)

Relaţiile (6.72) şi (6.73) trebuie să fie identice, întrucât exprimă aceeaşi funcţie,
g  y, z  . Pentru aceasta este necesar ca:
z2 y2
p1  y    p2  z  
2 2
sau
y2 z2
p1  y    p2  z   C
2 2

121
Rezultă:
y2 z2
p1  y     C şi p2 z   C (6.74)
2 2

în care C este o constantă arbitrară. Folosind oricare din relaţiile (6.72) sau (6.73) în care se
înlocuiesc funcţiile de integrare p1 sau p 2 , rezultă:

z2  y2
g  y, z     Bm cos m y ch m z  C (6.75)
2 m

Explicitând constanta Bm se poate scrie:

m1

g  y, z  
z 2  y 2 8b 2
 3 
 1 2 cos m y ch m z  C (6.76)
2  m m 3 ch m h b b
2b

Funcţia tensiunilor F  y, z  , constantă pe contur, se obţine din relaţia (6.41) după

înlocuirea funcţiei g  y, z  :


F  y, z   G  g  y, z  
y2  z2 
2  

  
  G  C  y 2   Bm cos m y ch m z  (6.77)
  m 
b2
Pentru ca valorile funcţiei tensiunilor pe contur să fie nule, este necesar C  .
4
Momentul de torsiune în secţiune rezultă din relaţia (6.48):

b h b h
 b2
2  2 2 2
M x  2  FdA  2G    y 2 dy  dz  2G  Bm  cos m y dy  ch m z dz (6.78)
A b 4  h m b h
  
2 2 2 2

Integralele din relaţia de mai sus sunt:

b h
2  b2 2 b3 2

b  4
  y 


dy 
6
; hdz  h
 
2 2
b b
2
2 2 2b m 2b m1
bcos m y dy  m sin m y 0  m sin   1 2
2 m

2
h h
2
2 2 2b m h
hch m z dz  m sh m z 
m
sh
2b
 0
2

122
Înlocuind în (6.78) rezultă:
 b 3 h 64b 4  1m th m h 
M x  G   5

 m5

 3 m 2b 

sau, dând factor comun b 3 h şi având în vedere că  1  1 pentru m impar,

m

 1 64 b 1 m h 
M x  G b 3 h   5  5 th  m  1,3,5,... (6.79)
3  h m m 2b 
Cu notaţia
1 64 b 1 m h
  
3  h m m
5 5
th
2b
(6.80)

se obţine rotirea specifică  :

Mx

G b 3 h

Dacă se are în vedere că în cazul răsucirii barelor cu secţiune circulară, torsiunea specifică
Mx
obţinută în Rezistenţa Materialelor depinde de momentul de inerţie polar,   , prin
GI p
similitudine se poate scrie:
Mx

G It
în care
I t   b3h (6.81)

este momentul de inerţie la torsiune al secţiunii dreptunghiulare. Se observă din relaţia (6.80)
că  depinde de raportul laturilor dreptungiului, b h . Considerând b < h , când h  
1 1
raportul laturilor tinde către zero şi ca urmare   iar I t  b 3 h , relaţie valabilă pentru
3 3
h
secţiuni dreptunghiulare înguste cu raportul laturilor  10 .
b
Cunoscând funcţia tensiunilor F  y, z  , prin derivare în raport cu z şi y vor rezulta
expresiile pentru tensiunile tangenţiale, conform relaţiilor (6.40):

m1

 xy 
F 8b
 G  Bm m cos m y sh m z  G 2 
 1 2 cos m ysh m z (6.82)
z m  m m 2 ch m h b b
2b
F  
 xz   G 2 y   Bm m sin m y ch m z  
y  m 
 m 1  m  1,3,5,... (6.83)
 4b
 2G  y  2 
  1 2
sin
m
y ch
m 
z
  m m 2 ch m h b b 
 2b 

123
 Tensiunile tangenţiale sunt nule în centrul de greutate al dreptunghiului, pentru
y  z  0 . Valorile maxime pe contur se obţin după cum urmează:
 componenta  xy este paralelă cu axa Oy şi are valoarea maximă în punctele în care
m m
cos y este maxim, deci la y  0 şi, respectiv, în punctele în care sh z este maxim,
b b
adică pentru z   h 2 . Prin urmare,  xy este maxim pe contur la mijlocul laturilor scurte
(punctele B şi D din fig. 6.9). La colţurile dreptunghiului, unde y   b 2 ,  xy este nul
 m 
 cos  0, m  impar  .
 2 
m
 componenta  xz este paralelă cu axa Oz şi este maximă pentru sin y  1 , deci
b
m
pentru y   b 2 şi ch z  minim (la z  0 ).
b
Aşadar,
m 1 m 1
8b  1 m m 8b  1 mh
 
2 2
 xy
max
  xy
B
  xyD  G cos y sh z  G th
 2 m b b  2
m 2
2b
m m 2 ch h y 0 m
2b z  h 2

(6.84)
Mx
Dar G  şi, înlocuind în relaţia (6.84) rezultă:
b 3 h
Mx
 xy
max
 (6.85)
1b 2 h
în care s-a notat:

1  m1
(6.86)
8  1 m h

2
th
 2
m m 2
2b

xymax  M2x
1b h
D

h2
x xzmax  M2x
b h
A
C y

h2

B
b2 b2

Fig. 6.9

124
 De asemenea,
 
 8b 1 
 xzmax   xzA   xz
C
  xz  G b  2  
y  b 2   m m 2 ch m h 
z 0  2b 
sau
Mx
 xzmax  (6.87)
b 2 h
în care :

 (6.88)
8 1
1 2 
 m m 2 ch m h
2b

În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile coeficienţilor  ,  şi 1 în functie de

raportul laturilor h b :

hb 1,0 1,5 1,75 2,0 2,5 3,0 4,0 6,0 8,0 10 

 0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267 0,282 0,299 0,307 0,313 0,333
1 0,208 0,270 0,291 0,309 0,336 0,354 0,378 0,402 0,414 0,421 0,449
 0,141 0,196 0,214 0,229 0,249 0,263 0,281 0,299 0,307 0,313 0,333

6.1.5. Vibraţii într-un mediu infinit

Variaţia în timp a poziţiei punctelor unui corp faţă de o poziţie de repaus ca urmare a
unui impuls iniţial transmis corpului aflat în echilibru şi repaus, poartă numele de vibraţie.
Fiecare punct material va oscila în jurul poziţiei de echilibru. Starea de mişcare se propagă
formând unde, astfel încât mişcarea unui mediu continuu elastic se poate imagina ca fiind
rezultatul interferării unor unde elastice.
Într-un mediu tridimensional se pot identifica unde sau vibraţii longitudinale,
transversale, sferice, cilindrice, unde de suprafaţă Rayleigh sau Love. În funcţie de sensul de
propagare pe o direcţie, se identifică unde directe şi unde reflectate.
În ipoteza asimilării terenului cu un mediu continuu elastic-liniar şi izotrop,
caracteristicile mişcării oscilatorii se vor obţine pe o cale directă. Pentru aceasta, deplasările
se vor considera cunoscute ca formă şi se vor neglija forţele masice ( X  Y  Z  0 ).

6.1.5.1. Unde plane

În cazul în care componentele deplasării u, v şi w depind de o singură coordonată şi de

timp,
u  u  x, t  v  v  x, t  w  w x, t  (6.89)

toate punctele din orice plan paralel cu planul yOz se vor deplasa uniform şi simetric. Pentru a
fi soluţii în Teoria Elasticităţii, funcţiile (6.89) trebuie să satisfacă ecuaţiile lui Lamé (5.7), în
care:

125
 u v w u
V    
x y z x
 V  2u  V  2u  V  2u
 2  0  0
x x y xy z xz
 2u  2v 2w
 2u   2v  2w 
x 2 x 2 x 2

Prin înlocuire în relaţiile (5.7) se obţine:

  2u  2u
   2G   
 x 2 z 2
  2 v  2v
G 2   2 (6.90)
 x t
 2w 2w
G 2   2
 x t
Cu notaţiile:
  2G G
a şi b ,
 
ecuaţiile (6.90) se scriu :
 2u 1  2u
 (6.91)
x 2 a 2 t 2

 2v 1  2v 2w 1 2w
 şi  (6.92)
x 2 b 2 t 2 x 2 b 2 t 2

Prin integrarea ecuaţiilor diferenţiale de mai sus se obţin ecuaţiile undelor plane care
se propagă pe direcţia axei Ox. Acestea se pot descompune într-o vibraţie longitudinală,
corespunzător relaţiei (6.91) şi două vibraţii transversale, corespunzător relaţiilor (6.92).
În cazul vibraţiilor longitudinale, la care direcţia de deplasare în jurul poziţiei de
echilibru coincide cu direcţia de propagare a undelor, astfel încât

u  u  x, t  v0 w0

u
deformaţia specifică a volumului va fi  V   0.
x
În această situaţie, unda plană longitudinală va produce variaţii de volum, respectiv
dilatări şi comprimări.
Dacă în stare de repaus se definesc în mediul continuu plane paralele echidistante,
distanţa dintre aceste plane se va modifica în timpul mişcării şi nu va mai fi aceeaşi în lungul
axei Ox, pe a cărei direcţie are loc mişcarea. Unele distanţe se vor mări şi altele se vor
micşora (fig. 6.10).

126
 u(x,t)

0 x

z
l/ 2 l/ 2

Fig. 6.10

Ecuaţiile cu derivate parţiale (6.92) descriu mişcări oscilatorii transversale pentru care
deplasarea are loc pe direcţia axei Oy sau pe direcţia axei Oz:

u0 v  v  x, t  w0
sau
u0 v0 w  w x, t 

Se poate remarca că în această situaţie deformaţia specifică a volumului este nulă. În

timpul mişcării nu se modifică distanţa iniţială din starea de repaus a planelor. Variaţia în
lungul axei x a componentelor deplasării normale pe direcţia de propagare, v sau w, indică
deformaţii de lunecare (fig. 6.11).

w(x,t)

0 x

z          

Fig. 6.11

Pentru cazul vibraţiilor longitudinale, soluţia ecuaţiei diferenţiale (6.91) se obţine prin
separarea variabilelor de forma:
u  x, t   X x  Rt  (6.93)

Înlocuind în relaţia (6.91) şi separând variabilele se obţine:

127
 X '' R
a2  (6.94)
X R

Egalitatea (6.94), în care membrul stâng este o funcţie numai de x, iar membrul drept
depinde numai de timp, poate avea loc numai când ambii membri sunt egali cu o constantă:


X '' R
a2    2 (6.95)
X R

Rezultă două ecuaţii diferenţiale liniare de gradul doi cu coeficienţi constanţi,

2
X ''  X 0
a2 (6.96)
   2 R  0
R

Ecuaţiile diferenţiale (6.96) admit soluţiile:

 
X  x   C1 cos x  C2 sin x
a a (6.97)
Rt   C3 cos  t  C 4 sin  t

Înlocuind în relaţia (6.93) se obţine expresia deplasării unui punct material pe direcţia
axei x faţă de poziţia de repaus:

   
u  x, t    C1 cos x  C 2 sin x C3 cos  t  C 4 sin  t  (6.98)
 a a 

Dacă se consideră mişcarea oscilatorie pentru punctele situate în planul de coordonate

yOz a cărui ecuaţie este x = 0, constantele de integrare se obţin din următoarele condiţii
iniţiale:
la x = 0, deplasarea u = 0
şi
u
la t = 0, viteza 0
t
Rezultă
C1  0 şi C 4  0 (6.99)

În cazul unor mişcări periodice, va exista un alt punct material la distanţa x = l care
are aceeaşi amplitudine A a oscilaţiei; u  x, t   u  x  l , t  în acelaşi timp, t = ct. Rezultă că:


l  x    x  2
a a
din care se obţine:
2 a
 (6.100)
l
l fiind lungimea de undă.

128
 Înlocuind în relaţia (6.98) se obţine:

2
u  x, t   A sin  x  at  (6.101)
l

Constanta a din paranteză are semnificaţie de viteză.

Repetând raţionamentul în cazul undelor transversale, constanta b va exprima viteza
de propagare a acestora.
Într-un punct de coordonate x = ct., timpul la care se obţin oscilaţii de aceeaşi
amplitudine se obţine din:
 t  T    t  2
din care rezultă expresia pulsaţiei:
2
 (6.102)
T
în care T este perioada de oscilaţie liberă.
Egalând relaţiile (6.102) şi (6.100), rezultă următoarea relaţie între perioada de
oscilaţie a unui punct, lungimea de undă şi viteza de propagare a undelor:

l l
a respectiv b 
T T

Poziţia punctelor cu aceeaşi amplitudine a oscilaţiilor se obţine din:

u  x, t   ct.  x  at  k sau x  k  at (6.103)

Pentru a pozitiv, relaţia (6.101) reprezintă unda directă (fig. 6.12, a), în timp ce pentru
a negativ se obţine unda reflectată (fig. 6.12, b).
Relaţia (6.101) constituie expresia propagării undelor şi este similară cu ecuaţia
deplasării rectilinii şi uniforme a unui punct, cu viteza constantă a.

t a a

F(k)
A B A B
a a

A B A B
a t1 a t1
a a
F(k)
A B A B
a t2 a t2

unda directă unda reflectată

a b
Fig. 6.12

129
 Suprapunerea undelor directe şi reflectate produce aşa numitele unde staţionare.
Acestea se caracterizează prin puncte în care au loc vibraţii cu amplitudine maximă (ventre) şi
puncte în care mişcarea nu are loc (noduri). Revenind la ecuaţia (6.98), în care se pune
condiţia ca într-un punct de coordonată x = l amplitudinea oscilaţiei să fie nulă, rezultă:


C2 sin l 0
a

Cum C 2 nu poate fi nul, rezultă că l  n sau
a

n a
 cu n  1,2,...,  (6.104)
l

Oscilaţiile unui punct material în jurul poziţiei iniţiale de repaus se obţin înlocuind
pulsaţia din relaţia (6.102) şi constantele (6.99) în relaţia (6.98):

n n a
u n  An sin x cos t (6.105)
l l

Relaţia de mai sus se poate scrie:

1  n  1  n 
un  An sin  x  at   An sin   x  at  (6.106)
2  l  2  l 

Deoarece ecuaţia diferenţială (6.91) este liniară cu coeficienţi constanţi, soluţia

generală va fi o sumă de soluţii de tip (6.106):

1    n
u  x, t    An sin  x  at   sin n x  at  (6.107)
2 n1   l   l 

Ecuaţia (6.107) se poate scrie ca o sumă de două funcţii:

u  x, t   F  x  at   H  x  a t  (6.108)

Relaţia (6.108) reprezintă soluţia lui D’Alembert în cazul corzii vibrante. Se poate
observa că mişcarea oscilatorie se obţine din compunerea a două mişcări. Prima funcţie,
F x  at  , reprezintă unda directă în sensul pozitiv al axei Ox, cu viteza a (fig. 6.12, a), în
timp ce a doua funcţie, H  x  at  , reprezintă unda reflectată, care se transmite cu aceeaşi
viteză a, dar în sensul negativ al axei Ox (fig. 6.12, b).
Pentru u  F  x  at   F c   ct. , viteza de propagare a undelor este:

x
a
t

Prin urmare, viteza de propagare a undelor longitudinale într-un corp elastic-liniar,

omogen şi izotrop este constantă în orice punct.

130
 0,00785
În cazul oţelului, pentru care E  2,1 10 6 daN cm 2 ,   kg cm 3 şi   0,3 ,
981
viteza de propagare a undelor longitudinale va fi

  2G E 1 
a   594370 cm s  5944 m s
  1   1  2 

în timp ce viteza de propagare a undelor transversale va fi

G E 1
b   317704 cm s  3177 m s
 21    

Raportul vitezelor de propagare este:

a   2G 21   
   1,87
b G 1  2

Se observă că vibraţiile longitudinale se transmit cu o viteză aproape de două ori mai mare
decât viteza de propagare a undelor transversale.
Teoria vibraţiilor unui corp elastic are aplicaţii directe în seismologie. Cunoaşterea
vitezei undelor longitudinale sau primare şi a undelor transversale sau secundare permite
determinarea epicentrului cutremurului raportat la staţia seismică la care s-a înregistrat o
accelerogramă (fig. 6.13).

statie
, seismica
(

d2
d1 t1 t2
epicentru
P S
R t
structura

focar

Fig. 6.13

d 2  at1  bt 2  bt1  t 

b t ab
t1  şi d 2  at1  t
ab ab

131
 În cazul general al undelor plane, condiţia ca acestea să existe într-un mediu
tridimensional continuu este ca toate componentele deplasării u, v şi w să depindă de acelaşi
parametru  ,
   x   y   z  at
şi anume:
u  g1   v  g 2   w  g 3  

Ecuaţia   ct. este ecuaţia unui plan în care toate punctele au aceleaşi componente
ale deplasării. Mişcarea oscilatorie va fi reprezentată de poziţia diferită în timp a planului,
care va rămâne însă paralel cu poziţia de repaus. Se obţine astfel o undă plană care se propagă
cu viteza a pe direcţia normalei la plan.
Satisfacerea ecuaţiilor lui Lamé conduce la un sistem omogen cu trei ecuaţii liniare.
Din condiţia obţinerii de soluţii nebanale pentru derivatele funcţiilor care descriu
componentele deplasării rezultă o ecuaţie de gradul trei de forma:

 3  2  0
 a2  G
în care   .
 G
Rădăcinile ecuaţiei de gradul trei sunt 1   2  0 şi  3  1 . Primele două rădăcini
reprezintă viteza de propagare a undelor transversale b, iar ultima rădăcină este chiar viteza
undelor longitudinale.

6.1.5.2. Unde sferice

Vibraţiile longitudinale de forma:

   r, t 

în care r este raza vectoare a unui punct oarecare M(x,y,z),

r  x2  y2  z2

indică o mişcare oscilatorie simetrică în raport cu un punct în direcţia razei vectoare. Acest tip
de unde se numesc unde sferice. Componentele deplasării în raport cu un sistem triortogonal
de axe sunt :
x y z
u  , v  şi w  
r r r

Introducând componentele deplasării în prima ecuaţie a lui Lamé şi având în vedere că

r x r y r z
  şi 
x r y r z r

se obţine ecuaţia diferenţială :

 2 2  2 1  2
    (6.109)
r 2 r r r 2 a 2 t 2
în care:

132
   2G
a


este viteza de propagare a undelor sferice. Ecuaţia diferenţială (6.109) admite soluţia generală

 1   1 
 r , t    F r  at    H r  at  (6.110)
r  r  r  r 

Primul termen din relaţia (6.110) corespunde undelor directe propagate în sensul
crescător al razei r,
1  1
 r , t   F r  at   2 F r  at 
r r r
1
Pentru valori mici ale razei, termenul care conţine 2 devine important şi
r
1
 r , t    2 F r  at 
r

Relaţia de mai sus indică propagarea undelor în câmpul apropiat.

1
Pentru valori mari ale razei, termenul care conţine 2 devine neglijabil şi
r
1 
 r , t   F r  at 
r r

Relaţia de mai sus indică propagarea undelor în câmpul depărtat, la care amplitudinile
sunt invers proporţionale cu raza r.

6.1.5.3. Unde cilindrice

Se produc unde cilindrice atunci când nu au loc oscilaţii pe o direcţie şi celelalte

componente ale deplasării, variabile în timp, nu depind de coordonata corespunzătoare acestei
direcţii:
u  u  x, y , t  v  v  x, y , t  w=0

În acest caz, ecuaţiile lui Lamé se reduc la:

  V  2u
   G   G  2
u  
 x t 2
 (6.111)
  G   V  G  2 v    v
2

 y t 2
Se caută soluţii de forma :

   
u  şi v  (6.112)
x y y x

Introducând relaţiile (6.112) în (6.111) se obţin două ecuaţii cu derivate parţiale de

ordin doi:

133
 1  2 1  2
 2  şi  2  (6.113)
a 2 t 2 b 2 t 2

în care a şi b sunt vitezele de propagare ale celor două tipuri de unde, longitudinale şi
transversale, în planul xOy.

6.1.5.4. Unde de suprafaţă (Rayleigh)

Undele Rayleigh se propagă în spaţiul cu două dimensiuni. Fiind unde de suprafaţă,

amplitudinea oscilaţiilor descreşte cu adâncimea y.
În cazul semiplanului elastic (fig. 6.14, a) cu oscilaţii în planul xOy, se aleg pentru
componentele deplasării u şi v din relaţia (6.112) funcţiile:

  Ae y i  x p t 
(6.114)
  B e   y i  x  p t 
în care   0 si   0 .

direcţia de propagare

suprafaţa de undă
instantanee
x
y=0
z
traiectoria unei particule
y

a b
Fig. 6.14

Din condiţia ca funcţiile (6.114) să satisfacă ecuaţiile diferenţiale (6.113) se obţin

relaţiile:
 2 p2
     2
2
 a
 (6.115)
2
 2   2  p
 b2

Condiţiile de margine se pot scrie în tensiuni:

 y  0
la y = 0  (6.116)
 yx  0

Introducând în relaţiile (C1) din capitolul 5 se obtin alte două ecuaţii:

134
   
   2   2  2G 2 A  2i G B  0
(6.117)


2i G A   2   2 B  0 
Pentru ca sistemul liniar şi omogen în A şi B să admită soluţii diferite de soluţia
banală, este necesar ca determinantul coeficienţilor să fie nul:

 2
  
  2   2   2  2G 2  4G 2  0 (6.118)

Ecuaţiile (6.115) şi (6.118) vor permite determinarea raporturilor   ,   şi p  .

Eliminând raporturile   şi   şi având în vedere că:

b2 G 1  2
 
a 2
  2G 21   

b2 1 p p2
pentru   0,25 şi  şi cu notaţiile c R  şi   , ecuaţiile (6.117) şi (6.118) se
a2 3  b 2 2
reduc la o ecuaţie de gradul patru
56 32
 4  8 3   2    0
3 3
ale cărei rădăcini sunt toate reale:
2 2
1  0  2  4  3  2  4  2 
3 3

Rădăcina care furnizează valori reale şi pozitive pentru  şi  este

2
4  2   0,8453
3

Rezultă viteza de propagare a undelor de suprafaţă,

p G
cR    4 b  0,9194b  0,9194 (6.119)
 

Se constată că viteza de propagare a undelor de suprafaţă este mai mică decât viteza de
propagare a undelor transversale.
Prin înlocuiri în ecuaţiile (6.115) şi (6.118), rezultă pentru   0,25

  0,8475  şi   0,3993

Componentele deplasării în planul xOy vor fi


u  0,8475C e  y  1,732e   y cos x  pt 
  (6.120)

 
v  C e  y  0,5753e  y sin  x  pt 

135
 Se observă că amplitudinile acestora scad exponenţial. La suprafaţa de separaţie,
pentru y = 0, componentele deplasării sunt:

u0  0,6204C cos   x  c R t 

 (6.121)
v0  0,4247C sin  x  c R t 

Având în vedere că sin 2 x  cos 2 y  1 , din relaţiile (6.121) se obţine ecuaţia elipsei

2 2
u0 v0
 1
0,6204C 2 0,4274C 2
care indică traiectoria unui punct material într-un plan normal pe planul de separaţie
(fig. 6.14, b).

6.1.5.5. Unde de suprafaţă (Love)

Aceste unde de tip transversal sunt caracterizate de următoarele expresii ale

componentelor deplasării:
u  0 v  0 w  wx, y, t 

Pentru a explica apariţia acestor unde, Love a presupus un mediu 1 , de grosime

constantă h, aşezat pe un semispaţiu  2 (fig. 6.15).

y = h
1 În domeniul 1 , funcţiile deplasării punctelor sunt
a1,b1 h
x 0 y=0 u1  0 v1  0 w1  f  y e i  x p t 
2
iar în domeniul  2
a2, b2
y
u2  0 v2  0 w2  C e  y i  x p t 
Fig. 6.15

Se va folosi a treia ecuaţie a lui Lamé,

1  G1   V 1  G1 2 w1  1 
2
w1
(6.122)
z t 2

 V 1
în care  V 1  0 şi  0 . După înlocuiri şi simplificări, relaţia (6.122) devine:
z
 p2 
f  y    2   2  f  y   0 (6.123)
b 
 1 
G1
în care b1  este viteza undelor transversale în domeniul 1 .
1

136
 p
Se notează viteza de propagare a undelor Love, c  .


Considerând c  b1 se obţine soluţia ecuaţiei diferenţiale (6.123):

2 2
c c
 1  y  1  y
f y  Ae  b1 
 Be  b1 

În consecinţă, legea oscilaţiilor în mediul 1 devine:

 c
2
c
2

1  y  1  y
   b1  b    i  x p t 
w1   Ae  Be 1
e (6.124)
 
 

Pentru semispaţiul definit prin domeniul  2 , rămâne de satisfăcut numai a treia

ecuaţie a lui Lamé,

2  G2   V 2  G2 2 w2   2  w2 2
2

z t
Şi în această situaţie,
 V 2
 V 2  0 şi 0
z

Prin înlocuirea derivatelor deplasării considerate pentru acest domeniu, ecuaţia

diferenţială
G2 2  2 w2
 w2 
2 t 2
devine:
2 2 c2
 1    
2  2 b22 b22
După determinarea raportului   , expresia deplasării va fi:

c2
 1 y
e i  x  pt 
b22
w2  Ce (6.125)

Viteza de propagare a undelor Love se obţine după determinarea constantelor A, B şi C

din relaţiile (6.124) şi (6.125). Pentru aceasta, se scriu următoarele condiţii de margine:
 în domeniul 1 , y   h
y 0  yx 0  yz 0
1 1 1

 în domeniul  2 , y = 0
y  y  yx   yx  yz   yz şi w1  w2
1 2 1 2 1 2

Tensiunile se stabilesc pe baza relaţiilor (C1) din capitolul 5.

137
 Din condiţiile de margine se reţin numai

la y  h  yz 0
1

la y  0  yz   yz şi w1  w 2
1 2

celelalte condiţii fiind identic satisfăcute.

După înlocuiri şi simplificări se obţine un sistem de trei ecuatii în care necunoscute
sunt constantele A, B şi C. Viteza de propagare a undelor Love rezultă din relaţia:

G1 1  c b1 2  G2 1  c b2 2 2 h 1c b1 2
e (6.126)
G1 1  c b1   G2 1  c b2 
2 2

Ca şi în cazurile tratate anterior, amplitudinea vibraţiilor este nedeterminată,

depinzând de constanta C.

6.2. METODE DE REZOLVARE ÎN TENSIUNI

Dacă se consideră ca necunoscute independente tensiunile, atunci se vor utiliza

ecuaţiile Beltrami-Mitchell (5.21) şi (5.22) sau, dacă se neglijază forţele masice, (5.23).
Rezolvarea directă prin integrarea ecuaţiilor diferenţiale este practic inabordabilă.
Se pot alege expresii pentru tensiuni care trebuie să verifice ecuaţiile diferenţiale de
echilibru şi condiţiile de compatibilitate. Din condiţiile de margine se vor obţine încărcările pe
contur corespunzătoare stării de tensiune impuse. Acest mod de abordare a problemelor în
Teoria Elasticităţii constituie o cale inversă de rezolvare.

6.2.1. Bară cilindrică solicitată de propria greutate

În fig. 6.16 se prezintă o bară cu secţiune circulară fixată la partea superioară. Ca efect
al greutăţii proprii, bara va fi solicitată la întindere.
x

A a-a dy

a a d/2
dx
l
 xy  v
x
y
y A

z
 yz  w
y
z

Fig. 6.16

138
 Se vor considera următoarele expresii pentru tensiuni:

x  x  y   z   yx   yz   zx  0
Forţele masice sunt: (6.127)
X   Y 0 Z 0

Se poate verifica rapid că soluţiile alese pentru tensiuni verifică ecuaţiile diferenţiale
de echilibru, sunt funcţii biarmonice şi satisfac condiţiile de compatibilitate a deformaţiilor
specifice.
Deoarece la x = 0,  x  0 şi pentru că celelalte tensiuni sunt nule în orice punct,
soluţiile alese corespund unei bare fără încărcări pe contur, supusă numai efectului greutăţii
proprii.
Scriind ecuaţiile fizice, se obţin expresiile deformaţiilor specifice:

x  x 
x   x  y   z    x  xy   yz   zx  0 (6.128)
E E E E

Având în vedere relaţiile

u v w
x  y  şi  z  (6.129)
x y z

prin integrare rezultă componentele deplasării într-un punct:


u x 2  f1  y , z 
2E

v xy  f 2 x, z  (6.130)
E

w xz  f 3 x, y 
E

Funcţiile astfel obţinute pentru componentele deplasării trebuie să furnizeze deformaţii

specifice unghiulare nule:

u v v w w u
 xy   0  yz   0  zx   0 (6.131)
y x z y x z

Înlocuind funcţiile (6.130) în relaţiile (6.131) rezultă

 f1  f 2
 y  E y  x  0

 f 2 f 3
  0 (6.132)
  z y
  f f
 z 3  1 0
 E x z

Funcţiile f1 , f 2 şi f 3 se obţin prin următoarea procedură:

139
  se derivează prima relaţie din (6.132) în raport cu y şi apoi în raport cu x:

 2 f1   2 f2
 0
y 2 E x 2

 a doua relaţie din (6.132) se derivează în raport cu z şi apoi în raport cu y:

2 f2  2 f3
0 0
z 2 y 2

 a treia relaţie din (6.132) se va deriva în raport cu z şi apoi în raport cu x:

 2 f1   2 f3
 0
z 2 E x 2

 se repetă operaţiile, derivând prima relaţie din (6.132) în raport cu z, a doua în raport
cu x şi a treia în raport cu y. Se obţine următorul sistem de ecuaţii:

  2 f1  2 f 2
  0
 yz xz
  2 f  2 f3

2
 0 (6.133)
 zx yx
2 f  2 f1
 3
 0
 xy zy
Ecuaţiile obţinute se prelucrează astfel:
 se adună prima şi ultima ecuaţie şi se scade a doua ecuaţie. Rezultă:

 2 f1
0 (6.134)
yz

 prin înlocuirea relaţiei (6.134) în prima şi ultima ecuaţie din (6.133) rezultă:

2 f2  2 f3
 0 şi 0 (6.135)
xz xy

Examinând ecuaţiile diferenţiale obţinute, se observă că funcţiile f1 , f 2 şi f 3 trebuie

să fie polinoame algebrice de gradul unu. Acestea se obţin integrând ecuaţiile (6.134) şi
(6.135). Apoi se adaugă soluţiile ecuaţiilor diferenţiale obţinute mai sus,

 2 f1    2 f1  
 şi 
y 2 E z 2 E

ceea ce înseamnă că funcţia f1 trebuie să fie un polinom de gradul doi:

140
 f1  a1 y  b1 z  c1 

2E
y 2
 z2 
f 2  a2 x  b2 z  c2 (6.136)
f 3  a3 x  b3 y  c3

Prin înlocuirea funcţiilor de mai sus în relaţiile (6.130) şi apoi în (6.132) vor rezulta
următoarele relaţii între constantele de integrare:

a 2   a1 b3  b2 si a3  b1 (6.137)

Cu aceste precizări, funcţiile care definesc componentele deplasării sunt:

u

2E
x 2
 
  y 2  z 2  a1 y  b1 z  c1


v xy  a1 x  b2 z  c2 (6.138)
E

w xz  b1 x  b2 y  c3
E

Deoarece bara este fixată în punctul A de coordonate x = l, y = z = 0, condiţiile de

margine în acest punct vor fi:
 pentru deplasări, u = v = w = 0;
v w w v
 pentru rotiri, 0,  0,  0 (sau  0 ).
x x y z
Condiţiile impuse pentru rotiri exprimă de fapt blocarea rotirilor axei barei (fig. 6.16).
Primele trei condiţii conduc la:


l 2  c1  0  a1l  c2  0  b1l  c3  0 (6.139)
2E

Ultimele trei condiţii corespund unei încastrări complete în punctul A şi conduc la:

a1  0 b1  0 b2  0 (6.140)
Din relaţiile (6.139) rezultă:

c1   l2 c2  0 c3  0
2E

Înlocuind constantele de integrare obţinute mai sus în relaţiile (6.138) rezultă

expresiile componentelor deplasării:

u

2E
x 2

 l2   y2  z2 

v xy (6.141)
E

w xz
E

141
 Din examinarea relaţiilor (6.141) rezultă următoarele:
 toate punctele situate pe axa barei (y = z = 0) se vor deplasa numai în lungul axei
barei
u

2E
x 2
l2  v0 w0

 secţiunile transversale se deplanează după deformaţie. Punctele situate într-o

secţiune plană aflată la distanţa x  x0 înainte de deformaţie vor avea după deformaţie
următoarele coordonate pe axa Ox:
x  x0  u
sau
x  x0 

2E
x 2
 
 l2   y2  z2 
Ecuaţia de mai sus corespunde unui hiperboloid de rotaţie.
 suprafeţele cilindrice din interiorul barei cilindrice, care admit ca axă de rotaţie axa
Ox, după deformaţie devin suprafeţe conice. Vârfurile suprafeţelor conice se vor găsi în
acelaşi punct pe axa Ox. Fie, de exemplu, o generatoare paralelă cu axa Ox înainte de
deformaţie. După deformaţie, punctele situate pe această dreaptă, de coordonate y  y 0 şi
z  z 0 se vor găsi în poziţiile :
y  y 0  v şi z  z 0  w

sau, ţinând seama de expresiile (6.141),

  
y  y 0 1  x
 E 
(6.142)
  
z  z 0 1  x
 E 

Relaţiile de mai sus reprezintă tot ecuaţia unei drepte. Proiecţia dreptei în planul yOz se obţine
prin eliminarea variabilei x din relaţiile (6.142), prin împărţirea celor două ecuaţii. Rezultă:

y y0
 sau y z 0  z y 0 (6.143)
z z0

Se observă că dreapta se află în acelaşi plan cu axa barei Ox, pe care o intersectează în punctul
de coordonate
E
x , y = 0 şi z = 0 (6.144)


Relaţia (6.144) indică punctul de intersecţie al dreptelor paralele cu axa Ox înainte de

deformaţie, cu axa barei după deformaţie.

