Licenta Buna

UNIVERSITATEA “DANUBIUS” DIN GALAŢI
FACULTATEA DE DREPT
LUCRARE DE LICENŢĂ
DISCIPLINA:CRIMINALISTICĂ
INDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC,
LECT.UNIV.DR.FLORENTINA PUŞCĂ
ABSOLVENT
CERNAT M.DIANA GABRIELA(IANUŞ)
[Type text] Page 1

ABREVIERI
Conf.-Conferenţiar
Dr-Doctor
Ed-Editură
Fac-Facultate
Int.-Internaţională
IFR-Învăţământ frecvenţă redusă
Tipogr-Tipografia
Univ-Universitatea
[Type text] Page 2

Cuprins
CAPITOLUL I
1. ISTORIA DEZVOLTĂRII ISTORIEI CRIMINALISTICII
1.1Noţiuni introductive................................................................................................ 4
1.2Obiectul criminalisticii............................................................................................7
1.3Metode specifice criminalisticii...............................................................................9
1.4Conexiunea criminalisticii cu alte domenii............................................................16
CAPITOLUL II
2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE CRIMINALISTICII
2.1Principiul legalităţii................................................................................................19
2.2Infracţiunea de omor...............................................................................................21
2.3Personalitatea criminalului......................................................................................25
2.4Tipuri de criminali...................................................................................................34
2.5Crima în serie.........................................................................................................40
CAPITOLUL III
3. PROFILAJ CRIMINAL
3.1Introducere în profiling.............................................................................................45
3.2Metode folosite pe plan internaţional în determinarea profilului psihologic............46
3.3Profilul geografic.......................................................................................................50
3.4Principiile generale în criminal profiling...................................................................52
3.5Formele logice de raţionament în elaborarea profilului infractorului........................52
3.6Informaţii în vederea alcătuirii profilului psihologic.................................................54
3.7Conceptul dihotomic organizat-dezorganizat............................................................56
3.8Tipurile de crimă la care se aplică profiling..............................................................57
CAPITOLUL IV
4. STUDIU DE CAZ
Cazul Rîmaru..................................................................................................................63
Concluzii........................................................................................................................ 74
Bibliografie selectivă......................................................................................................76
[Type text] Page 3

Capitolul I
Istoria dezvoltării științei criminalisticii
1.1Noțiuni introductive
Geneza cunoștințelor cu semnificație criminalistică.determinate de necesitățile practice de

luptă contra delicvenților,coboară în adâncurile antichității,când au început să se formeze primele
state,să apară unele norme de conviețuire și structuri autoritare menite să asigure ordinea
publică,pacea și liniștea obștescă.Istoria umanității,istoria civilizației,în mare parte,constituie și
istoria comiterii faptelor antisociale,a pedepsirii celor vinovații.1
Însăși apariția omului,a societății umane este legată de activitatea practică a acestuia,de
asocierea lui în grupuri și comunități,întrucât numai în colectivitate a fost posibilă supraviețuirea
și existența sa. Și dacă aceasta este adevărat,atunci a trebuit să apară și necesitatea organizării
activității practice a omului,buna desfășurare a activității practice a omului,buna desfășurare a
cărei totdeauna presupune soluționarea a cel puțin trei obiective:1) a crea reguli de activitate în
comun.2)a urmări ca acestea să fie respectate de către toți membrii comunității.3)dacă,însă,aceste
norme vor fi încălcate,va trebui să se identifice făptașul,împrejurările incidentului,măsurile ce
urmează a fi adoptate pentru a preveni pe viitor astfel de încălcări.2
Odată cu dezvoltarea forțelor de producție,a relațiilor sociale,dreptul și normele de drept ce

apar concomitent încep să reglementeze doar o parte a devierilor sociale,și anume cele care
amenință însăși existența clasei dominante.Astfel,apare problema faptei social
periculoase,denumită mai târziu infracțiune și necesitatea descoperirii acesteia.3
În etapele timpurii de dezvoltare a civilizației,căpetenia ginții îndeplinea majoritatea

absolută a funcțiilor obștești,bazându-se pe bunul simț și experiența sa de viață.Cu trecerea
timpului,dar cu mult înainte de formarea statului şi dreptului,îşi fac apariţia oameni
1
Gheorghe Golubenco,”Criminalistică:obiect,sistem,istorie”,Univ.Liberă Int.din
Moldova,Tipogr.Centrală,Chișinău,2008,p.9
2
Ibidem
3
[Type text] Page 4

speciali.scutiţi de producerea nemijlocită a bunurilor,în sarcina cărora se pune menţinerea ordinii
şi cercetarea faptelor infracţionale.4
Subiecții acestor activități au înțeles că folosirea,în această muncă,a metodei de observare

directă a activităților ilicite nu este cu putință,însă practica a găsit o cale care deschidea
posibilitățide a reconstitui fapta și de a identifica autorul.S-a stabilit că,de fiecare dată când se
comitea oinfracțiune,în mod obligatoriu se modificau și stările de fapt,obiectele implicate în delict.
De cele mai multe ori,aceste schimbări erau generate de mișcările corpului uman,de uneltele și
instrumentele aplicate de către făptaș.S-a observat că în acele prefaceri ale ambienței câmpului
infracțional,se fixa foma,dimensiunile exterioare și caracteristicile exterioare ale obiectelor ce
veneau în contact.Astfel,ideea fundamentală a folosirii urmelor în scopul descoperirii și cercetării
infracțiunilor devenise raționamentul central în activitatea de combatere a criminalității.5
Divizarea societății în clase,consolidarea statului și dreptului a determinat și necesitatea

perfecționării întregului proces verbal,inclusiv problema căutării și a demascării delicvenților.De
la subiecții acestor preocupări se cerea nu numai calități deosebite,dar și deprinderi speciale ,care
mult mai târziu aveau să se transforme în procedee și metode criminalistice de descoperire și
prevenire a infracțiunilor6.Profesorul R.Belkin menționează că,”deja în cărțile sacre ale
iudeilor,creștinilor,musulmanilor-Tora(Pentateuh).Biblie,Coran există descrieri ale unor
procedee de descoperire a adevărului a adevărului” în diverse cauze,prin ceea ce numim noi
astăzi interogatorii,percheziții,prezentări spre recunoaștere.Acestea se amintesc și în
monumentele de drept ale Romei,Greciei,Rusie,Germaniei,etc.7
Datele istorice mărturisesc că,în perioada Evului Mediu,pe lângă acumularea unor
experiențe pozitive privind demascarea făptuitorilor,în multe țări se aplica pe larg tortura față de
persoanele bănuite de comiteea infracțiunilor.Procedeele de torturare și a altor practici pot fi
4
5
Ibidem
6
Moldova,Tipogr.Centrală,Chișinău,2008,p.10-11
7
[Type text] Page 5

explicate atât prin absolutizarea rolului probelor verbale,a recunoșterii vinovăției de către
bănuit,prin nivelul scăzut al conștiinței sociale,cât și prin lipsa de mijloace și procedee științifice
de stabilire a adevărului. De multe ori,aplicarea lor se solda cu pedepsirea de oameni
nevinovați,însă,treptat,cu sporirea rolului dreptului în societate,a progresului tehnico-științific,a
condițiilor economice de viață,în activitatea de cercetare a infracțiunilor începe a fi înțeleasă
paguba apliării acestor tradiții barbare,moștenite din antichitate și apare necesitatea elaborării
unor mijloace de stabilire a adevărului,mai raționale și mai civilizate8.
Pe parcursul acestor veacuri chinuitoare,inclusiv până pe la mijlocul sec.XIX,experiența

aplicării metodelor și procedeelor de cercetare a infracțiunilor se generaliza și se studia în cadrul
urmăririi judiciare penale-astăzi disciplină a dreptului procesual penal.9
Stabilirea indivizilor cu antecedente penale sau a persoanelor date în urmărire,ori a celor

care au părăsit locul faptei,a ajuns în acea perioadă una dintre cele mai stringente probleme ale
poliției juduciare.Dacă până în mijlocul evului mediu,iar în unele țări și mai târziu,pentru
identificarea și pedepsirea răufăcătorilor se aplica frecvent marcarea acestora cu fierul roșu sau
mutilarea,apoi mai târziu,după anularea acestor procedee evident inumane și necorespunzătoare
”secolului luminilor”,poliția suferea eșecuri în reținerea celor care anterior au comis
infracțiuni.Căutarea lor după metoda”portretului vorbit”,după descrierea aspectului
exterior,inițiată de primul șef al poliției franceze,E.Vidocq,prezenta multe inexactități și
,deseori,se solda cu eschivarea făptuitorilor de la răspunderea penală. De aceea,crearea și
perfecționarea mijloacelor de evidență a infractorilor devenise una dintre principalele direcții de
dezoltare și consolidare a cunoștințelor criminalistice10.
8
Moldova,Tipogr.Centrală,Chișinău,2008,p.12-13
9
10
[Type text] Page 6

Din momentul în care a început să conștientizeze apartenența sa la comunitatea
sociala,omul a considerat că faptele antisociale au un însemnat pericol.Drept consecință acestea
au fost încriminate,comiterea lor atrăgând anumite pedepse fizice sau pecuniare11.
Încă de la începuturile sale,în ciuda unor păreri contrare,Criminalistica a fost o știință în

ințelesul deplin al cuvântului,poate una din primele științe de graniță. Specialiștii din domeniul
Dreptului procesual civil,privesc Criminalistica ca ”știința care este intr-un continuu
progres,pune la îndemâna instanțelor civile,deopotrivă cu cele penale,mijloace noi pentru aflarea
adevărului și justiția le folosește din plin”.12
Apariția Criminalisticii,ca și știință de sine stătătoare, a fost favorizată,îndeosebi de

revoluția tehnico-științifică din toate domeniile cunoașterii umane de la sfârșitul secolului al
XIX-lea inceputul secolului XX si de apariția,in anul 1893 a ”Manualului judecătorului de
instrucție” al lui Hans Gross care a folosit această noțiune pentru a contura ansamblul de
cunoștințe sistematizate ale unei noi ramuri ce tratează tehnica,tactica și metodica cercetării
faptelor penale, și introducerea termenului prin care”System der Kriminalistic”apare ca” Știință a
stărilor de fapte în procesul penal”.Mai apoi,pe parcursul întregii sale evoluții,criminalistica
revenea de fiecare dată la sistemul și obiectul său de cunoaștere. Și aceasta pentru că,la
începuturile criminalisticii,numai specificul obiectului de studiu îi permitea să se desprindă de
alte științe de aceeași natura din cadrul disciplinelor ciclului criminal și să-și dovedească
autonomia și individualitatea sa.13
1.2 Obiectul criminalisticii
Succesul luptei împotriva criminalităţii este în directă dependenţă de măsura şi rapiditatea

în care se descoperă infracţiunile.Organele judiciare(art.30 C.proc.pen.) cu cât vor acţiona mai
rapid şi mai operativ,cu atât va fi mai ridicat nivelul descoperirrlor infracţiunilor,iar succesulluptei
împotriva criminalităţii va fi mai mare14.
11
Conf.Univ.Dr.Sorin Alămoreanu,”Criminalistica”,Univ.Babeș-Bolyai,Cluj-Napoca,Fac.de Drept,2004,p.1
12
Emilian Stancu,”Criminalistica”,vol.I,Ed.Actami,București,1997,p.9
13
Gheorghe Golubenco,”Criminalistica:obiect,sistem,istorie”,Univ.Liberă Int.din
Moldova,Tipogr.Centrală.Chișinău,2008,p.7
14
www.hamangiu.ro/upload/.../criminalistică-tehnică și tactică criminalistică,extras pdf,Constantin Nedelcu,p.3
[Type text] Page 7

Criminalistica are un obiect de studiu propriu și folosește metode specifice de cercetare
într-un domeniu de activitate foarte bine delimitat.Această știință își creeză mijloace,metode și
procedee proprii de lucru pe baza cuceririlor stiințifice,sau,după caz,adaptează, dezvoltă și
perfecționează altele din diverse domenii.15
Sub raport științific,principalele direcții de acțiune ale Criminalisticii sunt urmatoarele16:
a. Inițierea de metode tehnice destinate cercetării urmelor infracțiunilor,începând cu urmele

specifice omului si continuând cu cele ale armelor sau instrumentelor,mijloacelor de
transport,ale fenomelor fizico-chimice,în vederea identificării persoanelor și obiectelor.17
b. Studierea si adaptarea la necesitățile proprii Criminalisticii,a unor metode din alte domenii
ale științei,cum sunt cele proprii fizicii,chimiei,biologiei,matematicii,pentru aplicarea lor
la specificul activității de prevenire si combatere a infracțiunilor.18
c. Elaborarea de reguli si procedee tactice destinate efectuării unor acte de urmărire
penală,precum și creșterii eficienței acestora,prin asigurarea unui fundament științific
investigării19.
d. Studierea practicii judiciare,in vederea valorificării științifice și generalizării experienței
pozitive rezultate din activitatea organelor de urmărire penala pe linia investigării
infracțiunilor20.
e. Analiza evoluției modului de săvârșire a faptelor penale,pentru stabilirea celor mai
adecvate procedee de combatere si de prevenire a lor,inclusiv de identificare a autorilor
acestora.21
f. Perfecționarea modului de cercetare a diverselor categorii de infracțiuni,cu preponderență
a acelora care aduc atingere unor valori sociale deosebite,a acelora care sunt săvărșite cu
violență și,în general,a faptelor penale care prezinta dificultăți de investigare22.
15
Ibidem
16
Emilian Stancu,”Criminalistica”,vol.I,ed.Actami,București,1997,p.10
17
Ibidem
18
19
Ibidem
20
Ibidem
21
22
Ibidem
[Type text] Page 8

g. Elaborarea de metode si prefigurarea de masuri destinate prevenirii infracțiunilor sau altor
fapte cu caracter antisocial.23
1.3 Metode specifice criminalisticii.
Ținând seama de sarcinile generale și speciale pe care le are în lupta cu fenomenul