142
 7.

PROBLEMA PLANĂ A TEORIEI ELASTICITĂŢII

ÎN COORDONATE CARTEZIENE

Ecuaţiile generale ale Teoriei Elasticităţii tridimensionale se pot simplifica în anumite

condiţii. Simplificarea este produsă de natura încărcărilor, corelată cu geometria mediului
continuu deformabil. În anumite condiţii, starea de tensiune şi de deformaţie poate fi studiată
într-un singur plan. Situaţiile în care tensiunile şi deformaţiile depind numai de două variabile
se clasifică în următoarele probleme plane: starea plană de tensiune şi starea plană de
deformaţie.

7.1. STAREA PLANĂ DE TENSIUNE

Acest tip de problemă se întâlneşte în cazul corpurilor cu grosime mică în raport cu

dimensiunile din plan, la care încărcările exterioare se aplică pe feţele normale la plan, cu
intensitate constantă pe grosime. Grosimea domeniului trebuie să fie constantă şi feţele
laterale paralele cu planul trebuie să fie fără încărcări. În fig. 7.1, a se prezintă exemplul unui
domeniu paralel cu planul xOy, cu grosimea t pe direcţia axei Oz.

z
0 q(x,y)

t y
t  yx
x
*  xy

t x


y
a b c

Fig. 7.1

În cazul stării plane de tensiune, condiţiile de margine pe feţele laterale sunt:

 z  0
t 
pentru z   ,  zx  0
2   0
 zy

143
 Deoarece grosimea domeniului plan este mică, se poate admite că şi în interiorul
domeniului tensiunile din planele având normala paralelă cu axa Oz sunt nule. Ca o
consecinţă a grosimii mici şi a modului de realizare a încărcării, se poate considera că şi
celelalte componente ale tensorului tensiunilor într-un punct oarecare sunt constante pe
grosime. În realitate, tensiunile  x ,  y şi  xy nu sunt constante pe grosime (fig. 7.1, b), chiar
dacă aceasta este mică. Totuşi, pentru încărcări constante pe grosimea domeniului, tensiunile
vor fi simetrice şi de fapt se determină valoarea medie a acestora,

t 2
t 2

dz

t

Tensorul tensiunilor din cazul general tridimensional devine:

  x  yx  zx    x  yx 0
   
T ( xOyz )   xy  y  zy    xy  y 0
   0 
 xz  yz  z   0 0

Se poate observa că în orice punct al domeniului tensiunile nenule formează un plan

(fig. 7.1, c). O astfel de situaţie poartă denumirea de stare plană de tensiune. Problema
tridimensională se reduce la o problemă bidimensională pentru care tensorul tensiunilor se
poate scrie
  x  yx 
T ( xOy )   

  xy  y 

Tensiunile vor depinde numai de coordonatele punctelor din planul încărcărilor, xOy:

 x   x ( x, y )  y   y ( x, y )  xy   yx   xy ( x, y )

7.1.1. Ecuaţiile stării plane de tensiune

Ecuaţiile diferenţiale de echilibru, expresiile deformaţiilor specifice, condiţiile de

continuitate a deformaţiilor şi legea fizică se pot obţine prin particularizarea ecuaţiilor
generale stabilite în cazul tridimensional. Astfel, ecuaţiile diferenţiale de echilibru (A) din
capitolul 5 se reduc la:

  x  yx   2u 
   X  0    2 
 x y  t 
 (7.1)
  xy   y  Y  0     v 
2

 x y  t 2 
 

Ecuaţia de echilibru de proiecţie pe direcţia axei Oz este identic satisfăcută deoarece

tensiunile angajate în această ecuaţie,  x ,  xz şi  yz , sunt nule. În ecuaţiile diferenţiale de
echilibru (7.1) intervin tensiunile nenule care se dezvoltă într-un punct (fig. 7.2).

144
 z
y
t
x yx dAy=tdx
dx  x
y
x x  dx dy
dy x
xy  xy dx dAx=tdy
xy  dx
x
 yx
yx  dy  y
y y  dy
y

Fig. 7.2

Poziţia deplasată a unui punct M(x,y) este precizată prin componentele u şi v ale
deplasării din planul xOy (fig. 7.3). Acestea vor fi funcţie de două variabile, x şi y:

u  u ( x, y ) v  v ( x, y )

Deformaţiile specifice fiind derivate ale componentelor deplasării, vor depinde la

rândul lor numai de x şi y. Din relaţiile (B) şi (B.1) de la capitolul 5 se vor reţine numai
deformaţiile specifice  x ,  y şi  xy :

u v u v
x  y   xy   (7.2)
x y y x

Deformaţiile specifice  yz şi  zx sunt nule, aşa cum rezultă din legea generalizată a
lui Hooke – relaţiile (C) de la capitolul 5. Deformaţia specifică  z va fi diferită de zero, chiar
dacă  z este nul, şi va depinde, conform legii lui Hooke, de  x şi  y . Condiţiile de
continuitate a deformaţiilor se reduc, în cazul problemei plane, la ecuaţia diferenţială

 2 x   y   xy
2 2
  (7.3)
y 2 x 2 xy

Celelalte condiţii de continuitate din relaţiile (B.1) sunt identic satisfăcute.

x
poziţia nedeformată

y M u

  u2  v2
v

poziţia deformată
 (l , m)

Fig. 7.3

145
 Între tensiuni şi deformaţii specifice vor exista următoarele relaţii de legătură care
decurg din legea generalizată a lui Hooke:

 1

 x  E  x   y 
 1

 y   y   x
E
 (7.4)

   xy
 xy G
De asemenea va rezulta:

z  
E
 x   y  (7.5)

ceea ce înseamnă că secţiunea transversală se va deforma, întrucât  z   z ( x, y )  0 .

Necunoscutele tensiuni, deformaţii specifice şi componentele deplasărilor se pot
obţine prin integrarea ecuaţiilor diferenţiale (7.1) şi (7.2). Constantele de integrare se
determină din condiţiile de margine (A.1), reduse în cazul bidimensional la:

 px   x l   yx m
 (7.6)
 py   xy l   y m

7.1.2. Rezolvarea în tensiuni a problemelor de stare plană de tensiune. Ecuaţia

Lévy

În ecuaţiile (7.1), (7.2) şi (7.4) intervin opt necunoscute: tensiunile  x ,  y şi  xy ,

deformaţiile specifice  x ,  y şi  xy şi componentele deplasării u şi v. Cele opt ecuaţii
provenite din studiul static, geometric şi fizic sunt suficiente pentru rezolvarea problemei
stării plane de tensiune. Ca şi în cazul problemei generale tridimensionale a Teoriei
Elasticităţii, rezolvarea ecuaţiilor se poate face alegând necunoscute de bază tensiunile şi/sau
deplasările. În cele ce urmează se prezintă numai rezolvarea în tensiuni, care este mai simplă.
Pentru a reţine numai necunoscutele tensiuni trebuie eliminate deplasările şi
deformaţiile specifice din ecuaţiile care caracterizează starea plană de tensiune. Eliminarea
componentelor deplasării a condus la ecuaţia de continuitate (7.3). Efectuând derivatele
parţiale de ordinul doi pentru deformaţiile specifice din ecuaţia (7.4) se obţin relaţiile:

  2 1   2 x  2 y 
 2x     
 y E   y 2 y 2 
 2
   y 1    y  2 x 
2

 2     (7.7)
 x E  x 2 x 2 
  2
1   xy
2
 xy

 xy G xy


care se înlocuiesc apoi în condiţia de continuitate (7.3), rezultând

146
  2 x  2 y   2  2 y  E  2 xy
   x
 
y 2 x 2  x 2 y 2  G xy
 

E
Având în vedere că  2(1   ) se poate scrie:
G

  2  2 y  2 xy   2  2 y  2 xy 
 x
  2      x   2 0 (7.8)
 y 2 x 2 xy   x 2 y 2 xy 
   

Considerând numai cazul acţiunilor statice, prin următoarele operaţii de derivare a ecuaţiilor
diferenţiale de echilibru şi adunarea relaţiilor obţinute va rezulta:

  x  yx   2  2 yx X
  x
  0
  X 0
 x y x  x 2 xy x
   →  2
 y
   xy    y  Y  0
2
 xy
 Y  0
 x y y  xy y 2 y
  

 2 x   y  2 yx
2
 X Y 
 2     (7.9)
x 2
y 2
xy  x y 
sau
 2 yx   2  2 y   X Y 
2   x
    (7.10)
xy  x 2 y 2   x y 
 

Înlocuind relaţiile (7.9) şi (7.10) în ecuaţia (7.8) se obţine:

 2 x  2 x   y   y
2 2
 X Y 
    1     
 x y 
2 2 2 2
x y x y

sau, introducând operatorul lui Laplace,

 X Y 
 
 2  x   y  1      (7.11)
 x y 

X Y
În cazul în care forţele de volum sunt constante,  0 şi  0 şi ecuaţia (7.11) devine
x y


2  x   y  0  (7.12)

Ecuaţia (7.12) reprezintă exprimarea în tensiuni a condiţiei de continuitate a

deformaţiilor (7.3) şi este cunoscută sub numele de ecuaţia lui M. Lévy. Condiţia Lévy arată
că suma tensiunilor normale este o funcţie armonică.

147
 Rezolvarea în tensiuni va consta în aflarea soluţiilor pentru tensiuni,  x   x ( x, y ) ,
 y   y ( x, y ) şi  xy   xy ( x, y ) . Acestea trebuie să satisfacă ecuaţiile diferenţiale de echilibru,
condiţia de continuitate exprimată în tensiuni şi condiţiile de margine. Dacă se consideră
forţele masice, condiţiile enunţate corespund ecuaţiilor (7.1), (7.11) şi (7.6). În general, forţele
masice sunt constante. Dacă se consideră numai efectul greutăţii proprii, al cărui vector este
dirijat în sensul pozitiv al axei Oy, atunci X = 0, Y =  şi tensiunile se obţin prin integrarea
ecuaţiilor:
  x  yx
  0
x y
  (7.13)
 y
 xy    0
 x y
 2  x   y   0

Tensiunile obţinute prin integrarea ecuaţiilor diferenţiale (7.13) şi (7.12) trebuie să

satisfacă condiţiile de margine (7.6). Prin intermediul relaţiilor (7.4) se obţin deformaţiile
specifice. Deplasările vor rezulta prin integrarea relaţiilor (7.2). Se poate observa că tensiunile
obţinute prin integrarea ecuaţiilor diferenţiale (7.13) nu depind de natura materialului.

7.1.3. Funcţia de tensiune Airy

Soluţia sistemului format din ecuaţiile diferenţiale de echilibru (7.13) se compune din
soluţia sistemului omogen
  x  yx
  0
x y
  (7.14)
 y
 xy  0
 x y

la care se adaugă o soluţie particulară de forma:

 xy   x sau  y   y

Se va arăta în ce condiţii poate fi satisfăcut sistemul omogen. Dacă există o funcţie f  x, y 

astfel încât
f f
x  şi  yx  
y x

atunci prima ecuaţie diferenţială este satisfăcută. A doua ecuaţie este verificată de o funcţie
g x, y  pentru care există următoarele relaţii între derivatele ei şi tensiunile  y şi  xy :

g g
y  şi  xy  
x y

În baza principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale, prin care  xy   yx , rezultă

148
 f g

x y

Ecuaţia de mai sus este satisfăcută de o funcţie F  x, y  care va avea următoarea proprietate:

F F
f  şi g
y x

Prin urmare, tensiunile se pot exprima ca derivate ale funcţiei F  x, y  , denumită funcţia
tensiunilor sau funcţia lui Airy. Adăugând şi soluţia particulară pentru cazul forţelor masice
constante provenite din greutatea proprie (X = 0, Y =  ), vor rezulta următoarele expresii
pentru tensiuni:
2F
x  2
y
2F
y  (7.15)
x 2
2F
 xy   x
xy
Deoarece
2F 2F
 x  y    2 F
y 2 x 2

condiţia de continuitate (7.12) devine:

 2 2 F  0 (7.16)

Relaţia (7.16) exprimă condiţia ca funcţia F  x, y  să fie biarmonică. Se poate remarca că

ecuaţiile diferenţiale de echilibru (7.13) se transformă în identităţi.
În concluzie, rezolvarea bazată pe funcţia tensiunilor Airy va consta în găsirea unei
funcţii biarmonice F  x, y  . Derivatele sale de ordinul doi furnizează expresiile tensiunilor,
conform relaţiilor (7.15), iar tensiunile trebuie să satisfacă condiţiile de contur (7.6).

7.1.3.1. Interpretarea statică a derivatelor funcţiei tensiunilor pe contur

Se consideră un domeniu continuu cu încărcări distribuite pe contur, ale căror

componente pe direcţiile axelor Ox şi Oy sunt px , respectiv py (fig. 7.4, a). Parametrii
directori ai normalei la contur  (l , m) se pot exprima în funcţie de elementul de arc pe contur
ds şi de elementele diferenţiale dx şi dy (fig. 7.4, b):

dy
l  cos  
ds
şi (7.17)
dx
m  sin   
ds

149
 0 x dx
0 dy  b
ds
s 0

x
 dn
dy c
y 
(l , m)
dx
y a d

Fig. 7.4

Cu tensiunile exprimate ca derivate ale funcţiei tensiunilor (7.15) în absenţa forţelor

masice (X = 0, Y = 0) şi cu parametrii directori din relaţiile (7.17), condiţiile de margine (7.6)
se scriu sub forma:
 2 F dy   2 F  dx 
px  2     
y ds  xy  ds 
(7.18)
  2 F  dy   2 F  dx 
py       2   
 ds  x  ds 
 xy   

Relaţiile (7.18) exprimă de fapt derivatele în raport cu s ale derivatelor de ordinul întâi
în raport cu x şi y ale funcţiei tensiunilor:
d  F 
px   
ds  y 
(7.19)
d  F 
py    
ds  x 

Prin integrarea relaţiilor (7.19) în raport cu s în lungul conturului, de la o origine A a

arcelor, se obţine rezultanta încărcărilor exprimată prin componentele sale pe direcţiile axelor
de coordonate:
 F s
   px ds  C1  H  H 0
 y 0
 s
(7.20)
 F   p ds  C  V  V
 x  y 2 0
 0
s s
în care  px ds  H şi  py ds  V sunt rezultantele încărcărilor exterioare de la originea
0 0
arcelor A la un punct oarecare B de pe contur, iar constantele C1 şi C 2 vor fi valorile
componentelor încărcărilor pe contur în originea de măsurare a arcelor:

C1  H 0 şi C 2  V0

Deoarece în expresiile tensiunilor intervin derivatele de ordinul doi ale funcţiei tensiunilor,
constantele C1 şi C2 pot fi considerate egale cu zero.

150
Aşadar, relaţiile (7.20) devin
F F
H şi V  (7.21)
y x

Componentele rezultantei încărcărilor sunt stabilite pentru o grosime t a domeniului egală cu

unu (t = 1). Asociind conturului o bară de aceeaşi formă, cele două componente H şi V din
relaţiile (7.21) servesc la determinarea eforturilor din bară în secţiunea din B (fig. 7.4, d):

N  H sin   V cos 
(7.22)
T  H cos   V sin 

Cosinuşii directori se pot exprima şi în funcţie de elementul de lungime pe direcţia normalei

(fig. 7.4, c):
dx dy
cos   şi sin   (7.23)
dn dn

Parametrii directori din relaţiile (7.23) se introduc în prima ecuaţie din (7.22), iar parametrii
directori din relaţiile (7.17) se introduc în a doua ecuaţie din (7.22) şi, ţinând seama de
relaţiile (7.21) se obţine:
F dy  F  dx
N  
y dn  x  dn

F dy  F  dx 
T     
y ds  x  ds 

Se poate observa că prima relaţie exprimă derivata funcţiei F x, y  în raport cu normala, în
timp ce a doua relaţie reprezintă derivata aceleiaşi funcţii în raport cu arcul.

F F
N şi T (7.24)
n s
Se ştie din teoria barelor că
dM
T
ds
Deci, după înlocuire,
M F

s s

Rezultă că momentul încovoietor într-o secţiune a barei care urmăreşte forma conturului
domeniului plan are aceeaşi expresie ca şi funcţia F x, y  a tensiunilor, plus o constantă de
integrare, a cărei semnificaţie este de moment încovoietor în originea arcelor. Această
constantă se poate considera egală cu zero, deoarece în calculul tensiunilor intervin numai
derivatele de ordinul doi ale funcţiei tensiunilor. În concluzie,

M contur  Fcontur (7.25)

151
 7.1.4. Soluţii şi căi de rezolvare pentru problemele de stare plană de tensiune cu
formulare în tensiuni

Se pot aborda aceleaşi căi de rezolvare ca şi în cazul problemelor tridimensionale ale

Teoriei Elasticităţii. În afară de obţinerea soluţiilor prin integrarea directă a ecuaţiilor
diferenţiale, se pot folosi două căi de rezolvare:
 rezolvarea directă din punct de vedere matematic, folosind funcţia de tensiune Airy;
 rezolvarea indirectă, prin alegerea unor expresii pentru tensiuni.
În realitate, ambele căi enunţate mai sus sunt căi inverse de rezolvare, deoarece încărcările pe
contur trebuie să se coreleze cu soluţiile alese.
În “metoda directă” se va căuta o funcţie F  F ( x, y ) care trebuie să fie biarmonică,
 2 2 F  0 şi să îndeplinească condiţiile pe contur in tensiuni.
În “metoda indirectă” se vor căuta expresiile pentru tensiunile  x   x  x, y  ,
 y   y x, y  şi  xy   xy  x, y  care trebuie să satisfacă ecuaţiile diferenţiale de echilibru,
condiţia de continuitate exprimată în tensiuni şi condiţiile de margine. Pentru cazul în care nu
se consideră forţele de volum (X = 0 şi Y = 0), ecuaţiile sunt:

  x  yx
  0
x y
   y
 xy  0
 x y
 
2  x   y  0
+ condiţiile de margine în tensiuni

Uneori, se pot alege ca soluţii pentru tensiuni expresiile cunoscute de la Rezistenţa

Materialelor. Prin corecţii successive ale acestora se obţin expresiile finale care satisfac
ecuaţiile diferenţiale şi condiţiile de contur pentru încărcări date.
Atât pentru tensiuni, cât si pentru funcţia Airy, soluţiile se pot alege sub formă de
polinoame algebrice sau de serii simple Fourier.

7.1.4.1. Soluţii sub formă de polinoame algebrice

O funcţie de tensiuni exprimată printr-un polinom de gradul trei este o funcţie

biarmonică
4F 4F 4F
 2  0
x 4 x 2 y 2 y 4

şi poate fi soluţie în Teoria Elasticităţii. În acest capitol se vor prezenta câteva exemple de
rezolvare în tensiuni, prin cele două căi de abordare.
Prin “metoda directă” se vor rezolva următoarele aplicaţii:
 starea de tensiune omogenă,
 solicitarea de încovoiere pură a grinzilor,
 barajul triunghiular supus la presiune hidrostatică (soluţia Lévy).
Pentru ilustarea “metodei indirecte” se prezintă:
 consola cu forţă concentrată la vârf,
 grinda simplu rezemată cu forţă uniform distribuită.

152
 7.1.4.1.1. Starea de tensiune omogenă

Pentru domeniul dreptunghiular din fig. 7.5 se alege o funcţie a tensiunilor sub forma
polinomului de gradul doi
F x, y   ax 2  bxy  cy 2

2a
b t
b
y 2c 2c

x
h
 xy x  x =ct.
2c 2c

b b N N = 2 cht
2a

y
a b
Fig. 7.5

Indiferent de valoarea coeficienţilor a, b şi c, funcţia este biarmonică, deci este soluţie

în Teoria Elasticităţii. În absenţa forţelor masice, tensiunile vor avea următoarele expresii:

2F 2F 2F

x   2c y   2a  xy    b
y 2 x 2 xy

Se observă că în orice punct al domeniului tensiunile sunt constante. Ca urmare,

încărcările pe contur trebuie să fie constante.
Dacă a = b = 0, atunci  x  2c ,  y  0 ,  xy  0 şi, în baza relaţiilor de echivalenţă
statică dintre eforturi şi tensiuni,

h/2
N   x tdy  2cht M 0 T 0
h / 2
Rezultă
N N
2c  
ht A
unde A=ht.
N
Se obţine  x  , expresie cunoscută de la Rezistenţa Materialelor pentru cazul
A
barelor solicitate axial.
Pentru îndeplinirea condiţiilor de margine, forţa axială trebuie să provină dintr-o
încărcare distribuită uniform aplicată la capetele domeniului (fig. 7.5, b).
Dacă b = 0 şi a = c, atunci  x   y  2c ,  xy  0 şi starea de tensiune omogenă este
biaxială. Daca a = c = 0 şi b  0 , atunci  x   y  0 ,  xy  b şi domeniul este solicitat la
forfecare pură.

153
 7.1.4.1.2. Încovoierea pură a barelor drepte

Pentru un domeniu dreptunghiular a cărui înălţime este mult mai mică decât lungimea
(fig. 7.6), se defineşte funcţia de tensiune prin polinomul de gradul trei

F  x, y   ay 3

Dacă se neglijează efectul greutăţii proprii al domeniului, tensiunile vor fi:

2F
x   6ay y 0  xy  0
y 2

Singura tensiune nenulă este  x , a cărei expresie nu depinde de x. Rezultă că tensiunea

normală  x este şi încărcare pe secţiunile de capăt, la x = 0 şi x = l.

x
3ah
 yx p x
x
x y p y
h
y x  xy
p y
x
3ah p x
l t

y
a b

0 0 0 0
x
y
x dy l
 xy

c d e

Fig. 7.6

Pentru suprafeţele plane ale conturului, ale căror normale sunt paralele cu axele de
coordonate, condiţiile de margine sunt (fig. 7.6, b):
 pe conturul cu normala  paralelă cu axa Ox

px   x şi py   xy

 pe conturul cu normala  paralelă cu axa Oy

px   yx şi py   y

Cu alte cuvinte, încărcările vor fi egale cu tensiunile şi vor avea aceeaşi direcţie cu
acestea în vecinătatea conturului.

154
 Conform relaţiilor de echivalenţă statică, o încărcare distribuită pe conturul reprezentat
de laturile scurte, la x = 0 şi x = l, se poate înlocui cu rezultantele sale

h/2 h/2 h/2

N  x contur
tdy T  xy contur
tdy M   x contur ytdy
h / 2 h / 2 h / 2

Primele două relaţii de echivalenţă furnizează valori nule pentru N şi T (N = 0 deoarece  x

este o funcţie de gradul întâi în y şi T = 0 deoarece  xy  0 în orice punct din domeniu,
inclusiv pe contur). Din ultima relaţie de echivalenţă rezultă M  0 ,

h/2 h/2
 6aty 3  ath 3
M   6ay tdy  22

 
h / 2  3 0 2
Cu notaţia M  M 0 , rezultă
2M
a  30
th
şi, respectiv,
12 M 0
x  y
th 3

Dar momentul de inerţie axial al secţiunii dreptunghiulare de dimensiuni t şi h este

th 3
I
12
Rezultă că tensiunile au expresia
M0
x  y
I

şi variază liniar pe înălţimea secţiunii. Relaţia de mai sus este bine cunoscuta formulă a lui
Navier de la Rezistenţa Materialelor, pentru cazul solicitării de încovoiere pură. Schematizând
domeniul dreptunghiular prin axa Ox a centrelor de greutate ale secţiunilor transversale şi
înlocuind încărcările distribuite liniar la capete cu rezultanta moment M  M 0 (fig. 7.6, e), se
regăseşte solicitarea de încovoiere pură.
Conform relaţiei (7.5), deformaţia specifică transversală  z va fi

 
z  
E
 x   y    x  
E
6ay
E
Dar
w
z 
z

Prin integrare se obţine componenta deplasării în sens transversal,

6a
w    z dz  C    yz  C
E

155
 Din motive de simetrie, la z = 0, adică în planul median al domeniului dreptunghiular,
w = 0. Prin urmare, C = 0 şi
6a M
w   yz    0 yz
E EI

ceea ce înseamnă că pentru y < 0 secţiunea se umflă pe direcţia transversală, în timp ce pentru
y > 0 secţiunea se contractă pe direcţia transversală (fig. 7.6, d).

7.1.4.1.3. Barajul triunghiular supus la presiune hidrostatică. Soluţia Lévy

Pentru domeniul triunghiular din fig. 7.7 având grosimea t = 1, se alege o funcţie a
tensiunilor de forma unui polinom algebric de gradul trei,

F  x, y   ax 3  bx 2 y  cxy 2  dy 3

Domeniul este supus pe faţa verticală la o presiune hidrostatică p   a x .


 t

x
a b

Fig. 7.7

Tensiunile se obţin prin derivarea funcţiei tensiunilor şi, ţinând seama de greutatea proprie  b
a domeniului, vor avea următoarele expresii

2F
x   2cx  6dy
y 2
2F
y   6ax  2by
x 2
2F
 xy    b y  2bx  2cy   b y
xy

Constantele a, b, c şi d se obţin din satisfacerea condiţiilor de margine.

156
 Astfel, pe faţa verticală având ecuaţia laturii y = 0 şi a cărei normală are parametrii
directori l = 0 şi m = 1, condiţiile de margine se scriu

px  0 şi py   a x

Conform celor arătate la problema anterioară, din relaţia (7.6) se poate scrie

px   xy şi py   y
Rezultă
2bx  0 şi 6ax   a x

a
din care se obţin două dintre constante: b = 0 şi a   .
6
Pe faţa înclinată având ecuaţia laturii y   x tg  şi parametrii directori ai normalei
l   sin  şi m   cos  , încărcările exterioare sunt nule, px  0 şi py  0 . După
înlocuirea tensiunilor şi a parametrilor directori în relaţiile (7.6), condiţiile de margine devin:

2cx  6dx tg   sin     2c   b  x tg   cos    0


 2c   b  x tg   sin      a x  cos    0

După aranjarea termenilor se obţine

 4c  6d tg    b  0

2c     a  0
 b
tg 2 

Rezolvând sistemul de ecuaţii de mai sus rezultă constantele c şi d

a b 4c   b a 
c  d   b
2 tg 
2
2 6 tg  3 tg  6 tg 
3

Cunoscând constantele a, b, c şi d, tensiunile vor avea următoarele expresii:

  2 1   1 
 x   3 y  2 x  a   x  y  b
  tg  tg    tg  
 y   a x
 a
 xy   2 y
 tg 

În expresiile tensiunilor s-a pus în evidenţă efectul presiunii hidrostatice, prin termenii ce
conţin  a , respectiv efectul greutăţii proprii, prin termenii ce conţin  b .
În fig. 7.8 sunt prezentate diagramele tensiunilor într-o secţiune la adâncimea x = ct.

157
 tg 

  

tg 








a b c
Fig. 7.8

Valorile în diagrame au rezultat ca în exemplul următor:

a
x y 0
 x bx
tg 2

 x y  xtg   2a x
tg 

Soluţiile pentru tensiuni obţinute pe baza ecuaţiilor din Teoria Elasticităţii se pot
compara cu cele obţinute în Rezistenţa Materialelor.
Astfel, într-o secţiune la x = ct, eforturile se determină prin reducerea încărcărilor de
deasupra secţiunii (fig. 7.9, a).