infracțional,Criminalisticii îi sunt specifice anumite metode de cunoștere,unele dintre ele tipice
acestei științe,altele preluate din alte științe,dar aplicate într-un mod particular,potrivit obiectului
său.Elaborarea metodelor criminaistice presupune cunoașterea procesului de formare aurmelor
infracțiunii,în marea compleitate și în infinita variabilitate a acestora,cunoșterea temeinică a
experienței organelor judicare,precum și a celor mai noi metode folosite de știintele naturii,cum ar
fi:chimia,fizica,biologia,psihologia etc. 24 Criminalistica folosește cuceririle științelor naturii și
tehnicii nu în mod mecanic,ci prelucrându-le și adaptându-le scopurilor speciale ale anchetării
infracțiunilor.Pentru că realizările științelor naturii și tehnice să constituie o parte componentă a
tehnicii criminalisticii,acestea trebuie adaptate scopurilor anchetei penale. Criminalistica
elaborează,pe baza diferitelor metode ale științelor naturii și tehnice,noi procedee și mijloace
destinate anchetării infracțiunilor.Astfel,tehnica investigației criminalistice devine un sistem unitar
științific-de procedee,metode și mijloace tehnice-care este folosit decătreorganele judicare și
criminaliști pentru descoperirea infracțiunilor25.
La baza metodologie criminalisticii se situează modalitățile generale de cunoaștere cum

sunt:observația,analiza și sinteza,deducția și inducția,comparația,adaptate,bineînțeles la specificul
obiectului criminalisticii.26
Dintre metodele adaptate din alte domenii științifice ale specificului Criminalisticii
amintim:analiza fizico-chimica a urmelor și micrurmelor care se prezintă sub formă de resturi de
obiecte și de materii,metodele biologice de examinare a urmelor de secreții ori țesuturi moi,metode
23
Ibidem
24
25
26
[Type text] Page 9

antropologice,metode de examinare optică,în radiații vizibile sau
invizibile,spectroscopia,cromatografia etc27.
Ca știință independentă,Criminalisticii îi sunt atribuite anumite metode de cercetare.Acestea

sunt:28
a. Descoperire,fixarea,ridicarea,examinarea și interpretarea urmelor și mijloacelor materiale

de probă.29
b. Examenele comparative.Această metodă este fundamentală în procesul de identificare a
persoanelor si obiectelor,ea constituind baza metodologică a activității de expertiză
criminalistică30.
c. Realizarea experimentelor.31
Metode de examinare proprii Criminalisticii,care țin de particularitățile obiectului său
de cercetare:
- metode destinate descoperirii si examinării(îndeosebi comparative) a urmelor sau
mijloacelor de probă;
- metode de identificare a persoanelor si cadavrelor după semnalmente exterioare ori după
resturi osoase;
- metode de cercetare a înscrisurilor,a diverselor valori falsificate sau contrafăcute32.
d. Procedee tactice de efectuare a unor acte de urmărire penală,elaborate atât pe baza

generalizării experienței organelor judiciare,cât și prin adaptarea unor elemente de cunoaștere
apartinând psihologiei33.
e. Metode tehnice de prevenire a infracțiunilor ,cum sunt cele vizând prevenirea falsurilor,a
furturilor in dauna avutului public sau particular34.
27
Ibidem
28
Adriana Tudorache,”Criminalistica,manual pentru forma de invatamânt I.F.R”,Galați2010,p.6
29
Ibidem
30
Ibidem
31
Ibidem
32
Emilian Stancu,”Crmininalistica”,vol.I,ed.Actami,București,1997,p.12
33
34
Ibidem.
[Type text] Page 10

La baza metodelor elaborate de criminalistică stă metoda materialist dialectică.Pe baza
acestei metode generale,criminalistica a elaborat metodele ei proprii de cercetare,legate de
specificul acestei științe.35 Elaborarea metodelor criminalistice presupune cunoașterea procesului
de formare a urmelor infracțiunii,în marea complexitate și în infinita variabilitate a
acestora,cunoașterea temeinică a experienței organelor de urmărire penală și a celor mai noi
folosite de științele naturii. Pentru elaborarea metodelor tehnico-științifice se ține seamă de natura
extrem de variată a urmelor infracțiunii,de procesul lor de formare,de experiența acumulată în
cercetarea acestor urme și de metodele și mijloacele ce pot fi adoptate din științele naturii sau din
diferitele ramuri tehnice ale acestora.Este necesară elaborarea unor metode tehnico-științifice cât
mai perfecționate,dat fiind faptul ca aceste metode sunt folosite la tot pasul in activitatea
criminalistului,în identificarea resturilor de materiale de natură organică sau anorganică, a căror
structură poate fi extrem de complexă și cantitățile de care se dispune,extrem de mici.36
Elaborarea metodelor tactice prezintă o importanță deosebită pentru organele de urmărire

penală,asigurând buna organizare a diferitelor activități de cercetare,ordinea și succesiunea
acestora după un anumit plan bine stabilit.În elaborarea metodelor tactice de cercetare
criminalistica se porneste de la materialul strâns de activitatea de cercetare,de la așa-numita
”experiență generalizată” a organelor de urmărire penală,referitoare la procesul de formare a
urmelor,de comportare a martorilor,a infractorilor și a celor perchiziționați,de aprecierea valorii
fiecarei urme si a raporturilor ei cauzale în ansamblul unității cazurilor cercetate.37
Metodele tactice trebuie riguros elaborate pentru cercetarea locului faptei,pentru efectuarea
percheziției,aplicarea lor să se desfășoare după un plan anumite stabilit,care,în același timp,să fie
dinamic și suplu,pentru a se putea adapta situațiilor neprevăzute.O altă sarcină cuprinsă în obiectul
criminalisticii și care este strâns legată de elaborarea metodelor de cercetare este stabilirea
mijloacelor tehnice necesare aplicării acestor metode.38
În criminalistică,prin noțiunea de mijloace tehnice întelegem totalitatea utilajelor și

materialelor necesare activității de cercetare,atât în cadrul muncii de teren cât și în
35
36
Ibidem
37
Ibidem
38
[Type text] Page 11

laboratoarele de criminalistică.Aceste mijloace sunt extrem de variate,mergând de la
târnacopul și lpata necesare desgropării unor obiecte ascunse,până la cele mai complicate
instalații de cercetare cu care sunt înzestrate laboratoarele de criminalistică.Cu toate marea
lor variabilitate,aceste mijloace pot fi grupate-oarecum conventional-în doua mari
categorii:utilaje și materiale necesare activității de cercetre la locul faptei,folosite direct de
organele de urmărire penală și utilaje și materiale de laborator,folosite numai de către
specialiști.39
Mijloacele tehnice de prima categorie sunt grupate,în general,în trusa de anchetă
sau de cercetare penală cu care este dotat fiecare organ de urmărire penală în cercetarea
locului faptei.Din a doua categorie de mijloace tehnice fac parte laboratoarele de
criminalistică,pe lângă care există și unele cabinete de criminalistică40.
Organul de urmărire penală va stabili care din urmele descoperite la locul faptei
pot fi examinate cu mijloacele de care dispune și care dintre ele necesită o examinare mai
complicată de laborator.41 Majoritatea urmelor ce vor constitui probe în cauza cercetată vor
fi trimise pentru examinare specialiștilor criminaliști pentru a figura în rapoartele lor de
expertiză.Trimiterea la expertiză a unor urme nu presupune neapărat că ele nu ar putea fi
examinate cu mijloacele disponibile la cercetarea locului faptei,ci se face, adesea,pentru a
respecta unele cerinte procedurale.
O alta sarcină metodologică cuprinsă în definirea obiectului criminalisticii constă în
elaborarea metodelor tehnico-organizatorice de prevenire a infracțiunilor.În elaborarea
acestor metode se va ține seamă de cauzele care au favorizat o serie de infracțiuni,de
posibilitățile tehnice și organizatorice disponibile42.
Din categoria măsurilor luate sub aspect criminalistic pentru prevenirea infracțiunilor
menționăm:
1. înregistrare penală a celor urmăriți și condamnați;

2. înregistrarea cadavrelor necunoscute;
39
40
În acest sens a se vedea Adriana Tudorache,”Criminalistica,manual pentru forma de invatamânt
I.F.R”,Galați2010,p.7-8
41
42
Camil Suciu,”Criminalistică”Ed.Didactică și Pedagogică,București,1972,p.8
[Type text] Page 12

3. înregistrarea persoanelor dispărute,a animalelor și a obiectelor furate sau dispărute;
4. înregistrarea cauzelor penale nerezolvate;
5. înregistrarea penală a procedeelor folosite în anumite categorii de înfracțiuni;
6. organizarea pazei avutului obștesc;
7. organizarea circulației pe drumurile publice;
8. organizarea pazei contra incendiilor;
9. organizarea securității muncii;
10. organizarea unui corp de control economic și contabil;
11. măsuri luate pentru prevenirea posibilității falsificării înscrisurilor;
12. pregătirea la un înalt nivel tehnico-științific și tactic a organelor de urmărire penală;
13. organizarea unor instituții de reeducare a minorilor;
organizarea rețelelor de capcane preventive și de alarmă etc.43
De-a lungul timpului au existat mai multe definiții ale criminalisticii,însă cea mai
complexă este definiția conform căreia:criminalistica este o știinta judiciară cu caracter
autonom și unitar care însumează un ansamblu de cunoștințe despre metodele,mijloacele
tehnice si procedeele tactice destinate descoperirii cercetării infracțiunilor,identificării
persoanelor implicate in săvărșirea lor și prevenirii faptelor antisociale.44
Ca știință autonomă,Criminalisticii îi sunt specifice următoarele caractere:
Caracterul judiciar
Caracterul judiciar este determinat de legătura strânsă a Criminalisticii cu

activitățile de cercetare și urmărire penală,cât și cu activitatea de judecată.În majoritatea
cazurilor,activitatea de soluțonare acauzelor penale este precedată de cea a strângerii
probelor,clarificării împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta ilicită,identificarea
autorului și cateodată,chiar a victimei.Acest proces începe faza cercetării la fața locului și
continuă cu activitățile de investigare,analiză,verificare în laborator a urmelor
saumijloacelor materiale de probă,precum și cu alte acte de urmărire penală,guvernate de
regului tactice elaborate de Criminalistică(George Antoniu,Constantin Bulai,Gheorghe
43
Camil Suciu,”Criminalistică”Ed.Didactică și Pedagogică,București,1972,p.8
44
Emilian Stancu,”Tratat de Criminalistica”,Ed.Universul Juridic,București, 2010,p.28
[Type text] Page 13

Chivulescu,conform Dictionarului Juridic Penal,ED.Stiintifica si
Enciclopedica,Bucuresti,1976,p.177,prin termenul judiciar se întelege ”acea însușire a unei
activități de a se desfășura în legătura cu rezolvarea unui conflict de drept”).45
Caracterul autonom
a. Obiectul științei Criminalisticii este unul specific,deosebit de cel al altor științe judiciare sau
juridice.Caracterul autonom al Criminalisticii subzistă în faptul că,nici altă știință din cadrul celor
juridice sau judiciare nu are același obiect,adică cel de a elabora metode și mijloace tehnico-
științifice de descoperire,ridicare și examinare a urmelor infracțiunii sau de identificare a
infractorilor și nici cel de a prelua șiadapta,din diverse domenii ale știinșei naturii,procedee sau
metode capabile să faciliteze clarificarea împrejurărilor de fapt încare s-a comis actul ilicit.Chiar
și în domeniul prevenirii săvârșirii de fapte antisociale,prezent înpolitica penală și comun tuturor
ramurilor dreptului nostru,Criminalistica are metode și procedee specifice numai
ei(prof.dr.Emilian Stancu,lector univ.Adrian Cristian Moise,Criminalistica,Elemente de tehnica si
tactica a investigarii penale,ed.Universul Juridic,Bucuresti,2013).46
Caracterul unitar
Structura complexă a Criminalisticii este impusă de necesitatea rezolvării unor probleme

dintre cele mai diverse,determinate fiind atât de varietatea faptelor penale ce trebuiesc
investigate,cât și de împrejurările în care se săvârșesc faptele ilicite.Criminalistica se constituie
într-un sistem armonios și unitar,determinat de însăși finalitatea acestei științe,aflarea adevărului
în procesul judiciar.47
Pornind de la particularitățile și specificul domeniilor de cercetare,Criminalistica poate fi

structurată după cum urmează:48
45
cj.md/uploads/Criminalistica_noțiuni introductive,pdf.p.6
46
cj.md/uploads/Criminalistica_noțiuni introductive,pdf.p.6-7
47
48
[Type text] Page 14

a) Tehnica criminalistică care cuprinde ansamblul metodelor și mijloacelor tehnico-științifice
de descoperire,fixare,ridicare,examinare și interpretarea urmelor infracțiunii;49
b) Tactica criminalistica însumând totalitatea procedeelor și regurilor specifice de efectuare a
activităților de urmărire penală și de judecată;50
c) Metodologia criminalistică vizează cercetarea unor categorii de infracțiuni cum sunt
infracțiunile împotriva vieții,sustragerile din avutul public sau personal,accidentele
rutiere,navale sau aeriene etc.51
Caracterul pluridisciplinar
Autorii de specialitate au subliniat cu privire la știința criminalisticii că reprezintă ”o punte

de legătură între științele naturii și științele juridice,prin intermediul acesteia metodele celor dintâi
gasindu-și aplicarea în procesul juduciar” pentru stabilirea adevărului52.
În activitatea complexă de prevenire a fenomenuluiinfracțional,în lupta dusă de organele

judiciare pentru descoperirea infracțiunilor și identificarea autorilor,se face tot mai multă simțită
nevoia recurgerii la mijloace,metode,procede din ce în ce mai perfecționate și eficiente.53
Ignorarea cuceririlor acestor științe,paralel cu perfecționarea neîncetattă a mijloacelor

proprii,ar fi astăzi de neconceput o cercetare criminalistică temeinică a urmelor infracțiunii sau a
mijloacelor materiale de probă.Chiar pe plan tactic se remarcă necesitatea alăturării regurilor de
desfăsurare a activităților de inestigare,de anchetă,a unor procedee tehnice prin care să se
demonstreze științific rezultatele obținute în cursul urmăririi penale.54
49
50
Ibidem
51
Ibidem
52
53
54
[Type text] Page 15

1. 4 Conexiunea criminalisticii cu alte domenii.
Crimininalistica constituie o punte de legătură între ştiinţele naturii şi ştiinţele juridice,prin

intermediul ei metodele celor dintâi regasindu-şi aplicare în procesul judiciar55.
Dintre științele juridice Criminalistica are cele mai strânse legături cu Dreptul penal,Dreptul
procesual penal și Criminologia.Legăturile nu se rezumă insă,numai la științele penale,ci și la alte
ramuri ale dreptului.56
Legătura criminalisticii cu dreptul penal și dreptul procesual penal
Legătura Criminalisticii cu știința dreptului penal se realizează prin urmărire aceluiași

scop:realizarea unei anumite politici penale.57
Legătura Criminalisticii cu știința dreptului procesual penal este mai strânsă,căci aplicarea
metodelor crminalisticii,oricât ar fi ele de avansate,nu se poate face decât in limita normelor
procesuale.58
Legătura criminalisticii cu criminologia
Legătura Criminalisticii cu Criminologia este determinată de scopul comun al celor două

științe,respectiv combaterea și prevenirea fenomenului infracțional,iar diferența dintre cele două
este determinată de faptul că Criminologia are o cu totul altă activitate,ea studiind starea dinamică
și cauzele criminalității în scopul inițierii de măsuri destinate prevenirii și combaterii faptelor
ilicite,în timp ce Criminalistica elaborează metode și procedee tehnico-științifice și tactice pentru
descoperirea și examinarea infracțiunilor,precum și de identificare a infractorilor59.
55
Camil Suciu,”Criminalistică”,ed.Didactică și Pedagogică,București,1972,p.16
56
57
58
Ibidem
59
[Type text] Page 16

Alături de științele juridice,Criminalistica are,prin natura obiectului său,numeroase
legături cu alte științe sau ramuri ale acestora,respectic cu așa-numitele științe de sprijin sau
”auxiliare”-științe judiciare-în primul rând cu Medicina Legală și Psihologia judiciară,precum și
cu alte știinte ale naturii.60
Legatura cu Medicina Legală și Psihiatria Legală.
Criminalistica are legături semnificative cu medicina legală în investigarea unor anumite

infracțiuni,în special cele referitoare la dreptul la viață,la integritatea corporală și sănătate al
persoanei.În anumite situații asistăm la o întrepătrundere a celor două științe:cercetareala fața
locului a urmelor biologice,identificarea persoanelor și a cadavrelor,după semnalmente exterioare
sau după resturi osoase,stabilirea împrejurărilor și a modului de săvărșire a faptelor,natura
leziunilor,efectul și natura lor s.a.61La expertiza neuropsihiatrică se apelează în cazul ascultării
unui martor sau inculpat debil mintal sau psihopat,în cazurile de sechele neuropsihiatrice
consecutive traumatismelor organico-cerebrale.62
Legătura cu Psihologia judiciară
În procesul judiciar este necesar ca organele de urmarire penală și de judecată să fie

înarmate cu cunoștinte privind legile de bază ale psihologiei,precum și cu condițiile subiective sau
obiective care pot influența procesele de percepere sau memorare. Studiind caracteristicile
psihosociale ale participanților la procesul penal,al anchetatorilor și chiar al judecătorului și
apărătorului,Psihologia judiciară servește Criminalisticii la elaborarea metodelor tactice de
ascultare a martorilor,o suspecților și a inculpaților în efectuarea unor activități procedurale.63
Totodată,Psihologia judiciară este necesară organelor de urmărire penală pentru

întocmirea portretului psihologic al făptuitorului prin studierea modului de operare folosit la
comitarea infracțiunii,în cauzele cu autori necunoscuți 64 . Astfel,cu ocazia efectuării unei
60
61
62
Ibidem
63
64
[Type text] Page 17

percheziții,organele judiciare,observând reacțiile,modul de manifestare a persoanei
percheziționate,pot să constate dacă sunt sau nu în apropierea obiectului cautat65.
Datorită caracterului pluridisciplinar al Criminalisticii,știință aflată la granița dintre

știiiințele juridice și științele naturii,putem constata o mulțime de conexiuni între Criminalistica și
celelalte științe exacte.66
Legăturile criminalisticii cu științele fizico-chimice decurg din folosirea,in parte,a

acelorași metode și utilaje,bineînțeles urmărind scopuri diferite.67
Importanța deosebită a legăturilor dintre criminalistică și științele fizice creează

necesitatea înfiintării ăn institutele superioare de învațământ juridic a unei discipline intermediare
intre științele juridice si fizică ,și anume,aceea a fizicii judicare ,întocmai cum există o medicină
judiciară,o psihologie judicară etc.68
Din chimie sunt imprumutate metode de analiză necesare cercetării falsului în

înscrisuri,de produse a alimentare sau medicamentoase,descoperirii toxinelor și stupefiantelor
s.a.69
Legăturile criminalisticii cu științele biologice se stabilesc în cercetarea urmelor de

natură biologică ca:firele de păr,petele organice,firele textile de natura animală etc.,și pentru
stabilirea anumitor intervale de timp în raport de procesele de creștere sau de transformări ale
organismelor.70
65
66
67
68
69
70
[Type text] Page 18

CAPITOLUL II
Principiile fundamentale ale criminalisticii
2.1 Principiul legalității
Principiul legalității este fundamental pentru întreaga activitate a unui stat de drept.El este
prevăzut atât în Constituție,cât și în normele penale.Astfe,art.2 al actualului Cod penal și în art.2
al Codului de procedură penală,se prevede că întreaga activitate procesual penală se desfășoară în
strictă conformitate cu prevederile legii.Prin posibilitățile sale specifice,Criminalistica servește
acelui deziderat,conform căruia,nimeni să nu se sustragă răspunderii pentru încălcarea legilor și să
nu rămână nepedepsit,da,totodată,nimeni să nu fie sancționat sau pedepsit pe nedrept.71
Conform principiului legalității,activitățile de cercetare criminalistică trebuie să se

desfășoare în conformitate cu prevederile legale.
Principiul aflării adevărului
De o importanță deosebită,acest principiu pornește de la faptul că,pentru înfăptuirea justiției

penale,este necesară aflarea adevărului.Art.3 al codului de procedură penală prevede că:”În
desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele
cauzei,precum și cu privire la persoana făptuitorului”72.
Prin metodele și tehnicile proprii,Criminalistica pune la dispoziția justiției mijloacele de

cunoaștere a adevărului,contribuind direct la aflarea acestuia,reflectat în concordanța dintre
concluziile la care ajung organele chemate să soluționeze cauza penală și realitatea obiectivă
privind fapta ilicită și autorul ei.73
Principiul prezumției de nevinovăție
71
72
73
[Type text] Page 19

Conform acestui principiu,orice persoană împotriva căruia a fost pornit un proces penal este
prezumată nevinovată,numai organelor judecătorești revenindu-le obligația de a adminsitra
probele necesare dovedirii vinovăției.Știința,prin intermediul Criminalisticii,oferă suficiente
posibilități de punere în lumină a probelor privind o faptă ilicită,iar organele judiciare au datoria
de a cântări cu responsabilitate dovezile existe în cauză,astfel încât să-și formeze convingerea că
soluția reflectă adevărul74
Ca argument al importanței Criminalisticii în garantarea prezumției de nevinovăție poate fi

invocată inclusiv posibilitatea,creată prin utilizarea metodelor criminalistice moderne,de a evita
soluții de condamnare neconforme cu realitatea.75
Săvârșirea unei infracțiuni determină modificări materiale în mediul înconjurător
Potrivit acestui principiu,toate faptele ilicite ale omului,ca de astfel,orice activitate a

sa,produc transformări sau modificări care se obiectivizează,din punct de vedere criminalistic,în
urme ale infracțiunii.76
În primul rând,prin urmă a infracțiunii,trebuie să se înțeleagă orice modificare materială

îintervenită în condițiile săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală.În al doilea rând,noțiunea
de urmă trebuie,privită într-un sens foarte larg,întrucât prin urmă nu se înțelege numai urma
formată prin contactul direct a două corpuri,ci și urmele formate din resturi materiale.În anumite
circumstanțe,putem vorbi chiar și de urme de memorie,respectiv urmele lăsate de producerea
actului infracțional în conștiința oamenilor77.
Prezența în sistemul principiilor fundamentale ale Criminalisticii a tezei potrivit careia

săvârșirea unei infracțiuni lasă urme în mediul ei material și în conștiința oamenilor are
semnificație și prin aceea că reprezintă un factor stimulator de perfecționare permanentă,pe toate
planurile,a mijloacelor și metodelor Criminalisticii78.
74
Emilian Stancu,”Criminalistica”,vol.I,ed.Actami,București,1997,p.31-32
75
76
Emilian S5Emilian Stancu,”Criminalistica”,vol.I,ed.Actami,București,1997,p.32
77
78
[Type text] Page 20

Principiul identității
Identificarea presupune un proces de căutare și valorificare științificăa probelor,necesare

descoperirii infractorului și soluționării cauzei penale.La baza acestui proces,caracterizat prin
varietate și complexitate,stă un principiu fundamental al gândirii umane și anume,principiul
identității.79
Prin intermediul criminalisticii,anumite trăsături specifice determinate de natura scopului

urmărit prin identificarea subiecților,fie activi,fie pasivi,ca și prin stabilirea exactă a tuturor
faptelor și împrejurărilor în care a fost săvârșită o anumită faptă penală80.
Principiul urgenței sau operativității în efectuarea investigației penale
O regulă dominantă,impusă de evidente necesități practice,a activității de investigare a

infracțiunilor o constituie urgența cercetării.Acest principiu este ,de astfel,caracteristic întregii
activități consacrate rezolvării cauzelor penale,elservind scopului procesual penal,mai ales în
direcția constatării la timp și în mod complet a faptelor prevăzute de legea penală,precum și la
identificarea infractorilor81
Principiul operativității are rezonanță în întreaga activitate de investigație.Astfel,cercetarea

la fața locului se desfășoară cu maximă urgență pentru prevenirea dispariției urmelor.Urgența se
impune și în condițiile efectuării de constatări tehnico științifice sau expertize destinate
identificării unor obiecte ale căror caracteristici exterioare se pot modifica datorită uzurii sau
degradării în timp.82
2.2 Infracțiunea de omor
79
80
Ibidem
81
82
[Type text] Page 21

Viața omului,existența sa,în egală măsură individuală și socială, a stat în centrul acțiunilor,a
trasformărilor proprii tuturor etapelor parcurse de umanitate în dezvoltarea sa.83
Apărarea uneia dintre cele mai mari valori,ea însăși creatoare de valoare,are o semnificație
cu totul deosebita.A pune în pericol viața unui om reprezintă un act care primejduiește nu numai
existența individului,ci însuși ansamblul relațiilor sociale omul reprzentând esența acestor relații.A
ucide înseamnă a suprima pe faptuitorul de istorie,pe beneficiarul bunurilor create împreună cu
semenii săi.Prin apărarea acestei valori inestimabile este ocrotită, nu numai ființa umană ,dar și
imensa masa a relațiilor sociale.84
Rolul și importanța investigației criminalistice în soluționarea infracțiunilor împotriva vieții-ca

și a celorlalte fapte penale-rezultă din aceea că știința Criminalisticii pune la îndemâna organelor
judiciare metodele și mijloacele tehnico-științifice necesare descoperirii, fixării,ridicării și
examinării urmelor omuciderii,a identificării autorului și eventual al victimei.Prin regurile tactice
de efectuare a actelor de urmărire penală,precum și prin metodologia cercetării morții violente,este
posibilă strângerea probelor necesare aflării adevarului.85
Infracțiunile săvârșite prin folosirea violenței prezintă o gravitate deosebită față de celelalte
fapte antisociale,deoarece acestea declanșează consecințe imediate în plan fizic asupra victimei,dar
și traume psihice ulterioare.Faptele de mare violență,prin rezultatele distructive și ireparabile pe
care le antrenează,ca și pericolele potențiale reprezentate de personalitățile agresive ale
faptuitorilor,prin difuzarea deseori deformată prin prisma mass-media,pertupă grav achilibrul
psihosocial care necesită o atenție deosebită în vederea readucerii sentimentului de siguranță civică
și liniște pentru cetățeni,din acest punct de vedere.86
Investigarea omorului sau a morții violente se particularizează,față de cercetarea altor

categorii de infracțiuni,prin problematica sa specifică care poate fi concentrată în căteva direcții
principale,repectiv:stabilirea cauzei și natura morții,a circumstanțelor de timp și de mod în care a
fost săvârșită fapta,descoperirea mijloacelor au instrumentelor folosite la suprimarea vieții
83
Emilian Stancu,”Criminalistica”,vol.II,ed.Actami,București,1997,p.219
84
85
86
www.criminalistic.ro
[Type text] Page 22

victimei,identificarea autorului,a eventualilor participanți la comiterea omorului,precizarea
scopului sau a mobilului infracțiunii87.
Această enumerare are un caracter general,problemele ce se cer solutionate într-un caz

concret fiind mult mai numeroase,ele constituind obiectul probațiunii.Indiferent de
particularitătțile omorului,organul judiciar va trebui să-și orienteze cercetările potrivit formulei
”celor 7 întrebări”,amintită: ce faptă s-a comis și care este natura ei?;unde s-a comis fapta?;când a
fost săvârșită?;cine este autorul?;cum și în ce mod a săvârșit-o?;cu ajutorul cui?;în ce scop?88
Numai pe baza răspunsului la aceste întrebări este posibil să se alcătuiască un probatoriu de

natură să reflecte realitatea și,astfel,să permită stabilirea adevărului.89
În prima etapă se procedează la depistarea și fixarea urmelor infracțiunii și a făptuitorului,cu

stabilirea caracterului infracțiunii și a împrejurărilor ei,colectarea datelor despre victimă,stabilirea
martorilor posibili.90
Calitatea cercetarii la fața locului va fi diminuat prin nerespectarea cu strictețe a atribuțiunilor

prin substituirea specialiștilor criminaliști de către alte persoane prezente sau pur și simplu care
intră în zona de interes fără nicio justificare.Evenimentele care depășesc sfera rutinei sau care de
obicei atrag la locul faptei un public numeros care va vizualiza ceea ce vor întreprinde cei abilitați
prin lege să desfășoare activitatea de cercetare și vor comenta cele petrecute,conform nivelului de
cunoștinte al fiecăruia.91
Cercetarea locului săvârșirii faptei este o acțiune imediată și de neînlocuit aurmăririi penale,
trebuind să se efectueze fără nicio întârziere și cât mai complet,căci reptarea ei,desi este
posibilă,nu dă întotdeauna rezultate satisfăcătoarea23.Cercetarea locului săvârșirii faptei este o
activitate obligatorie,dar ,îndeosebi,nu poate lipsi în cercetarea:omorului,a incendiilor,a
spargerilor,a accidntelor de muncă sau de circulație etc.Cu alte cuvinte,cercetarea locului faptei se
face cu dublu scop,și anume,pe de o parte,de a cunoaște nemijlocit ”ambianța generală” a
87
Emilian Stancu,”Criminalistica”,vol.II,ed.Actami,București,1997,p.221-222
88
89
Ibidem
90
91
[Type text] Page 23

infracțiunii cercetate sau în curs de judecată,iar pe de altă parte,pentru a descoperi,ridica și fixa
urmele infracțiunii.92
Etapa ulterioară este cea de obținere și concretizare a cunoștințelor despre prezumtivul

autor;are loc elaborarea și verificarea versiunilor particulare privind personalitatea acestuia și
motivele infracțiunii;precizarea datelor despre valorile sustrase de la partea vătămată;expertizarea
obiectelor ți a altor materiale de probă ridicate din scena infracțiunii;folosirea evidențelor
criminalistice pentru verificarea urmelor și a infractorului;organizarea interacțiunii organului de
urmărire penală cu subdiviziunilr operative de investigație.93
În etapa de umărire penală a bănuitului,se efectuează diverse și complete acțiuni

procesuale,corespunzător caracterului și sacinilorde cercetare,până se vor obține date suficiente cu
privire la vinovăția bănuitului,învinuitului,sau probe ce indica nevinovăția acestuia,dovedirea
caracterului și măririi prejudiciului cauzat de infacțiune.Urmărirea penală are ca obiect strângerea
probelor necesare cu privire la existența infracțiunii,la identificarea faptuitorului/faptuitorilor și la
stabilirea răspunderii pentru a se constata dăcă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în
judecată.94
Această activitate este importantă pentu organele de urmărire penală care în baza probelor
adunate realizeaza o cunoaștere directă și completă a persoanelor învinuit.Cunoașterea trebuie
făcută asupra persoanei fizice și a identității acesteia,asupra calității procesuale pe care o are
persoana respectivă,în sensul că făptuitorii pot fi autori,coautori,instigatori sau complici.95
Etapa de încheiere a investigațiilor se finalizează cu stabilirea caracteristicii persoanei