G
R y/3
x/ 3 T=R

 
/2 M=Rx/3 



Eforturi din presiunea Tensiuni din efectul presiunii Eforturi şi tensiuni din
hidrostatică hidrostatice greutate proprie

a b c

Fig. 7.9

158
  a x2
Rezultanta încărcării din presiune hidrostatică, R  , se aplică la distanţa x / 3
2
faţă de secţiunea efectuată ipotetic. Din efectul presiunii hidrostatice rezultă următoarele
eforturi:
 x2 x  x3
N=0 T R a M R  a
2 3 6

Cu eforturile din secţiune se pot calcula următoarele tensiuni, în baza Rezistenţei Materialelor

M TS
x   y 0 şi  xy 
I tI

în care, pentru t = 1, momentul de inerţie axial I şi momentul static S sunt

I
 x tg  3
S
1

x tg  2  4 2 
12 8
După înlocuire rezultă

 xRM
2
 3a   yRM 0  xy
RM


3  a  x tg  2  4 2 
tg  4 x tg 3 

Valorile maxime pentru tensiunile normale  x se obţin la capetele secţiunii

x tg 
transversale. Astfel, pentru    ,
2
a
 xRM
,max  x
tg 2 

Valorile maxime ale tensiunilor tangenţiale se obţin în centrul de greutate al secţiunii

transversale, la   0 :
3 a T
 xy
RM
,max  x  1,5
4 tg  A
unde A  x tg  .
Rezultanta greutăţii proprii a barajului este

x 2 tg 
G  b
2

1
şi se aplică la limita sâmburelui central (la x tg  faţă de centrul de greutate al secţiunii
6
transversale). Din solicitarea de compresiune excentrică, tensiunile sunt:

2G
 xRM
,max   bx  yRM  0  xyRM  0
A

159
 Se poate observa că tensiunile normale  x coincid în Rezistenţa Materialelor şi în
Teoria Elasticităţii, atât pentru solicitările provenite din presiunea laterală  a x , cât şi pentru
solicitările provenite din greutatea proprie  b (fig. 7.8, a şi fig. 7.9, b şi c). Tensiunile
normale  y se consideră nule în Rezistenţa Materialelor, în baza ipotezei prin care presiunea
dintre fibre se neglijează, pe când în Teoria Elasticitatii aceste tensiuni sunt nenule
(fig. 7.8, b). În ceea ce priveşte distribuţia tensiunilor tangenţiale, diferenţele sunt remarcabile
în cele două abordări. Este ştiut că în Rezistenţa Materialelor secţiunea se consideră constantă
în lungul barelor, ceea ce nu se respectă în această problemă. Dacă s-ar izola un element de
volum în vecinătatea conturului înclinat, prezenţa tensiunii normale  x din încovoierea
cauzată de presiunea laterală impune dezvoltarea tensiunii tangenţiale  yx pentru asigurarea
echilibrului pe direcţia Ox. Pe faţa elementului de volum având normala paralelă cu axa Ox, în
baza principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale, se va dezvolta o tensiune tangenţială  xy
(fig. 7.7, b). Asigurarea echilibrului pe direcţia axei Oy va necesita dezvoltarea tensiunii
normale  y . De remarcat că tensiunile provenite din greutatea proprie a barajului, calculate
cu mijloacele elementare ale Rezistenţei Materialelor, sunt identice cu cele obţinute în Teoria
Elasticităţii (fig. 7.8, a şi fig. 7.9, c).

7.1.4.1.4. Grinda în consolă cu forţă concentrată la vârf

Se analizează domeniul dreptunghiular din fig. 7.10 reprezentând o consolă încastrată

în capătul din dreapta (la x = l) şi încărcată cu forţa concentrată Q în capătul liber (la x = 0).

Q
x
h/2
x

Q h/2
t=1
l
T=-Q
y  Q

 Ql
y 
 M=-Qx

Fig. 7.10

Rezistenţa Materialelor furnizează următoarele expresii pentru tensiuni:

M Q
 xRM  y   xy
I I
 yRM 0
TS Q  h2  Qh 2 Q 2
 xy
RM
     y 2     y
tI 2I  4  8I 2I

160
 h3
în care, pentru t = 1, I  .
12
Pentru a fi soluţii în Teoria Elasticităţii, tensiunile de mai sus trebuie să verifice
ecuaţiile diferenţiale de echilibru, condiţia de continuitate şi condiţiile de margine. Tensiunile
obţinute în Rezistenţa Materialelor pot fi scrise sub forma unor polinoame algebrice:

 x  axy y 0  xy  b  cy 2

După înlocuirea în ecuaţiile diferenţiale de echilibru se obţine:

 x  yx
 0 → ay  2cy  0 → a  2 c
x y

Ecuaţia diferenţială de echilibru

 xy  y
 0
x y

este identic satisfăcută. Deoarece  x   y  axy este un polinom de gradul întâi, şi condiţia
de continuitate  2  x   y   0 este identic satisfăcută. Prin urmare, expresiile alese pentru
tensiuni pot fi soluţii în Teoria Elasticităţii.
Constantele a, b şi c se stabilesc din condiţiile de margine exprimate în tensiuni, care
se formulează astfel:
la y   h / 2 ,  y  0 şi  xy  0

la x = 0,  x  0 şi  xy  0

h2
Prima condiţie de margine este satisfăcută dacă b   c . A doua condiţie va fi satisfăcută
4
numai dacă a = b = c = 0, rezultat inacceptabil deoarece ar însemna că tensiunile sunt nule în
orice punct şi că nu au loc deformaţii (deformaţiile specifice fiind la rândul lor nule). Prin
urmare, condiţiile limită punctuale pe latura scurtă a domeniului nu sunt potrivite. Prin
intermediul relaţiilor de echivalenţă statică, acestea se pot înlocui cu următoarele condiţii
globale:
la x = 0, N = 0, T =  Q şi M = 0

Într-un punct oarecare din secţiunea de capăt, la x = 0, se dezvoltă tensiunile

x 0 y 0  xy  b  cy 2
În aceste condiţii,
h/2 h/2
N   x tdy  0 şi M   x ytdy  0
h / 2 h / 2
h/2
Relaţia de echivalenţă statică T   xy tdy va furniza o condiţie între constantele b şi c.
h / 2
Pentru t = 1, din

161
  b  cy tdy   bh  ch12  t
h/2 3
2
T
h / 2  
se obţine
h3
bh  c  Q
12

A rezultat astfel un sistem de trei ecuaţii:


a  2c

 h2
b   c
 4
 h3
 hb  c  Q
 12
cu soluţiile:
6Q Q
c 
h3 2I
3Q Qh 2
b 
2h 8I
Q
a
I

Înlocuind constantele a, b şi c în expresiile tensiunilor se obţine

Q
x   xy
I
y 0
Qh 2 Q 2
 xy    y
8I 2I

Se poate observa că tensiunile obţinute în Rezistenţa Materialelor sunt şi soluţii în

Teoria Elasticităţii, cu condiţia ca în secţiunile de capăt încărcările să fie aplicate după aceeaşi
lege de distribuţie ca şi tensiunile din vecinătatea conturului (fig. 7.11).
În cazul în care încărcările din secţiunile de capăt au altă distribuţie, dar aceeaşi
rezultantă, în baza principiului lui Saint-Venant al sistemelor de forţe static echivalente,
tensiunile diferă local, în apropierea secţiunilor de capăt, dar tensiunile din secţiuni suficient
de depărtate nu se modifică.

x x

x
 xy  xy x=l
x=0 x=l
y

Fig. 7.11

162
 Cunoscând expresiile tensiunilor, se pot determina deformaţiile specifice şi
componentele deplasării unui punct din planul xOy. Acestea vor servi la verificarea ipotezei
secţiunilor plane a lui Bernoulli şi a condiţiilor de margine în deplasări pentru cazul studiat.
Din legea lui Hooke generalizată se obţin deformaţiile specifice


x 
1
E
 
 x   y  x   xy
E
Q
EI
 x Q
1
E

 y   y   x     E

EI
xy
 xy 1  1  2
 xy   Qh 2  Qy
G 4 EI EI

Între deformaţiile specifice şi cele două componente ale deplasării, u şi v, există

următoarele relaţii:
u v u v
x  y   xy  
x y y x
Prin integrare se obţine
Q 2
u    x dx  g ( y )   x y  g ( y)
2 EI
Q 2
v    y dy  f ( x)  xy  f ( x)
2 EI

Relaţiile de mai sus se derivează în raport cu y, respectiv cu x, după care se introduc în

expresia deformaţiei specifice unghiulare  xy . Rezultă

Q 2 Q 2 1  1  2
 x  y  g ' ( y )  f ' ( x)   Qh 2  Qy
2 EI 2 EI 4 EI EI
sau

 f ' ( x) 
Q 2 
x    g ' ( y) 
Q
2    y 2    1   Qh 2
 2 EI   2 EI  4 EI

Ecuaţia de mai sus este valabilă numai dacă expresiile din paranteze sunt constante, deoarece
în paranteze se găsesc numai funcţii de x sau de y, iar aceste variabile sunt independente.
Rezultă
1 
c1  c2   Qh 2
4 EI
Derivatele funcţiilor f  x  şi g  y  vor fi
Q 2
f ' ( x)  c1  x
2 EI
Q
g ' ( y )  c2  2    y 2
2 EI
Prin integrare se obţine
Q 3
f ( x)  c1 x  x  d1
6 EI
Q
g ( y )  c2 y  2    y 3  d 2
6 EI

163
Rezultă următoarele expresii ale componentelor deplasării unui punct oarecare:

u
Q
6 EI
 
2    y 3  3x 2 y  c2 y  d 2
v
Q 3
6 EI
 
x  3xy 2  c1 x  d1

Constantele de integrare c1 , c2 , d1 şi d 2 se obţin din condiţiile de margine în capătul

încastrat, la x = l. Aceste condiţii se pot scrie în centrul de greutate al secţiunii de capăt,
pentru a corespunde problemei din Rezistenţa Materialelor, în care barele se reduc la axele
lor:
u  0  d 2  0

la x = l şi y = 0,  Ql 3
v  0  c1l  d1  
 6 EI

Întrucât nu se pot exprima mai mult de trei condiţii în deplasări, nu poate fi impusă
condiţia de încastrare perfectă la x = l, prin care toate punctele secţiunii transversale nu se
deplasează. Condiţia de încastrare se poate exprima printr-o singură relaţie, în diferite moduri,
pentru fiecare mod rezultând altă expresie pentru deplasări.
Astfel, se poate impune împiedicarea rotirii axei barei în capătul încastrat, prin
condiţia ca tangenta la axa barei să fie fixă (fig. 7.12, a):

v
la x = l şi y = 0, 0
x
Dar
v

Q 2
x 2 EI
 
x  y 2  c1 . În consecinţă, valoarea constantei c1 va fi

Ql 2
c1  
2 EI
iar constanta d1 rezultă
Ql 3 Ql 3 Ql 3 Ql 3
d1  c1l    
6 EI 2 EI 6 EI 3EI

Constanta c2 rezultă din condiţia

1  Ql 2 1  
c2  c1  Qh 2   Qh 2
4 EI 2 EI 4 EI



m m' n'
n
x x



u = ct u = ct
y y

a b c
Fig. 7.12

164
Înlocuind constantele în expresiile componentelor deplasărilor, rezultă:

Q   2 31    2  
2    y  3 x y   3l  2 h  y 
3 2
u
6 EI    
v
Q
6 EI
x 3
 3xy 2  3l 2 x  2l 3 
Ecuaţia fibrei medii deformate se obţine din expresia componentei v a deplasării, pentru y = 0:

v
Q 3
6 EI

x  3l 2 x  2l 3 
În Rezistenţa Materialelor, funcţia deplasărilor v se obţine prin integrarea ecuaţiei diferenţiale

d 2v M
2

dx EI

d 2v Q x
în care M  Q x . Rezultă, după înlocuire,  .
dx 2 EI

Prin integrarea succesivă a ecuaţiei diferenţiale de mai sus în raport cu x se obţin

funcţia rotirilor,
Qx 2
v'   ( x)   a1
2 EI
şi funcţia deplasărilor,
Qx 3
v  a1 x  a2
6 EI

Constantele a1 şi a2 se obţin din condiţiile limită

Ql 2
v'  0  a1  
la x = l, 2 EI
Ql 3 Ql 3
v  0  a2  a1l  
6 EI 3EI
Rezultă
v
Q 3
6 EI

x  3l 2 x  2l 3 
deci ecuaţia fibrei medii deformate obţinută în Rezistenţa Materialelor este identică cu cea
obţinută în Teoria Elasticităţii. Deplasarea maximă pe direcţia axei Oy va fi în capătul liber al
consolei:
Ql 3
la x = 0 şi y = 0, vmax 
3EI

Expresia de mai sus include numai efectul momentului încovoietor.

165
 Pentru a verifica dacă secţiunea plană înainte de deformare rămâne plană după
deformare, se analizează componenta deplasării u  x, y  . Pentru o secţiune oarecare, aflată la
distanţa x  x  const. de capătul liber, s-a obţinut deplasarea pe direcţia axei barei

Q 
2    y 3  3x y   3l 2  31    h 2  y 
2
u 
6 EI   2  

Relaţia de mai sus arată că deplasarea u variază după o parabolă de gradul trei pe înălţimea
secţiunii. Se observă că expresia deplasării u conţine doi termeni. Primul termen,

Q 2
uM   x y
2 EI

conţine numai efectul momentului încovoietor şi reflectă ipoteza secţiunilor plane a lui
Bernoulli. Al doilea termen,

uT 
Q 
 2    y 3   3l 2  31    h 2  y 
6 EI   2  

include numai efectul forţei tăietoare, care deplanează secţiunea transversală. Deoarece u T nu
depinde de x , înseamnă că deplasarea secţiunii transversale pe direcţia axei barei este aceeaşi,
indiferent de poziţia secţiunii. Prin urmare, distanţa dintre două puncte m şi n, egal depărtate
de axa barei (fig. 7.12, c), nu se modifică după deformare. Aceasta înseamnă că distribuţia
liniară a tensiunii  x nu se modifică, chiar dacă secţiunea transversală nu rămâne plană.
Deformaţiile specifice  x care conduc la apariţia tensiunilor  x provin numai din
componenta u M a deplasării.
În capătul liber al consolei, la x = 0,

u  uT 
Q 
 2   y 3   3l 2  31    h 2  y 
6 EI   2  

Rotirea secţiunii încastrate, în centrul său de greutate, faţă de axa verticală, este:

u Qh 2 3Q
0   (1   ) 
y x l 4 EI 2Gh
y 0

Dacă se consideră fixă normala la axa barei în încastrare (fig. 7.12, b), a treia condiţie
limită va fi:
u
0
y y 0
x l
Dar
u

Q
y 6 EI

32    y 2  3 x 2  c2 
Va rezulta

166
 Ql 2
c2 
2 EI
Din relaţia între constantele c1 şi c2 ,
1 
c1  c2   Qh 2
4 EI
se obţine
1  Q  2 1  2 
c1  c2  Qh 2   l  h 
4 EI 2 EI  2 

În continuare se determină
Ql 3 Ql  1   2 2 2 
d1    c1l   h  l 
6 EI 2 EI  2 3 

Cu aceste constante de integrare, componentele deplasării unui punct oarecare vor fi:

u
Q
6 EI

2   y 3  3x 2 y  3l 2 y 
Q  3  2 1  2   1   2 2 2 
 x  3xy  3 l  2 h  x  3l  2 h  3 l 
2
v
6 EI     

Funcţia care defineşte axa deformată a barei în acest caz este:

Q  3 3h 2 
v x  1   l  x   l 2 2l  3x 
6 EI  2 

Deplasarea maximă, la x = 0, este:

Q  3h 2 3 Ql 3 Qlh 2 Ql 3 3 Ql
vmax   1   l  2l    1     
6 EI  2  3EI 4 EI 3EI 2 Gh

Se observă că primul termen reprezintă numai efectul momentului încovoietor, iar al doilea
termen exprimă efectul forţei tăietoare.
Se ştie din Rezistenţa Materialelor că

dv T kT

dx GAT

Pentru T  Q , k  1,5 şi A  h relaţia de mai sus devine

v    32 Gh
T Q

Prin integrare se obţine

3 Qx
vT    a1
2 Gh

167
Dar în încastrare, deci la x = l, v T  0 . Rezultă

3 Ql
a1 
2 Gh

Prin a doua modalitate de exprimare a încastrării la x = l s-au obţinut alte relaţii pentru
componentele deplasării, dar expresiile tensiunilor ramân aceleaşi.
Pentru alte moduri de exprimare a încastrării, tensiunile vor diferi numai în apropierea
încastrării, în schimb ce deplasările vor fi complet altele pe tot domeniul.

7.1.4.1.5. Grinda simplu rezemată cu încărcare distribuită uniform

Se consideră o grindă simplu rezemată cu secţiune dreptunghiulară de laturi t  1 şi h

şi cu încărcare distribuită uniform la partea superioară (fig. 7.13, a).
q q
t

h/2 x
0 x z 0
h
h/2
x
y
l/2 l/2
y y
a b
q

x
ql/2
 T=-qx y 
 ql/2

d

ql2  4x2 
ql 2  1  2 
8 8  l 

c
Fig. 7.13

Schematizările privind încărcările concentrate admise în Rezistenţa Materialelor produc

singularităţi în Teoria Elasticităţii. Ca urmare, în rezolvarea problemei se consideră că pe
laturile scurte, la x  l / 2 , reacţiunile sunt încărcările distribuite din fig. 7.13, b, dar având
rezultantele identice cu reacţiunile din Rezistenţa Materialelor.
În Rezistenţa Materialelor, tensiunile au expresiile

M ql 2  4 2
x  y 1  2 x  y
I 8I  l 
y 0
 h2 
q  y 2 
TS 4
 xy    x
tI 2I
şi diagramele din fig. 7.13, d.

168
 Neglijând efectele forţelor masice, expresiile tensiunilor în Teoria Elasticităţii se aleg
sub forma unor polinoame algebrice asemănătoare soluţiilor elementare:

 x  ay  bx 2 y
y 0
 xy  cx  dxy 2

Pentru a fi soluţii în Teoria Elasticităţii, acestea trebuie să satisfacă ecuaţiile diferenţiale de

echilibru:
 x  yx
 0  2bxy  2dxy  0
x y
 xy  y
 0  c  dy 2  0
x y

Prima ecuaţie este satisfăcută dacă b  d . Din a doua ecuaţie rezultă c = d = 0, pentru care
ar însemna că  xy  0 în orice secţiune şi că  x depinde doar de y, ceea ce nu poate fi
adevărat.
Condiţia de margine în tensiuni pe latura y  h / 2 implică  y  q , ceea ce
contrazice soluţia acceptată iniţial pentru  y ,  y  0 . Aşadar, trebuie determinată o expresie
a tensiunii normale  y .
Din a doua ecuaţie diferenţială de echilibru rezultă

 y  xy
  c  dy 2
y x

Din relaţia de mai sus se deduce că  y trebuie să fie un polinom de gradul trei în y, pentru
care se propune următoarea expresie
 y  my 3  ny  e

Înlocuind în a doua ecuaţie de echilibru, se obţine

c  dy 2  3my 2  n  0
sau
d  3m y 2  n  c   0
Ecuaţia de mai sus este satisfăcută pentru

d  3m şi c  n

Pentru a fi soluţii în Teoria Elasticităţii tensiunile trebuie să verifice şi condiţia de continuitate

exprimată in tensiuni,

2  x   y  0 

169
 2 2
în care operatorul de derivare este  2   . Prin derivare se obţine ecuaţia
x 2 y 2

2by  6my  0
care conduce la condiţia
b  3m

Anterior s-a găsit că b  d şi d  3m , deci b  3m , ceea ce contrazice relaţia de mai sus.
Înseamnă că tensiunile  x şi  y care intervin în condiţia de continuitate trebuie corectate cu
un termen care să conţină y 3 . Dacă se corectează  y cu un termen de forma  y  fy 3 , nu
va mai fi satisfacută a doua ecuaţie de echilibru, în care  y intervine prin derivate de ordinul
întâi. Aşadar, singura tensiune normală care poate fi corectată fără a afecta ecuaţiile de
echilibru care au fost deja satisfăcute este tensiunea  x , cu un termen de forma  x  fy 3 .
Condiţia de continuitate devine

2by  6 fy  6my  0
sau, după simplificarea cu 2y,
b  3 f  3m  0
Noile expresii pentru tensiuni sunt:
 x  ay  bx 2 y  fy 3

 y  my  ny  e
3

  cx  dxy 2
 xy

Aceste expresii conţin 8 constante a, b, c, d, e, f, m şi n, între care s-au determinat patru relaţii.
Condiţiile de margine pe laturile lungi şi, respectiv, condiţiile globale de echivalenţă statică pe
laturile scurte, vor furniza suficiente relaţii pentru a determina toate constantele.
Pe laturile lungi se pot pune următoarele patru condiţii (fig. 7.14, a):

pentru y  h / 2  yx  0 y 0
y  h / 2  yx  0  y  q

Înlocuind în expresiile tensiunilor

q
angajate în relaţiile de mai sus, se
 obţine
h2 h2
cx  dx  0 sau c   d
4 4
3
h h
m n e 0
8 2
h3 h
 m  n  e  q
8 2
a b
Fig. 7.14 Adunând ultimele două relaţii rezultă
q
e
2

170
 Aşadar, cu toate că pe laturile lungi se pot impune patru condiţii de margine, numai
trei sunt distincte.
Pe laturile scurte, la x  l / 2 , tensiunile sunt:

bl 2
0  x x l / 2
 ay  y  fy 3
4
şi
l dl l dl
 0   xy  c  y 2 ;  0   xy  c  y2
x l / 2 2 2 x l / 2 2 2

Se pot scrie următoarele relaţii de echivalenţă statică între tensiuni şi încărcările de pe

contur, la x  l / 2 (fig. 7.14, b):
h/2
N0    0 dy  0
h / 2
h/2
M0    0 ydy  0
h / 2
h/2
ql
T0    0 dy  
2
h / 2

Prima relaţie de echivalenţă este identic satisfăcută. A doua relaţie conduce la:

h/2
 bl 2  2   bl 2  h 3 h 5
  4 
    
4
 a  y  fy  dy   a   12 80 f  0
h / 2    4 

Din a treia relaţie rezultă

lh  h2 
h/2


l
2
c  dy 2
dy 
2

 c  d   
12 
ql
2
h / 2

sau
h3
ch  d  q
12

Recapitulăm relaţiile de condiţie obţinute:

b  d
d  3m mh 3
 nh  q
c  n 4
b  3 f  3m  0  l2  3
 a  b   h2 f  0
 4  20
h2 
c d
4 h3
ch  d  q
q 12
e
2

Rezolvarea condiţiilor de mai sus conduce la următoarele constante:

171
 q 6q q
e d  b  3 
2 h 2I
d 2q q
m  3 
3 h 6I
3q
c  n  
2h
b 2q 2q 4q q
f  m   3  3  3 
3 h h h 3I
2
3 l 3 q 3q 2
a   h2 f  b    l
20 4 5 h 2h 3

După înlocuirea constantelor în expresiile tensiunilor se obţine:

 q  l2 
  x 2  y   2 y 3  y 
q 4 3

 x   
 2I  4  hh 5 
 q 3 3q q
 y   y  y
 6I 2h 2
 q h 2 
 
 xy   2 I  4  y  x
2

  

În fig. 7.15 sunt reprezentate diagramele tensiunilor  x ,  y şi  xz .

0,2 q
q

3 
h 1,5
20
0,5 q 

0,2 q x,max
RM

Fig. 7.15

Expresiile tensiunilor pot fi scrise ca o sumă de doi termeni, σ   RM   TE . Primul

termen reprezintă expresiile cunoscute din Rezistenţa Materialelor, iar al doilea termen,
corecţia necesară pentru a fi satisfăcute ecuaţiile Teoriei Elasticităţii.
Se poate observa că expresia tensiunilor tangenţiale  xz din Rezistenţa Materialelor
obţinută pe baza formulei lui Juravski este soluţie şi în Teoria Elasticităţii. Tensiunile normale
 x şi  y au însă expresii diferite în Teoria Elasticităţii faţă de soluţiile elementare din
Rezistenţa Materialelor. Astfel, termenii de corecţie sunt:

q 4 3 
 xTE   2 y 3  y 
hh 5 
şi, respectiv,
 TE
y 
q
2h 3

4 y 3  3h 2 y  h 3 

172
Rezultă următoarele concluzii:
 ipoteza neglijării tensiunii dintre fibre (  y  0 ) acceptată în Rezistenţa Materialelor
nu se confirmă în Teoria Elasticităţii;
 tensiunile  x nu au variaţie liniară pe înălţimea secţiunii, ceea ce infirmă ipoteza
y
secţiunilor plane a lui Bernoulli (   ). Valoarea obţinută pentru  xRM ,max în Rezistenţa

Materialelor conform formulei lui Navier se dovedeşte descoperitoare, întrucât

 TE
x ,max   x ,max
RM

cu
 xTE, max   xTE,max   xRM
, max  0,2q  ct.

şi
3 ql 2
 xRM
, max  , pentru x = 0
4 h2
Se observă că
 TE
y , max   q  ct.

Totuşi, ipotezele şi rezultatele obţinute în Rezistenţa Materialelor se acceptă în

calculele inginereşti pentru un domeniu de valabilitate bine precizat. Acesta se stabileşte în
funcţie de raportul dintre înălţimea şi lungimea domeniului, exprimând procentual sporul
obţinut pentru tensiunile normale maxime,  xTE, max şi  TE
y ,max , faţă de  x , max . Cu notaţiile
RM

 TE
x ,max 4 h2  TE
y ,max 4 h2
p1   ; p2  
 xRM
,max 15 l 2  xRM
,max 3 l2

pentru diferite raporturi h l , se obţine:

hl 1/2 1/3 1/4 1/5 1/10

p1 0
0 6,67 2,963 1,67 1,067 0,267
p2 0
0 33,3 14,815 8,333 5,333 1,333

1
Se observă că pentru raportul h l  , creşterea tensiunii normale  x , precum şi
10
tensiunea normală  y obţinute în Teoria Elasticităţii, sunt neglijabile în raport cu  x , max din
Rezistenţa Materialelor.
De altfel, domeniul de valabilitate al relaţiilor din Rezistenţa Materialelor este stabilit
la corpurile care au dimensiunile transversale mult mai mici decât lungimea, respectiv la bare,
1
pentru care h l  . Un astfel de element se reduce la linia centrelor de greutate ale
10
secţiunilor transversale, reprezentând axa barei. Pe măsură ce raportul h l creşte, se ajunge în
situaţia ca ipotezele şi relaţiile obţinute în Rezistenţa Materialelor să nu mai fie acceptate.
Din acest punct de vedere, elementele se pot clasifica în:

173
 1
 grinzi lungi, cu h l  , pentru care corecţiile din Teoria Elasticităţii sunt sub 1%
10
faţă de soluţiile elementare din Rezistenţa Materialelor;
1 1
 grinzi medii, cu  h l  , pentru care soluţiile elementare din Rezistenţa
5 10
Materialelor sunt încă valabile, dar se va ţine seama de influenţa forţei tăietoare asupra
deformaţiilor din încovoiere;
1 1
 grinzi scurte, cu  h l  , pentru care se folosesc soluţii sub formă de polinoame
2 5
algebrice care satisfac ecuaţiile Teoriei Elasticităţii;
1
 grinzi pereţi, cu h l  , pentru care se vor folosi soluţii sub formă de serii Fourier
2
care satisfac ecuaţiile Teoriei Elasticităţii.
Se observă că termenul de corecţie  xTE nu depinde de x şi variază cubic pe
înălţimea secţiunii (fig. 7.16, a). Prin urmare, condiţia de margine referitoare la încărcări
normale nule la capetele grinzii nu este satisfăcută. Totuşi, torsorul de reducere asociat
tensiunilor  xTE este nul:
h/2 h/2
q  4 3 3 
N    xTE dy   
h h / 2  h 2
y  y dy  0
5 
h / 2
h/2 h/2 h/2
q  4 3  2q  4 y 5 1 3 
M    TE
x ydy    2 y 4  y 2 dy 
h h / 2  h 5 
  y 
h  5 h 2 5 
0
h / 2 0

Sistemele de forţe cu torsor de reducere nul se numesc sisteme autoechilibrate.

Deoarece tensiunile  xTE au torsorul de reducere nul în orice secţiune, se poate afirma, pe
baza principiului Saint-Venant privind efectul local al sistemelor de forţe static echivalente, că
soluţiile pentru tensiunile  x obţinute în Teoria Elasticităţii sunt corecte pentru puncte
suficient de depărtate de zonele de capăt, dar nu şi în aceste zone. De asemenea, este necesar
ca încărcările tangenţiale pe capetele grinzii, corespunzătoare reacţiunilor, să fie distribuite
după legea de variaţie a tensiunilor  xy (fig. 7.16, b).
Pentru alte distribuţii de încărcări pe secţiunile de capăt, având însă aceleaşi rezultante
( N  0 , T  q l / 2 şi M  0 ), zona de perturbare a stării de tensiune se poate considera pe o
lungime aproximativ egală cu înălţimea h a grinzii de la capetele grinzii. Soluţiile pentru
tensiuni în puncte suficient de depărtate nu vor depinde de modul de realizare a încărcării la
capete.