învinuitului,motivul infracțiunii,probarea genului și măririi prejudiciului cauzat de
infracțiune.Pentru realizarea unei analize complexe a actului infracțional este important a se
analiza atât personalitatea infractorului cât și modul în careacesta se regăsește în pregătirea și
săvârșirea actului infracțional.Infractorul este centrat pe prezent,pe satisfacerea imediată a
tendințelor pulsionale,deoarece valoarea de activare a procesului de evaluare a consecințelor pe
92
Camil Suciu,”Criminalistică”,ed.Didactică și pedagogică,București,1972,p.503-504
93
ww.criminalistic.ro
94
95
[Type text] Page 24

temen scurt este mai mare decât cea a evaluarii consecințelor pe termen lung.Acest aspect se
datorează faptului că infractorii au un mod comun de a gândi,raportat la infracțiune și anume refuză
evaluarea urmărilor negative pe carefaptelor lor le-ar avea,precum și conștientizarea faptulu că ar
putea să fie prinși.Modurile de operare a făptuitorului,în cazurile infracțiunii cu violență,se
întrevăd de regulă,deja în prima fază a cercetărilor.96
2.3Personalitatea criminalului
Personalitatea este un concept operațional de ordin discriptiv care reflectă rezultatul unui
proces de adaptare a ființei umane la lume,cu scop de conservare și dezvoltare.Ea este consecința
procesului interacțional prin care infrastructura biologică a fost grefată cu principalii vectori
sociali,un rezultat al interacțiunii dialectice dintre ansambbblul caracteristicilor organizării interne
a individului(factorii endogeni) și ansamblul factorilor mediului social(factorii exogeni).97
În realitate ,personalitatea umană nu este doar o consecință a eredității,interacțiunilor dintre

individ și mediu se resfrâng asupra componentelor personalității.În cadrul procesului de
socializare,de maturizare biologică și socială,omul își modelează personalitatea prin învățarea și
interiorizarea complexului sociocultural pe care îl promovează societatea.Procesul de
socializare,în ansamblul său,modelează un tip de personalitate definit prin unicitate și originalitate
și care exprimă,în mod constant,durabil și predictibil,un ansamblul de atitudini,opinii și acțiuni
compatibile cu modelul cultural și normativ al socității respective.El nu se identifică,însă,cu un
simplu produs de adaptare individuală și conformistă la mediu,ci reprezintă produsul unor
interacțiuni biunivoce complexe dintre individ și mediul său social,care generează transformări și
schimbări în ambele sensuri.De aceea,personalitatea este un concept care presupune ideea evoluției
ființei umane în raport cu modificările intervenite în mediul său social,în sfera relațiilor sociale.98
Termenul de personalitate este folosit pentru a descrie temperamental și atributele emoționale

ale unui individ care îi determină comportamentul.Conform unei teorii psihologice,în fiecare om
se găsește în stare latentă o anumită psihoză su deviație comportamentală,care,dacă este
96
97
Conf.univ.dr.Octavian Pop;Conf.univ.dr.Gheorghe Neagu,Criminologia generală,Chisinău,2005,p.66.
98
Conf.univ.dr.Octavian Pop;Conf.univ.dr.Gheorghe Neagu,Criminologia generală,Chisinău,2005,p.68.
[Type text] Page 25

stimulată,se poate dezvolta,conducând astfel la un comportament deviant,împins chiar până la
infracțiune.99
Teoriile personalității au aparut,în general,ca urmare a implicării în activități clinice a

psihologilor care s-au ocupat cu pacienți cu diverse probleme psihice.100
Cercetările moderne consacrate psihologiei actului infracțional sunt în mod constant

pluridisciplinare,nu bidisciplinare,așa cum s-ar putea crede din enunțurile unor lucrări cu aceasta
tematică care utilizează termenul de psihodociologie a comportamentului deviant.În realitate există
mai degrabă o tendința de cercetare de „tip sinergic” a infracțiunii atunci când se pune în discuție
geneza ei,sau altfel spus,când se determină ”criminogeneza”. O analiză strict psihologica a actului
infracțional constă în analiza modului în care pregătirea,săvârșirea și atitudinea post-infracțională
se manifestă în psihicul autorului (inteligența,afectivitatea și voința).101
Din perspectiva considerațiilor juridice,actul infracțional este rezultatul comportării negative

a ființei umane responsabile în raport cu cerințele normelor penale pozitive.În oricedefiniție dată
infracțiunii-definiție legală sau doctrinară-vom surprinde aceste condi ții minine ce se cer unui act
antisocial pentru a fi considerat infracțiune.102
O amplă teorie asupra personalității criminale a creat Jean Pinatel,care consideră că,în
comportamentul criminal,”trecerea la act” constituie elementul decisiv.Condițiile trecerii la act
sunt comandate,la delicvenții care comit acte grave,de un nucleu al personalității ale cărui
componente sunt:egocentrismul,labilitatea,agresivitatea și indiferența afectivă.Nucleul
personalității criminale este o structură dinamică,este unirea și asocierea componentelor
amintite,dintre care niciuna în sine nu este anormală.J.Pinatel pune un accent deosebit asupra
faptului că nucleul personalității criminale nu este un dat,ci o rezultantă.103
99
ww.creează.com-Analiza comparativă între teoria lui Eysenck și între teoria lui Pinatel
100
Ibidem
101
Ioana Teodora Butoi,Tudorel Butoi,”Psihologie judiciară”,ediția a-II-a,ed.Fundației România de
Mâine,București,2004,p.46
102
https://psihoconsultanță.wordpress.com
103
[Type text] Page 26

Factorii psihologici nu acționează direct,nemijlocit și echivoc asupra individului,ci prin filtru
particularităților sale individuale,particularități ale caror rădăcini se află în mică măsură în
elementele înnnăscute ale personalității și în cea mai mare măsura în antecedentele sale,în istoria
personală.Toate acestea îi determină un anumit tip de comportament disfuncțional,un anumit mod
de a acționa și reacționa în spațiul psihologic,înmodul de a rezolva situațiile conflictuale care apar
mereu în acest spațiu.104
Procesele psihice ale făptuitorului au un caracter mult mai amplu,mai complex,în comparație
cu procesele psihice specifice fazelor formării mărturiei.Complexitatea mecanismelor psihologice
ale învinuitului sau inculpatului rezultă din specificitatea etapelor infracționale pe care acestea le
traversează mai mult sau mai puțin conștient.105
În prima etapă se conturează latura subiectivă a infracțiunii,prin mecanisme psihologice

specifice conceperii activității infracționale și rezoluției infracționale106.
În cea de-a doua etapă are loc desfășurarea activității infracționale,de regulă în trei faze
succesive:faza actelor pregătitoare,faza actelor de executare și faza urmărilor.107
În momentul săvârșirii faptei,au loc procese psihice puternice care dezorganizează forța
inihibatoare a scoarței cerebrale și,deci,recepțiasenzorială.Dezorganizarea percepției intervine și
datorită unui puternic factor de bruiaj:concentrarea atenției aproape în exclusivitate asupra
obiectului infracțiunii,deși infractorul ar vrea să nu-i scape nimic din ceea ce se întâmplă în jurul
său.Aici intervin și ceilalți factori de dezorganizare,precum și experiența infracțională a
individului.108
În etapa a treia,postinfracțională,își fac apariția procese psihice determinate de teamă,de lupta

dusă de făptuitor pentru evitarea răspunderii penale,specifice încercărilor de simulare,de
desimulare și,în general,minciunii109.
104
105
106
Emilian Stancu,”Criminalistica”,vol.II,ed.Actami,București,1997,p.122-123
107
108
109
[Type text] Page 27

În primele două etape,caracteristicile aproximativ majorității infracționale,cu preponderență
celor intenționate,întâlnim o succesiune de stadii,de momente intrapsihice;reprezentarea și
tendința de comitere a actului,deliberarea,sesizarea momentului săvârșirii și executarea110.
Pentru a cunoaște foarte bine mecanismele celei de-a treia etapa,organul judiciar trebuie să
interprindă,pe lângă alte activități procedurale și la audierea învinuitului sau inculpatului,efectuată
protrivit unor regului tactice criminalistice,regului aplicate în funcție de procesele psihice
traversate de acesta în momentul anchetei.111
Infractorul se prezintă ca personalitate deformată cu o insuficiență maturizare socială,cu

deficiențe de integrare socială,care intră în conflict cu cerințele sistemului valorico-normativ și
cultural al societății în care trăiește.Pe această bază se încearcă să fie puse în evidență atât
personalitatea infractorului,cât și mecanismele interne care declanșează trecerea la actul
infracțională ca atare112.
Conform teoriei criminologului J.Pinatel trăsăturile cele mai frecvente întâlnite la infractori
sunt:egocentrismul,labilitatea psihică,agresiunea,indiferența afectivă.
Egocentrismul,ca trăsătură a persoanei,se caracterizează prin tendința de a raporta totul la

propria persoană,atât din punct de vedere afectiv,cât și cognitiv;egocentricul,bazat pe tendința de
afirmare de sine și a intereselor proprii,se poate asocia și cu diferite trăsături de la alte tipuri de
infractori,cum este infractorul agresiv,infractorul lacom,iar tendințele de comitere de infracțiuni
devin tot mai puternice,îndeosebi infracțiunile contra persoanei.În ceea ce privește rolul
egocentrismului în stimularea,declanșarea și trecerea la comiterea crimei,este evident că tendința
egocentristă este mai puternică și învinge orice tendință de opunere la crimă.Egocentrismul
reprezintă tendința individului de a raporta totul la el insuși,egocentricul fiind incapabil să
recunoască superioritatea și succesele celorlalți.Își minimalizează defectele și insuccesele,iar
atunci când greșește,în loc să-și reconsidere poziția,atacă cu virulență. În ceea ce privește rolul
egocentrismului în stimularea,declanșarea și trecerea la comiterea crimei,este evident că tendința
110
111
Ibidem
112
[Type text] Page 28

egocentristă este mai puternică și învinge orice tendința de opunere la crimă,orice tendință de
reținere de teama oprobiului social sau de teama amenințării cu pedeapsa.Teama de oprobiu sau
de pedeapsă este mai mică încomparație cu orgoliu,vanitate,tendința de dominare,intoleranță sau
aroganță,alimentată de egocentrismul criminalului.113
Indiferența afectivă este o stare fizico-psihică ce devine o trăsătura caracteristică a unor

criminali,stare care favorizează trecerea la săvârșirea unei crime.Ea constă în absența unor emoții
și sentimente de omenie ce privesc relațiile dintre oameni.114
Originiile indiferenței afective pot fi un deficit bio-constituțional moștenit.Perversiunea

criminalului izvorăște din plăcerea morbidă ce i-o provoacă suferința victimei;dar aceste origini
pot fi și de ordin educativ și social.De Greef a cercetat cazuri patologice,unde,fiind vorba de crime
grave,criminalul își impune un proces de inhibiție afectivă,un proces care sugrumă manifestarea
emoțiilor și sentimentelor de simpatie pentru alții,ca mai apoi să poată săvârșii crima mai usor.115
Referindu-se la rolul fiecăreia dintre cele patru componente ale nucleului personalității,Pinatel
le atribuie urmatoarea distribuție:agresivitatea joacă un rol de incitare,fiind o componentă
activă,celelalte trei-egocentrismul,labilitatea,indiferența afectivă-au rol de a neutraliza inhibiția
trecerii la crimă prin împiedicarea subiecților de a lua corect în considerare dezaprobarea socială
ori sentimentul de compasiune și simpatie față de alții.Pinatel obervă că,în general, există tendința
de a se atribui totul agresivității,trecându-se în umbră rolul negativ al celorlalte componente ale
personalității,deși,în realitate,comportamentul delicvențial devine de cele mai multe ori posibil
tocmai inexistențeifrânelor care,în mod obișnuit,inhibă la indivizii normali starea de
agresivitate.Pinatel susține că existența personalității depinde de doua condiții:prima,pe care deja
am sesizat-o,este întrunirea tuturor trăsăturilor de mai
sus(egocentrism,agresivitate,labilitate,indiferență afectivă) și a doua este că persoana să prezinte
o stare de pericol social116.
113
Privitor la noțiunea de egocentrism,a se vedea Conf.univ.dr.Octavian
Pop;Conf.univ.dr.Gheorghe Neagu,Criminologia generală,Chisinău,2005,p.75-76
114
ww.creează.com-Analiza comparativă între teoria lui Eysenck și între teoria lui Pinatel
115
Conf.univ.dr.Octavian Pop;Conf.univ.Ghe.Neagu,Criminologie generala,Chisinau,2005,p.77-78
116
Conf.univ.dr.Octavian Pop;Conf.univ.Ghe.Neagu,Criminologie generala,Chisinau,2005,p.78
[Type text] Page 29

Instabilitatea emotiv-acțională este datorată experienței negative individului,această
instabilitate fiind o trăsătură esențială a personalității dizarmonic structurată a infractorului adult
sau minor,o latură unde traumatizarea personalității se evidențiază mai bine decât pe planul
componentei cognitive.117
Sensibiltatea deosebită a infractorului îl determină pe acesta la mobilizare excesivă a

resurselor fizice și psihice ce își au ca scop atingerea intereselor personale .Anumiți excitanți din
mediul ambiant exercită asupra infractorului o stimulare spre acțiune mai mare decât asupra
omului obișnuit,ceea ce conferă un caracter atipic reacțiilor acestora.118
Duplicitatea comportamentului este dată de conștientizarea actului infracțional,reprezentând

totodată o dominantă puternică a personalității,fiind o a doua lui natura,care nu se maschează
numai în perioada în care comite fapta infracțională,ci tot timpul.119
Imaturitatea intelectuală constă în incapacitatea infractorului de a prevedea pe termen lung

consecințele acțiunii sale antisociale.Imaturitatea infracțională nu se suprapune cu rata scăzută a
coeficientului de inteligență,ci o capacitate redusă de a stabili un raport rațional între pierderi și
câștiguri în proiectarea și efectuarea unui act infracțional,trecerea la comiterea infracțiunii
efectuându-se în condițiile unei prudențe minime fața de pragurile de toleranță a conduitelor de
fapt.120
Datorită dezechilibrului psiho-afectiv,imaturitatea afectivă duce la o rigiditate psihică,la

reacții disproporționale,predominând principiul plăcerii decât cel al realității.Imaturitatea afectivă
asociată cu imaturitatea intelectuală predispune infractorul la manifestări și comportamente
antisociale cu urmări deosebit de grave.121
117
118
119
120
121
[Type text] Page 30

Frustrarea este o stare emoțională resimțită de infractor atunci când este privat de unele
drepturi care consideră că i se cuvin sau când în calea obținerii acestor drepturi se interpun
obstacole.Frustarea este resimțită pe plan afectiv-cognitiv ca o stare de criză care
dezorganizează,pentru momentul dat,activitatea instanței corticale de comandă a
acțiunilor,generând simultan surscitarea subcorticală.Infractorii reacționează diferit la situațiile
frustrante,de la abținere și amânare a satisfacției până la un comportament agresiv.122
Sentimentul de insuficiență,de incapacitate personală determină apariția complexului de

inferioritate,incitând,in cazul infractorilor,la comportamente de tip inferior orientate antisocial.
Trecerea la comiterea unei crime este favorizată și stimulată de o altă trăsătură decaracter
dominantă a criminalului,anume labilitatea.Denumirea acestor trăsături provine de la cuvântul
latin ”labilis”,care înseamnă ceva ce ”se ține într-un fir de păr”.Este vorba despre o structură
psihică și morală care este opusă structurii solide,structurii stabile.
Structura labilă este o structură schimbătoare,cu voință slabă,cuputere de stăpânire

nestatornică.O asemenea structură poate să cuprinde mai multe planuri,cum ar fi:
a) afectivitatea,supusă unor fluctuații;

b) prevederea redusă și nesigură;
c) inițiativa însoțită de renunțare;
d) puterea de voință șovăitoare și schimbătoare;
e) influențabilitatea șisusgebilitatea pronunțată;
f) luarea de hotărâri pripite și apoi abandonate;
g) relații de prietenie trecătoare și schimbătoare cu alți oameni;
h) labilul este ca un lichid fără formă care ia forma vasului în care se toarnă.123
Labilitatea este influențată și de tipurile de criminali.La criminalul normal,neafectat de

tulburări psihice puternice,labilitatea se manifestă în anumite limite acceptabile,dar la
criminalii cu tulburări emoționale și cu un nivel de inteligență scăzut,labilitatea este mai
122
123
Conf.univ.dr.OctavianPop;Conf.univ.dr.GheorgheNeagu,Criminologia generală,Chisinău,2005,p.76
[Type text] Page 31

pronunțată și trecerea la comiterea unei crime este mai ușoară.Ea este prezentă și la tipul de
criminal impulsiv,cu o lipsă de control a stărilor emoționale.În prezența unor stări
psihopatice,nevrotice,de asemenea,labilitatea este mai pronunțată,iar trecerea la comiterea unei
crime este mai ușoară124.
Labilitatea este trăsătura personalității care semnifică fluctuația emotivității,acțiunile

individului fiind imprevizibile.Instabilitatea emoțională presupune o insuficientă maturizare
afectivă,individul fiind robul influentelor și sugestiilor,neputând sî-și inhibe pornirile și
dorințele în fața pericolului public și a sancțiunii penale125.
Agresivitatea apare atunci când individul este împiedicat să-și satisfacă dorințele și se
manifestă printr-un comportament violent și distructiv.Cele mai cunoscute forme de
agresivitate sunt:autoagresivitatea și heteroagresivitatea.Autoagresivitatea constă în
îndreptarea comportamentului agresiv spre propria persoană,exprimându-se
prinautomutilări,tentative de sinucidere și chiar sinucidere.Heteroagresivitatea presupune
canalizarea violenței asupra celorlalți,manifestându-se prin forme multiple,cum ar
fi:tâlhăria,violul,tentativa de omor,vătămare corporală etc.126
Pinatel mai distinge două forme ale agresivității:ocazional și profesională. Agresivitatea

ocazională se caracterizează prin spontaneitate și violență și este întâlnită cu precădere în crimele
pasionale.Agresivitatea profesională se caracterizează printr-un comportament violent durabil,care
se relevă ca o constantă a personalității infractorului,acesta manifetându-se agresiv în mod
deliberat,constant. 127În cazul comiterii unei crime,agresivitatea se folosește în limite depășite și
în scopuri antisociale,devenind un factor de pericol social și manifestându-se printr-un
comportament violent și distructiv.
Insensibilitatea morală se caracterizează prin incapacitatea infractorului de a înțelege

durerile și nevoile celorlalți.Această latură a infractorului se dezvoltă de la vârste timpurii,fiind
una din principalele carențe ale procesului socializării,un rol important detinându-l în acest
124
Conf.univ.dr.OctavianPop;Conf.univ.dr.GheorgheNeagu,Criminologia generală,Chisinău,2005,p.76-77
125
126
127
Conf.univ.dr.Octavian Pop;Conf.univ.dr.Gheorghe Neagu,Criminologia generală,Chisinău,2005,p74
[Type text] Page 32

plan funcționarea defectuoasă a structurii familiale.De obicei,infractorul nu este conștient de
propria-i stare de inhibare emoțională,ceeea ce explică atât calmul cât și sângele rece cu care
sunt comise o serie de infracțiuni de o violență extremă.128
Conform teoriei lui H.J.Eysenck, una din caracteristicile de bază ale personalității este
cea referitoare la modalitatea dominantă de interacțiunea cu lumea și de orientarea
energiei.Astfel,se poate diferenția extraversia-ce descrie o atitudine preferențială față de lumea
exterioară a oamenilor și a lucrurilor cu orientarea energiei predominant către exterior și,opusul
său,introversia-ce descrie o atitudine preferențială față de lumea interioară a contemplației și a
gândurilor cu orientarea energiei predominant către interior.Din acestea doua se diferenșiază
doua tipuri de personalitate:tipul extravertit,respectiv tipul introvertit.129
Tot H.J.Eysenck considera cele patru tipuri de personalitate evidențiate de vechii greci-
flegmatic,coleric,sangvin și melancolic- ca fiind o estimare ingenioasă a tipurilor de
personalitate existente astăzi.Fiecare dintre acești factori principali este compus din câțiva
factori secundari, iar analiza acestora din urma duc la o înțelegere mai clară a factorilor
principali ai lui Eysenck130.
La majoritatea infractorilor se poate instala,după săvârșirea unui act ilicit,o stare de

tensiune psihică,diferită de cea preinfracțională,fiind determinată de teama de a nu fi
descoperiți.Aceasta ar fi explicația unei serii de acțiuni intreprinse de făptuitori,după săvârșirea
infracțiunii,cum ar fi,de exemplu,plecarea precipitată de la locul faptei,distrugerea sau
ascunderea unor mijloace materiale de probă,dispariția de la domiciliu,încercarea de creare a
unor alibiuri prin deplasarea imediată într-un alt loc,în care încearcă să se facă remarcați.131
Unii infractori încearcă să-și ascundă fapta prin simularea altor infracțiuni.Toate aceste
acțiuni,efectuate sub o evidentă stare de tensiune psihică conduc la erori.la greșeli,la scăpări
dintre cele mai diverse.132
128
129
www.creează.com-Analiza comparativă între teoria lui Eysenck și între teoria lui Pinatel
130
www.creează.com-Analiza comparativă între teoria lui Eysenck și între teoria lui Pinatel
131
Emilian Stancu,”Criminalistica”,vol.II,ediția a II-a,ed.Actami,București,1997,p.124
132
[Type text] Page 33

Mecanismele psihologice ale celui anchetat prezintă câteva caracteristici,care trebuie
cunoscute mai ales pentru contracararea încercărilor de inducere în eroare a organului judiciar
prin simulare,disimulare,minciună,sau prin folosirea altor mijloaceprin care aceasta consideră
că poate evita tragerea la răspunderea penală.Acestor încercări le corespund anumite
manifestări determinate de mecanisme psihologice,pe care organul de urmărire penală sau
magistratul trebuie să le sesizeze și să le interpreteze într-un mod critic.133
2.4 Tipuri de criminali
În primele luni ale anului 1878,Lombroso,profesor de medicină legală și antropologie la

Universitatea dinTorino,publică a doua ediție a lucrării sale,”Omul delicvent”,acestă ediție
fiind concepută în trei părți:prima parte tratează ”Embriologia crimei”,unde autorul se referă
la actul criminal din lumea plantelor și a animalelor.În cea de-a doua parte,”Anatomia
patologică și antropometria crimei”,Lombroso își expune concluziile începând cu
craniometria,unde face comparație dintre capacitatea craniană a omului normal și cea a
criminalului.Partea a treia a lucrării lui Lombroso ,”Biologia și psihologia criminalului
născut”,susține teoria criminalului născut,crima având proveniență organică,fiind un fenomen
biologic.134
Concepțiile lui Lombroso ar putea fi reduse la cateva postulate:
1) Criminalitatea este generată de animite anormalități organice,ce se transmit

ereditar;
2) crima există în lumea plantelor și a animalelor,se întâlnește la copii și la oamenii
primitiv;
3) criminalul este marcat de anumite anormalități organice;
4) criminalul se naște criminal.Criminalul se naște înnăscut;
5) criminalul este un tip antropologic deosebit de tipul omului normal;
6) comportamentul criminal se transmite ereditar prin atavism,stigmatele
criminalității comunicându-se la urmași chiar și peste mai multe generații;
133
134
A se vedea Igor A.Ciobanu,”Criminoligie”,vol.I,Univ.de Stat din Moldova.Catedra Drept Penal și Criminologie-
Ch.Cartdidact,2007,P.138-139.
[Type text] Page 34

7) criminalul înnăscut suferă de nebunie morală,adică infractorul înnăscut este identic
cu nebunul moral.135
Dacă Lombroso s-a ocupat de cauzele determinante endogene ale criminalității,Enrico

Ferri,fondator al sociologiei criminale,s-a ocupat de cauzele exogene.136
Un mare merit al lui E.Ferri constă în faptul că a dovedit și a impus teza necesității clasificării
infractorilor.În concepția sa infractorii pot fi clasificați în cinci categorii:137
1) Infractori nebuni(alienați) care se disting de criminalii înnăscuți și de nebunii

morali.Acestei categorii îi corespund infractorii carecomit,de regulă,crime
odioase(ex.,crimele săvârșite de criminalul sexual Jack Spintecătorul);
2) Infractorii din obișnuiță care sunt determinați la săvârșirea infracțiunilor de imposibilitatea
unei reintegrări după o condamnare privată de libertate;138
3) Infractorii înnăscuți( instinctiv) ,fără simț moral,cinici,cruzi.”Sunt oameni sau salbatici și
brutali,sau vicleni și leneși,care nu fac nici o distincție între omor,furt,crima în general și
într-o meserie ordinară”
4) Infractori de pasiune(pasionali) ,ce posedă un simț moral slăbit,comițând fapte penale fără
a reflecta,sub influența pasiunilor.Ei comit,practic,întotdeauna crime împotriva
personalității.Fiind posesorii unui temperament sanguin sau nervos,posedă o sensibilitate
exagerată,comitând crime mai ales în anii tinereții;
5) Infractorii de ocazie-relativ cinstiți,înzestrați cu simț moral,dar împinși la săvârșirea crimei
de tentațiile condițiilor fizice și ale mediului social.Deosebirea dintre infractorul de ocazie
și celelalte categorii de infractori constă în faptul că la primii predomină rezistența slăbită
la impulsurile exterioare.Ocazia face să se dezvolte tendințele criminale.139
135
A se vedea Igor A.Ciobanu,”Criminoligie”,vol.I,Univ.de Stat din Moldoa.Catedra Drept Penal și Criminologie-
Ch.Cartdidact,2007,P.140
136
137
138
Igor A.Ciobanu,”Criminoligie”,vol.I,Univ.de Stat din Moldoa.Catedra Drept Penal și Criminologie-
139
Ch.Cartdidact,2007,P.147-148
[Type text] Page 35

Pe de altă parte,baronul R.Garafalo (1851-1934),profesor universitar de drept la Facultatea
de drept din Neapole și judecător al Curții penale de apel,clasifica criminalii după gradul-mai
mare sau mai mic-al anomaliei lor.140
O altă teorie a lui Garofalo este că ”crima nu poate fi efectul exclusiv al circumstanțelor
exterioare,a factorilor externi”.Pentru ca să se producă o crimă,influența acestor factori este în
funcție de elementul anomaliei psihice.Factorii externi”sunt doar bulionul în care microbul se
poate dezvolta.Într-un mediu diferit,el ar fi rămas în stare de criminal latent”141.
R.Garofalo mai susține câteva teze:
1) anomalia morală (lipsa instincetlor morale) este condiția sine qua non a crimei;
2) imperfecțiunea morală a criminalului este întotdeauna o condiție necesară crimei;
3) anomalia morală este starea psihologică,diferită de anumite stări și boli patologice.142
Folosind drept criteriu modul în care personalitatea infractorului afectează comportamentul lui
criminal,Levis Yablonski,diferențiază patru categorii de criminali:
a) criminali socializaţi;
b) criminali nevrotici;
c) criminali psihotici;
d) criminali sociopaţi143.
Criminali socializați sunt cei care prezintă tulbări emoționale mai evidente decât orice
persoană care nua comis o infracțiune.Ei devin criminali datorită impactului contextului social în
cadrul căruia învață reguli și valori deviante.Acești criminali se îndreaptă cu predilecție spre
violarea proprietății.144
140
Ch.Cartdidact,2007,P.149-152
141
142
Igor A.Ciobanu,”Criminoligie”,vol.I,Univ.de Stat din Moldoa.Catedra Drept Penal și Criminologie-
143
Conf.univ.dr.OctavianPop;Conf.univ.dr.GheorgheNeagu,Criminologiagenerală,Chisinău,2005,p.85
144
[Type text] Page 36