0,2q

h
3
2 h
ql
20
  2

 xTE
a b
Fig. 7.16

174
 7.1.4.2. Soluţii sub formă de serii simple Fourier

Soluţiile sub formă de polinoame algebrice se pot obţine pentru o clasă restrânsă de
probleme, la care domeniile au pe contur încărcări continue sau cu o distribuţie simplă.
În cazul unor încărcări cu distribuţii mai complicate sau al domeniilor având
dimensiunile în plan comparabile între ele, soluţiile sunt mai uşor de obţinut sub formă de
serii simple Fourier. Acestea au fost propuse de Faylon (1890) şi Ribière (1903). De regulă,
seriile trigonometrice se aplică la determinarea stării de tensiune în domeniile de tip grindă
perete.
Expresia funcţiei de tensiune Airy se alege de forma unei serii


F ( x, y )   X m ( x)Ym ( y ) (7.26)
m 1

Pentru a fi soluţie în Teoria Elasticităţii, este necesar ca funcţia de tensiune să fie

biarmonică şi să fie satisfăcute condiţiile pe contur în tensiuni. Condiţia de biarmonicitate
 2 2 F  0 în care se înlocuieşte funcţia de tensiune din relaţia (7.26) devine:

 X mIV Ym  2 X m Ym  X mYmIV   0 (7.27)

m

Şirul funcţiilor X m (x) , respectiv Ym ( y ) , este liniar independent. Prin urmare, ecuaţia
(7.27) va fi satisfăcută numai dacă toţi termenii seriei se anulează pentru orice m  1, 2,,  .
Pentru un termen de rang m al seriei se va scrie:

X mIV Ym  2 X m Ym  X mYmIV  0 (7.28)

Ecuaţia (7.28) se împarte cu X mYm , pentru a separa variabilele:

X mIV X  Y  Y IV
2 m m  m 0 (7.29)
Xm X m Ym Ym

Ecuaţia (7.29) se derivează în raport cu variabila independentă y:

 
X m  Ym   YmIV 
2     0 (7.30)
X m  Ym   Ym 

După separarea variabilelor, relaţia (7.30) devine:


 YmIV 
 
X m Y 
2   m 
 22m (7.31)
Xm 
 Ym 
 
 Ym 

175
 În relaţia (7.31), cei doi membri reprezentaţi prin funcţii care depind de o singură
variabilă independentă, x, respectiv y, sunt egali numai dacă fiecare este egal cu o constantă,
notată cu 22m . Rezultă două ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi:

X m  2m X m  0 (7.32)


 YmIV 
 
Y 
 m   22 (7.33)
 m
 Ym 
 
 Ym 

Ecuaţia diferenţială de ordinul doi cu coeficienţi constanţi (7.32) are soluţia

X m ( x)  K m cos m x  Gm sin m x (7.34)

2m
în care, pentru funcţii periodice trigonometrice, m  .
l
Pentru a evita introducerea de soluţii străine, a doua ecuaţie diferenţială nu se va
folosi, deoarece ordinul său a crescut în urma derivării în raport cu y.
Din relaţia (7.32) se obţine
X m  2m X m (7.35)

Relaţia (7.35) se derivează de două ori. Rezultă

X mIV  2m X m  4m X m (7.36)

Derivatele funcţiei X m (x) din relaţiile (7.35) şi (7.36) se înlocuiesc apoi în ecuaţia
(7.28), care devine:
4m X mYm  22m X mYm  X mYmIV  0

După simplificarea cu X m ( x)  0 se obţine o ecuaţie diferenţială de ordinul patru cu

coeficienţi constanţi:
YmIV  22mYm  4mYm  0 (7.37)

Soluţia va fi de forma ety pentru care se obţine ecuaţia caracteristică

t 4  22m t 2  4m  0
sau
t 2
 2m 
2
0
cu rădăcini duble t1, 2  m , t3, 4  m .
Ecuaţia diferenţială (7.37) are soluţia generală:

Ym ( y )  Am e m y  Bm e  m y  C m ye m y  Dm ye  m y (7.38)
Având în vedere că:

176
 e m y  e  m y e m y  e  m y
sh m y  şi ch m y 
2 2

soluţia (7.38) se poate scrie şi sub forma:

Ym ( y )  Am ch m y  Bm sh m y  C m y ch m y  Dm y sh m y (7.39)

Ţinând cont de relaţiile (7.34) şi (7.38), soluţia completă pentru ecuaţia diferenţială (7.27)
este:
 

F ( x, y )   K m cos m x  Gm sin m x  Am e m y  Bm e m y  C m ye m y  Dm ye m y (7.40)
m 1

Cunoscând funcţia de tensiune Airy, se pot determina tensiunile, care, în cazul

neglijării forţelor masice, vor avea următoarele expresii:

2F
x    X mYm
y 2 m

2F
y    X m Ym (7.41)
x 2 m

2F
 xy     X m Ym
xy m

În funcţie de natura încărcărilor şi de alegerea sistemului de axe, pentru funcţia de

tensiune Airy se pot folosi atât soluţia completă (7.40), cât şi soluţiile:

F ( x, y )   Ym ( y ) cos m x (7.42)
m

F ( x, y )   Ym ( y ) sin m x (7.43)
m

Soluţia din relaţia (7.42) aparţine lui Ribière şi se aplică la încărcări simetrice, pentru
care axa Oy este axă de simetrie. Soluţia din relaţia (7.43) aparţine lui Faylon şi se aplică în
cazul unor încărcări antisimetrice în raport cu axa Oy.
Soluţiile s-au obţinut pentru cazul în care m este un număr pozitiv întreg. Soluţia
completă trebuie să conţină însă şi situaţia pentru care m = 0. În acest caz, m  0 şi ecuaţiile
diferenţiale (7.35) şi (7.37) devin
X 0  0 şi Y0IV  0

care au soluţiile sub formă de polinoame algebrice

X 0 ( x )  x  

a 3 b 2
Y0 ( x) 
y  y  cy  d
6 2
Soluţia generală (7.40) se completează cu soluţiile de mai sus, rezultând

177
 a b 
F0 ( x, y )  x    y 3  y 2  cy  d  (7.44)
 6 2 

Ca urmare, expresiile (7.41) pentru tensiuni vor conţine şi termenii suplimentari

 2 F0
 x0   x   ay  b 
y 2
 2 F0
 0y  0 (7.45)
x 2
 2 F0 a 
 xy
0
    y 2  by  c 
xy  2 

La capetele domeniului, tensiunile suplimentare vor fi echivalente static cu eforturile globale

globale N, T şi M (fig. 7.17, a):

2
0
l
4
0 l

3
0 l

a b
Fig. 7.17

Constantele de integrare care apar în soluţia generală (7.40) se determină din condiţiile
de margine pe laturile lungi paralele cu axa Ox a domeniului. Pe laturile scurte, la x = 0 şi
x = l, se impun condiţiile globale de echivalenţă statică, din care vor rezulta constantele
 ,  , a, b şi c. Dacă pe laturile scurte ale domeniului nu se aplică încărcări normale, condiţia
de margine va fi
la x = 0 şi x = l ,  x  0
2F
Din  x   0 rezultă K m  0 şi soluţia generală devine
y 2
F ( x, y )   Ym ( y ) sin m x (7.46)
m

Dacă pe laturile scurte ale domeniului nu se aplică încărcări tangenţiale, condiţia de margine
va fi
la x = 0 şi x = l ,  xy  0
2F
Din  xy   rezultă Gm  0 şi soluţia generală devine
xy

178
 F ( x, y )   Ym ( y ) cos m x (7.47)
m

Pentru laturile paralele cu axa Ox (fig. 7.17, b), condiţiile de margine în tensiuni sunt:

pentru y = h 2 ,  y  q1 ( x)  xy  q3 ( x)
pentru y =  h 2 ,  y  q2 ( x)  xy  q4 ( x) (7.48)

Deoarece expresiile tensiunilor din relaţiile (7.41) sunt sub formă de serii
trigonometrice, pentru exprimarea condiţiilor de margine este necesar ca şi încărcările să fie
dezvoltate în serii trigonometrice. Forma generală de dezvoltare în serii Fourier a unei funcţii
de o singură variabilă f  x  este:

a0
f ( x)    am cos m x  bm sin m x  (7.49)
2 m

Ţinând seama de periodicitatea funcţiei f  x  , se poate scrie

m L  x   m x  2m

Din relaţia de mai sus rezultă constanta m de forma:

2m
m  (7.50)
L

în care L este perioada funcţiei f  x  (fig. 7.18, a).

f(x)

f(x)
a0 x'

L+x x b
l l
L=2l
x
x f(x)
L

a c
x

l l
L

Fig. 7.18
Constantele a0 , am şi bm se determină prin procedeul de ortogonalizare Euler, după
cum urmează:

179
 L
a0
L  L L 
 f ( x)dx 
2 0
dx    am cos m xdx  bm sin m xdx 
   
(7.51)
0 m  0 0 
Dar
L L L

 dx  L ,
0
 cos m xdx  0 ,
0
 sin 
0
m xdx  0

de unde rezultă
L
2
a0   f ( x)dx (7.52)
L0

Similar, multiplicând relaţia (7.49) cu sin k xdx sau cu cos k xdx şi integrând, se obţine:

L
a0
L  L L 
 f ( x) sin k xdx 
2 0
sin  k xdx    am cos m x sin k xdx  bm sin m x sin k xdx 
   
0 m  0 0 
respectiv
L
a0
L  L L 
 f ( x) cos k xdx 
2 0 cos  k xdx   

a m cos  m x cos  k xdx  b 
m  sin m x cos k xdx 
0 m  0 0 

Ţinând seama că
L

 sin m x cos k xdx  0 pentru orice număr întreg m şi k

0
L

 sin m x sin k xdx L

0 pentru mk
 2
L
0 pentru mk
 cos m x cos k xdx
0

rezultă constantele dezvoltării în serie trigonometrică a funcţiei f  x  :

L
2
L 0
am  f ( x) cos m xdx
(7.53)
L
2
bm   f ( x) sin m xdx
L0

Dacă funcţia f x  este pară, adică f  x   f  x  (fig. 7.18, b), atunci

m
bm  0 şi L = 2l, m 
l
a0
f x     am cos m x
2 m
şi

180
 l l
1 1
a0   f ( x)dx am   f ( x) cos m xdx
l l l l

Dacă Ox se poziţionează astfel încât a0  0 , ceea ce echivalează cu o translaţie a axei

Ox în poziţia Ox’ , aria funcţiei f  x  pe intervalul x  (l , l ) va fi nulă:

l
 f ( x)   f ( x)dx  0
l
În acest caz,
m
f ( x)   am cos x
m l

Dacă funcţia f x  este impară, adică f  x    f  x  (fig. 7.18, c), atunci

m
a0  0 , a m  0 , bm  0 şi m 
l
l
1
l l
bm  f ( x) sin m xdx

şi
m
f ( x)   bm sin x
m l

Pentru a exemplifica utilizarea seriilor trigonometrice ca soluţii în Teoria Elasticităţii,

în continuare se prezintă următoarele aplicaţii considerate clasice:
 grinda perete de înălţime infinită,
 grinda perete de înălţime finită,
 banda elastică îngustă cu încărcare locală în echilibru,
 bara solicitată la compresiune simplă.

7.1.4.2.1. Grinda perete de înălţime infinită cu încărcare la partea inferioară

Exemplul prezintă obţinerea expresiilor tensiunilor în cazul unor pereţi de înălţime

infinită la care încărcarea se aplică la partea inferioară. Din punct de vedere practic, este cazul

unor pereţi de silozuri de mare înălţime (H = 20 I 40 m). Încărcarea de la partea inferioară

reprezintă forţele de legătură dintre pereţi şi fundul silozurilor, precum şi reacţiunile ce se
dezvoltă în stâlpii pe care reazemă silozul la partea inferioară (fig. 7.19). Deoarece încărcările
alcătuiesc un sistem de forţe autoechilibrat aplicat local, conform principiului Saint-Venant
tensiunile din zone suficient de depărtate tind către zero.

181
 y

x
 xy
c c c c y 2c
0
x
0
1

a a 2a

Fig 7.19

Reacţiunile pe stâlpi se obţin din ecuaţia de echilibru pe direcţia axei Oy:

2cp1  2(a  c) p0
ac
p1  p0
c

Având în vedere caracterul periodic al încărcării, originea axelor de coordonate se va

fixa la mijlocul distanţei dintre doi stâlpi. Deoarece încărcarea este simetrică în raport cu axa
Oy, dezvoltarea în serie trigonometrică a acesteia va fi de forma:

m
p ( x)   am cos x
m a
cu
a a
1 2
am   p ( x) cos m xdx   p ( x) cos m xdx
a a a0

în care, pentru x (0, a  c), p ( x)  p0 şi pentru x (a  c, a ), p ( x)   p1 .

După înlocuire şi integrare se obţine:

2  2 p0 
a c a
p 
am   p0  cos m xdx  p1  cos m xdx   1  1  sin m (a  c) 
a  0 a c  am  p0 
2p a m
  0 (1) m sin c  pm
mc a

Dacă se consideră un număr mare de termeni pentru funcţia de încărcare

p ( x)   pm cos m x
m

se va obţine o aproximare suficient de bună a încărcării reale (fig. 7.20).

182
 Fig. 7.20

Pentru sistemul de axe ales şi având în vedere simetria de încărcare în raport cu axa Oy,
funcţia tensiunilor se alege de forma:

 
F ( x, y )   Am e m y  Bm e  m y  Cm ye m y  Dm ye  m y cos m x
m

Pentru y tinzând la infinit, conform principiului lui Saint-Venant, tensiunile  y sunt nule. Din
condiţia
2F
 y  2  0 pentru y  
x
rezultă
Am  0 şi C m  0

În consecinţă, funcţia tensiunilor se reduce la

F ( x, y )   Bm  Dm y e  m y cos m x
m
Expresiile tensiunilor vor fi:

2F  2D  
 x  2   m 2  Bm  m   Dm y  e m y cos m x
y m  m  
2F
y  2
  m 2 Bm  Dm y e m y cos m x
x m

2F
 xy     m  m Bm  Dm (1  m y )e m y sin m x
xy m

Constantele Bm şi Dm se obţin din satisfacerea condiţiilor limită pe conturul cu încărcări:

la y  0,  y  p( x) şi  xy  0
Din prima condiţie rezultă
  m Bm cos m x   pm cos m x
2

m m
de unde
pm 2 p0
Bm   2
 3
(1) m sin m c
m m c

A doua condiţie conduce la egalitatea

 m Bm  Dm  0

183
din care rezultă
pm 2 p0
Dm  m Bm    (1) m sin m c
m 2
m c

După înlocuirea constantelor Bm şi Dm , funcţia tensiunilor devine

pm
F ( x, y )    2
(1  m y )e m y cos m x
m m

Tensiunile vor avea expresiile:

 x   pm (1  m y )e  m y cos m x
m

 y   pm (1  m y )e  m y cos m x
m

 xy   pm m ye m y sin m x
m

În tabelul de mai jos sunt date valorile raporturilor dintre  x şi p0 pentru diferite raporturi
y a pe înălţime şi a c în lungul grinzii perete, în secţiunile de la mijlocul deschiderii (x = 0)
şi de pe reazem (x = a):

 x p0
y a Secţiunea din câmp Secţiunea de pe reazem
x=0 x=a
a c= 2 a c= 5 a c = 10 a c= 2 a c = 5 a c = 10
0,00 1,00000 1,00000 1,00000 -1,00000 -4,00000 -9,00000
0,25 0,16720 0,27104 0,28417 -0,16720 0,14686 0,51594
0,50 -0,13757 -0,11111 -0,10541 0,13757 0,40000 0,48299
0,75 -0,16149 -0,19492 -0,19841 0,16149 0,29650 0,32528
1,00 -0,11755 -0,15889 -0,16479 0,11755 0,18879 0,20175
1,25 -0,07339 -0,10395 -0,10861 0,07339 0,11201 0,11858
1,50 -0,04246 -0,06138 -0,06435 0,04246 0,06343 0,06690
1,75 -0,02346 -0,03421 -0,03593 0,02346 0,03472 0,03656
2,00 -0,01256 -0,01840 -0,01933 0,01256 0,01852 0,01948

Pentru y  2a , tensiunile au valori foarte mici şi practic se pot neglija. Pentru y = 0,

 x   y   pm cos m x  p( x)
m

În fig. 7.21 se prezintă diagramele tensiunilor  x la x = 0 şi x = a şi  y la x = a, pentru

raportul a c = 10. Se poate observa distribuţia neliniară a tensiunilor pe înălţime, ceea ce
arată că ipoteza secţiunilor plane nu mai este valabilă în cazul grinzilor pereţi.

184
 y/a x 0 x 0 y 0
2,00
1,75
1,50
(Navier)
1,25
1,00
0,75 
0,50  

0,25 1,0 9,0 1,0

0,00  
a a x=a
x= 0 x=a

c/ 2 c/ 2 c/ 2 c/ 2

Fig. 7.21

Pentru a efectua o comparaţie cu rezultatele elementare obţinute în Rezistenţa

Materialelor, tensiunile normale  x se pot înlocui cu rezultantele lor, pe baza relaţiilor de
echivalenţă statică (fig. 7.22, a).
Considerând că la o distanţă H = 2a tensiunile  x sunt practic nule, relaţiile de
echivalenţă vor fi:
H y0 H
N    x tdy  0 T '    x tdy M    x ytdy  T ' d
0 0 0

0L2
12
1c2 =  M
2

2 2
0L 0L
24 24
 M
2
0 0 1 1
2
a
0

Fig. 7.22

185
 y0
T ' d0
Dar T ' d 0    x ytdy şi d 0  .
0
T'
Pentru grosimea t = 1, momentul rezultant într-o secţiune oarecare se obţine din

 
M     x ydy   pm cos m x  1  m y e m y ydy 
0 m 0

 e m y
 
   p m  2 m 2 y 2  m y  1   cos m x  
pm
m 2
cos m x
m  m  0
m

Pentru raportul a c = 10, momentul încovoietor va avea următoarele valori:

 în câmp, la mijlocul distanţei dintre stâlpi, pentru x = 0

pm
M  2
 0,165 p0 a 2  0,04125 p0 L2
m m

 în secţiunea de pe reazem, în dreptul stâlpilor, la x = a

pm
M   (1) m 2
 0,285 p0 a 2  0,07125 p0 L2
m m

În cazul unei grinzi continue cu un număr infinit de deschideri egale (fig. 7.22, b),
momentele încovoietoare pentru cele două secţiuni sunt:
pL2
 în câmp, M   0,0417 p0 L2 (1,01%)
24
pL2 p1c 2 pL2  27  2
 pe reazem, M    1    0,0720833p0 L (1,17%)
12 2 12  200 
În paranteze s-au trecut abaterile faţă de soluţia din Teoria Elasticităţii. Se poate
observa că pentru secţiunea din câmp, momentul încovoietor calculat simplificat prin teoria
grinzilor nu diferă cu mult de soluţia exactă, eroarea fiind practic neglijabilă în raport cu cea
în general acceptată în calculele inginereşti, de 3 până la 5%. În secţiunea de pe reazem, unde
s-a aplicat momentului încovoietor corecţia prin care se ţine seama de efectul lăţimii
reazemului, diferenţa faţă de soluţia exactă este de asemenea practic neglijabilă.
Pentru grosimea t =1, rezultanta tensiunilor din întindere este:

y0 y0
T '    x dy   pm cos m x  1  m y e m y dy   pm ye m y   y0

0
cos m x   pm y0 f1 cos m x
0 m 0 m m

în care f1  e  m y0 . Braţul de pârghie d al rezultantelor tensiunilor de întindere şi de

compresiune din fig. 7.22, a se obţine din relaţia:
pm
 2
cos m x
M m m
d 
T '  pm y0 f1 cos m x
m

186
 Momentul rezultant al tensiunilor de întindere faţă de marginea inferioară a grinzii
perete va fi

e  
y0
pm y0
M  T ' d 0    x ydy   2
m y
m
2
y 2  m y  1 cos m x   pm y0 f 2 cos m x
0 m m 0
m

în care s-a notat

e 
m y
m
2
y 2  m y  1  y0

y0 f 2  2
0
m

y0 fiind distanţa de la marginea inferioară a grinzii perete până la punctul din secţiune în care
 x  0 . Va rezulta

M
 pm y0 f 2 cos m x
d0   m
T'  pm y0 f1 cos m x
m

Mărimile d , d 0 , T ' şi M se pot determina pentru diferite raporturi a c .

Conform formulei lui Navier din Rezistenţa Materialelor, pentru o secţiune cu H = 2a,
 max pentru a c = 10 este:
 la mijlocul deschiderii,

M 0,165 p0 a 2
 max    0,2475 p0
W 4a 2
6
 pe reazem
M 0,285 p0 a 2
 max    0,4275 p0
W 4a 2
6

În Teoria Elasticităţii se obţine  max  p0 în câmp şi  max  9 p0 pe reazem, astfel că:

 în câmp
 max
TE
1
  4,04
 max 0,2475
RM

 pe reazem
 max
TE
9
  21,053
 max 0,4275
RM

Valorile raporturilor de mai sus arată că soluţia pentru tensiuni din Rezistenţa
Materialelor este descoperitoare din punct de vedere al valorilor maxime. Ţinând seama şi de
distribuţia neliniară a tensiunilor (fig. 7.21), rezultă că soluţia din Rezistenţa Materialelor nu
se poate aplica în cazul grinzilor pereţi de înălţime infinită.

187
 7.1.4.2.2. Grinda perete de înălţime finită cu încărcare la partea inferioară

În fig. 7.23 se prezintă o grindă perete cu o infinitate de deschideri. Grinda are o

înălţime finită h comparabilă cu distanţa dintre reazeme L = 2a. Lăţimea reazemelor este 2c.
Încărcarea distribuită se aplică la partea inferioară.

h
c c c c c c
p
0
x
0

p a -c p a a L=2a
1 c 0

Fig. 7.23

Având în vedere simetria de geometrie şi de încărcare, pentru determinarea expresiilor

tensiunilor se va utiliza funcţia tensiunilor:

F ( x, y )    Am ch m y  Bm sh m y  Cm y ch m y  Dm y sh m y cos m x
m

Tensiunile vor avea următoarele expresii:

2F 2  sh m y 
x 
y 2
   m  Am ch m y  Bm sh m y  C m  2
m
 y ch m y  
m   
 ch m y 
 Dm  2  y sh m y  cos m x
 m 
2F
y    m 2  Am ch m y  Bm sh m y  Cm y ch m y  Dm y sh m y cos m x
x 2 m
2
 F   ch m y 
 xy    m 2  Am sh m y  Bm ch m y  Cm   y sh m y  
xy m   m 
 sh m y 
 Dm   y ch m y  sin m x
 m 

Dezvoltarea în serie trigonometrică a încărcării este identică cu cea din problema precedentă:

p ( x)   pm cos m x
m
2 p0 a (1) m
m
în care pm   sin c.
c m a

188
 Condiţiile de margine sunt:
 pe marginea neîncărcată, la y  h,  y  0;  xy  0
 pe marginea încărcată, la y  0,  y  p ( x);  xy  0
Se obţine un sistem de patru ecuaţii, suficiente pentru determinarea celor patru
constante Am , Bm , C m , Dm . Soluţiile pentru tensiuni fiind combinaţii liniare, condiţiile de
margine se scriu pentru un termen de rang general al seriilor trigonometrice, ceea ce implică
şi dezvoltarea încărcărilor în serie trigonometrică. Sistemul va fi:

 Am ch m h  Bm sh m h  Cm h ch m h  Dm h sh m h  0
  ch m h   sh m h 
 Am sh m h  Bm ch m h  Cm   h sh m h   Dm   h ch m h   0
  m   m 
 2
 m Am  pm
 1
 Bm   C m  0
 m

Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii de mai sus şi ţinând seama de relaţia

ch m h  sh 2 m h  1 , se obţin constantele de rang general m:
2

pm
Am  
m 2
p  h  ch m h sh m h pm
Bm  m2 m 2  2 k1
m sh m h  m 2 h 2 m
pm m h  ch m h sh m h p
Cm  m Bm     m k1
m sh m h  m h
2 2 2
m
pm ch 2 m h  1 pm
Dm   k2
m sh m h  m h
2 2 2
m

În tabelul de mai jos sunt date valorile pentru k1 şi k 2 , pentru diferite valori ale
raportului h a şi ale lui m.

h a=1 h a=2 h a=5

h a = 10
m
k1 k2 k1 k2 k1 k2 k1 k2
1 1,10939 1,10799 1,00065 1,00055 1,00000 1,00000 1,00000 1,00000
2 1,00065 1,00055 1,00000 1,00000 1,00000 1,00000 1,00000 1,00000
3 1,00000 1,00000 1,00000 1,00000 1,00000 1,00000 1,00000 1,00000

Se observă că pentru cazurile în care h a > 1, se pot face următoarele aproximaţii:

k1  1 şi k2  1
Expresiile constantelor devin:

pm pm pm pm
Am   ; Bm    Am ; C m    m Am ; Dm   m Am
m 2
m 2
m m

189
 Cu aceste expresii ale constantelor, tensiunile vor fi identice cu cele obţinute pentru
grinda perete de înălţime infinită:

 x   pm (1  m y )e  m y cos m x
m

 y   pm (1  m y )e  m y cos m x
m

 xy   pm m ye m y sin m x
m

Pentru cazul în care h a  1 , expresiile tensiunilor se scriu folosind forma completă a

constantelor:

 x   pm ch m y  k1 sh m y  k1 2 sh m y  m y ch m y  k 2 2 ch m y  m y sh m y cos m x
m
 y   pm ch m y  k1 sh m y  m k1 y ch m y  m k 2 y sh m y cos m x
m
 xy   pm sh m y  k1 ch m y  k1 ch m y  m y sh m y  k 2 sh m y  m y ch m y sin m x
m

în care s-au făcut următoarele notaţii

m h  ch m h sh m h
k1 
sh 2 m h  m 2 h 2
ch 2 m h  1
k2 
sh 2 m h  m 2 h 2

În tabelul 1 se prezintă valorile tensiunilor  x în secţiunile din câmp şi de pe reazem,

pentru diferite valori ale raporturilor L h şi a c . De asemenea, pentru comparaţie sunt
calculate valorile maxime ale tensiunilor  x , conform soluţiei elementare din Rezistenţa
Materialelor:
M
 xRM
, max 
W
în care
p ( 2 a ) 2 p0 a 2
M 0 
24 6
şi
th 2
W
6
2
h
Pentru t = 1, W  şi p0  p0 t  p0 . Se obţine:
6
a2
 xRM
,max  p0 în care a  L 2
h2

În fig. 7.24 se prezintă diagramele  x în secţiunile din câmp şi de pe reazem pentru a c = 10.

190
 Tabelul 1

y h  x p0 t
L h =1 L h =2 L h =5
a c 2 5 10 2 5 10 2 5 10
0,000 -0,99004 0,9927 0,9448 1,2090 1,2930 1,317 4,8763 6,1896 6,3300
0,125 0,16797 0,2722 0,2854 0,6450 0,7810 0,799 3,5040 4,4855 4,6263
0,250 -0,13670 -0,1098 -0,1040 0,2403 0,3774 0,396 2,2570 2,9126 3,0063
0,375 -0,16000 -0,1927 -0,1961 0,0000 0,0912 0,105 1,1027 1,4333 1,4801
Câmp

0,500 -0,11530 -0,1555 -0,1612 -0,1290 -0,1010 -0,095 -0,0032 0,0007 0,0005
0,625 -0,07070 -0,1000 -0,1045 -0,2100 -0,2440 -0,248 -1,1067 -1,4323 -1,4793
0,750 -0,04180 -0,0604 -0,0633 -0,3000 -0,3990 -0,413 -2,2556 -2,9124 -3,0062
0,875 -0,03340 -0,0489 -0,0514 -0,4560 -0,6340 -0,661 -3,4992 -4,4864 -4,6269
1,000 -0,05980 -0,0876 -0,0921 -0,7470 -1,0310 -1,073 -4,8873 -6,2010 -6,3881
Navier  0, 25  1,00  6,25
0,000 -0,9901 -4,0910 -8,96540 -1,19710 -4,3896 -9,2797 -4,8763 -10,5184 -15,8878
0,125 -0,1680 0,1457 0,51480 -0,64470 -1,1003 -0,5077 -3,5040 -6,9341 -8,2905
0,250 0,1367 0,3987 0,48160 -0,24030 0,0384 0,4017 -2,2570 -4,0330 -3,7977
0,375 0,1600 0,2943 0,32300 0,00003 0,3218 0,4836 -1,1027 -1,6811 -1,1549
Reazem

0,500 0,1153 0,1854 0,19820 0,12870 0,3842 0,4658 0,0032 0,3213 0,8362
0,625 0,0707 0,1081 0,11440 0,20960 0,4150 0,4641 1,1067 2,2037 2,7061
0,750 0,0418 0,0624 0,06580 0,30000 0,4990 0,5379 2,2556 4,1802 4,7511
0,875 0,0334 0,0494 0,05198 0,45630 0,7136 0,7592 3,4992 6,4635 7,2378
1,000 0,0598 0,0881 0,09270 0,74680 1,1735 1,2492 4,8873 9,2962 10,5098
Navier  0,50  2,00  12,5

191
 L h 1 L h2 L h5

 


câmp

 

 
reazem



 

Fig. 7.24

În cazul în care încărcarea distribuită uniform se aplică la partea superioară a grinzii

perete (fig. 7.25, a), efectuând descompunerea încărcării se obţine situaţia examinată pentru o
încărcare aplicată la partea inferioară (fig. 7.25, c) şi situaţia în care încărcarea uniform
distribuită se aplică atât la partea superioară, cât şi la partea inferioară (fig. 7.25, b). În ultima
situaţie de încărcare se produc numai tensiuni  y , constante în orice punct din grinda perete.
La o astfel de stare de tensiune monoaxială omogenă corespunde funcţia de tensiune
F ( x, y )  ax 2 . Prin urmare, în această situaţie de încărcare se modifică faţă de cazul analizat
numai tensiunile  y , care vor avea următoarea expresie:

 y   p0   pm ch m y  k1 sh m y  m k1 y ch m y  m k 2 y sh m y cos m x
m
0
0

0 

2
0

a


y 

0

0 0

0
0
1 0

b c
Fig 7.25

192
 7.1.4.2.3. Banda elastică cu o încărcare locală în echilibru

Se consideră o bară a cărei lungime 2a este mult mai mare decât înălţimea 2h ( a  h ).
Pe direcţia înălţimii se aplică local o încărcare distribuită la partea inferioară şi superioară
(fig. 7.26, a).
0 0

2 0
2

2
1 1,34 1,34
2

0
4 2 4 2

a b
Fig 7.26

Deoarece încărcarea este simetrică în raport cu axa Oy, se va utiliza pentru funcţia de
tensiune soluţia Ribière

F ( x, y )    Am ch m y  Bm sh m y  Cm y ch m y  Dm y sh m y cos m x
m
în care
m
m 
a

Tensiunile vor avea aceleaşi expresii ca şi în cazul grinzii perete cu înălţime finită.
Pentru exprimarea condiţiilor de margine în tensiuni, expresiile tensiunilor fiind sub formă de
serii trigonometrice, este necesar ca şi încărcarea să fie dezvoltată sub formă de serie
trigonometrică:
a
p( x)  0   am cos m x
2
cu
p( x)  p0 pentru x  [c, c]

Coeficienţii dezvoltării în serie trigonometrică a încărcării sunt:

a
1 2p c
a0   p ( x)dx  0
a a a
a c
2 2p 2 p sin m c
am 
a0 p ( x) cos m xdx  0  cos m xdx  0
a 0 m a
Rezultă
m
2 p0 sin c
pc a cos  x
p( x)  0   m
a m m

193
 Primul termen din dezvoltarea în serie a încărcării este constant, reprezentând o
încărcare distribuită uniform pe toată lungimea domeniului, ca în fig. 7.27. Aşa cum s-a arătat
pc
mai înainte, acestei încărcări îi corespunde o stare de tensiune în care  y   0  ct. ,
a
 x  0 şi  xy  0 .

y 
y 0

Fig 7.27

În continuare se vor stabili expresiile tensiunilor pentru al doilea termen din

dezvoltarea în serie a încărcării, corespunzător unei funcţii continue pe lungimea laturilor
domeniului (la y   h ). Aşadar, în orice punct de pe aceste laturi condiţiile de margine sunt:

 y   p( x)  xy  0

După înlocuire se obţine următorul sistem de ecuaţii:

 2 2 p0 sin m c
m  Am ch m h  Bm sh m h  C m h ch m h  Dm h sh m h   m
 2 p0 sin m c
m  Am ch m h  Bm sh m h  C m h ch m h  Dm h sh m h  
2

 m
  ch m h   sh m h 
 Am sh m h  Bm ch m h  Cm   h sh m h   Dm   h ch m h   0
  m   m 
  ch m h   sh m h 
 Am sh m h  Bm ch m h  Cm   h sh m h   Dm   h ch m h   0
  m   m 

Prin rezolvarea sistemului se obţin constantele:

4 p0 sh m h  m h ch m h
Am  sin m c
m 3 a 2m h  sh 2m h
Bm  0
Cm  0
4 p0 sh m h
Dm   sin m c
m a 2m h  sh 2m h
2

194
După înlocuirea constantelor, tensiunea normală  y va fi:

p0 c 4 p0 sin m c   ch m y  
y    sh m h
a m 2m h  sh 2m h 
 y sh m y   h ch m h ch m y  cos m x
a  m  

La nivelul planului median, pentru y = 0, tensiunea normală  y are expresia

m m m m
sin c sh h h ch h
p c 4p
y  0  0  a a a a cos m x
a  m m m m a
2 h  sh 2 h
a a

În cazul în care a  c , se poate considera

m m
sin c c
a a

Notând rezultanta încărcării uniform distribuite q cu P  2 p0 c expresia tensiunilor  y devine:

P 2P sh m h  m hch m h
y   
2a a m 2m h  sh 2m h
cos m x

Problema a fost rezolvată de Filon pentru o bandă de lungime infinită şi cu

dimensiunea de repartiţie a încărcării 2c foarte mică, la limită tinzând către zero, ceea ce
corespunde cazului unei forţe concentrate P.
Diagrama tensiunilor  y la nivelul planului median este prezentată în fig. 7.26, b. Se
poate observa amplificarea locală a tensiunilor în dreptul încărcării şi tendinţa lor rapidă către
zero. În tabelul de mai jos se prezintă valorile k  a ymax P pentru 1000 de termeni ai seriei,
pentru diferite raporturi a h şi h c (cu cât raportul a h creşte, seriile sunt mai slab
convergente), precum şi valorile x0 pentru care se anulează tensiunile  y .

a h 10 100 1000
hc 10 100 1000 10 100 1000 10 100 1000
k -9,195 -9,195 -9,195 -91,95 -91,95 -91,95 -919,5 -919,5 -919,5
x0 1,340 1,340 1,340 1,340 1,340 1,340 1,340 1,340 1,340

Pentru orice valoare a raporturilor a h şi h c se poate scrie k  a h , obţinându-se

 ymax  P / h . Tensiunile  y se anulează la x0 = 1,34 h. Zona de concentrare a tensiunilor este
pe o lungime aproximativ egală cu 1,5H. În afara acestei zone, tensiunile  y au valori
pozitive foarte mici, practic nule.