Criminali nevrotici comit,în general,acte infracționale,datorită convulsiilor nevrotice;spre
deosebire de psihotic,nevroticii nu văd lumea în mod distorsionat,ei fiind constienț că există ceva
rău în comportamentul și gândirea lor.Principalul simptom al nevrozei este anxietatea,exprimată
direct sau indirect,prinmanifestări ca orbire,surzenie,istovire,frică inexplicabilă față de unele
obiecte sau situații,în forma unor activități compulsive,precum comiterea unorinfracțiuni de tipul
cleptomaniei,piromaniei,furtul din magazine.Prin urmare,criminalii nevrotici,devin criminali
datorită distorsiunilorce există la nivelul personalitîții acestora,precum și a perceperii devormate
a lumii din jurul lor.145
Criminalii psihotici sunt indivizi cu serioase probleme de personalitate,care au o percepție

complet distorsionată asupra realității sociale și a lumii din jurul lor.Spre deosebire de criminalii
socializați,psihoticii nu-și planifică crimele dar,datorită percepției greșite a realității,a gândurilor
lor iluzorii și înșelătoare sunt determinați să comită crime.Înclinația acestora spre acte de
violență,inclusiv spre omor,îi determină să comită cele mai bizare și lipsite de sens acte
antisociale.146
Criminalii sociopați sunt caracterizați ca având o personalitate egocentrică.Ei au o

compasiune limitată față de alții sau nu o au deloc și de aceea pot victimiza pe alții fără nici un
sentiment de anxietate sau de vinovăție.147
O altă clasificare ce se poate distinge prin originalitate,precum și prin utilitate,este cea care
corelează adaptabilitatea socială cu capacitatea infracțională.Aceasta ține seamă de demersurile
esențiale pentru trecerea la actul infracțional și de posibilele combinații ale
acestora;adaptabilitatea socială reflectă gradul de integrare socială a individului,iar capacitatea
infracțională denotă potențialul infracțional al personalității individului.148
Delimitarea între organizat(premeditat) și neorganizat(nepremeditat).elaborată de Grupul de

Studii Comportamentale din cadrul FBI,este o descriere a tipologiilor criminale.149
145
146
147
148
Ibidem
149
[Type text] Page 37

Infractorul care își premeditează crima are,de obicei,inteligența peste medie,este metodic și
viclean,iar crimele lui sunt bine gândite și cu atenție plănuite.Crima este de obicei comisă în
afara unde lucrează sau locuiește,autorul dând dovadă de mobilitate. Fantezia și ritualul sunt
importante pentru acest tip de personalitate.Victimele sunt oameni pe care el îi consideră tipul
”corect”,pe care el îi poate controla.150
Infractorul care nu-și premeditează crima are,de obicei,inteligență sub medie,e

singuratic,necăsătorit,trăiește singur,fie cu o rudă,în imediata vecinătate a locului crimei.El are
dificultăți în a stabili relații interpersonale și este descris ca un inadaptat social.151
Infractorul acționează impulsiv sub stres și,de obicei,va selecta o victimă din propria zonă
geografică.Infractorul care nu premeditează crima utilizează stilul de atac ”fulger”,luându-și
victima prin surprindere.Această acțiune este spontană,agresorul actionând brusc în afara
fanteziei sale și nu are un ”plan de joc”152.
Agresorul dezorganizat își depersonalizează victima prin mutilare facială sau o rănește în
exces.Alte acte sadice sunt îndeplinite după moartea victimei.Mutilarea organelor sexuale,a
rectului,a sânolor femeii ,a gâtului și a feselor este făcută deoarece aceste părți au o puternică
semnificație sexuală pentru el.Acolo poate fi o dovadă a eviscerării,amputării și/sau
vampirism153.
150
151
152
A se vedea Ioana Teodora Butoi,Tudorel Butoi,”Psihologie judiciară”,ediția a-II-a,ed.Fundației România de
Mâine,București,2004,p.36-37
153
[Type text] Page 38

Locul morții și locul crimei coincid în general și de obicei nu există nici o încercare de a
ascunde cadavrul.Dacă cadavrul a fost mutilat este posibil ca el să-l pozitioneze într-o manieră
specială care are o semnificație pentru el.Arma crimei este deseori lăsată la locul faptei154.
PROFILUL PSIHOCOMPORTAMENTAL CARACTERISTIC AL

CRIMINALULUI ORGANIZAT ȘI AL CELUI NEORGANIZAT
ORGANIZAT NEORGANIZAT
Scor ridicat al inteligenței Scor scăzut al inteligenței
Competență socială Inadecvat social
Calificare profesională Statut social scăzut
Competență sexuală Educație dură în copilărie
Statut social ridicat Tip anxios
Tip controlat în timpul comiterii faptei Consum minim de alcool
Consumul de alcool Trăiește singur
Stres situațional Schimbare semnificativă de
Trăiește cu un partener comportament.
Mobilitate mare
DIFERENȚE COMPORTAMENTALE ÎNTRE CRIMINALUL

ORGANIZAT ȘI CEL NEORGANIZAT
ORGANIZAT NEORGANIZAT
Plănuiește atacul Atac spontan
Victima/locul este necunoscut Victima/locul este cunoscut
Personalizează victima Depersonalizează victima
Controlează conversația Conversație minimă
Locul crimei reflectă pierderea Locul crimei este neîngrijit,
controlului întâmplător
Caută victime docile Victima este aleasă brusc,cu violență
Constrânge victima Constrângere minimă
Viol agresiv înainte de moartea victimei Act sexual după moartea victimei
Cadavrul este ascuns Cadavrul este lăsat la vedere
Armă/urme absente Armă/urme prezente
Transportă cadavrul Cadavrul rămâne la locul crimei155
154
155
Mâine,București,2004,p.38-39
[Type text] Page 39

2.5 CRIMA ÎN SERIE
Crima nu se produce întotdeauna într-o stare de totală libertate mintală,ea coresponzând,

deseori,în cazul criminalilor în serie,unei stări de dezechilibru psihic.Nici educația,nici
subtilitatea spiritului,nici inteligența nu mai pot face nimic atunci.Pentru acest motiv,nu putem
nega existența deopotrivă a unor stări atât de disperate ca acelea de inteligență,intelectualitate și
crimă.156
Steven Egger în cartea Criminalii dintre noi definește altfel crima în serie:
1) Un minim de trei sau patru victime,cu o perioadă de inactivitate între ele;

2) Ucigașul este de obicei străin victimei-crimele par să nu aibă legătură,facute la
întâmplare;
3) Crimele reflectă o nevoie de a domina victima în mod sadic;
4) Motivația este psihologică,nu materială;
5) Victimele pot avea valori simbolice pentru criminal;modul de ucidere poate scoate la
iveală acest lucru;
6) Criminalii aleg mai ales victime vulnerabile,prostituate,oameni fără adăpost etc.157
Din analize psihologice aprofundate s-a stabilit că asasinii intră în patru mari
categorii:Vizionarii,Misionarii,Hedoniștii și căutătorii de putere.
Vizionarii
Această categorie include criminalii care acționează ca răspuns la unele ”voci” sau alter
ego-uri și unde instrucțiunile primite servesc la justificarea și legitimarea actului crimei.Din
cauza naturii psihopatice a comportamentului vizionarului,el aparține unei categorii mai ușor de
identificat printre concetățenii comparativ sănătoși la minte.De exemplu,cazul lui Herbert
156
Zeca Ionela Cerasela,Personalitatea infractorului:Aspecte criminologice,Chisinău 2005,p.18.
157
Zeca Ionela Cerasela,Personalitatea infractorului:Aspecte criminologice,Chisinău 2005,p.117
[Type text] Page 40

Mullin-el primea ”mesaje telepatice”prin care îi se transmitea că,prin vărsare de sânge,numai el
putea evita un seism catastrofal care ar fi distrus California158.
Misionarii
Sunt ucigașii care ”curăță”,care acceptă o responsablitate autoimpusă de a îmbunătății

calitatea vieții și de a descotorosi societateade ”elementele sale indezirabile”.Victimele
misionarilor pot avea aproape orice fel de ocupație,orice religie și orice credință politică,deși în
cele mai multe cazuri,grupurile țintă sunt alese pentru că ele constituie obiectul condamnării
societății-practicantele prostituției,homosexualii și minoritățile rasiale(exemplul luiBill Glaze,un
nord american cu sânge de indian,credea că toate femeile indiene trebuie violate și ucise).159
Hedoniștii
Constituie o categorie complexă,care include genul de ucigași pentru care,în sens

larg,”plăcerea” este răsplata asasinatului.Se cunosc trei subgrupuri ale acestei categorii:
1) cei care ucid din voluptate;

2) ucigașii din emoție;
3) ucigașii pentru câștig.160
Cercetătorii au stabilit că omorul din voluptate cunoaște mai multe faze:a)fantezia-prin

intermediul ei se cultivă dorința de a ucide.Uneori pot trece chiar ani până când ucigașul își
transformă fantasmele în realitate;b)vânătoare:în timpul căutărilor lui este posibil ca asasinul să-
și aleagă un anumit tip de victime asupra cărora să-și îndrepte activitatea distructivă(ex.:Jack
Spintecătorul omora numai prostituate,T.Bundy agresa numai femei).Căutarea victimei poate
dura oricât și se poate intinde pe o arie teritorială vastă;c)crima-pentru ucigașul din
voluptate,crima este un act intens și personal,căci fapta ănsineconstituie singura motivație.Cu cât
schingiuirea victimei este mai puternică și mai îndelungată,cu atât satisfacția sexuală este mai
158
www.licentade10.eu:Indici orientativi și aspecte practice vizând amprenta pihocomportamentală a criminalilor în
serie,p.11
159
serie,p.11-12
160
serie,p.11
[Type text] Page 41

intensă.Ucigașul din voluptate manifestă o deosebită grijă,dar și talent îna descoperi persoanele
vulnerabile.După ce își ademenește victima și rămâne singur cu ea,el are în sfârșit posibilitatea
de a-și pune în practică fantezia.Plăcerea resimțită îl face să intre intr-un fel de tansă,ceea ce
explică amneziapost criminală prin care trece acest gen de asasin.Gradul de ”ceimă în exceseste
cel mai ridicat la ucigașul din voluptate:omorul este asociat cu tortură,mutilarea,acte de
canibalism.Acesta este momentul de extaz și mulți astfel de ucigași caută să-l
imortalizeze(J.Dahmer fotografia și trăgea pe bandă video operațiunile în care victimele erau
ștrangulate,dezmembrate și câteodată tranșate de vii;H.Glatzman își poza victimele aflate în
spasmele morții);d)faza post-crimă-pentru mulți ucigași în serie aceasta se caracterizează printr-o
senzație de pustiu șide primare,adeseori agravată de faptul că ”defectul”inițial al psihicului nu a
fost reparat prin crima comisă,ba mai mult,criminalul va fi obligat să curme tot mai multe vieți în
căutarea unei ușurări temporare.Este faza în timpul căreia ucigașul are unele mustrări de
conștiință,are intenția de a scrie scrisoride mărturisire poliției sau a telefona posturilor de
radio.Dacă nu este prin în această ultimă fază,cercul se închide și întraga secvență,cu inevitabilul
său final,va fi luat de la capăt.161
La ucigașii de emoție,ca și la cei de voluptate,motivul principal al crimei este conferit tot de

plăcerea actului în sine.În consecință,se poate ajunge la sadism,torturări și mutilări ale
victimei;ceea ce-l diferențiază pe ucigașul de emoție de cel de voluptate este motivația trăirii
unei experințe(cazul lui Albert De Salvo).162
Căutătorii de putere
O complicație comună personajelor cu un nivel slab al respectului de sine este dorința

de a deține controlul asupra vieții și morții altora într-un asemenea grad,încât se ajunge ca acesta
să servească drept mobil intrisec al crimei.Adesea e dificil ca ucigașii pentru putee să fie
deosebiți de grupul mai larg al ucigașilor din voluptate,pentru care dominația este,deasemenea,un
motiv puternic.163
161
Zeca Ionela Cerasela,Personalitatea infractorului:Aspecte criminologice,Chisinău 2005,p.117-118
162
Zeca Ionela Cerasela,Personalitatea infractorului:Aspecte criminologice,Chisinău 2005,p.118
163
serie,p.12
[Type text] Page 42

Explicațiile asupra comportamentului criminal se bazează pe factorii biologici,psihologici și
sociali.Explicațiile biologice și psihologice presupun că comportamentul criminal rezultă din
punerea în evidență a starilor mentale și psihologice care diferențiază criminalii de
noncriminalii.Explicațiile sociologice cautăsă explice comportamentul criminal în termeni
demografici.164
Crimele în serie sunt considerate de unii psihologici ca reprezentând ultima extensie a

violenței.Din punct de vedere rațional,crimele în serie sunt acte complet
iraționale.Totuși,criminalul în serie simte o mare plăcere în exercitarea puterii și a controlului
asupra victimei,incluzând puterea morții și a vieții,actul sexual fiind secundar.El este excitat de
cruzimea actului său și,frecvent va tortura victima până la moarte.Criminalul poate înregistra pe
casete țipetele de durere ale victimei sale pe care le poate folosi pentru a-și spori fanteziaatunci
când nu are o victimă ”cu care să se joace” sau poate folosi aceste înregistrări pentru a teroriza
viitoarele victime.Orice mutilare a victimei va fi făcută fie ca să șocheze autoritățile,fie ca să
facă neindentificabile rămășițele cadavrului.165
Omuciderile unui criminal în serie au tendința să crească pe măsură ce trece timpul.Apare

evident faptul că ei trebuie să ucidă mult mai des pentru a-și satisface plăcerea pe care o obțin
săvârșind acest act.166
Criminalitatea ucigașilor în serie constituie o componentă a criminalității în asamblu.De

aceea,există și reproducerea criminalității ucigașilor,în calitatea sa de element constitutiv al
criminalității,are aceleași cauze și condiții ca și întreaga criminalitate.Totodată,ea reprezintă însă
o unitate cu anumite însușiri specifice,care o deosebesc de celelalte elemente componente ale
criminalității și-i conferă,astfel,o existență ”proprie”,relativ de sine stătătoare.În atare
condiții,este evidenta prezența unor fenomene și procese criminogene cu un impact determinat
considerabil tocmai asupra producerii criminalității în forma sa repetată167.
164
serie,p.12
165
166
167
www.scritub.com/stiinta/drept/Motivul si ratiunea de a ucide
[Type text] Page 43

În cazul infracțiunilor în serie,un rol important îl joacă,în formarea și realizarea formației
criminogene,influența de grup,influența comportarilor ilicite de ”fundal”,precum beția și
alcoolizarea,narcomania,jocurile de noroc,prostituția.Influență are și nerespectarea principiului
de diferențiere și individualizare a pedepsei și executării acesteia,inoportunitatea sau insuficiența
măsurilor de adaptare socială după executarea pedepsei ori după stabilirea pedepsei neprivative
de libertate,lipsa unui sistem de plasare în câmpul muncii și susținerea a contigentului în
cauză.168
În cazul criminalilor înrăiți și deosebit de periculoși,motivația de săvârșire a

infracțiunilor are ca dominante respectarea tradițiilor mediului criminal,egoismul și
egocentrismul excesiv,parazitismul,agresivitatea și cruzimea,care devin uneori un scop în
sine.Motivația de a comite infracțiuni denotă un proces intensiv de alunecare spre un stil de viață
criminal,spre deprinderea de a comite infracțiuni ”la comandă”,la solicitarea liderului,în absența
oricărei confruntări din motive,frământărideliberative,fapt legat și de experiența criminală.169
168
169
[Type text] Page 44

CAPITOLUL III
PROFILAJUL CRIMINAL
3.1 INTRODUCERE ÎN PROFILING
Profiling-Profilul infractorului ca nouă tehnică investigativă a diferitelor crime mai este

cunoscut și sub numele de Profiling Criminal,Psihologie Investigativă,Evaluare sau Analia scenei
crimei,Profilul criminologic,Profiling Comportamental sau Psihocriminalistica in România.Aceste
denumiri au fost adoptatede pionerii acestei noi tehniic în descoperirea autorului unei
crime.Fiecare agenție de investigații-departamente de poliție ,FBI și alte agenții ale justiției penale-
academicienii folosesc una din denumirile de mai sus,dar cu toții se referă la aceeași știință-știința
de a identifica făptașul unei crime bazându-se pe analiza naturii crimei și modul în care aceasta a
fost comisă170.
Profiling,ca știință se dezvoltă rapid și își întinde ramurile prin contribuția diferiților
profesioniști în psihologie,psihiatrie,criminologie și ofițeri de poliție cu educație universitară și
experiență de lucru în prinderea infractorilor.171
Procesul prin care se indică caracteristicile de personalitate ale unei infracțiuni.tinându-se cont
de analiza câmpului infracțional,tipurile variate de personalități existente,datele statistice ale
faptelor similare precum și natua disfuncțiilor mentale demonstrate de autor cu ocazi comiterii
faptei poate fi numit profiling.172
Profilul psihologic al infractorului poate fi o metodă de identificare al autorului

infracțiunii,identificare bazată pe analiza pertinentă a modului de moitere a faptei,aspectele variate
ale personalității criminale determinând individual să acționezeîntr-un anumit mod înainte,în
timpul cât și după comiterea infracțiunii.Aceste aspecte pot fi ulterior combinate cu detaliile
obiective,probele materiale ridicate de la fața locului și apoi comparate cu tipurile de personalitate
170
Neculai Spirea Zamfirescu,Tratat practic de psihocriminalistică,Universul Juridic,București 2010,p.323.
171
Neculai Spirea Zamfirescu,Tratat practic de psihocriminalistică,Universul Juridic,București 2010,p.324
172
https://ww.reaserachgate.net/.../ Profilul psihogic-o noua dimensiune in anchetele penale,p.5
[Type text] Page 45

și dezechilibrele psihice cunoscute,pentru ca în final să rezulte o descrie cât mai exactă și practică
a autorului.173
În literatura de specialitate,termenul ”criminal profiling”este folosit într-o accepțiune

largă:profilul comportamental,statistic și geografic,profilul locului infracțiunii,profilul psihologic
al participanților la acțiunea infracțională174.
Profesionistul investigator este chemat,în virtutea celor menționate,să reproducă prin

propria-i imaginație împrejurărileși acțiunile derulate de făptuitor,oferind oganelor de urmărire
penală ”filmul crimei în dinamica sa”;să-și imagineze profilul făptuitorului,oferind organelor de
urmărire penală ”amprenta sa psihocomportamentală”;să anticipeze ”comportamentul următor
pretabil”,contracarând pe viitor ”mișcările”autorului175.
3.2 Metodele folosite pe plan international in determinarea profilului psihologic
Metoda FBI-Analiza câmpului infracțional.
Abordarea FBI constă în realizarea unei evaluări în șase pași,datele obținute și coroborate ajutând
la alcătuirea profilului făptuitorului.176
1. profiling inputs(culegerea și evaluarea datelor primare)-această etapă

cuprinde obținerea datelor preliminare despre triada faptă-făptuitor-
victimă,cercetarea amănunțită la fața locului și evaluarea rezultatelor
acestor activități;177
2. decision process models(sistematizarea datelor)-așezarea pe baze logice a
datelor obținute in etapa anterioară:determinarea unor eventuale legături
între această faptă și altele asemănătoare;178
173
https://www.reasearchgate.net/.../ Profilul psihogic-o noua dimensiune in anchetele penale,p6-7.
174
A se vedea https://www.reasearchgate.net/.../ Profilul psihogic-o noua dimensiune in anchetele penale
175
A se vedea https://psihoconsultanta.wordpress.com/ Psihologie judicara.
176
https://www.reasearchgate.net/.../ Profilul psihogic-o noua dimensiune in anchetele penale,p.7
177
https://www.reasearchgate.net/.../ Profilul psihogic-o noua dimensiune in anchetele penale,p.7
178
Idem 177
[Type text] Page 46

3. crime assessment(interpretarea activității infracționale)-în această etapă are
loc o reconstituire a faptelor întâmplate,precum și rolul persoanelor
participante la evenimentul infracțional;179
4. the criminal profile-alcătuirea propriu-zisă a profilului psihologic al
autorului;180
5. the investigation-profilul alcătuit este pus la dispoziția anchetatorilor în
scopul includerii luiîn strategia de investigare a cazului.De remarcat este că
acest prim profil nu este definitiv,mai ales în cazul infracțiunilor în
serie,putând fi îmbunătățit pe parcurs cu datele obținute din celelalte laturi
ale anchetei;181
6. the apprehension-(compararea profilului realizat cu autorul identificat)-se
compara trăsăturile suspectului cu cele prezentate în profil,contribuindu-
se,astfel,la îmbunătățirea metodei.182
Metoda Davis Canter- Psihologie investigativă(investigative psychology)
Canter a dezvoltat o metodă oarecum similar cu cea a FBI-ului,metodă bazată pe date

statistice,cu deosebire că metoda investigării psihologice creează o bază de date alimentată în
permanență cu noi date provenite din studierea infractorilor condamnați. 183
Metoda are la bază interacțiunea dintre victimă și agresor,încadrându-se într-un tipar format
din cinci elemente:coerența interpersonală,semnificația timpului si locului
infracțiunii,caracteristicile infracționale,cazierul judiciar și cultura criminalistică.184
1. interpersonal coherence-explorează posibilitatea existenței unei legături între variațiile de

comportament din activitatea infracțională și variațiile din comportamentul non-
criminal,a modului în care autorul interacționează cu alte persoane în relațiile sale
personale;185
179
Idem177
180
Idem177
181
Idem177
182
Idem177
183
https://www.reaserchgate.net/.../Profilul psihologic-o noua dimensiune in anchetele penale,p.7
184
https://www.reaserchgate.net/.../Profilul psihologic-o noua dimensiune in anchetele penale,p.8
185
Idem 184
[Type text] Page 47

2. significance of time and place-poate oferi anchetatorului informații despre mobilitatea
agresorului,unde locuiește și se mișcă acesta.Făptuitorul își alege singur locul și timpul
comiterii faptei,prin aceasta demonstrând importanța reprezentării locurilor și a timpului
în vestigiile sale comportamentale.Acest comportament furnizează date importante
despre perspicatcitatea individului,programul său de lucru,aspecte din viața sa
personală,zona de confort în care acesta acționează;186
3. criminal characteristics-metoda permite specialiștilor să deszvolte subsisteme de
clasificare a infractorilor,clasificări ce se pot dovedi utile în furnizarea unor anumite
tipologii punând astfel la dispoziția anchetatorilor caracteristicile de personalitate care îi
definesc cel mai exact pe agresori;187
4. criminal career-se referă la studierea cazierului judiciar și trecutul infracțional al
autorilor;188
5. forensic awareness- se referă la cultura criminalistică a infractorului,la cunoștințele sale
despre posibilitățile faptice ale anchetatorilor de a-l captura.O evaluare a trecutului
infracțional al autorului poate indica abilitățile acestuia în săvârșirea unui anumit tip de
infracțiune.189
David Canter a mai elaborat și conceptul de profiling geografic,concept care a dezvoltat

doua modele de comportament ale făptuitorului:modelul prădător,în care infractorul pleacă pentru
scurt timp din habitatul săi pentru a comite infracțiunea,și modelul ”navetist”,în care infractorul
călătorește la o oarecare distanță față de zona sa de confort înainte de a se angaja în actul
criminal.190
Metoda analizei probelor comportamentale(Behavioural Evidence Analysis-BEA)
Recent profiler-ul american Brent Turvey,ca urmare a problemelor pe care le-a

întâmpinat de-a lungul carierei sale a elaborat o metodă cunoscută sub numele de metoda
186
Idem184
187
Idem184
188
Idem184
189
Idem184
190
https://www.reasearchgate.net/.../Profilul psihologic-o noua dimensiune in anchetele penale,p.8
[Type text] Page 48

BEA..Această metodă încearcă să acopere părțile vulnerabile ale celorlalte metode,utilizând toate
urmele,mijloacele materiale de probă descoperite la locul faptei,comportamentul agresorului și
caracteristicile victimei,din acest motiv fiind considerată una din cele mai complete metode de
profiling191.
Astfel,Turvey prezintă metoda sa ca o succesiune a următoarelor etape:Equivocal

Forensic Analysis,Victimology,Crime Scene Characteristics și Offender Characteristics. 192
1. analize criminalistice echivoce(equivocal forensic analysis)-în această etapă se procedează

la analizarea și evaluarea tuturor probelor colectate,se efectuează expertizele tehnico-
științifice;193
2. stabilirea profilului victimei(victimology )-prin acest profil se pot obține date referitoare la
identitatea făptuitorului.Este creată o fișă a victimei în care sunt cuprinse date cum ar
fi:identitatea ,sexul,cetățenia,originea etnică,caracteristici fizice,stare
civilă,profesie,vârstă,greutate etc.Toate datele înscrise în respectiva fișă pot forma o
imagine cu privire la motivul,preferințele,tipul de victimă pe care îl vizează agresorul și
chiar la semnalmentele sale.În cercetare trebuie luate în calcul patru tipuri de riscuri în ceea
ce privește victima:194
- riscul scăzut al victimei ;se referă la viața personală,profesională și socială a
unui individ,care în mod normal nu sunt expuse la pierderi și prejudicii datorită
environment-ului în care individul lucrează;195
- riscul mediu al victimei; în acest caz,cele trei”vieți”ale individului capătă un
grad de expunere datorită mediului de lucru;196
- riscul maxim al victimei;viața personală,profesională și socială sunt expuse în
mod constant pericolului de a suferi diferite pierderi;197
- riscul stilului de viață al victimei;se referă la riscurile generale,prezente în
virtutea personalității individuale și datorită climatului personal,preofesional și
191
documents.mx.,p.162
192
documents.mx.,p.162
193
https://www.reasearchgate.net/.../Profilul psihologic-o noua dimensiune in anchetele penale,p 9.
194
documents.mx.,p.162
195
Idem194
196
Idem194
197
Idem194
[Type text] Page 49

social.Există,de asemenea,și câteva trăsături generale ale unui astfel de
risc:izbucniri emoționale,hiperactivitatea,stima de sine foarte scăzută,nevoia
de atenție sau simpatie etc.198
3. caracteristicile locului faptei(crime scene characteristics)-trăsăturile câmpului infracțional
pot evidenția caracteristicile făptuitorului și a modului său de acțiune.Se pot
face,deasemenea,relaționarea cu alte fapte identificate ca făcând parte din aceeași
categorie,modul de abordare a victimei,existența/inexistența unui câmp infracțional
secundar;199
4. caracteristicile infractorului(offender characteristics)-este faza finală din acest proces.Ca o
consecință logică a etapelor anteriore,acum se elaborează profilul psihologic propriu-zis
folosindu-se informațiile obținute până în acest punct de către investigatori și specialistul
profiler.Detaliile oferite pot include:construcția fizică.sexul agresorului,profesia și
obiceiurile,existența unor eventuale sentimente de remușcare sau vinovăție,tipul de vehicol
folosit,cazierul,îndemânarea în comiterea actului infracțional,nivelul de
agresivitate,domiciuliul agresorului în relație cu locul faptei,istoria medicală a
acestuia,starea civilă,rasa etc.200
3.3 Profilul geografic
În opinia lui Godwin,profilul geografic are o mult mai mare acuratețe față de metoda FBI.Pașii
în dezvoltarea acestui tip de profil țin seama de următoarele aspecte:201
1. site-ul unde a fost dispus cadavru;202