195
 7.1.4.2.4. Banda elastică supusă la compresiune axială pe direcţia lungă

Se analizează cazul unui domeniu dreptunghiular a cărui înălţime este mult mai mare
decât lăţimea, h  a (fig. 7.28, a). Pe o suprafaţă 2c  2a se aplică o încărcare distribuită
uniform de intensitate p0 , simetrică în raport cu axa Oy a domeniului dreptunghiular.

y
0
0
0 0 1-1

0  0,20820
y  0
2,56570

2-2
0  0,66770

1,38690
3-3
0
0
0  0,97290
0
1,02730

a b c
Fig. 7.28

Tensiunile au aceleaşi expresii ca în problema precedentă. Pentru tensiunea  y pe

direcţia de solicitare s-a găsit expresia:

p0 c 4 p0 sin m c   ch m y  
y    sh m h
a m 2m h  sh 2m h 
 y sh m y   h ch m h ch m y  cos m x
a  m  
m
în care s-a notat m  .
a
Deoarece dimensiunea a este mult mai mică decât h, rezultă că se poate neglija
mh
m h  în raport cu sh m h . Prin urmare,
a
2m h  sh 2m h  sh 2m h

Funcţiile hiperbolice se pot exprima cu ajutorul funcţiilor exponenţiale:

e mh  e  mh e mh  e  mh

sh m h  şi ch m h 
2 2

Dar e  m h se poate neglija în raport cu e mh . Rezultă

e mh
sh m h  ch m h 
2

196
 De asemenea, pentru secţiuni transversale situate la o distanţă y suficient de mare de
secţiunea mediană, se poate scrie că
e m y
sh m y  ch m y 
2

şi atunci, în astfel de secţiuni, tensiunea  y va avea expresia:

p0 c 4 p0 sin m c 1  1 mh  1 m y 1  1 
y 
a
 
a m e 2mh m  2
1  e  e  m y e m y   m h e mh e m y  cos m x
2 2  4 
2

După simplificări şi aranjări se obţine:

y 
p0 c 2 p0
a



sin m c
m
 
1  m h e m  yh   m yem  yh  cos m x
m

m m
Dar prin datele problemei c  a şi se poate accepta sin c c . Înlocuind în expresia
a a
anterioară a lui  y şi având în vedere că rezultanta încărcării este P  2 p0 c se obţine

P P
y    m h  y   1 e m  y h  cos m x
2a a m

Dacă diferenţa h  y nu este prea mică, de exemplu h  y  a 2 , atunci seria este rapid
convergentă, fiind necesari puţini termeni ai seriei. În tabelul de mai jos se dau valorile
tensiunii  y în câteva secţiuni transversale, obţinute pentru trei şi, respectiv, o sută de
termeni.

 y P 2a 
Secţiunea
x a y =ha 2 y =ha y = h  2a
3 termeni 100 termeni 3 termeni 100 termeni 3 termeni 100 termeni
0,00 2,529410 2,565700 1,386830 1,386930 1,027300 1,027300
0,25 1,683210 1,651540 1,251920 1,251820 1,019230 1,019230
0,50 0,642051 0,667660 0,972798 0,972893 0,999050 0,999050
0,75 0,316793 0,294248 0,748082 0,747991 0,980766 0,980766
1,00 0,186485 0,208169 0,667570 0,667660 0,972892 0,972893

În fig. 7.28, c se observă că pe măsură ce y scade, respectiv distanţa faţă de zona de

aplicaţie a încărcării creşte, tensiunile  y tind rapid spre o distribuţie uniformă. În cazul în
care la capete încărcarea este distribuită uniform, ca în figura 7.28, b,  y este constant şi egal
 
cu intensitatea încărcării  y   0  q  P 2a în orice secţiune transversală. Prin urmare, cu
toate că cele două sisteme de forţe din fig. 7.28, a şi b sunt echivalente, modul de aplicare a
încărcării influenţează local starea de tensiune, fără a produce însă modificări ale tensiunilor
în secţiuni suficient de depărtate. Se poate aprecia că zona de perturbare este egală
aproximativ cu lăţimea barei (d = 2a).

197
 7.2. STAREA PLANĂ DE DEFORMAŢIE

În cazul domeniilor cu geometrie constantă, nemărginite pe o direcţie şi cu încărcări

exterioare identice în plane normale pe această direcţie, se obţine un caz particular în ceea ce
priveşte starea de tensiune şi de deformaţie. Această situaţie se poate întâlni în cazul barajelor
de greutate, al reazemelor tip rulou şi al planşeelor foarte lungi (fig. 7.29, a-c).
z

z p(x,y)
x
z

y
w=0
y
y

z x
x
x

a b c d

Fig 7.29

Considerând corpurile formate din fâşii dezvoltate pe direcţia axei Oz şi separate de

plane normale pe această axă, se pot face următoarele observaţii:
 deoarece fâşiile au aceeaşi geometrie şi încărcare, se vor deforma identic,
 fâşiile se împiedică reciproc să se deformeze liber pe direcţia axei Oz (fig 7.29, d).
În consecinţă, deplasarea şi deformaţia specifică pe direcţia axei Oz vor fi nule:

w
w = 0 şi  z  0
z

 între fâşii nu vor apărea lunecări (  xz  0 şi  yz  0 ).

În baza observaţiilor de mai sus, componentele deplasărilor u şi v din planul xOy nu
depind de coordonata z,
u  u x, y  şi v  vx, y 

şi deplasările şi deformaţiile specifice vor fi aceleaşi în toate secţiunile paralele cu planul xOy.
Această situaţie poartă numele de stare plană de deformaţie.
Deoarece deformaţia specifică  z este nulă, din legea lui Hooke generalizată rezultă:

 z   ( x   y ) (7.54)

Prin înlocuire în relaţiile fizice generale se obţin următoarele expresii pentru

deformaţiile specifice  x şi  y :

x 
1
E
 
 x   y   2  x   y 
E 

1  2 
  x 

1 

 y 

şi, analog, (7.55)
1  2
  
y    y   x 
E  1  

198
Având în vedere că  xz  0 şi  yz  0 , respectiv  xz  0 şi  yz  0 şi introducând notaţiile

 E
1  E1  (7.56)
1  1  2

formal ecuaţiile fizice (7.55) devin asemănătoare cu cele din cazul stării plane de tensiune, în
care  se înlocuieşte cu 1 şi E cu E1 :

x 
1
E1

 x  1 y 
y 
1
E1

 y  1 x  (7.57)

 xy
 xy 
G
E E1
unde G   .
2(1   ) 2(1  1 )
Ca şi în cazul stării plane de tensiune, relaţiile geometrice se reduc la trei ecuaţii:

u v u v
x  y   xy   (7.58)
x y y x

Cum deplasările sunt funcţii de x şi de y, rezultă că şi deformaţiile specifice şi, implicit,

tensiunile vor depinde numai de coordonatele x şi y

 x   x ( x , y )  y   y ( x, y )  z   z ( x , y )
(7.59)
 xy   xy ( x, y )  yz   zx  0

Ca urmare, cele trei ecuaţii de echilibru din cazul general se reduc la două, ca şi în cazul stării
plane de tensiune:
  x  yx
  X 0
x y
  (7.60)
 y
 xy
 Y  0
 x y

În concluzie, domeniile aflate în stare plană de deformaţie se vor aborda cu aceleaşi

procedee ca şi în cazul stării plane de tensiune, înlocuind constantele elastice  şi E cu 1 şi
E1 . Suplimentar, se vor dezvolta tensiuni  z , conform relaţiei (7.54). Tensorul tensiunilor,
respectiv tensorul deformaţiilor specifice sunt:
 1 
 x  yx 0 
  x  yx 0   2 
   1
T ( x , y , z )   xy  y 0  T ( x , y , z )   xy y 0
 0  2 
 0  z   0 0 0
 
 

199
 7.3. METODA DIFERENŢELOR FINITE

În general, ecuaţiile diferenţiale care se obţin în Teoria Elasticităţii au soluţii analitice

numai pentru cazuri simple. În cazul unor situaţii complexe de rezemare şi de încărcare,
singurele procedee de obţinere a soluţiilor sunt metodele numerice. Metoda diferenţelor finite
se bazează pe aproximarea derivatelor funcţiei necunoscute prin diferenţe ale valorilor
funcţiei respective în puncte discrete aparţinând domeniului care se analizează.

7.3.1. Aproximarea derivatelor unei funcţii de o singură variabilă

Derivatele unei funcţii se pot aproxima pornind fie de la definiţia derivatei, fie de la
dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei în vecinătatea unui punct.
Se consideră funcţia continuă y  f x  dependentă de o singură variabilă, definită pe
intervalul (a,b) şi un punct x în acest interval. Se notează cu y  f ( x  x)  f ( x) creşterea
funcţiei şi cu x creşterea variabilei. Derivata funcţiei în raport cu x este:

y f ( x  x)  f ( x) dy
y '  f ' ( x)  lim  lim  (7.61)
x0 x x 0 x dx

şi are semnificaţia de tangentă a unghiului dintre tangenta geometrică la curba f(x) în punctul
x şi axa absciselor (fig. 7.30, a).
y y
y=f(x) y=f(x) dy
y

x
f(x) f(x+ x)

x x x x+  x x

a b
Fig. 7.30

Derivatele de ordin superior se calculează din derivatele precedente. Astfel, derivata a

doua va fi:
f ( x  x)  f ( x) f ( x)  f ( x  x)

d2y   y  x x
f ' ' ( x)  2  lim    lim (7.62)
dx x0 x  x  x0 x

Dacă x se consideră creştere finită a variabilei x, derivatele funcţiei în punctul x  xn se

exprimă în diferenţe finite cu relaţiile:

 y  f ( x  x)  f ( x)
   (7.63)
 x  n x
sau
 y  f ( x )  f ( x  x )
   (7.64)
 x  n x

200
 y f(x) În relaţia (7.63), derivata funcţiei este
aproximată prin diferenţe finite progresive, iar în
relaţia (7.64), prin diferenţe finite regresive.
Dacă la exprimarea derivatei de ordinul întâi
într-un punct xn se folosesc valori ale funcţiei în
puncte plasate simetric faţă de cel considerat,

x  y  f ( x  x)  f ( x  x)
   (7.65)
     x  n 2x

diferenţele finite se numesc centrale.

Fig. 7.31

Pentru derivata a doua a funcţiei f  x  în punctul xn , conform relaţiei (7.62)

aproximarea în diferenţe finite este

 2 y  f ( x  x)  2 f ( x)  f ( x  x)
 2   (7.66)
 x  n x 2

Dezvoltarea în serie Taylor a funcţiilor f ( x  x) şi, respectiv, f ( x  x) conduce la

relaţiile:
x x 2 x 3
f ( x  x)  f ( x)  f ' ( x)  f ' ' ( x)  f ' ' ' ( x)  ...
1! 2! 3!
(7.67)
x x 2 x 3
f ( x  x)  f ( x)  f ' ( x)  f ' ' ( x)  f ' ' ' ( x)  ...
1! 2! 3!

Prin scăderea relaţiilor (7.67) se obţine

f ( x  x)  f ( x  x) x 3
f ' ( x)   f ' ' ' ( x)  ... (7.68)
2x 3!

iar prin adunarea lor rezultă

f ( x  x)  2 f ( x)  f ( x  x) x 4 IV
f ' ' ( x)   f ( x)  .. (7.69)
x 2 12

Dacă în dezvoltările din relaţiile (7.67) se reţin numai termenii până la ordinul doi inclusiv,
rezultă aceleaşi formule de aproximare a primelor două derivate prin diferenţe finite centrale.
Relaţiile (7.68) şi (7.69) pun în evidenţă erorile care se obţin în cazul utilizării diferenţelor
finite centrale în aproximarea primelor două derivate:

 m y 
f ( m ) ( xn )   m    m (7.70)
 x  n

201
 În cazul diferenţelor finite centrale, eroarea este de ordinul x 2 , în timp ce pentru
diferenţele finite progresive şi regresive eroarea este de ordinul x . Rezultă că utilizarea
diferenţelor finite centrale este mai indicată pentru intervale x cât mai mici.
Derivatele de ordinul trei şi patru exprimate în diferenţe finite centrale se obţin după
cum urmează:
 2 y   2 y 
   
 3 y   2   x 2   x 2 
  y   n1   n1
   
 x 3   x  x 2   2x

 n  n
f ( x  2x)  2 f ( x  x)  f ( x) f ( x)  2 f ( x  x)  f ( x  2x)
2

  x x 2  (7.71)
2x
f  2 f n1  2 f n1  f n2
 n 2
2x 3
şi
 2 y   2 y   2 y 
 2   2 2    2 
 x     
 4 y 
  
2  2 y 
    n1  x  n  x  n1
 x 4  2  2 
 
 n  x   x n x 2
f n 2  2 f n1  f n f  2 f n  f n1 f n  2 f n1  f n2
2
 2 n1 2

  x  x x 2  (7.72)
x 2
f  4 f n1  6 f n  4 f n1  f n2
 n2
x 4

În relaţiile de mai sus s-au folosit notaţiile f ( x  2x)  f n 2 , f ( x)  f n etc. pentru

valorile funcţiei în punctele corespunzătoare (fig. 7.31). În fig. 7.32 se prezintă operatorii
diferenţelor finite centrale care aproximează derivatele funcţiei f  x  , indicând coeficienţii
care multiplică valorile funcţiei din punctele respective.

(  = -1 1 x


(  = 1 -2 1 x


(  = -1 2 -2 1 x


(  = 1 -4 6 -4 1 x


Fig. 7.32

202
 7.3.2. Aproximarea derivatelor unei funcţii de două variabile

În problemele bidimensionale ale Teoriei Elasticităţii, toate mărimile sunt funcţii de

două variabile. Derivatele parţiale în raport cu o singură variabilă vor avea aceleaşi expresii
cu cele obţinute în paragraful precedent. Derivatele mixte se vor aproxima în diferenţe finite
folosind regula de obţinere a derivatelor de ordin superior, aplicând succesiv operatorii pentru
derivatele funcţiilor de o singură variabilă.
Domeniul pe care este definită funcţia f  x, y  se acoperă cu o reţea echidistantă cu
paşii diferiţi x , respectiv y , pe cele două direcţii ortogonale (fig. 7.33).

Derivata mixtă de ordinul doi

într-un punct i se va scrie

  2 f    f    f s  fo 
 
  xy   x  y   x  2y  
 i  i  
 1  ft  f r f p  f n 
   
 2y  2x 2x 
 ft  f r  f p  f n

 4xy
(7.73)

x  y
    

Fig 7.33

Expresia în diferenţe finite a derivatei mixte de ordinul patru este:

 4 f  2  2 f   2  f s  2 fi  fo 
       
 x 2 y 2  x 2  y 2  x 2  y 2 
 i  i  
1  ft  2 f s  f r f j  2 fi  fl f p  2 fo  f n 
   2    (7.74)
y 2  x 2 x 2 x 2 
f t  f r  f p  f n  2( f s  f j  f l  f o )  4 f i

x 2 y 2

Operatorii de derivare sunt prezentaţi în fig. 7.34.

1 -2 1
1 -1 
 2    4 
   1  1
 2 2 -2 4 -2
 x yi 4 x y   x y i x2 y 2

-1 1
  1 -2 1
 
Fig. 7.34

203
 7.3.3. Utilizarea metodei diferenţelor finite în problema plană a Teoriei
Elasticităţii

Metoda directă de rezolvare în tensiuni a problemei plane a Teoriei Elasticităţii în

coordonate carteziene constă în găsirea unei funcţii biarmonice F  x, y  care trebuie să
satisfacă condiţiile pe contur. Interpretarea statică a funcţiei tensiunilor pe contur a pus în
corespondenţă valorile şi derivatele funcţiei pe contur în raport cu normala, cu valorile
momentului încovoietor şi forţei axiale calculate pe o bară de forma conturului supusă la
încărcările exterioare.
Rezolvarea cu metoda diferenţelor finite implică parcurgerea mai multor etape. Se
acoperă domeniul analizat cu o reţea ortogonală echidistantă pe cele două direcţii x şi,
respectiv, y (fig. 7.35, b). Se trasează diagramele de moment încovoietor şi forţă axială pentru
bara contur aflată în echilibru sub acţiunea forţelor exterioare (fig. 7.35, d şi e).
 

1 1  

 

 


bara
contur

2      
contur c
a b extracontur
bara contur






d e f

Fig. 7.35

Se exprimă condiţia de biarmonicitate în fiecare punct interior din reţeaua care

acoperă domeniul,
 4 f   4 f   4 f 
( 2 2 F ) i  0 sau  4   2 2 2    4   0
 x  i  x y  i  y  i

În diferenţe finite, operatorul asociat este de forma:

Fk  4 F j  6 Fi  4 Fl  Fm Ft  F p  Fr  Fn  2( Fs  F j  Fl  Fo )  4 Fi
2 
x 4 x 2 y 2
(7.75)
F  4 Fs  6 Fi  4 Fo  Fu
 v 0
y 4

204
 x
Se notează raportul laturilor ochiului reţelei cu   . Aranjând termenii identici,
y
rezultă operatorul din fig. 7.36.

4


2 2
2
2
-4 (1+  ) 2
2


 1
2 2
 1 -4(1+ )
2 2
2 (3+ 4 + 3 )
4
-4(1+ )
2
1 x
 i  4

2
-4  (1+  )
2 2 2
2 2


4

   

Fig. 7.36

Dacă reţeaua are acelaşi pas pe ambele direcţii, x  y   , operatorul  2 2 devine cel din
fig. 7.37.
1

2 -8 2

 2 2
 1 -8 20 -8 1 x 1
 i 4
i

2 -8 2

Fig. 7.37

Exprimarea condiţiei de biarmonicitate în diferenţe finite, în puncte situate în

vecinătatea conturului, antrenează valori suplimentare ale funcţiei tensiunilor în puncte situate
pe contur şi în imediata vecinătate a acestuia (fig. 7.35, b). Se va obţine un sistem de ecuaţii
algebrice de forma:
A* F *  0 (7.76)

în care F *  vectorul necunoscutelor  va conţine valorile necunoscute ale funcţiei Airy din
interiorul domeniului, precum şi necunoscute suplimentare corespunzătoare valorilor funcţiei
tensiunilor pe contur şi în exteriorul domeniului.
Necunoscutele suplimentare se elimină prin condiţiile de margine care decurg din
interpretarea statică a funcţiei de tensiune pe contur, şi anume:

205
 Fc  M c
şi (7.77)
 F 
   Nc sau Fe  Fi  2N c
 n c

În relaţiile (7.77), Fc , Fe şi Fi sunt valorile funcţiei tensiunilor în puncte situate pe

contur, respectiv în exteriorul şi interiorul domeniului, în imediata vecinătate a conturului, iar
M c şi N c sunt valori ale momentului încovoietor şi forţei axiale din secţiunea asociată
punctului de pe contur pe bara care urmăreşte forma conturului.
În final rezultă sistemul de ecuaţii liniare

AF=B (7.78)
în care
B  vectorul termenilor liberi rezultaţi din condiţiile de margine şi eliminarea
necunoscutelor suplimentare,
F  vectorul necunoscutelor asociate numai punctelor interioare din reţeaua care
acoperă domeniul,
A  matricea coeficienţilor necunoscutelor rezultate din exprimarea în diferenţe finite
a condiţiilor de biarmonicitate şi a derivatei funcţiei tensiunilor în raport cu normala la contur.
Valorile funcţiei tensiunilor din punctele interioare apartinând reţelei care acoperă
domeniul se obţin prin rezolvarea sistemului de ecuaţii algebrice

F  A 1 B (7.79)

Aceste valori discrete ale funcţiei tensiunilor se folosesc apoi la calculul tensiunilor.
Astfel, într-un punct i din domeniu rezultă

( x)i    yF   Fs 2Fyi  Fo 

2
1
-2 x

2
i
2
i y 2

1
( y)i   F   Fj  2Fi  Fl
2
 1 -2 1 x
x 2
  x i x i
2 2

-1 1

(xy)i     F    Ft  Fn  Fp Fr  

2

i x
 x yi  x y  x y

1 -1

Sunt necesare următoarele precizări:

a) bara contur este un sistem static nedeterminat de trei ori. Totuşi, diagramele de
eforturi M şi N se pot stabili pe orice sistem static determinat (în fig. 7.35, c s-a ales un sistem
static determinat prin introducerea a trei articulaţii). Acest procedeu nu alterează rezultatele,

206
deoarece necunoscutele eforturi din secţiunile în care se elimină legăturile interioare şi care nu
se iau în consideraţie în cazul sistemului static determinat ales, ar modifica rezultatele
obţinute cu funcţii cel mult liniare. Tensiunile fiind derivatele de ordinul doi ale funcţiei Airy,
aceste eforturi suplimentare nu intervin în rezultatele finale.
b) convergenţa către soluţia exactă depinde de pasul ales pentru reţeaua care acoperă
domeniul. Cu cât acest pas este mai mic cu atât precizia este mai mare, dar cu preţul creşterii
substanţiale a numărului necunoscutelor.
c) în cazul domeniilor simetrice geometric, numărul de necunoscute se poate reduce,
în funcţie de simetria şi/sau antisimetria încărcărilor. Pentru aceasta, este necesar ca alegerea
sistemului static determinat să conducă la diagrame de eforturi M şi N simetrice sau
antisimetrice. Funcţia tensiunilor F  x, y  va fi de asemenea simetrică sau antisimetrică.
În fig. 7.38 se prezintă câteva exemple.

încărcare simetrică

încărcare antisimetrică

   b
Fig. 7.38

În exemplul din fig. 7.38, a, încărcarea este simetrică în raport cu axa verticală.
Sistemul static determinat ales pentru bara contur va avea eforturile M şi N simetrice. Prin
urmare, se poate exprima condiţia de biarmonicitate în diferenţe finite doar pentru o jumătate
din domeniu, valorile funcţiei de tensiune în punctele simetrice fiind egale. În axa de simetrie,
funcţia de tensiune are valori diferite de zero.
În exemplul din fig. 7.38, b, încărcarea fiind antisimetrică, se vor obţine eforturi
antisimetrice. În punctele situate pe axa de antisimetrie funcţia de tensiune va avea valori
nule, iar în punctele simetrice valorile vor fi egale în valoare absolută, dar de semne diferite.
Şi în acest caz numărul de necunoscute se reduce, fiind suficientă exprimarea condiţiei de
biarmonicitate în diferenţe finite pe o jumătate din domeniu.
Dacă domeniul are două axe de simetrie şi încărcarea este simetrică în raport cu aceste
axe, în rezolvare va fi implicat doar un sfert din domeniu (fig. 7.39, a). Dacă domeniul
conţine ca axe de simetrie şi diagonalele (fig 7.39, b), atunci valorile funcţiei tensiunilor se
vor determina pe o optime din domeniu.

207
 

 

 

Fig. 7.39

d) metoda diferenţelor finite aproximează matematic ecuaţiile diferenţiale care stau la

baza obţinerii răspunsului domeniului la acţiunile exterioare. Metoda furnizează valori
discrete ale soluţiei ecuaţiei diferenţiale în puncte asociate unei reţele care acoperă domeniul
de analiză.

7.3.3.1. Grinda perete cu înălţime şi lungime finite

Se vor stabili valorile tensiunilor prin metoda diferenţelor finite pentru grinda perete
din fig. 7.40.

1 2
(grosimea) 
2
0,9

5 0,8 2

0,2 0,2

a b
Fig. 7.40

Geometria şi încărcarea fiind simetrice, diagramele de eforturi M şi N vor fi simetrice

faţă de axa Oy. În fig. 7.41 se prezintă reţeaua ortogonală cu pasul egal pe ambele direcţii,
x  y    0,2l , cu numerotarea nodurilor în interiorul domeniului, pe contur şi în
exterior.

208
 Valorile funcţiei F  x, y  în
punctele simetrice sunt egale. De
exemplu, F1  F1 , ... , F19  F19 .
 Numărul punctelor în care funcţia
de tensiuni are valori distincte va fi
de 20 în interiorul domeniului, 16
pe contur şi 20 pe extracontur.
Scrierea în diferenţe finite a
condiţiei de biarmonicitate în
punctele din interiorul domeniului
va antrena 50 de puncte, din care
14 sunt pe extracontur. Astfel, în
punctele interioare din imediata
 vecinătate a conturului se vor folosi
valori ale funcţiei de tensiune pe
contur şi în afara acestuia.
Fig. 7.41

În punctul 1, condiţia ( 2  2 F )1  0 se scrie

20 F1  8( F2  F6  F22  F33 )  2( F21  F23  F7  F34 )  F39  F3  F11  F52  0

În punctul 7:

20 F7  8( F6  F8  F2  F12 )  2( F1  F3  F11  F13 )  F23  F9  F17  F34  0

În punctul 10:

20 F10  8( F9  F9'  F5  F15 )  2( F4  F4'  F14  F14' )  F26  F8  F8'  F20  0

În punctele de pe contur, funcţia de tensiune are valorile momentului încovoietor pe

bara contur:
F22  M 22  0,18ql 2 F23  M 23  0,32ql 2
F24  M 24  0,42ql 2 F25  M 25  0,48ql 2
F26  M 26  0,5ql 2 F21  M 21  0
F27  M 27  0 F28  0,2ql 2 F29  0,4ql 2 F30  0,6ql 2
F31  0,8ql 2 F32  0,9ql 2
F33  F34  F35  F36  0

În punctele de pe extracontur, funcţia de tensiune se obţine din relaţia

Fe  Fi  2N c  Fi  0,4lN c

Vor rezulta următoarele relaţii:

209
 F39  F1 F40  F2 F41  F3 F42  F4 F43  F5
F46  F16 F47  F17 F48  F18 F49  F19 F50  F20
F52  F1  0,4ql 2 F53  F6  0,4ql 2
F54  F11  0,4ql 2 F55  F16  0,4ql 2

Sistemul de ecuaţii algebrice va avea 20 de necunoscute distincte F1 , ... , F20

corespunzător celor 20 de puncte interioare. Vectorul termenilor liberi şi matricea
coeficienţilor necunoscutelor se prezintă în fig. 7.43, b, respectiv fig. 7.43, a. Se poate
observa că matricea coeficienţilor necunoscutelor nu este simetrică în raport cu diagonala
principală. Pentru simetrizare, se împarte la doi coeficienţi care corespund ecuaţiilor scrise pe
axa de simetrie. Soluţiile sistemului de ecuaţii sunt prezentate în vectorul necunoscutelor F
din fig. 7.43, c.
Pentru trasarea diagramelor de tensiuni  x ,  y şi  xy s-a ales secţiunea de la
x = 0,4 l (fig. 7.42). Tensiunile se calculează folosind operatorii de aproximare a derivatelor
de ordinul doi:
 punctul 24
F  2 F24  F41 2  0,44199  2  0,42
x  3  q  1,0995q
2 0,2 2
F  2 F24  F25 0,32  2  0,42  0,48
 y  23  q  q
2 0,2 2
F  F4  F42  F2
 xy   40 0
42
 punctul 3
F  2 F3  F24 0,48902  2  0,44199  0,42
x  8  q  0,626q
2 0,2 2
F  2 F3  F4 0,33038  2  0,44199  0,51294
y  2  q  1,0165q
2 0,2 2
F  F  F  F25 0,32  0,58229  0,35429  0,48
 xy   23 9 2 7  q  0,425q
4 4  0,2 2
 punctul 8

F3  2 F8  F13 0,44199  2  0,48902  0,54384

x   q  0,19475q
2 0,2 2
F  2 F8  F9 0,35429  2  0,48902  0,58229
y  7  q  1,0365q
2 0,2 2
F F F F 0,33038  0,66847  0,51294  0,38086
 xy   2 14 2 4 12   q   0,656563q
4 4  0,2 2
 punctul 13

F18  2 F13  F8 0,58758  2  0,54384  0,48902

x   q  0,277q
2 0,2 2
F  2 F13  F14 0,38086  2  0,54384  0,66847
 y  12  q  0,95875q
2 0,2 2

210
 F7  F19  F9  F17 0,35429  0,75164  0,58229  0,39854
 xy   2
 q   0,781875q
4 4  0,2 2
 punctul 18
F  2 F18  F13 0,6  2  0,58758  0,54384
 x  30  q  0,783q
2 0,2 2
F  2 F18  F19 0,39854  2  0,58758  0,75164
 y  17  q  0,6245q
2 0,2 2
F F F F 0,8  0,38086  0,66847  0,4
 xy   31 12 2 14 29   q  0,70244q
4 4  0,2 2
 punctul 30

F48  2 F30  F18 2  0,58758  2  0,6

x   q  0,621q
2 0,2 2
F  2 F30  F31 0,4  2  0,6  0,8
 y  29  q0
2 0,2 2
F  F  F  F47 F  F17  F19  F17
 xy   49 17 2 19   19 0
4 42

factor de multiplicare q
1,0995 (1,08) -1,0 0,0 (0,0)


0,626 (0,648) -1,0165 -0,425 (-0,576)

0,19475 (0,216) -1,0365 -0,656563 (-0,864)
(-0,9)
-0,277 (-0,216) -0,95875  -0,781875 (-0,864)

-0,783 (-0,648) -0,6245 -0,70244 (-0,576)


-0,621 (-1,08) 0,0 0,0 (0,0)

Fig. 7.42

În paranteză sunt trecute valorile tensiunilor  x şi  xy conform relaţiilor din

Rezistenţa Materialelor:
M TS
x  y  xy 
I tI
l3
unde I  , t  1 , M  0,18ql 2 , T  0,6ql .
12

211
nod 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 B  ql 2 F  ql 2
1 22 -8 1 -8 2 1  1,20  0 ,18229 
   
2 -8 21 -8 1 2 -8 2 1  1,36  0 ,33038 
3 1 -8 21 -8 1 2 -8 2 1  1,76  0 ,44199
   
4 1 -8 22 -8 2 -8 2 1  2,00  0 ,51294 
5 2 -16 21 4 -8 1  2,08  0 ,53759 
   
6 -8 2 21 -8 1 -8 2 1  0,22  0 ,18938 
   
7 2 -8 2 -8 20 -8 1 2 -8 2 1 -0,32  0 ,35429 
8 2 -8 2 1 -8 20 -8 1 2 -8 2 1 -0,42 0 ,48902
   
9 2 -8 2 1 -8 21 -8 2 -8 2 1 -0,48 0 ,58229 
10 4 -8 1 -16 20 -0,50  0 ,61669
4 -8 1    
   
11 1 -8 2 21 -8 1 -8 2  0,20  0 ,19714 
12 1 2 -8 2 -8 20 -8 1 2 -8 2 -0,40 0 ,38086 
   
13 1 2 -8 2 1 -8 20 -8 1 2 -8 2 -0,60  0 ,54384 
14 1 2 -8 2 1 -8 21 -8 2 -8 2 -0,80  0 ,66847
   
15 1 4 -8 2 -16 20 4 -8 -0,90  0 ,71801
   
16 1 -8 2 22 -8 1  1,20  0 ,20122
17 1 2 -8 2 -8 21 -8 1  1,60  0 ,39854 
   
18 1 2 -8 2 1 -8 21 -8 1  2,40 0 ,58758 
19 1 2 -8 2 1 -8 22 -8    
 3,40  0 ,75164
20 1 4 -8 2 -16 21  4,00  0 ,82403 
a b c

Fig. 7.43

212
 8.

PROBLEMA PLANĂ A TEORIEI ELASTICITĂŢII

ÎN COORDONATE POLARE

În corpurile care prezintă simetrie geometrică în raport cu un punct sau cu o axă,

stările de tensiune şi de deformaţie pot fi determinate folosind coordonatele cilindrice în cazul
tridimensional, respectiv coordonatele polare în cazul problemelor plane. De exemplu,
discurile circulare cu încărcare uniformă pe contur, tuburile cu presiune interioară şi
exterioară, pana elastică acţionată de o forţă concentrată pe direcţia axei sale de simetrie sau
transversal pe aceasta, sunt probleme care se pot rezolva mult mai convenabil folosind
coordonatele polare în loc de coordonatele carteziene. Pentru astfel de situaţii, ecuaţiile
Teoriei Elasticităţii trebuie scrise în noul sistem de axe.

8.1. ECUAŢIILE DIFERENŢIALE DE ECHILIBRU

Se consideră un corp cu grosime constantă t acţionat în planul său de încărcări

constante pe grosime. Acest caz corespunde unei stări plane de tensiune. Dacă grosimea
corpului este mică în raport cu dimensiunile sale în plan, tensiunile se pot considera constante
pe grosime. În fig. 8.1, a se prezintă un element diferenţial de grosime t, izolat din mediul
continuu prin două plane radiale care fac unghiul d între ele şi prin două suprafeţe cilindrice
de rază r şi r+dr. Echilibrul este asigurat de forţele interioare de legătură care acţionează pe
cele patru suprafeţe de secţionare. Forţele elementare de legătură sunt rezultantele tensiunilor
care se dezvoltă în cazul stării plane de tensiune, considerate constante, şi anume: tensiunile
normale  r   r (r , ) pe direcţia razei şi      (r , ) normal pe rază şi tensiunile
tangenţiale  r    r   (r , ) .

O x

r 
r
 r
r dr d 
dr
 r
rd

d Fr   r  r d r
r
)d

F

dr

t  r   rd
(r+


 r
 r  dr
  d r

y

a b

Fig. 8.1

213
 Forţele elementare care acţionează pe feţele elementului situate în sensul creşterii
coordonatelor r şi θ se pot exprima fie ca rezultante ale tensiunilor care acţionează pe aceste
suprafeţe elementare, de exemplu
  
  r  r dr r  dr d t
 r 

fie considerând creşterile forţelor elementare ce se dezvoltă în planele de coordonate, ca în

fig. 8.2. De exemplu, în planul definit de raza vectoare r  dr , forţa elementară corespunde
planului definit de raza vectoare r,  r trd , la care se adaugă variaţia forţei în sensul creşterii
razei vectoare:

 r t r d   r t r d  dr
r

Ambele variante conduc la aceleaşi rezultate, dar pentru simplificarea prezentării se va adopta
a doua cale. Volumul elementului necesar obţinerii forţelor masice este

dV  t dA  t r d dr

O x d
r r r d 2
 dr d
d  dr 2
dr
2 
Fr d V
rd

 rd 
 r d  ( rd dr
F dV r
 (
 dr  dr d
  d
 r rd  (r rd dr 2
 dr  ( d r d r

y r
t=1 d
2
Fig. 8.2

În plan se pot scrie trei ecuaţii de echilibru, două ecuaţii de proiecţie pe direcţiile
axelor Or şi O şi o ecuaţie de echilibru de moment faţă de axa normală la plan, care a fost
consumată la obţinerea dualităţii tensiunilor tangenţiale ce se dezvoltă în plane ortogonale,
 r    r   . Ecuaţiile de echilibru vor conţine numai forţele care acţionează static, după
cum urmează:
 proiecţie pe direcţia axei Or  r  0:
 r trd 

 r trd dr   r trd    tdr sin d    tdr     tdr d  sin d
r 2    2
d 
  tdr cos   tdr 

 tdr d  cos d  Fr trddr  0
2    2

214
Deoarece dimensiunile elementului sunt diferenţiale, valorile funcţiilor trigonometrice se pot
aproxima după cum urmează:

d d d
sin  şi cos 1
2 2 2

Reducând termenii identici şi simplificând grosimea t se obţine:

 r rd dr  2  dr d     dr  d    dr d  Fr rddr  0

2

r 2  2 

Dezvoltând ecuaţia de echilibru şi neglijând apoi infiniţii mici de ordinul trei, de forma
dr d 2 , se obţine:
 r 
rddr   r drd    drd  drd  Fr rddr  0
r 

După simplificarea cu dA  r d dr rezultă prima ecuaţie diferenţială de echilibru

 r 1   r   
   Fr  0 (8.1)
r r  r

 proiecţie pe direcţia axei O   0:

   d d   
  tdr     tdr d  cos 2    tdr cos 2   trd  r  trd dr    trd 
   d d
 tdr    tdr d  sin 2   tdr sin 2  F trddr  0

Reducând termenii identici şi ţinând seama de aproximările făcute pentru funcţiile

trigonometrice se obţine:

  tdr d    trd dr  2 tdr d    tdr  d  F trddr  0

2

 r 2  2

Neglijând infiniţii mici de ordinul trei şi apoi simplificând cu elementul de volum

dV  t r dr d rezultă:
 1   2
   F  0 (8.2)
r r  r

În cazul neglijării forţelor masice Fr şi F , ecuaţiile diferenţiale de echilibru în coordonate

polare devin:
  r 1   r  r   
   0
 r r1   r (8.3)
   2
r
  0
 r r  r

215
 8.2. ECUAŢIILE GEOMETRICE

Se va nota cu u deplasarea unui punct pe direcţia razei şi cu v deplasarea pe direcţia

normalei la rază, ca în fig. 8.3, a. Cele două componente ale deplasării vor fi funcţii continue
de doi parametri, r şi θ:
u  u (r ,  ) v  v(r ,  )

Configuraţia deformată A’B’C’D’ a elementului de suprafaţă ABCD este prezentată în

fig. 8.3, b.

O x
O x
 dr u
 r A u u dr
d A1 v r
r B
B1


rd
M A'
v
u u
C v dr
u d C1 r
 B'

v C'
M'
y D
v
v d
y 
D'

a b
Fig. 8.3

Lungirea specifică pe direcţia razei,  r , a segmentului AB din fig. 8.4, a, se obţine

după cum urmează:
u
u  dr  u
A1 B1  AB r u
r    (8.4)
AB dr r

Deformaţia specifică   pe direcţia axei O , normală la rază, se obţine prin

descompunerea efectelor celor două componente u şi v ale deplasării, conform fig. 8.4, b şi c.
Astfel, considerând numai componenta v a deplasării normale pe rază, ca în fig. 8.4, b, se
obţine:
v
v d  v
A2 C2  AC  1 v
 '   
AC rd r 

Componenta deplasării pe direcţia razei, u, va produce arcului iniţial AC o lungire

C1C3  ud , conform fig. 8.4, c. Ca urmare, deformaţia specifică asociată numai
componentei u a deplasării va fi:

A1C1  AC C1C3 ud u

 "   
AC AC rd r

216
 O x O x O x

u r r
d v d u


rd
u
u  dr d


rd
dr r u
v u d
v d

y y y

a b c

Fig. 8.4

Deformaţia specifică pe direcţia inelară va fi alcătuită din suma celor două

componente,
1 v u
     '  "   (8.5)
r  r

O x

r u dr u
 A A1 u dr
d v r
B


A'
rd

B1
C 
 '' v

C2 C1
' v v
dr v dr
C' B' r r
u D
d

u
u d

y

Fig. 8.5

Modificarea unghiului drept CAB din fig. 8.5 reprezintă deformaţia specifică
unghiulară şi se obţine din relaţia
   ' " (8.6)

care conţine rotirile laturilor AB şi AC în urma deformării elementului de suprafaţă ABCD.

Rotirea laturii AB are două componente:
 o rotire de corp rigid  ca efect al deplasării v a punctului A;
 o rotire ca urmare a deformării elastice definită de unghiul  ' , care se obţine
conform fig. 8.5 cu relaţia
 '  

217
 În domeniul micilor deformaţii se poate aproxima

v
dr
v
tg    r 
dr r

Rotirea de corp rigid este dată de:

v

r

Folosind cele două unghiuri rezultă

v v
 ' 
r r

Rotirea laturii AC se obţine conform fig. 8.5 din triunghiul C’A’C2:

u
d
 1 u
tg "   "  
rd r 

Înlocuind în relaţia (8.6) se obţine:

v v 1 u
 r      (8.7)
r r r 

8.3. ECUAŢIILE FIZICE

În cazul corpurilor continue, izotrope, omogene şi cu comportare elastic liniară,

legătura dintre tensiuni şi deformaţii specifice, pentru cazul stării plane de tensiune, se obţine
din legea lui Hooke generalizată, în care

z 0  rz  0  z  0

 1
 r  E  r    

 1
       r  (8.8)
 E
  21   
  G  E



Pentru cazul stării plane de deformaţie, în care  z  0 şi  z    r     , se obţin

relaţii similare prin înlocuirea constantelor elastice E şi  cu E1 şi, respectiv, 1 .

218
 8.4. CONDIŢIA DE CONTINUITATE ÎN COORDONATE POLARE. RELAŢII
DE TRANSFORMARE

Problema plană a Teoriei Elasticităţii în coordonate polare urmăreşte determinarea

câmpului de tensiuni
 r   r ( r , )      ( r , )    ( r , )

şi a componentelor deplasării într-un punct M(r,θ),

u  u (r ,  ) v  v( r ,  )

Un procedeu curent de rezolvare este de a elimina componentele deplasărilor pentru

reducerea problemei la un singur set de necunoscute, tensiunile, care constituie componentele
stării de tensiune într-un punct arbitrar al mediului continuu. În cazul stării plane de tensiune
în coordonate carteziene, condiţia de continuitate exprimată în deformaţii specifice este:

 2 x   y   xy
2 2
 
y 2 x 2 xy

Folosind relaţiile fizice dintre tensiuni şi deformaţii specifice, precum şi ecuaţiile diferenţiale
de echilibru în care forţele masice se neglijează, condiţia de continuitate se poate exprima în
tensiuni prin relaţia:

2  x   y  0 
Deoarece suma tensiunilor normale este un invariant la rotirea axelor, se poate scrie

 x   y   r  

Ca urmare, condiţia de continuitate exprimată în tensiuni devine:

 2  r      0 (8.9)

2 2 2
Va trebui ca operatorul de derivare   2  2 în coordonate carteziene să fie exprimat
x y
în coordonate polare. Pentru aceasta se folosesc următoarele relaţii de transformare pentru
coordonate:

O x
x  r cos

y y  r sin 
r
r 2  x2  y2 (8.10)
M y
x
  arctg
x
y
Fig. 8.6

219
A treia relaţie din (8.10) se derivează în raport cu x şi y:

r r
2r  2x 2r  2y
x y

După împărţire la 2r şi având în vedere primele două relaţii din (8.10) se poate scrie:

r x r y
  cos   sin 
x r y r

În mod similar se obţin relaţiile de transformare pentru derivatele:

 y sin   x cos
 2   2 
x x y 2
r y x  y 2
r

Pentru o funcţie f  f  x, y  , derivatele de ordinul întâi în raport cu x şi y se pot exprima, cu

ajutorul relaţiilor de transformare, prin derivatele aceleiaşi funcţii în raport cu r şi  . Se
obţine astfel:
f f r f  f 1 f
   cos  sin 
x r x  x r r 
şi
f f r f  f 1 f
   sin   cos
y r y  y r r 

Derivatele de ordinul doi în raport cu x şi y se obţin prin intermediul relaţiilor precedente:

2 f   f    1   f 1 f 
     cos  sin   cos  sin   
x 2
x  x   r r   r r  
2 f 2 f 2 2 f 1 f 1 2 f
 cos 2
  sin  cos   sin  cos   sin 2
  sin 2 
r 2
r 
2
r r r r r 
2 2

2 f   f    1   f 1 f 
     sin   cos  sin   cos  
y 2
y  y   r r   r r  
(8.11)
2 f 2 f 2 2 f 1 f 1 2 f
 2 sin 2   2 sin  cos  sin  cos  cos 2   2 cos 2 
r r  r r r r r  2

2 f   f    1   f 1 f 
     cos  sin   sin   cos  
xy x  y   r r   r r  
2 f 1 f 1 2 f 1 f 1 2 f
 sin  cos   cos 2  cos 2  sin  cos   sin  cos
r 2 r 2  r r r r r 2  2

După adunarea primelor două relaţii de mai sus, operatorul de derivare de ordinul doi în
coordonate carteziene va avea următoarea structură în coordonate polare:

220
 2 2 2 1  1 2
2     
x 2 y 2 r 2 r r r 2  2

Condiţia de continuitate din relaţia (8.9) devine

 2 1  1 2 
 r 2 r r r 2  2  r      0
    (8.12)
 

8.5. METODE DE REZOLVARE

De la problema plană a Teoriei Elasticităţii în coordonate carteziene se cunosc două

metode de rezolvare cu necunoscute tensiuni, şi anume metoda inversă şi metoda directă.
a) Metoda inversă constă în găsirea funcţiilor pentru tensiuni

 r   r ( r , )      ( r , )    ( r , )

care, în absenţa forţelor masice, trebuie să satisfacă:

 ecuaţiile diferenţiale de echilibru

  r 1   r   
 r  r   r
0
  1  (8.13)
2
  
 0
 r r  r

 condiţia de continuitate în tensiuni

 2  r      0 (8.14)

 condiţiile de margine exprimate în tensiuni.

b) Metoda directă foloseşte funcţia Airy a tensiunilor, F  F r ,  . În absenţa forţelor
masice,
 funcţia tensiunilor trebuie să fie biarmonică,  2  2 F  0 sau, în formă explicită,

 2 1  1  2   2 F 1 F 1  2 F 
  
 r 2 r r r 2  2  r 2  r r  r 2  2   0
  (8.15)
  

 tensiunile trebuie să verifice condiţiile de margine.

În coordonate carteziene, tensiunile se obţin ca derivate ale funcţiei tensiunilor prin
intermediul relaţiilor:
2F 2F 2F
x  2 y  2 şi  xy   (8.16)
y x xy

Între tensiunile în coordonate polare şi tensiunile în coordonate carteziene se pot scrie

următoarele relaţii de transformare, obţinute prin echilibrul unui element de volum conform
fig. 8.7:

221
 x x

 
y dA
 yx 
x
x  r
r  
  xy
 xy r  yx
y
dA
r r

y y
a b
Fig. 8.7
 r  0 , în fig. 8.7, a:
 r dA   x dA cos cos   y dA sin  sin   2 xy dA sin  cos  0
  0, în fig. 8.7, b:
  dA   x dA sin  sin    y dA cos cos  2 xy dA sin  cos  0 (8.17)
 r  0 , în fig. 8.7, b:
  r dA   x dA sin  cos   y dA cos sin    xy dA sin  sin    xy dA cos cos  0

După simplificare cu dA şi aranjarea termenilor, ţinând seama de relaţiile

cos 2   sin 2   cos 2 2 sin  cos  sin 2 cos 2   sin 2   1

se obţine:

 r   x cos 2    y sin 2    xy sin 2

    x sin    y cos    xy sin 2
2 2
(8.18)
  x  y
   sin 2   xy cos 2
 2

În relaţiile (8.18) se înlocuiesc tensiunile  x ,  y şi  xy din relaţiile (8.16), în care

derivatele funcţiei de tensiune în raport cu x şi y se exprimă în coordonate polare, prin
intermediul relaţiilor de transformare (8.11). După reduceri şi grupări de termeni rezultă:

 1 F 1  2 F

 r   2
 r  r r  2
 2F

   (8.19)
 r 2
   1 F  1 F 1  2 F

 r     
 r  r   r 2  r r

Relaţiile (8.19) permit exprimarea tensiunilor în coordonate polare ca derivate ale

funcţiei de tensiune F  F r ,  .

222
 8.6. CAZUL AXIAL SIMETRIC

În cazul domeniilor cu simetrie geometrică, de rezemare şi de încărcare în raport cu o

axă, mărimile care caracterizează starea de tensiune şi de deformaţie nu vor depinde de
unghiul θ. Ca urmare, F  F r  şi tensiunile tangenţiale vor fi nule. În domeniile care
îndeplinesc condiţiile de mai sus, în planul normal pe axa de simetrie se dezvoltă numai
tensiuni normale care vor depinde numai de raza vectoare:  r   r (r ) ,      (r ) .
Cunoscând funcţia de tensiune Airy, eforturile unitare normale se obţin din relaţiile
(8.19):
1 dF d 2F
r    2 (8.20)
r dr dr

Condiţia de continuitate în tensiuni devine

 d 2 1 d  d 2 F 1 dF 
  
 dr 2  r dr  dr 2  r dr   0
  
sau, în formă dezvoltată,
d 4 F 2 d 3 F 1 d 2 F 1 dF
   0 (8.21)
dr 4 r dr 3 r 2 dr 2 r 3 dr

Efectuând substituţia r  e t , ecuaţia (8.21) devine o ecuaţie diferenţială liniară cu coeficienţi

dt 1
constanţi. Astfel, cu t  ln r şi  , derivatele în raport cu r ale funcţiei tensiunilor sunt:
dr r

dF dF dt 1 dF dF
   e t
dr dt dr r dt dt

d 2 F d  dF  1 d  1 dF  1  d 2 F dF 
       
dr 2 dr  dr  r dt  r dt  r 2  dt 2 dt 
(8.22)
d F d  d F  1 d  1  d F dF  1  d F
3 2 2 3
d F 2
dF 
  2    2  2      3  2 
dr 3
dr  dr  r dt  r  dt dt  r  dt
3 3
dt 2
dt 

d 4 F d  d 3F  1 d  1  d 3F d 2F dF  1  d 4 F d 3F d 2F dF 
      3  2      6  11  6 
dr 4
dr  dr  r dt  r  dt
3 3 3
dt 2
dt  r  dt
4 4
dt 3
dt 2
dt 

Înlocuind derivatele în relaţia (8.21) se obţine:

d 4F d 3F d 2F
 4  4 0 (8.23)
dt 4 dt 3 dt 2

Soluţia este de forma F  e t şi, după înlocuire în relaţia (8.23), se obţine ecuaţia
caracteristică
4  43  42  0 sau 2 (  2) 2  0

223
Aceasta are rădăcinile duble
1, 2  0 şi 3, 4  2
şi soluţia ecuaţiei (8.23) se scrie:
F  At  Bte 2t  Ce 2t  D

Având în vedere că t  ln r şi r  et , funcţia Airy pentru cazul axial simetric devine:

F (r )  A ln r  Br 2 ln r  Cr 2  D (8.24)
Expresiile tensiunilor vor fi:
 1 dF 1
  r  r dr  r 2 A  B(1  2 ln r )  2C
 2 (8.25)
   d F   1 A  B (3  2 ln r )  2C
 dr 2 r2

În cazul corpurilor axial simetrice încărcate şi rezemate simetric, componentele

deplasărilor sunt
u  u r  v=0
Relaţiile geometrice devin
du u
r    şi   0
dr r

Tensiunile exprimate în raport cu deplasările vor fi

r 
E
 r     E 2  du   u 
1  2
1    dr r
(8.26)
 
E
    r   E 2  u   du 
1  2
1   r dr 

Ţinând seama de prima ecuaţie diferenţială de echilibru,

d r  r   
 0
dr r

se obţine ecuaţia diferenţială de ordinul doi în deplasări

d 2u 1 du u
  0
dr 2 r dr r 2
care se mai poate scrie
d  1 d ur  
0
dr  r dr 

Integrând de două ori, se obţine soluţia

1
u  C1r  C2 (8.27)
r

224
 Înlocuind în relaţia (8.26), se obţin expresiile tensiunilor normale în funcţie de
deplasarea radială,
E C2 E
r    C1
1  r 2
1 
(8.28)
E C2 E
   C1
1  r 2 1 

8.6.1. Aplicaţii la cazul axial simetric

Utilizarea metodei directe folosind funcţia de tensiune (8.24) se poate exemplifica în

cazul următoarelor probleme clasice:
 discul supus la compresiune radială uniformă,
 domeniu infinit cu gol circular supus la presiune radială uniformă,
 tubul cu pereţi groşi supus la interior şi la exterior la presiune radială uniformă,
 tubul cu pereţi groşi supus la o variaţie de temperatură pe grosimea pereţilor,
 bară circulară solicitată la încovoiere pură.

8.6.1.1. Discul circular supus la presiune radială uniformă

În fig. 8.8, a se prezintă un disc circular de rază a solicitat la o presiune radială

uniformă. Soluţiile pentru tensiuni sunt date de relaţiile (8.25). Se observă că pentru r  0
tensiunile tind către infinit, ceea ce nu se poate accepta. Condiţia de a avea valori finite pentru
tensiuni în orice punct al domeniului analizat impune A  0 şi B  0 . Rezultă tensiuni
constante în orice punct,
 r     2C

ceea ce indică o stare de tensiune izotropă (tensiunile vor fi aceleaşi pe orice direcţie).
Constanta de integrare C din expresiile tensiunilor se obţine din condiţia de margine
conform fig. 8.8, c:
la r  a,  r   pe
Rezultă
2C   pe
şi
 r      pe (8.29)

e e

r

 r

a b c
Fig. 8.8

225
 8.6.1.2. Domeniu infinit cu gol circular supus la presiune radială uniformă

În fig. 8.9, a se prezintă datele problemei



a a
i r= i i

 
i

r  r

a b c

Fig. 8.9

În puncte situate la infinit ( r   ) tensiunile vor tinde către zero. Pentru aceasta,
conform relaţiilor (8.25), trebuie ca B  0 şi C  0 . Rezultă

1
 r     A
r2

Constanta de integrare A se obţine din condiţia de margine la nivelul golului circular

din fig. 8.9, b:
la r  a,  r   pi
de unde rezultă
A   pi a 2
şi, după înlocuiri,
a2 a2
 r   2 pi    2 pi (8.30)
r r

Tensiunile inelare   fiind de întindere, pot produce apariţia unor fisuri radiale în cazul unui
material care nu poate prelua întinderi, cum ar fi betonul simplu (fig. 8.9, c). În acest caz sunt
necesare armături inelare pentru a prelua întinderile inelare care se dezvoltă în beton.

8.6.1.3. Tub cu pereţi groşi supus la exterior şi la interior la presiune radială

uniformă

Acest caz prezentat în fig. 8.10, a este cunoscut ca fiind problema lui Lamé. Condiţiile
de margine se pot exprima pe conturul exterior şi interior, conform fig. 8.10, b, dar sunt
insuficiente pentru determinarea celor trei constante de integrare A, B şi C din expresiile
(8.25) ale tensiunilor.
Condiţiile de margine sunt:
r  a  r   pi
pentru  (8.31)
r  b  r   pe

226
 e

i r

2
2

a b
Fig. 8.10

A treia condiţie se obţine prin intermediul ecuaţiilor geometrice şi fizice. Se va ţine

seama că deplasările nu depind de unghiul  , u  u r  şi v  vr  . Ca urmare, ecuaţiile
geometrice (8.4) şi (8.5) se reduc la forma
du u
r   
dr r
sau (8.32)
u  r   r     r  '

Din relaţiile fizice (8.8) şi relaţiile (8.32) se poate scrie

 r   
1 
 r      21     A2  B 
E E r 
1
          r  
E 

Derivatele tensiunilor se obţin din relaţiile (8.25). Rezultă

2A B 
    3
(1   )  (1   )
E r r 

Înlocuind în relaţiile (8.32) se obţine

21     A  2A B 
 2  B    3 (1   )  (1   ) r
E r  E r r 

şi, după reduceri, rezultă B  0 . Expresiile tensiunilor devin:

A
r   2C
r2
(8.33)
A
    2  2C
r

227
 Constantele A şi C se obţin din condiţiile de margine:

la r  a,  r   pi
la r  b,  r   pe
care conduc la sistemul de ecuaţii
A
 a 2  2C   pi
A
 2  2C   pe
b

cu următoarele soluţii pentru constantele A şi C:

p e  pi 2 2
A a b
b2  a2
p a 2  pe b 2
2C  i 2
b  a2

Înlocuind constantele de mai sus în relaţiile (8.33) se obţin expresiile tensiunilor:

 a 2 b 2 p e  pi pi a 2  p e b 2

 r  
b2  a2 r 2 b2  a2 (8.34)
 2 2 2 2
   a b pe  pi  pi a  pe b
  b2  a2 r 2 b2  a 2

Aceleaşi soluţii se obţin plecând de la ecuaţiile (8.28).

În cazul în care tubul nu este supus la presiune interioară ( pi  0 ), tensiunile vor avea
expresiile:
 a 2 b 2 pe b2

 r   pe
b2  a2 r 2 b2  a2 (8.35)
 2 2 2
   a b p b
e
 pe
  b2  a2 r 2 b2  a2

Diagramele tensiunilor normale pentru acest caz sunt reprezentate în fig. 8.11, a.
În cazul în care pe  0 , expresiile tensiunilor devin:

 a 2 b 2 pi a2

 r    pi
b2  a 2 r 2 b2  a2 (8.36)
 2 2 2
  a b pi  a p
  b 2  a 2 r 2 b 2  a 2 i

Diagramele tensiunilor pe grosimea tubului pentru acest caz sunt reprezentate în

fig. 8.11, b.

228
 e

2 2
i
2 2
2
 r
2 r
2 2
i
2 2 i
e

2 2
2 i
2 e
e
2 2

i= 0 e= 0

a b
Fig. 8.11

În cazul în care tubul este supus la presiune interioară, tensiunile inelare vor fi de
întindere. Tuburile alcătuite din materiale care nu rezistă la întindere, cum ar fi cele din beton,
se precomprimă inelar prin introducerea unor presiuni exterioare. În acest fel se reduc
tensiunile de întindere inelare produse de presiunea interioară.
De exemplu, pentru b a  2 , se obţin următoarele valori ale tensiunii   :
5
 la r  a,    pi
3
2
 la r  b,    pi
3
Pentru acelaşi raport al razelor tubului, b a  2 , presiunea exterioară produce
următoarele tensiuni   :
8
 la r  a,     pe
3
5
 la r  b,     pe
3
Însumând efectele, rezultă:
5 8
 la r  a,    pi  p e
3 3
2 5
 la r  b,    pi  p e
3 3
Dacă pi  pe  p0 ,     p0 la r  a şi r  b .
Această constatare stă la baza precomprimării tuburilor din beton armat. Forţa de
N
întindere N din armătura postîntinsă generează pe o suprafaţă curbă presiuni radiale pe 
b
care au ca efect fretarea tubului.
1
Deplasarea radială u  u r  se obţine din        r  . După înlocuiri rezultă
E

 1   a b  pi  p e  1 1   pi a  p e b
2 2 2 2
r  1 
u   2 A  1    2C    r (8.37)
E r  E b2  a2 r E b2  a2

229
 În cazul tuburilor lungi, la care se ţine seama de efectul deformaţiilor longitudinale
împiedicate (  z  0 , stare de deformaţie plană), relaţiile anterioare rămân valabile, cu condiţia
înlocuirii constantelor elastice:
E 
E  E1    1 
1  2
1 

În acest caz, pe direcţia longitudinală se dezvoltă tensiunile normale  z   ( r    ) .

O altă aplicaţie a tuburilor cu pereţi groşi se regăseşte în domeniul militar, la alcătuirea
ţevilor de tun (problema lui A.V. Gadolin). În acest caz, fretarea se realizează prin montarea
unei ţevi exterioare cu diametrul interior d1II pe o altă ţeavă cu diametrul exterior d 2 I  d1II ,
ca în fig. 8.12. Montarea se face cu preîncălzirea ţevii exterioare astfel ca prin dilatare să se
mărească diametrul interior al acesteia şi să poată fi introdusă ţeava interioară. Tendinţa ţevii
exterioare de a reveni la poziţia iniţială va genera o presiune radială uniformă pe conturul
exterior al ţevii interioare, respectiv o presiune radială uniformă pe conturul interior al ţevii
exterioare.
I II I II II
c

 2II
I II
2I
c c
1I 1II 1I
2I 1II I
1I 1II c c
2I
 2II I II
2II

a b c

Fig. 8.12

Pentru determinarea stării de tensiune în cele două tuburi este necesar să se obţină
presiunea de contact pc datorată diferenţei dintre diametrele ţevilor,


  d 2 I  d1II sau  r2 I  r1II
2

Aceasta se obţine din condiţia de compatibilitate a deformaţiilor produse de scurtarea

diametrului exterior al discului I şi lungirea diametrului interior al discului II:


u I  u II  (8.38)
2

Deoarece diferenţa  dintre diametre este mică în raport cu mărimea lor, se poate considera

r2 I  r1II  rc

în care rc este raza suprafeţei de contact după deformare:

230
 r2 I  u I  r1II  u II  rc

Din relaţia (8.37) se obţine deplasarea radială pentru:

 tubul I, pentru care a  r1I , b  r2 I  rc , pe  pc , pi  0, r  rc

2 3
1   I r1I rc pc 1   I pc rc
uI    (8.39)
E I rc 2  r1I 2 E I rc 2  r1I 2

 tubul II, pentru care a  r1II  rc , b  r2 II , pe  0, pi  pc , r  rc

2 3
1   II rc r2 II pc 1   II pc rc
u II   (8.40)
E II r2 II 2  rc 2 E II r2 II 2  rc 2
Se introduc notaţiile:
r1I rc
I   II  (8.41)
rc r2 II

Înlocuind relaţiile (8.41) în expresiile deplasărilor din relaţiile (8.39) şi (8.40) se obţine:

r  1  I 2 
uI   c     pc
EI 1  2 I 
 I 
(8.42)
r  1   II 2 
u II  c     pc
E II 1  2 II 
 II 

în care  I , E I ,  II , E II sunt constantele elastice ale materialelor care alcătuiesc cele două
ţevi. Se înlocuiesc relaţiile (8.42) în condiţia de compatibilitate a deformaţiilor (8.38),

 1  I 2  rc  1   II 2 
rc     p     pc  
EI 1  2 I  c 
E II  1   II 2 II  2
 I  

de unde rezultă presiunea pe suprafaţa de contact

 /2
pc 
rc  1  I 2  rc  1   II 2 
       
EI 1  2 I  E 1  2 II 
 I  II  II 

Dacă cele două ţevi sunt din acelaşi material ,

E I  E II  E  I   II  
rezultă

pc 
E 1   1   
I
2
II
2
(8.43)

2rc 1   2
I 1     1   1   
II
2
II
2
I
2

231
 Formula presiunii de contact între cele două tuburi este valabilă numai pentru
comportarea în domeniul elastic al celor două materiale. Din acest motiv, este necesară
corelarea intensităţii presiunii pc cu starea de tensiune care se dezvoltă în tuburi. Dacă în
urma fretării se dezvoltă deformaţii plastice, valoarea reală a presiunii de contact între cele
două ţevi va fi mai mică decât cea obţinută cu relaţia (8.43).
Fretarea ţevii interioare va produce o micşorare a tensiunilor inelare   de întindere.
Prin introducerea tensiunilor iniţiale se previne de fapt apariţia deformaţiilor plastice, în cazul
în care starea de tensiune ar corespunde stării limită de curgere.
Distribuţia tensiunilor  r şi   în cele două şaibe, produse de presiunea de contact
pc , presiunea interioară pi  p0 (cauzată de gazele de ardere a proiectilului în momentul
percutării acestuia) şi suprapunerea celor două efecte este prezentată în fig. 8.13, a, b şi c,
respectiv.

i c
e c

r r r
   
    0   0
  
0 0
c

a b c

Fig. 8.13

8.6.1.4. Tub cu pereţi groşi supus la variaţie de temperatură

Fie un tub infinit lung supus la o variaţie de temperatură pe grosimea pereţilor,

t  t r  . În lungul tubului temperatura este constantă. Efectul variaţiei de temperatură este
evidenţiat prin componentele deformaţiilor specifice,

 rt   t   zt   t (r )

în care  este coeficientul de dilataţie liniară.

Deformaţiile specifice  se compun din:
 deformaţii specifice produse de tensiuni,  e ,
 deformaţii specifice produse de variaţia de temperatură,  t .

 e t

Ca urmare, legea generalizată a lui Hooke se scrie conform relaţiei (4.91):

232
  1
 r  E  r      z    t (r )

 1
       r   z    t (r )
 E
 1
 z  E  z   r       t (r )  const.


Rezolvând sistemul, se obţin următoarele expresii pentru tensiuni în funcţie de deformaţiile

specifice:
 E
 r  1   1  2   1    r      z  1    t (r )

 E
   1       z   r  1    t (r ) (8.44)
 1   1  2 
 E
 z  1    z   r    1    t (r )
 1   1  2 
Relaţiile geometrice pentru cazul axial geometric sunt:

du u
r    (8.45)
dr r

iar ecuaţiile diferenţiale de echilibru se reduc la:

d r  r   
 0 (8.46)
dr r

Folosind expresiile tensiunilor (8.44) se obţine

1    d r   d  
1  2
 r      1    dt (r )  0 (8.47)
dr dr r dr

Înlocuind relaţiile (8.45) în (8.47) rezultă ecuaţia diferenţială în deplasări:

d 2u 1 du u 1   dt (r )
  2 
dr 2
r dr r 1   dr
sau
d 1 d  1   dt (r )
 (ur )   (8.48)
dr  r dr  1   dr

Integrând de două ori în raport cu r se va obţine:

r
 1  C
u 
r 1  a
t (r )rdr  C1r  2
r
(8.49)

233
 Constantele de integrare vor rezulta din condiţiile de margine. Deoarece nu există
încărcări pe contur,
la r  a,  r  0
la r  b,  r  0 (8.50)

În prima relaţie din (8.44), deformaţiile specifice se exprimă în funcţie de deplasarea u

obţinută în relaţia (8.49). Rezultă:

E  1   
r
C1 C 
2 
r    t (r )rdr   22  z (8.51)
1    1   r a 1  2 r 1  2  

Rezolvând sistemul ecuaţiilor de condiţie (8.50) se obţin constantele:

1   1  2   b
C1 
1  b2  a2  t (r )rdr   z
a
(8.52)
b
1  a 2

1   b 2  a 2 a
C2   t (r )rdr

Se înlocuiesc constantele din relaţiile (8.52) în expresiile tensiunilor din relaţiile (8.44) şi
rezultă
E  1 
r b
r 2  a2 1
r   2
 t ( r ) rdr  2 
t (r )rdr 
1   r a b a r a
2 2

E 1 r r 2  a2 1
b

 2  t (r )rdr  2
b  a 2 r 2 a
  t ( r ) rdr  t ( r )  (8.53)
1  r a 
E  2  b 
z   2 2 
t (r )rdr  1    z   t (r )
1  b  a a 

Pentru un tub cu pereţi groşi fără încărcări la capete, în orice secţiune a sa, deci pentru
orice z, forţa axială este nulă (N = 0). Aceasta condiţie se poate scrie sub forma

2 b

   z rdrd  0
0 a
sau
b

  z rdr  0
a

Înlocuind expresia tensiunii normale  z din ultima relaţie din (8.53) şi integrând se obţine

b
2
b  a 2 a
z  2
t (r ) rdr (8.54)

234
 Prin înlocuire în ultima relaţie din (8.53) rezultă

E  2 
b

2 
z   2 t (r )rdr  t (r ) (8.55)
1    b  a a 

Pentru diferite legi de variaţie a temperaturii pe grosimea tubului se obţin următoarele

expresii ale tensiunilor:
a) variaţie liniară pe grosimea peretelui,

br
t (r )  T (8.56)
ba

în care T  t i  t e , ti fiind temperatura în interiorul tubului şi t e  temperatura la faţa

exterioară a tubului.

  

i e  i e

Fig. 8.14

Componenta uniformă a temperaturii pe grosime, t e , va produce dilatări libere pe orice

direcţie, fără a se dezvolta tensiuni. Pentru funcţia de variaţie a temperaturii pe grosimea
peretelui conform relaţiei (8.56), integrala care intervine în relaţiile tensiunilor este:

T T  br 2 r 3 
 t (r )rdr   
ba
b  r rdr    
b  a  2 3

Înlocuind în relaţiile (8.53) şi (8.55) se obţin tensiunile:

ET  r 3  a 3  a 2  b3  a 3 
r    1  2  2 2
31   b  a   r 2  r  b  a 
ET  2r 3  a 3  a 2  b 3  a 3 
    1  2  2 2
(8.57)
31   b  a   r 2  r  b  a 

z 
ET 
3r 

2 b3  a 3 


31   b  a   b2  a2 

235
 Valorile tensiunilor pe conturul interior şi, respectiv, pe conturul exterior sunt
următoarele:
 r  0

 ET  2b 2  a (a  b)
 la r  a , 
  
 31    b2  a 2
 z   


 r  0

 ET b(a  b)  2a 2
 la r  b , 
  
 31    b 2  a 2
 z   


În fig. 8.15, a sunt reprezentate diagramele tensiunilor pe grosimea tubului pentru

raportul b a  2 şi   0,3 .
b) variaţia logaritmică a temperaturii pe grosimea tubului,

T b
t (r )  ln
b r
ln
a
Se calculează integrala
T b T  r 2  T  b  2
 t ( r )rdr 
b  r ln
r
dr 
b
 ln b   r ln rdr  
   2 ln  1r
 4 ln b 
ln ln  2 r 
a a a

Din relaţiile (8.53) şi (8.55) rezultă expresiile tensiunilor.

ET  b a2  b2  b 
r    ln  1   ln 
b  r b 2  a 2  r 2  a 
21   ln  
a
ET  b a2  b2  b 
  1  ln  2 1   ln  (8.58)
b 2  2 
21   ln  r b  a  r  a 
a
ET  b 2a 2 b
z  1  2 ln  2 ln 
b r b  a2 a 
21   ln 
a

Valorile tensiunilor pe conturul interior şi, respectiv, exterior sunt:


 r  0

 ET  2b 2 b
 la r  a ,    b 1 2 2
ln 
 21   ln  b  a a
 a
  
 z 

236
 
 r  0

 ET  2a 2 b
 la r  b ,    b 1 2 2
ln 
 21   ln  b  a a
 a
  
 z 

Diagramele tensiunilor sunt prezentate în fig. 8.15, b pentru b a  2 şi   0,3 .

 0,635    0,5543  

 r  r
0,7937   z 0,8743   z

a b
Fig. 8.15

8.6.1.5. Bara circulară solicitată la încovoiere pură

Fie o bară circulară solicitată la capete de un sistem de forţe având rezultanta moment
M 0 nenulă, ca în fig. 8.16, a. Deoarece în orice secţiune momentul încovoietor este constant,
tensiunile nu vor depinde de unghiul la centru  .

6 0
2

 r  4,9168 0
r 2
dr 
 b 
1,073 0
 e
r a 2
 0
0 6 0
2
1,3
6

7,755 0
a

h 2
1

a b
Fig. 8.16

Pentru tensiuni se pot folosi expresiile din relaţiile (8.25).

Condiţiile pe contur sunt:
 la r  a, r  0
 la r  b, r  0

237
şi conduc la următoarele ecuaţii:

A
 B (1  2 ln a )  2C  0
a2
(8.59)
A
 B(1  2 ln b)  2C  0
b2

La capetele barei, relaţiile de echivalenţă statică între tensiuni şi eforturi sunt:

b b
N     dr  0 şi M 0      r dr
a a

Integrala din expresia forţei axiale este

b
 A 
  r 2  B(3  2 ln r )  2C  dr
a

După integrare se obţine condiţia:

b
A 
 r  Br (1  2 ln r )  2Cr  0
a
sau
A  A 
b  2  B(1  2 ln b)  2C   a  2  B (1  2 ln a )  2C   0
b  a 

Se poate observa că această ecuaţie este o combinaţie liniară a condiţiilor (8.59), deci
nu este o condiţie independentă.
A doua relaţie de echivalenţă statică devine:

b
 A 
  r  3Br  2 Br ln r  2Cr dr   M 0
a

Integrând membrul stâng se obţine:

b
 3 2  2 r 2 
 A ln r  Br  Cr  B r ln r  
2
 M 0
 2  2 
a
respectiv
b
  
 A ln  B b 2 ln b  a 2 ln a  B  C  b 2  a 2   M 0
a
 (8.60)

Rezolvând sistemul format de ecuaţiile (8.59) şi (8.60) se obţin constantele

238
 4M 0 b
A a 2b 2 ln
 a
C
M0

b 2
 
 a 2  2 b 2 ln b  a 2 ln a 
B
2M 0

b 2
 a2 
în care s-a notat
2
 2
  b 2  a 2  4a 2b 2  ln 
 b
a


Înlocuind constantele în expresiile tensiunilor din relaţia (8.25) se obţine:

4M 0  a 2b 2 b b a
r    ln  b 2 ln  a 2 ln 

  r 2
a r r
(8.61)
4M 0  a 2b 2 b b a 
     2 ln  b 2 ln  a 2 ln  b 2  a 2 

  r a r r 


Relaţiile (8.61) sunt corecte numai dacă la capetele barei încărcarea se aplică după o
lege de distribuţie conform expresiei   .
În Rezistenţa Materialelor, tensiunile inelare reprezentate în fig. 8.17 pentru barele cu
mare curbură sunt obţinute în baza ipotezei secţiunilor plane şi au expresia:

M0 y
 
eA(rn  y )


e 5 0
 2

n 

i 8 0
2 0
0
2
1

Fig. 8.17

Valorile tensiunilor   la fibrele extreme sunt:

M 0 h1 M 0 h2
i  şi e 
Aea Aeb
în care:

239
 h1 şi h2 sunt distanţele de la axa neutră la fibrele extreme ( h1  h2  h  înălţimea
secţiunii barei);
a şi b sunt razele de curbură interioară, respectiv exterioară ale barei:
ab
h  b  a şi R 
2
unde R este raza de curbura a axei barei;
e  R  rn este poziţia fibrei neutre faţă de axa barei;
A
rn  este raza fibrei neutre;
dA
A r
A – aria secţiunii transversale.
Pentru o secţiune dreptunghiulară de laturi t şi h, aria secţiunii transversale este A  th
şi dA  tdr . Rezultă:
th h
rn  b 
tdr b
 r ln a
a

Numitorul se poate dezvolta în serie de puteri de forma:

h h
R 1
h  1 h  1 h  
2 4
b 2 2 R
ln  ln  ln  1        ...
a h h R  3  2 R  5  2 R 
R 1 
2 2R

În funcţie de numărul de termeni reţinuţi din dezvoltarea în serie a numitorului, distanţa dintre
axa barei şi fibra neutră se poate scrie astfel:
 pentru doi termeni din serie,
 
  2
 1  h
e  R 1
 1  h   12 R
2
 1   
 3  2 R  
 pentru trei termeni ai seriei,

h2  4  h  
2
e 1    
12 R  15  2 R  
Pentru cazul b a  2 ,
2 2
 b2  b2  b 
  a  2  1  4a 4 2  ln   1,3128a 4
4

a  a  a

Se obţin următoarele valori la fibrele extreme pentru tensiunea normală   :

240
 în Teoria Elasticităţii în Rezistenţa Materialelor
bara curbă bara dreaptă
M0 M0 M0
 e   r b
 4,9168  e  5  e  6
a2 a2 a2
M M M
 i    r a  7,7550 20  i  8 20  i  6 20
a a a

Se poate observa că diferenţele dintre valorile obţinute pentru tensiunea normală   la

fibrele extreme în teoria barelor curbe din Rezistenţa Materialelor şi în Teoria Elasticităţii
sunt nesemnificative (  max  3,16% la fibra extremă interioară). În schimb, diferenţa dintre
rezultatele bazate pe teoria barelor drepte din Rezistenţa Materialelor şi Teoria Elasticităţii
este  max  22,63% , tot la fibra extremă interioară, ceea ce arată că formula lui Navier este
h 1
descoperitoare. În cazul barelor cu mică curbură,  , diferenţele între tensiunile maxime
R 5
obţinute în Rezistenţa Materialelor cu formula lui Navier şi cele rezultate conform Teoriei
h 1
Elasticităţii sunt nesemnificative. Astfel, pentru  diferenţa este de 2%, în timp ce
R 15
h 1 h 1
pentru  diferenţa este de cca. 3,5%. În cazul grinzilor cu mare curbură,  ,
R 10 R 5
diferenţele sunt importante şi prin urmare utilizarea formulei lui Navier devine
h 1
descoperitoare. Astfel, pentru  diferenţa este de 7%.
R 5
Spre deosebire de Rezistenţa Materialelor în care presiunile reciproce dintre fibre se
neglijează ( r  0) , în Teoria Elasticităţii se dezvoltă tensiuni normale pe direcţia razei.
Acestea reprezintă întinderi, ca urmare a tendinţei de mărire a razei de curbură în zona întinsă
a secţiunii şi de micşorare a razei de curbură în zona comprimată.
Distribuţia neliniară a tensiunilor   pune sub semnul îndoielii valabilitatea ipotezei
secţiunilor plane. Aceasta a stat la baza determinării tensiunilor   în cazul barelor curbe cu
procedeele Rezistenţei Materialelor. Pentru a verifica valabilitatea ipotezei lui Bernoulli se
determină expresiile deplasărilor folosind relaţiile fizice şi geometrice. Astfel,

r 
u 1
  r      
r E
4M 0  a 2b 2 b b 2 a 2 
 2 1   ln  b 1   ln  a 1   ln   b  a 
E  r a
2
r r
2
 


de unde se obţine prin integrare:

u
4M 0
E

  1    a 2b 2 b
r
 b  a

ln  1   b 2 r 1  ln  1   a 2 r 1  ln    b 2  a 2
a r r
r   f ( )
   
(8.62)
Componenta inelară a deplasării, v, se obţine din relaţia:

u 1 v 1
        r 
r r  E
de unde rezultă

241
 v r
     r   u  
 E
8M 0 2
E
b  a 2 r  f ( )  
Prin integrare se obţine
v
8M 0 2
E
 
b  a 2 r   f ( ) d  g (r ) (8.63)

Expresia deformaţiei specifice unghiulare se obţine din:

v v 1 u
   (8.64)
r r r 

În cazul barei curbe supuse la încovoiere pură   0 şi, ca urmare,   0 . Având în vedere
expresiile componentelor deplasării din relaţiile (8.62) şi (8.63), relaţia (8.64) devine:

1 g (r ) f ' ( )
g ' (r ) 
r  f ( )d 
r

r
0

După separarea variabilelor se obţine ecuaţia

 f ( )d  f ' ( )  g (r )  r g ' (r )

Deoarece cei doi membri ai ecuaţiei de mai sus sunt funcţii independente de  şi de r,
egalitatea este adevărată numai dacă aceştia sunt egali cu o constantă notată cu K

g (r )  rg ' (r )  K
(8.65)
 f ( )d  f ' ( )  K
Soluţia pentru prima ecuaţie diferenţială din relaţia (8.65) este

g (r )  Gr  K

Se derivează a doua ecuaţie din (8.65) în raport cu  şi se obţine ecuaţia diferenţială omogenă
cu coeficienţi constanţi
f " ( )  f ( )  0
a cărei soluţie este
f ( )  C1 cos  C 2 sin 
Integrala acesteia este
 f ( )d  C1 sin   C2 cos  K
La integrarea funcţiei f   s-a reintrodus constanta pierdută prin derivarea celei de-a doua
ecuaţii din (8.65). Se înlocuiesc cele două funcţii f   şi g r  în relaţia (8.63). Rezultă:

v
8M 0 2
E
 
b  a 2 r  C1 sin   C 2 cos  Gr

242
 Se poate constata că într-o secţiune oarecare, componenta inelară a deplasarii, v,
variază liniar pe grosimea barei curbe. În consecinţă, rezultă că după deformare secţiunile
rămân plane, confirmând astfel ipoteza lui Bernoulli, cu toate că   variază neliniar pe
grosimea barei.
Constantele C1 , C2 şi G se obţin din condiţiile de margine în deplasări, care vor
depinde de modul în care se realizează rezemarea la capetele barei.

8.7. APLICAŢII ÎN CAZUL GENERAL

În cazul general, tensiunile şi deplasările depind de raza vectoare r şi de unghiul la

centru  :
 r   r ( r , )      ( r , )    ( r , )
u  u ( r , ) v  v ( r , )

Se vor analiza câteva cazuri semnificative, şi anume:

 pana elastică cu forţă concentrată la vârf pe direcţia axei de simetrie,
 pana elastică cu forţă concentrată la vârf pe direcţia normală la axa de simetrie,
 semiplanul elastic cu forţă concentrată,
 discul supus la compresiune diametrală,
 platbanda cu gaură circulară.

8.7.1. Pana elastică cu forţă concentrată la vârf pe direcţia axei de simetrie

Se consideră o pană triunghiulară, de grosime egală cu unu, încărcată cu o forţă pe

direcţia axei de simetrie Ox conform fig. 8.18. Forţa Q este distribuită pe grosimea panei.
Pana se consideră de lungime infinită.

0   x
 
 
1    y
r  r


  xy

r 

r 

a b c d
Fig. 8.18

Soluţia pentru starea de tensiune este cunoscută sub numele de soluţia Flamant şi are forma:

cos
r  k   0  r    0 (8.66)
r

243
 Pentru a fi soluţii în Teoria Elasticităţii, expresiile tensiunilor trebuie să satisfacă:
 ecuaţiile diferenţiale de echilibru

  r 1   r    cos cos
 r  r   r
 0  k 2 0k 2  0
r r
  1  2
  
 0  000  0
 r r  r

 condiţia de continuitate exprimată în tensiuni

 2  r      0
sau
 2 1  1 2 
 
 r 2 r r r 2  2  r  0
 
 

După derivarea funcţiei care defineşte tensiunea  r se obţine:

cos cos cos

2k 3
k 3 k 3 0
r r r

 condiţiile de margine, care vor ţine seama de faptul că laturile panei nu au încărcări
(fig. 8.18, a):
la    ,    0 şi   0

Se poate observa că soluţia aleasă îndeplineşte implicit condiţiile de margine.

Constanta k se obţine din condiţia de echilibru global între rezultanta tensiunilor care
acţionează într-o secţiune inelară oarecare şi forţele exterioare, conform fig. 8.18, b,
exprimată prin două ecuaţii de proiecţie şi o ecuaţie de moment:

 X  0 Y  0  M O  0
A doua ecuaţie de echilibru este satisfăcută implicit deorece tensiunile  r sunt simetrice şi
proiecţiile pe axa Oy ale forţelor elementare  r rd în puncte simetrice se anulează reciproc:

  

 Y  0;   r rd sin   0
sin 2 
sau k  sin  cos d  0
 
2 

De asemenea, a treia ecuaţie de echilibru de moment este identic satisfăcută, deoarece

tensiunile  r au direcţia razei şi converg în originea sistemului de axe.
Constanta k va rezulta din prima ecuaţie de echilibru, după cum urmează:

  r r cos d  Q  0


Înlocuind expresia lui  r şi integrând se obţine:

244
   
1  cos 2 k sin 2  k
k  cos  d  k  d      2  sin 2 
2

 
2 2 2   2
de unde rezultă:
2Q
k (8.67)
2  sin 2

Diagrama tensiunilor radiale  r într-o secţiune inelară este reprezentată în fig. 8.18, c.
Valoarea maximă se obţine pentru   0 o :
2Q 1
 r ,max  
2  sin 2 r

Pentru comparaţie cu rezultatele din Rezistenţa Materialelor, este necesar să se

determine într-un punct oarecare tensiunile  x ,  y şi  xy din fig. 8.19, a:


x

xy 

 
1
y
sin  yx r
yx r
r cos
y r 1
xy x

a b c

Fig. 8.19

În fig. 8.19, b s-au pus în evidenţă tensiunile  y şi  yx prin secţionarea elementului de

volum în coordonate polare cu un plan paralel cu planul xOz, iar în fig. 8.19, c s-au pus în
evidenţă tensiunile  x şi  xy prin secţionarea cu un plan paralel cu planul yOz. Relaţiile prin
care se exprimă tensiunile din sistemul de axe cartezian xOy în funcţie de tensiunile din
sistemul de coordonate polar se obţin prin intermediul ecuaţiilor de echilibru pentru
elementele de volum rezultate prin secţionare.
Astfel, urmărind fig. 8.19, b, se obţine:

X 0  yx dA   r dA sin  cos  0 (8.68)

Y  0  y dA   r dA sin  sin   0
Din fig. 8.19, c rezultă
X 0  x dA   r dA cos cos  0

Y  0  xy dA   r dA cos sin   0 (8.68’)

245
 Comparând prima relaţie din (8.68) cu ultima relaţie din (8.68’) se constată că
 yx   xy , verificându-se astfel relaţia de dualitate a tensiunilor tangenţiale.
Simplificând cu elementul de arie dA , înlocuind tensiunea  r cu expresia (8.66) şi
ţinând seama de relaţiile de transformare pentru coordonate,

x  r cos y  r sin  r 2  x2  y2 (8.69)

se obţine:
 cos 3  x3 x3
 x   r cos 2   k k 4 k


r r 
x2  y2
2

 sin 2  cos xy 2 xy 2
 y   r sin   k
2
k 4 k (8.70)
 r r 
x2  y2
2


   sin  cos  k sin  cos   k x y  k
2 2
x2 y


xy r
r r4 
x2  y2 
2

Într-o secţiune pentru care x  r cos   ct. , tensiunile au expresiile

cos 4 
x  k
x
cos 2  sin 2 
y k (8.71)
x
sin  cos 3 
 xy  k
x

Diagramele tensiunilor  x ,  y şi  xy din relaţiile (8.71) sunt prezentate în fig. 8.18, d.

Se pot observa diferenţe considerabile faţă de soluţia din Rezistenţa Materialelor
obţinută în cazul unei bare solicitate axial. Astfel, teoria elementară consideră numai
tensiunile
N Q
x  
A 2x tg 

celelalte tensiuni,  y şi  xy , fiind nule. O analiză privind echilibrul unui element de volum în
vecinătatea laturilor înclinate (fig. 8.20) pune însă în evidenţă necesitatea apariţiei tensiunii
 yx care va echilibra  xRM . În baza principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale se vor
dezvolta tensiuni  xy , iar asigurarea echilibrului pe direcţia
acestei tensiuni tangenţiale necesită dezvoltarea tensiunilor  y .
y
Prin urmare, formulele din Rezistenţa Materialelor se
pot aplica numai la acele situaţii care respectă ipotezele
yx acceptate. În cazul panei triunghiulare, variaţia de secţiune este
xy cauza care face să nu fie aplicabilă soluţia elementară, bazată pe
xRM ipoteza secţiunii constante în lungul barei.

Fig. 8.20

246
 Pentru comparaţia soluţiilor, se prezintă în tabelul de mai jos valorile tensiunilor
 x ,max pentru diferite valori ale unghiului  . Se remarcă faptul că la creşterea unghiului
panei, soluţia elementară este descoperitoare.

 5o 10 o 20 o 30 o
Q
 xTE,max 5,744 2,894 1,4915 1,0454
x
Q
 xTE,min 5,657 2,722 1,1629 0,588
x
Q
 xRM 5,715 2,8357 1,3738 0,866
x
 TE
x ,max
1,005 1,021 1,086 1,207
 xRM
 TE
x ,min
0,9899 0,960 0,847 0,679
 xRM
  xRM   TE 
 0 0   x 
 100 -0,507 2,017 7,896 17,155
  TE
x  max

8.7.2. Pana elastică cu forţă concentrată la vârf pe direcţia normală la axa de

simetrie

În fig. 8.21, a se prezintă problema propusă. Se va utiliza aceeaşi soluţie pentru

tensiuni formulată de Flamant din relaţia (8.66). În expresiile tensiunilor, unghiul  se
măsoară de la suportul forţei. Pana are grosimea egală cu unu.
r

r 
r
r  d
 r

 
 rd
r rd 
r,max 

a b c

Fig. 8.21
Ecuaţiile de echilibru sunt:


2
X 0

  r r d sin   0

2


2
Y  0 Q

  r r d  cos  0 (8.72)

2

247
 Prima ecuaţie de echilibru este identic satisfacută deoarece, înlocuind  r conform
relaţiei (8.66) se obţine:
 
 
2
k sin 2  2
k  sin  cos d  0
 2 

 2
2

Ecuaţia de echilibru de proiecţie pe axa Oy, care corespunde cu suportul forţei Q, va

servi la determinarea constantei k. Rezolvând integrala din ecuaţia (8.72) în care  r s-a
înlocuit conform relaţiei (8.66) se obţine:

  
  
2 2
 1  cos 2  k sin 2  2 k
k  cos  d  k
2
  d       2  sin 2 
   2  2 2  

2
  2
2 2

Înlocuind în relaţia (8.72) rezultă:

2Q
k  (8.73)
2  sin 2

Expresia tensiunii radiale  r va fi:

2Q cos
 pentru unghiul  măsurat de la suportul forţei,  r  
2  sin 2 r

 2Q sin 
 pentru unghiul  măsurat de la axa Ox,     , r 
2 2  sin 2 r


Valoarea maximă pentru  r se obţine la    :
2

2Q sin 
 r ,max  (8.74)
2  sin 2 r

În fig. 8.21, c se prezintă diagrama tensiunii  r .

Tensiunile în coordonate carteziene se obţin cu relaţiile (8.70):

sin  cos 2  x2 y
 x   r cos 2   k  k
r x2  y2   2

sin 3  y3
 y   r sin 2   k  k (8.75)
r 
x2  y2 
2

sin 2  cos xy 2
 xy   r sin  cos  k  k
r x2  y2  2

sau

248
 sin  cos 3 
 x  k
x
sin  cos
3
 y  k (8.76)
x
sin  cos 2 
2
 xy  k
x

În fig. 8.22 se prezintă diagramele tensiunilor în coordonate carteziene pentru

  30 .
o

x TE x RM xy TE xy RM y TE

  



 


  


Fig. 8.22

Soluţia din Rezistenţa Materialelor pentru  x ,max este

M Qx 3 Q
 xRM
, max  2 
W h 2 x tg 2
6
în timp ce în Teoria Elasticităţii se obţine:

2Q sin  cos 3 
 TE

2  sin 2
x , max
x

Pentru   30 o , valorile maxime ale tensiunii  x sunt:

Q
 xRM
,max  4,5
x
Q
 xTE,max  3,585
x

Rezultatele arată că soluţia elementară din Rezistenţa Materialelor este acoperitoare în

comparaţie cu soluţia exactă. Sporul este de:

 xRM
,max   x ,max
TE
 00  100  25,52 0 0
 xTE,max

249
 În cazul în care pana elastică este acţionată de o forţă concentrată cu o direcţie
oarecare, tensiunile  r sau  x ,  y şi  xy se obţin prin descompunerea forţei în două
componente, pe direcţia axei de simetrie şi pe direcţia normală la aceasta şi aplicarea
suprapunerii de efecte, respectiv sumarea algebrică a soluţiilor din aplicaţiile 8.7.1. şi 8.7.2.
(fig. 8.23).
sin
cos


  
r r r
r r r

r r r

Fig. 8.23

Tensiunile radiale vor avea expresia:

Q 2Q sin  cos 2Q cos  sin 

 r   rQx   r y   
2  sin 2 r 2  sin 2 r

Funcţia de tensiune este:

Q
 pentru forţa axială Qx , F  A1r sin  , cu A1  
2  sin 2
Q
 pentru forţa transversală Q y , F  A2 r cos , cu A2  
2  sin 2

8.7.3. Semiplanul elastic. Problema Flamant - Boussinesq. Acţiunea unei forţe

concentrate normală pe linia de separaţie

Se consideră un mediu elastic infinit, limitat de un plan de separaţie ca în fig. 8.24, a.

Q
z
1
Q
y y

r t= 1

x
x
a b
Fig. 8.24

250
 Semispaţiul infinit cu încărcare constantă pe direcţia axei Oz se află în stare plană de
deformaţie (fig. 8.24, a). În situaţia în care domeniul infinit este reprezentat de o şaibă de
grosime t, problema se reduce la o stare plană de tensiune. Formal, starea plană de deformaţie
se analizează cu aceleaşi procedee ca şi starea plană de tensiune, cu înlocuirea constantelor
elastice. În cele ce urmează se va analiza al doilea caz, şi anume semiplanul elastic cu
grosimea t  1 , aşa cum se arată în fig. 8.24, b. Încărcarea este distribuită uniform pe
grosimea şaibei.
Se poate constata că problema este o extensie a panei elastice cu unghi la centru
2   . Prin urmare se vor dezvolta următoarele tensiuni:

cos 2Q 2Q
r  k în care k   
r 2  sin 2   
  0 (8.77)

 r  0

În vecinătatea zonei în care se aplică încărcarea, r tinde către zero şi, ca urmare,
tensiunile vor tinde spre infinit. În această situaţie, local, ar trebui să se producă plastificări.
Reducerea încărcărilor la forţe concentrate reprezintă doar o schematizare de calcul. În
realitate încărcările sunt distribuite pe suprafaţă. Singularitatea poate fi evitată prin înlocuirea
forţei concentrate, în vecinătatea acesteia, cu o forţă distribuită pe o suprafaţă circulară de
rază  , ca în fig. 8.25. Conform principiului lui Saint-Venant, al sistemelor de forţe static
echivalente, cele două sisteme de încărcări vor influenţa local starea de tensiune fără să
afecteze puncte din domeniu suficient de depărtate.

Q Q 2Q cos
q=  

 
r 

r
r
r

Fig. 8.25

Deoarece tensiunile tangenţiale sunt nule, rezultă că tensiunile normale vor fi tensiuni
normale principale:
1    0
2  z  0 (8.78)
2Q cos 
3  r  
 r

Ca urmare, orice direcţie radială este o direcţie principală de tensiune, aşa cum se arată
în fig. 8.26, a. În orice punct situat pe aceste raze, denumite izocline, tensiunile normale
principale  3 vor avea direcţia razei.

251
 Q Q

3= r
traiectorii 3
(drepte) 1 traiectorii 1
3 (semicercuri)
izocline izostatice

a b
Fig. 8.26

Curbele ale căror tangente coincid cu direcţiile principale de tensiune se numesc

izostatice şi sunt, prin urmare, traiectorii ale tensiunilor normale principale.
În cazul semiplanului elastic, traiectoriile tensiunilor normale principale  1 sunt
semicercuri cu centrul în punctul de aplicare al încărcării, iar traiectoriile tensiunilor normale
principale  3 sunt drepte concurente în acelaşi punct, respectiv punctul de aplicare al
încărcării (fig. 8.26, b). Vom arăta că în puncte situate pe un cerc tangent la linia de separaţie
şi cu centrul pe linia suportului forţei concentrate, tensiunile normale şi tangenţiale sunt
constante (fig. 8.27, b).

Q Q Q
y O
2 r1

1
0
2 0
4 r1

2
0 r
r 0 2
A 2 3
8 r1

M max
0 0
r 4 4
P
max
x izocromate 

a b r c

Fig. 8.27

Fie un punct M pe cercul de diametru d (fig. 8.27, a). Triunghiul OMP, a cărui
ipotenuză este chiar diametrul cercului, este un triunghi dreptunghic având unghiul cu vârful
pe cerc de 90 o . Raza r este catetă în triunghiul dreptunghic şi se poate exprima în funcţie de
ipotenuză, r  d cos . Înlocuind în expresia tensiunii radiale din relaţia (8.77) se obţine o
valoare constantă care nu depinde de r şi  :

2Q cos 2Q
r    (8.79)
 r d

252
 Orice punct de pe cerc îndeplineşte condiţia punctului M. În consecinţă, în toate
punctele de pe cerc tensiunea normală  r va avea aceeaşi valoare constantă.
Se ştie că tensiunea tangenţială maximă este:

1  3 Q
 max   (8.80)
2 d

Aşadar, şi tensiunile tangenţiale maxime au valori constante în puncte situate pe cercul

descris mai sus.
Se pot construi mai multe cercuri tangente la suprafaţa de separaţie în punctul în care
se aplică forţa concentrată şi cu centrul pe suportul forţei, cu diametre diferite. Familia de
cercuri din fig. 8.27, b se numeşte bulb de presiune.
Se poate observa că pe măsură ce diametrele cercurilor scad, tensiunile  r şi  max
cresc. Dacă se acceptă drept criteriu de plasticitate  max   c , atunci punctele situate în cercul
Q
delimitat de diametrul d  vor fi în domeniul plastic.
 c
Procedeul experimental optic denumit fotoelasticimetrie pune în evidenţă fâşii de
aceeaşi culoare asociate cercurilor cu  r  ct. sau  max  ct. , motiv pentru care aceste cercuri
se numesc şi izocromate. Procedeul se bazează pe proprietatea de birefringenţă a luminii
monocromatice polarizată care traversează un material transparent optic.
Tensiunile tangenţiale maxime se dezvoltă în plane înclinate la 45o faţă de planele
principale de tensiune. Traiectoriile acestora sunt spirale logaritmice care se intersectează pe
axa de simetrie, aşa cum se poate vedea în fig. 8.27, c.
Expresiile tensiunilor în coordonate carteziene se obţin din relaţiile (8.70) în care
2Q
k  :

2Q x3 2Q xy 2 2Q x2 y
x   y   xy  (8.81)

 x2  y2 2
 x 2
 y2 2

 x2  y2 2

În fig. 8.28 se prezintă diagramele tensiunilor  x ,  y şi  xy într-o secţiune

orizontală, la x  ct.

Q Q

x  cos 4

y
 xy r
y 4 4 sin2
x
 
x
6 6 
 xy
3 3
 

x sin cos 3
3

Fig. 8.28

253
 Q Q

3 3
 3 
4

y  

6
3 x
sin cos

sin22
3 3 


y x xy
y=ct. y=0 sin cos 3 y=ct.

x
y=ct.

Fig. 8.29

În fig. 8.29 sunt prezentate diagramele tensiunilor  x ,  y şi  xy în secţiuni verticale.

În calculele practice, într-o secţiune orizontală la x  ct. , presiunile  x se pot
considera constante pe lungimea 2a , aşa cum se arată în fig. 8.30. Această lungime se
determină din condiţia:
Q 2Q
0    x ,max în care  x ,max 
2a x

x
Rezultă lungimea asociată unei presiuni echivalente constante, 2a   1,57 x , căreia îi
2
corespunde un unghi de repartiţie a forţei concentrate de 38o 9 ' , faţă de 45o cât se consideră
în calculele curente inginereşti;
a 
  arctg  arctg  38o 9 '
x 4
Q Q


2
  
38°19' 38°19'

 

 
4
Fig. 8.30

254
 Ecuaţia diferenţială a traiectoriilor
tensiunilor tangenţiale maxime se determină
dr
din condiţia ca acestea să facă unghiuri de 45o
cu traiectoriile tensiunilor normale principale. 4 traiectoria
Din fig. 8.31 se deduce că: 4

dr
r d   traiectoria
 tg     1 2 
dr  4
r
Se integrează relaţia de mai sus şi se obţine:
d
3

ln r  ln A   1

sau
r  Ae  4
 4 1
3

Fig. 8.31

8.7.3.1. Semiplanul elastic cu încărcare distribuită uniform

Tensiunile care se dezvoltă într-un punct din acţiunea unor forţe distribuite q se pot
obţine prin sumarea efectelor forţelor elementare dQ  qdy pe intervalul   1 ,  2  , care
corespunde zonei pe care acţionează încărcarea distribuită (fig. 8.32).
Se ştie că într-un punct de coordonate
r ,  al semiplanului elastic, tensiunile
produse de o forţă concentrată sunt:

2Q cos 3 
 x   r cos 2   
 r
2Q sin 2  cos 2 d
 y   r sin 2   
 r 1

2Q sin  cos 2  y
 xy   r sin  cos  
 r
x
Fig. 8.32
În coordonate polare elementul diferenţial dy devine:

AC rd
dy  AB  
cos cos
şi forţa elementară va fi:
qr
qdy  d
cos

Aceasta se înlocuieşte în relaţiile (8.70) şi, sumând pe intervalul de integrare, se obţine:

255
 2
2q
x    cos 2  d
1

2
2q
 y   sin 2  d (8.82)
1

2
2q
 xy    sin  cos d
1


Pentru q  x   q 0  ct. expresiile (8.82) devin:

q0
x  21   2   sin 2 2  sin 21 
2
q
 y  0 21   2   sin 2 2  sin 21  (8.83)
2
q
 xy  0 cos 2 2  cos 21 
2

8.7.3.2. Interpretarea diagramelor de tensiuni ca linii de influenţă

Diagramele tensiunilor  x şi  y fiind simetrice, pot fi folosite ca linii de influenţă

(fig. 8.33).
Se construiesc diagramele tensiunilor  x din forţe egale cu unu acţionând în punctul i
şi, respectiv, j, într-o secţiune orizontală la distanţa x faţă de linia de separaţie.

 

    xy
1
 
1 2
 xy
x 1 2  1
1
 
b
1 2 

x  


 1i 2 i  x
a 1


Fig. 8.33

256
 Se constată că  ji   ij datorită simetriei diagramelor în raport cu suportul forţei.
Ordonata  ji are semnificaţia de tensiune în dreptul punctului j, la adâncimea x, dintr-o forţă
Qi  1 acţionând în punctul i, conform fig. 8.33, a. Similar, în dreptul punctului i la aceeaşi
adâncime x, ij reprezintă tensiunea  x dintr-o forţă Q j  1 acţionând în punctul j. Deoarece
cele două puncte au coordonate y egale în valoare absolută, relaţia pentru calculul lui  x va
2Q x3
conduce la aceleaşi valori pentru ij şi  ji ,  x   .
 x2  y2 2 
În concluzie, diagramele  x sau  y pentru Q  1 pot fi interpretate ca linii de
influenţă ale acestor tensiuni în secţiunea orizontală x.
În cazul diagramei  xy (fig. 8.33, b) se va ţine seama de caracterul antisimetric al
acesteia şi în consecinţă:
 ij   ji

Când semiplanul elastic este acţionat de mai multe forţe, tensiunile se pot obţine prin
suprapunerea efectelor fiecărei forţe raportată la un sistem propriu de axe, conform fig. 8.34.

1 2 3 1 2 3
1 1 2 2 3 3

x

y
 1

2

3

1 2 3

1 2 3

Fig. 8.34

Într-un punct M va rezulta:

 M   MQ1    MQ2    MQ3 

Pentru  x , de exemplu, se obţine:

2Q1 x13 2Q2 x23 2Q3 x33

 x ,M    
 x
2
1  y12 
2
 x 2
2  y 22 
2
 x 2
3  y32 
2

în care coordonatele punctului M sunt raportate la sistemele de axe x1O1 y1 , x2 O2 y 2 şi x3 O3 y 3

având originea în dreptul punctului de aplicare al fiecărei forţe concentrate, Q1 , Q2 şi,
respectiv, Q3 .
Tensiunile într-un punct se pot calcula şi pe baza interpretării diagramelor de tensiuni
ca linii de influenţă, ca în fig. 8.33, c. Astfel, pentru tensiunea  x în punctul M situat pe
verticala care trece prin punctul i, la adâncimea x faţă linia de separaţie, va rezulta:

n m
 x ,M   Q j ji   qk  k
j 1 k 1

257
în care
 ji reprezintă valori ale diagramei  x în dreptul forţelor exterioare Q j , în secţiunea
orizontală aflată la distanţa x faţă de linia de separaţie, produse de o forţă egală cu unu
aplicată în punctul i,
 k reprezintă aria diagramei  x în dreptul încărcării distribuite uniform qk .

8.7.3.3. Deformaţiile semiplanului elastic în cazul acţiunii unei forţe concentrate

Cunoscând expresiile tensiunilor,

2Q cos 
r     0  r  0
 r

relaţiile dintre acestea şi deformaţiile specifice,

r 
1
 r       2Q cos
E E r
1 2Q cos
       r   
E E r
 r
 r  0
G
şi relaţiile geometrice
u u 1 v v v 1 u
r      r   
r r r  r r r 

se obţin următoarele ecuaţii diferenţiale între componentele u şi v ale deplasării şi tensiuni:

u 2Q cos

r E r
v 2Q
 cos  u
 E

Prin integrarea primei ecuaţii diferenţiale rezultă:

2Q
u cos ln r  f   (8.84)
E

Apoi, înlocuind în a doua ecuaţie diferenţială şi integrând se obţine:

2Q
v ln r   sin    f  d  g r  (8.85)
E

În relaţiile (8.84) şi (8.85), constantele de integrare s-au considerat funcţii care nu

depind de variabila în raport cu care s-a integrat. Se înlocuiesc cele două componente ale
deplasării u şi v în ultima relaţie geometrică şi, având în vedere că  r  0 , rezultă:

258
 2Q sin 
 g ' r  
2Q
ln r    sin   1  f  dr  1 g r   2Q ln r sin   1 f '    0
E r E r r r E r r

După reducerea termenilor identici şi gruparea termenilor în funcţie de variabilele de

care depind, se obţine:
2Q
rg ' r   g r    1   sin    f  d  f '  
E

Se observă că prin separarea variabilelor, egalitatea este adevărată numai dacă cei doi membri
sunt egali cu o constantă:
rg ' r   g r    D
şi
2Q
 1   sin    f  d  f '     D (8.86)
E

Soluţia primei ecuaţii diferenţiale este:

g r   Cr  D (8.87)

A doua ecuaţie diferenţială se derivează în raport cu  ,

2Q
f ' '    f     1   cos
E
şi are soluţia
Q
f    A sin   B cos  1    sin  (8.88)
E

În expresia componentei v a deplasării intervine integrala funcţiei f   . Se integrează relaţia

(8.88) şi se adaugă drept constantă de integrare constanta D care a dispărut la derivarea celei
de a doua ecuaţii din relaţia (8.86):

Q
 f  d   A cos  B sin   E 1    cos  sin    D (8.89)

Se înlocuiesc relaţiile (8.87), (8.88) şi (8.89) în expresiile (8.84) şi (8.85) şi vor rezulta
următoarele expresii pentru cele două componente ale deplasării:

2Q Q
u cos ln r  A sin   B cos  1    sin 
E E
(8.90)
Q
v 1   sin   Q 1    cos  2Q ln r sin   A cos  B sin   Cr
E E E

În expresiile (8.90) intervin trei constante A , B şi C , care se determină din condiţiile:

 pentru   0 , v  0 (suportul forţei Q este axă de simetrie). Rezultă

A  Cr  0
de unde
A  0 şi C  0

259
În expresiile (8.90) intervine ln r care, pentru r   , conduce la deplasări nemărginite, ceea
ce nu se poate explica fizic. Ca urmare, la o anumită distanţă, deplasările vor fi nule rezultând
următoarele două condiţii:
2Q
 pentru   0 şi r  h , u  0 , rezultând B  ln h
E
 Q
 pentru    şi r  d , v  0 , rezultând B  1     2Q ln d
2 E E
B fiind o constantă, cele două expresii obţinute trebuie să fie egale, de unde rezultă:

1 
h
2 ln  1    sau h de 2
d

Deoarece pentru   0 se obţine h  1,6487 d şi pentru   0,5 rezultă h  2,117 d ,

se poate considera h  2d . Această condiţie permite aprecierea zonei care trebuie să fie luată
în considerare din semiplanul infinit în aplicaţii numerice.

Componentele deplasării în punctele situate pe linia de separaţie, la    , vor fi:
2
Q
u 1   
2E

2Q d
v ln
E r

În fig. 8.35 se prezintă diagrama componentelor v ale deplasării punctelor aflate pe

linia de separaţie. Se observă că în dreptul forţei concentrate Q r  0  , deplasarea v tinde
către infinit. Această situaţie provine din considerarea în mod simplificat a aplicării forţei
concentrate. În realitate, forţa se distribuie pe o suprafaţă finită şi deplasările vor rezulta cu
valori finite, conform fig. 8.35.

din încărcare
distribuită q 
2

din încărcarea
concentrată Q

Fig. 8.35

260
 8.7.4. Discul circular supus la compresiune diametrală

Rezultatele acestei probleme sunt folosite la determinarea experimentală a rezistenţei

la întindere a betonului pe epruvete cilindrice (încercarea braziliană) şi la calculul rulourilor
de la aparatele de reazem la poduri.
Se consideră un disc circular solicitat la forţe de compresiune dispuse la extremitǎţile
unui diametru (fig. 8.36, a). Soluţia problemei aparţine lui Hertz.

Q Q 2Q
I d
cos 2 II III
x2
y1 1

y d = r1 1

a + r2 +
2

Q
2 y2
x 2Q x
cos 1 1 Q
d
F1 = C1 r 1 1sin 1 F2 = C 2 r 2 2 sin 2 F3 = C r 2
a b c d
Fig. 8.36

Pentru obţinerea expresiei tensiunilor în coordonate carteziene se vor folosi rezultatele

de la două din aplicaţiile precedente: semiplanul elastic cu forţă concentrată şi discul supus la
întindere radială. Se va considera că solicitarea discului supus la compresiune diametrală
provine din suprapunerea efectelor a trei tipuri de încǎrcǎri, conform fig. 8.36, b-d. Primele
douǎ tipuri de încǎrcǎri corespund unui disc circular izolat dintr-un semiplan elastic supus la o
forţǎ concentratǎ de compresiune. Pentru asigurarea echilibrului s-au introdus forţe distribuite
pe conturul circular cu intensitǎţi  r cos  (fig. 8.36, b şi c). Al treilea tip de încǎrcare
corespunde unui sistem de forţe radiale, distribuite uniform pe contur (fig. 8.36, d), care
anuleazǎ suma încǎrcǎrilor pe contur din primele douǎ cazuri de încǎrcare.
Pentru cazurile I şi II, tensiunile în coordonate carteziene se obţin cu relaţiile (8.81)
care sunt valabile pentru un sistem de axe cu originea în punctul de aplicaţie al forţei
concentrate. Trecerea de la sistemele de axe x1O1 y1 şi x2O2 y 2 la sistemul de axe unic xOy
din fig. 8.36, a se face prin intermediul relaţiilor de transformare:

x1  x  a y1  y şi x2  a  x y2   y

Q Cazul III de încǎrcare conduce la o stare de

tensiune constantǎ în orice punct şi pe orice direcţie:

r  r      x   y  p0
r
dAcos
d
Încǎrcarea pe contur din cazurile I şi II se obţine
n din expresia tensiunii normale în vecinǎtatea conturului
p t (fig. 8.37):
dA 2Q
Fig. 8.37 r   ct.
d

261
 Q Apoi, din echilibrul elementului de contur
rezultǎ:
pdA   r cos dA  0

a=d/2
dAcos 1 r1 p   r cos
1
1 r1
pt
dA dAcos 2 Încǎrcǎrile de tip I şi II genereazǎ pe contur o
r 2 încǎrcare radialǎ distribuitǎ uniform care se obţine
n pn r2 2
2
conform fig. 8.38.
t Ecuaţia de echilibru pe direcţia normalei,
Q
 n  0 , este:
Fig. 8.38 pn dA   r1 cos1dAcos1   r 2 cos 2 dAcos 2  0

Deoarece
2Q
 r1   r 2 
d
şi

1   2 
2
respectiv
cos 2 1  cos 2  2  1
rezultǎ:
2Q
pn   r1 cos 2 1   r 2 cos 2  2 
d

Ecuaţia de echilibru pe direcţia tangentei,  t  0 , conduce la:

pt dA   r1 cos 1dA sin 1   r 2 cos  2 dAsin  2  0

de unde rezultǎ pt  0 .
Ca urmare, discul circular va trebui încǎrcat pe contur cu forţe de întindere distribuite
radial a cǎror intensitate este:
2Q Q
p0   p n  
d a

Prin suprapunere de efecte,    I   II   III , se obţin tensiunile:

2Q x13 2Q x23 Q
x    
1 
 x2  y12 
2
2 
 x2  y22 
2
a
2Q x1 y12 2Q x2 y22 Q
y    
  x12  y12
2
   x22  y22 
2
a
2Q x12 y1 2Q x22 y2
 xy   
1 
 x2  y122
2 
 x2  y2
2  2

262
 Folosind relaţiile de transformare a coordonatelor rezultǎ:

x  
2Q x  a 3  2Q x  a 3  Q
  x  a 2  y 2 2   x  a 2  y 2 2 a

2Q  x  a  y 2 2Q  x  a  y 2 Q
y   
 x  a 2  y 2  2
  x  a 2  y 2  a
2

2Q  x  a  y 2Q x  a  y
2 2
 xy   
  x  a 2  y 2 2   x  a 2  y 2 2

Digramele tensiunilor în secţiuni diametrale sunt reprezentate în fig. 8.39:

Q Q Q
y
y= 0
 
x x
 x=0 y= 0 
3Q 3Q Q
a a y a
x= 0

Q Q Q

Fig. 8.39

Q
Rezistenţa la întindere se va obţine din condiţia  y y 0 t  .
a
Echilibrul unei jumǎtǎţi de disc obţinutǎ prin secţionarea cu un plan diametral care
conţine forţele concentrate se poate realiza numai prin eliminarea singularitǎţii  x   care
rezultǎ în punctele unde acţioneazǎ forţele concentrate. Aceste forţe se înlocuiesc cu forţe
distribuite echivalente static ca în fig. 8.25.
Rezultanta orizontalǎ a presiunilor cu distribuţia
Q cosinusoidalǎ din fig. 8.40 este:
H= 
 
 2
2Q 2
Q
H   q d sin    sin  cos d  
Q 0
 0
a d-  =a
Se poate vedea cǎ se verificǎ ecuaţia de echilibru

de proiecţie pe direcţia axei Oy,  Y  0 :
Q
H= 
Q
d  2   2 H  0 sau Q 2a  2 Q  0
a a 
Fig. 8.40

263
 8.7.5. Platbanda cu gaurǎ circularǎ solicitatǎ axial

Aceastǎ problemǎ pune în evidenţǎ concentrǎrile de tensiuni care se dezvoltǎ în

dreptul unui gol circular. Soluţia problemei aparţine lui Kirsch şi este valabilǎ numai dacǎ
b  a .
0
b
b
a x a
b 

b p
0
0 p= 0 cos 
y
a b
Fig. 8.41

În platbanda de grosime unu se izoleazǎ un disc circular de razǎ b în jurul gǎurii de

razǎ a (fig. 8.41, a). Pe conturul circular de razǎ b se introduc forţe interioare conform
fig. 8.41, b:
p   0 cos

Acestea se pot descompune în douǎ componente, una pe direcţia normalǎ şi cealaltǎ pe

direcţia tangenţialǎ, ca în fig. 8.42, b şi c:

1  cos 2
pn  p cos   0 cos 2    0
2
sin 2
pt  p sin    0 sin  cos   0
2
0 2

pn
1 2 3 0
pt

cos 2
0
2
sin 2
0
2

a b c
Fig. 8.42

Într-un punct din interiorul discului cu gol circular, tensiunile se obţin suprapunând
efectele celor trei cazuri de încǎrcare din fig. 8.42:

 r   r1   r2    r3

    1   2    3
 r   r1   r2    r3

264
 Primul caz de încǎrcare corespunde unui disc inelar supus la întindere uniformǎ
0
radialǎ, pentru care tensiunile se obţin din relaţiile (8.35) în care se înlocuieşte p e   :
2
0  a2 
b2
 r1  1  2 
 r 
2 b2  a2

1  0 b2  a2 
  1  2 
2 b 2  a 2  r 
 r1  0

Pentru cazurile de încǎrcare 2 şi 3 se alege o funcţie a tensiunilor de forma:

F  f r  cos 2 cu f r   r 

Pentru a fi soluţie, aceasta trebuie sǎ îndeplineascǎ condiţia de continuitate exprimatǎ

în tensiuni,
 2  r      0
expresiile tensiunile fiind:

1 F 1  2 F  f  4 f 
r      cos 2
r r r 2  2  r r 2 
2F
   f  cos 2
r 2
  1 F   1 1 
 r     2 f   2 f  sin 2
r  r    r r 

Prin adunarea tensiunilor normale se obţine:

 1 4 
 r      f   f   2 f  cos 2
 r r 
Aplicând operatorul de derivare
2 1  1 2
2   
r 2 r r r 2  2

rezultǎ urmǎtoarea ecuaţie diferenţialǎ:

2 9 9
f IV
 f   2 f   3 f   0
r r r

Având în vedere cǎ f r   r  , prin înlocuire se ajunge la urmǎtorea ecuaţie algebricǎ:


  3  4 2  4  16  0 
care are rǎdǎcini reale:
1  0  2  2  3  2  4  4

265
Prin urmare,
C
f r   Ar 4  Br 2  D
r2

Dupǎ înlocuirea funcţiei f r  şi a derivatelor acesteia în expresiile tensiunilor, rezultǎ pentru

cazurile 2 şi 3 de încǎrcare:
 3C 2 D 
 r23  2 B  4  2  cos 2
 r r 
 3C 
 23  2 6 Ar 2  B  4  cos 2
 r 
 3C D 
 r23  2 3 Ar 2  B  4  2  sin 2
 r r 

Constantele se determinǎ din condiţiile pe contur, dupǎ cum urmeazǎ:

 pe conturul interior, la r  a ,  r  0 şi  r  0
cos 2 
 pe conturul exterior, la r  b ,  r   0 şi  r   0 sin 2
2 2
Se obţine urmǎtorul sistem de patru ecuaţii algebrice:

 3C 2 D
B  a 4  a 2  0

3 Aa 2  B  3C  D  0
 a4 a2

 2 B  3C  2 D    0
  b4 b2  2

 2 3 Ab 2  B  3C  D     0
  b4 b2  2

a
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii în ipoteza b  a sau  0 , rezultǎ valorile
b
constantelor
0 a4 a2
A0 B C 0 D 0
4 4 2
şi apoi expresiile tensiunilor:

0  3a 4 4a 2 
 r23  1  4  2  cos 2
2  r r 
0  3a 4 
 23   1   cos 2
2  r 4 
0  3a 4 2a 2 
 r23   1  4  2  sin 2
2  r r 

266
 2
a 1
Se observǎ cǎ pentru b  4a mǎrimea     0,066 este practic neglijabilǎ în
 b  16
raport cu unu. Pe acest considerent, expresiile tensiunilor din cazul 1 de încǎrcare din
fig. 8.42, a se pot scrie astfel:
  a2 
 r1  0 1  2 
2  r 
0  a2 
 1  1  
2  r 2 
 r1  0

În figura 8.43, a sunt reprezentate diagramele de tensiune în vecinǎtatea golului

circular.
0 0 0
r


0 
 a r=a
 x
0 
0
b  
x
y
0 0
r>4a
y
a b
Fig. 8.43

Astfel, pentru    ,  x    ,  xy  0 şi  y   r oricare ar fi r .
2
La marginea golului circular, pentru r  a , se obţine:

    1   23   0  2 0  3 0

a  
La r  b , pentru  0 ,   0  0   0 .
b 2 2
Pe direcţia normalǎ la direcţia încǎrcǎrilor exterioare de intensitate  0 , la   0 sau
   , rezultǎ  y    ,  xy   r  0 şi  x   r pentru orice r .
La marginea golului, pentru r  a ,     0  2 0   0
0 0
La r  b ,    
 0.
2 2
Diagrama   în jurul golului este reprezentatǎ în fig. 8.43, b.

 r a
  0 1  2 cos 2 

267
 În concluzie, un gol circular într-o platbandǎ solicitatǎ axial produce o concentrare a
 max
tensiunilor în vecinǎtatea golului. Factorul de concentrare k  va depinde de raportul
0
b a . În tabelul de mai jos se prezintǎ valorile factorului de concentrare pentru diferite valori
ale raportului b a . Pentru b  a , k  3 .

ba  10 5 3 2,5 2

k 3 3,03 3,14 3,36 3,74 4,32

Mǎrimea factorului de concentrare este influenţatǎ de forma golului şi de poziţia

acestuia faţǎ de direcţia de solicitare (fig. 8.44, a-c).

N N N
0


0 
2c
0 r max 0
2a t d 0 0
k=1 k=  k=2
0
N N N

a b c d
Fig. 8.44

Astfel, pentru o gaurǎ în formǎ de elipsǎ, în funcţie de poziţia acesteia în raport cu

a
direcţia de solicitare şi de raportul , factorul de concentrare poate varia de la 1, pentru
c
a
  (fig. 8.44, a), la infinit (fig. 8.44, b).
c
În cazul unei crestǎturi circulare la marginea unei piese supuse la solicitare axialǎ,
d
factorul de concentrare este k  2 pentru r  t şi  5 (fig. 8.44, c).
2t
Concentrǎrile de tensiune pot explica apariţia fisurilor pe direcţia de solicitare în cazul
elementelor de beton simplu solicitate la compresiune. Betonul este un material cu structurǎ
neomogenǎ, format din agregat şi pastǎ de ciment întǎritǎ. Prezenţa golurilor între granulele
de agregat favorizeazǎ apariţia concentrǎrilor de tensiune şi dezvoltarea tensiunilor normale
de întindere perpendiculare pe direcţia de solicitare (fig. 8.44, d).

268
 BIBLIOGRAFIE

1. Beleş, A.; Voinea, R. Rezistenţa Materialelor, vol II, Editura Tehnică, 1958
2. Bezuhov, N.I. Teoria Elasticităţii şi Plasticităţii, Editura Tehnică, 1957
3. Bezuhov, N.I. Culegere de probleme din Teoria Elasticităţii şi a
Plasticităţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1960
4. Bia, C.; Ille, V; Soare, M.V. Rezistenţa Materialelor şi Teoria Elasticităţii, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
5. Caracostea, A. Manual pentru calculul construcţiilor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1977
6. Chen, W.F.; Saleeb, A.F. Constitutive Equations for Engineering Materials, vol. 1,
Elasticity and modeling, Elsevier, Amsterdam, 1994
7. Chou, P.C.; Pagano, N.J. Elasticity-tensor, dyadic, and engineering approaches,
Dover Publications, Inc., New York, 1992
8. Filonenco-Borodici, M.M. Teoria elasticităţii, Editura Tehnică, 1952
9. Ieremia, M. Elasticitate. Plasticitate. Neliniaritate. Fundamente cu
Aplicaţii la Calculul Structurilor, Editura PRINTECH
Bucureşti, 1998
10. Ieşan, D. Teoria Termoelasticităţii, Editura Academiei R.S.R., 1979
11. Kramer, S.L. Geotechnical Earthquake Engineering, Prentice Hall, Inc.,
1996
12. Mazilu, P.; Ţopa, N; Aplicarea Teoriei Elasticităţii şi a Plăcilor în calculul
Ieremia, M. construcţiilor, Editura Tehnică, 1986
13. Pissarenko, G.; Yakovlev, A.; Aide-memoire de resistance des materiaux, Editions Mir,
Matveev, V. Moscou, 1979
14. Posea, N. Rezistenţa Materialelor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1979
15. Rusu, O.; Gall, T. Probleme moderne ale Rezistenţei Materialelor, Editura
Tehnică, 1970
16. Solomon, L. Elasticitate liniară. Introducere matematică în statica
solidului elastic, Editura Academiei R.S.R., 1969
17. Teodorescu, P.P. Probleme plane în Teoria Elasticităţii, vol. I, Editura
Academiei R.P.R., 1961
18. Teodorescu, P.P. Probleme plane în Teoria Elasticităţii, vol. II, Editura
Academiei R.S.R., 1966
19. Teodorescu, P.P. ; Ille, V. Teoria Elasticităţii şi introducere în mecanica solidelor
deformabile, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976
20. Timoshenko, S. Théorie de l’Élasticité, Paris & Liége Librairie
Polytechnique Ch. Béranger, 1936
21. Ţopa, N. Rezistenţa Materialelor şi Teoria Elasticităţii. Partea a II-a
Teoria Elasticităţii, litografiat Institutul de Construcţii
Bucureşti, 1989
22. Voinea, R; Voiculescu, D; Introducere în mecanica solidului cu aplicaţii în inginerie,
Simion F.P. Editura Academiei R.S.R., 1989

269