2. site-ul unde a fost dispus cadavrul și locul unde a fost răpită/acostată
victima,interpretate coroborat.203
Cercetările lui Godwin,efectuate împreună cu David Carter,au avut ca subiecțicriminali în serie

din Statele Unite,concluzia acestor studii fiind că locul dincare a fost răpită/acostată ultima dată
văzută victima are un rol semnificativ în predicțiile referitoare la autor.Din acest motiv,Godwin
198
documents.mx,p163
199
https://www.reasearchgate.net/.../Profilul psihologic-o noua dimensiune in anchetele penale,p 9
200
https://www.reasearchgate.net/.../Profilul psihologic-o noua dimensiune in anchetele penale,p 9-10
201
202
Idem201
203
Idem201
[Type text] Page 50

prefera cea de-a doua metodă de profiling geografic întrucât implică folosirea mai multor tipuri
de date,cum ar fi:204
- tipul reliefului;
- căile de acces în zonă și căile de comunicație;
- mijloace de transport ce conduc în zonă;
- identificarea de martori care au văzut victima în timpul critic;
- folosirea telefoanelor publice sau a celor mobile;
- folosirea cadurilor de credit,înregistrarea pe camerele video de supraveghere a
traficului,benzinăriilor etc.;
- amenzile de circulație,verificările de rutină ale poliției.205
Folosind aceste informații(și nu numai acestea),următorul pas este corelarea locului în

care s-a stabilit câmpul infracțional și domiciliul agresorului.Autorul insistă pe necesitatea ca
investigatorul să fie prezent în toate zonele fierbinți ale cazului.206
Încercând să explicăm substraturile psihologice ale acestui sistem putem afirma că

agresorii își construiesc în minte un plan în care locul comiterii faptei este foarte important pentru
ei,loc despre care experiența i-a învățat că sunt feriți de privirile martorilor și unde își pot găsi
victimile cele mai pretabile.Aceste zone sunt denumite de Godwin ”spații experiențiale”,locuri ce
îl reprezintă pe infractor și pe baza carora funcționează metoda sa207.
Printre fondatorii metodei geografice în profiling se numară și David Canter,profesor

de psihologiela universitatea din Liverpool,cel ce a inițiat softul numit DRAGNET,precumși Kim
Rossmo,cercetător din Statele Unite,fondatorul geo-profiling-ului și inventatorul programului
computerizat de profiling geografic RINGEL.208
204
205
Idem204
206
Idem204
207
208
[Type text] Page 51

3.4 Principiile generale în criminal profiling
1. Procesul profilingului se fundamentează pe o temeinică cercetare la fața locului,celelalte

activități(determinarea formei de comportament deviant,background-ul victimei,predicțiile
referitoare la persoana făptuitorului etc.)derivând de aici209;
2. Comportamentul reflectă personalitatea;210
3. Profilul psihologic al autorului este un instrument care poate fi folosit doar în cazurile în
care .pe toată durata activității infracționale,personalitatea făptuitorului rămâne la fel; 211
4. Nu trebuie excluse persoanele aflate în cercul de suspecți pentru simplul motiv că nu se
încadrează în profilul psihologic;212
5. În toată activitatea sa,specialistul profiler trebuie să fie ghidat de profesionalism,să respecte
etica profesională,confidențialitatea și demnitatea umană.213
3.5 Forme logice de raționament în elaborarea profilului infractorului
Analiza comportamentului și personalității infractorului implică o abordare logică,diferită

în funcție de tipul argumentelor la care se apeleaă pentru evaluare.Astfel,argumentele,ca elemente
de studiu ale logicii,pot fi împărțite in două tipuri distincte,în funcție de modul în care premizele
lor suportă concluziile:inductive și deductive214.
Profilul inductiv prezintă următoarele caracteristici:
- premizele nu dau soluții definitive pentru concluzii,ci numai pun l dispoziții un suport
pentru acestea și permit generalizarea,chiar dacă nu este corectă,are la bază analize
statistice;215
209
210
Idem209
211
Idem209
212
Idem209
213
Idem209
214
documents.mx,p165
215
documents.mx,p166
[Type text] Page 52

- pornindu-se de la comportamentul și caracteristicile pe care le au alți infractori care au fost
studiați în trecut se generalizează și pentru cel suspect în cauza cercetată presupunându-se
că infractorii au motivații similare în situații similare;216
- pentru efectuarea statisticilor destinate și elaborarea profilului inductiv datele sunt obținute
din trei surse:studiile efectuate asupra populației aflate în detenție,experiența practică a
investigatorilor,sursele publice,inclusiv media;217
- deși prezintă avantajul usurinței și rapidității,fiind necesară prezența specialiștilor,profilul
inductiv a fost criticat pentru faptul că apelează la o populație limitată ca număr de
infractori cunoscuți,extinzând datele obținute de la aceștia la persoane nevinovate.218
Profilul deductiv prezintă următoarele caracteristice:
- furnizează temeiuri de netăgăduit pentru concluzii,având ca obiectiv primar clarificarea

relației dintre premize și concluzii;219
- este rezultatul exclusiv al examinării corecte a urmelor descoperite în urma cercetării
scenei infracțiunii,a expertizelor criminalistice,urmatede o analiză a caracteristicilor
locului infracțiunii și cele ale victimei,astfel este dedus profilul unui individ care ar fi
putut comite acea infracțiune cu acea victimă,în condițiile proprii acelui loc al
infracțiunii.220
Din această perspectivă,caracteristicile și comportamentul infractorului pot fi deduse din

mai multe categorii de informații,clasificate după cum urmează:221
- mijloacele materiale de probă.Psihologul criminalist analizează toate probele ridicate

de la fața locului,pentru a se asigura că acestea susțin în mod corect particularitățile la
acțiunea infracțională;222
- caracteristicile locului faptei sunt stabilite după ce s-a efectuat o evaluare completă a
mijloacelor materiale de probă și sunt determinate individual și analizate după cum s-
216
documents.mx,p166
217
Idem216
218
documents.mx,p166
219
documents.mx,p166
220
documents.mx,p166
221
documents.mx,p166
222
documents.mx,p166
[Type text] Page 53

au desfășurat în ordine cronologică.Această analiză poate conduce spreconcluzii
referitoare la mobilul și scopul infractorului șila modul său de operare;223
- caracteristicile victimei.Pentru studierea caracteristicilor victimei,crearea unui profil al
acesteia,este parte a procesului de elaborare a profilului agresorului,și implică utilizarea
unui personal de specialitate,cu experiență în cercetarea locului
infracțiunii,interpretatrea analizelor de laborator și cunoștinte în domeniul
psihologiei.Psihologul criminalist trebuie să stabilească un comportament unic al
infractorului,prin trecerea de la un set universal de caracteristici ale unui suspect,la
caracteristicile proprii ale unui anumit individ224.
Nu există o regulă de folosire expresă a unei anumite metode într-un anume tip de caz,iar
modalitățile de elaborare a profiling-ului,pot fi adaptate de către anchetatori în funcție de
necesitățile și specificul cazului anchetat225.
3.6 Informații în vederea alcătuirii profilului psihologic
Ca orice activitate bine fundamentată științific,elaborarea unui profil psihologic

parcurge câteva etape obligatorii:226
1. Crime Data
În această etapă se introduc în program informații despre infracțiunile bănuite a avea legătură
între ele,incluzând orice date despre locații,direcții de deplasare,orice informații spațiale.De
asemenea,se mai introduc date despre tipul de infracțiune,modul de operare,arma
folosită,data,vremea de la data comiterii faptei etc227.
2. Geographic Data
Pentru site-urile relevante se vor menționa următoarele:
223
documents.mx,p166
224
documents.mx,p166
225
documents.mx,p167
226
227
[Type text] Page 54

- locația exactă;
- tipul locației;
- caracteristicile demografice ale împrejurimilor;
- descrierea generală a arealului(informații obținute de la ultimul recesământ,nivelul
socio-economic al zonei,rata criminalității generale,zone criminogene);
- hărți ale zonei(harta orașului sau a regiunii,arterele de comunicație,rutele
autobuzelor etc);
- fotografii-de la cercetarea de la fața șocului,fotografii ale zonei,aero foto etc.228
3.Victimologie
Pentru fiecare dintre victime se vor menționa:sexul,rasa,vârsta,potențialul

victimogen,domiciliul,ocupația,activitățile sociale,mijloacele de transport,rutele folosite.229
4.Analiza comportamentală/Profilul psihologic
Profilul psihologic al autorului joacă un rol deosebit de importamt între fazele elaborării
profilului geografic,prin aceasta determinându-se stilul probabil de viață precum și statusul mintal
al celui ce înfăptuiește seria de infracțiuni.Cu toate acestea,absența profilului psihologic nu
împiedică emiterea profilului psihologic.230
5.Suspect Data
În cazul în care sunt cunoscute,se vor introduce următoarele

informații:sexul,vârsta,rasa,antecedente penale,istoricul psiho-patologic,domiciliul
prezent,domiciliile trecute,țcoli absolvite,locuri de muncă,activitățile sociale,adresele membrilor
de familie,prietenii,metodele de transport,rutele folosite.231
228
229
230
231
[Type text] Page 55

3.7 Conceptul dihotomic organizat-dezorganizat
În urma unui studiu patronat de FBI și efectuat cu specialiștii proprii,au avut loc
interviuri asupra a 36 de crimnali sexuali,dintre care cei mai mulți erau criminali în serie-dintre
aceștia,24 au fost denumiți drept ”organizați”(cu 97 de victime) și 12 ”dezorganizați”(cu 21 de
victime).232
Aspectul locului faptei
ORGANIZAT DEZORGANIZAT
Agresiune premeditată Agresiune spontană
Victima aleasă este necunoscută Victimă cunoscută
Își personalizează victima Depersonalizează victima
Conversație stăpânită Conversație minimală
Locul faptei reflectă autocontrolul Scena crimei este întâmplătoare
Obligă victima să i se supună Violență neașteptată
Manifestă rețineri Manifestă minimum de rețineri
Acte agresive înainte de moartea victimei Acte sexuale după moartea victimei
Ascunde cadavrul Cadavrul este lăsat la vedere
Arma/urme inexistente Arma/urme prezente
Transportă cadavrul Cadavrul este lăsat la locul faptei233
Caracteristici ale profilului psihologic
ORGANIZAT DEZORGANIZAT
Inteligență medie spre superioară Inteligență sub medie
Competent din punct de vedere social Inadaptat social
Serviciu,de regulă,calificat Serviciu necalificat
Competent sexual Incompetent sexual
232
233
[Type text] Page 56

Situat în vârful ierarhiei sociale Nivel minim al poziției sociale
Ocupația tatălui stabilă Ocupația tatălui instabilă
Disciplină insuficientă în copilărie Disciplină severă în copilărie
Stare de spirit stăpânită în timpul crimei Anxios în timpul comiterii faptei
Consumă alcool în timpul comiterii faptei Consum minim de alcool
Stres situațional prezent Stres situațional minim
Locuiește cu un partener Locuiește singur
Urmărește mersul anchetei în media Interes minim pentru media
Mobilitate cu mașina în bună stare Locuiește/muncește în apropierea câmpului
infracțional
Își poate schimba locul de muncă sau părăsi Schimbare de comprtament după comiterea
orașul faptei(abuz de droguri/alcool,religiozitate
bruscă etc.)234
3.8 Tipurile de crimă la care se aplică profiling
Din istoricul profiling reiese că această ”știință” a fost dezvoltată ca o tehnică de investigare
a crimelor în serie,dar pe parcursul anilor și-a găsit aplicabilitate în mai multe tipuri de crime,și
continuă să-și găsească aplicabilitate și în alte domenii cum ar fi:235
- Intervevierea victimei,familiei victimei,martorilor și a juraților;236

- Interogarea suspectului sau a autorului crimei237;
- Elementele de profiling sunt combinate și cu științe care stau la baza domeniului de
antiterorism,cu un domeniu aparte de Intelligence Profiling-care determină profilul
personalităților politice.238
Următoarele tipuri de crime sunt recunoscute pentru utillizarea profiling-ului:
234
235
Neculai Spirea Zamfirescu,Tratat practic de psihocriminalistică-Bucureşti,Universul Juridic,2010,p.326
236
237
Idem236
238
Idem236
[Type text] Page 57

 Omoruri în serie;
 Violuri în serie;
 Omoruri sadice;
 Omoruri sexuale;
 Omoruri cu autori necunoscuți;
 Violuri;
 Molestarea sexuală a copiilor,inclusiv pedofilia;
 Asasinări,inclusiv asasinările politice;
 Crime oculte;
 Incendierea intenționată;
 Răpirea de persoane,inclusov copii;
 Laurea de ostateci,inclusiv negocierea cu deținătorii de ostatici;
 Spargerile de bănci;
 Analiza scrisorilor cu caracter obscen sau terorist;
 Tâlhărie.239
Exemplu de analiză și raport profiling
„ Sugrumatorul din gară (Van der Westhuizen,58-64)
Cazul:
De-a lungu anilor 1986 până în martie 1994,22 de cadavre a unor băieți mulatri cu vârste
cuprinse între 10-15 ani-printre care și cadavrul unui adult bărbat-au fost găsite împrăștiate în
dunele de nisipi de lângă Mitchell’s Plain în Afrca de Sud.Cadavrele tuturor victemelor au fost
găsite cu fața în nisip,mâinile legate la spate și cu pantalonii în jurul gâtului.Criminalul sodomizase
toate victimele.Lângă unele cadavre s-au găsit bilete în care era scris ”Încă unul,multe altele
urmează”.Deoarece poliția avea în baza de făptașul,s-a făcut apel la doi psihologi cu cunoștințe
de criminologie.
239
[Type text] Page 58

Raportul prezentat de poliție presei și care a fost formulat de cei doi psihologi este
următorul:
Sugrumatorul-așa cum a fost poreclit acest criminal în serie-este probabilun om de

culoare(mulatru) cu vârsta cuprinsă între 25-35 de ani și care este bilingv.Bănuim că este
necăsătorit,cu toate că s-ar putea să fie și divorțat.Trăiește cu alte persoane în casă.
Dacă trăiește singur vecinii au posibilitatea să îl observe.Este un om inteligent,îngrijit și

care se îmbracă cu bun gust-este tipul de bărbat căruia îi place să poarte cravată.Dacă lucrează
undeva bănuim că face parte din clas de mijloc și ocupația lui poate fi una din profesiile de
polițist,profesor,preot sau membru al unei organizații de binefacere.Este liber a se deplasa dupa-
amiezile și vizitează săli de video- jocuri și gări,locuri de unde își selectează și victimile.Noi
suspectăm că se folosește ori de mașina proprie sau mașină împrumutată.Poate avea condamnări
pentru sodomie băieți și în perioada în care nu ucide este instituționalizat în clinici de boli mintale
sau este 240ținut în închisoare.Este un singuratic care preferă propria lui companie și preferă să
discute cu copiii decât cu adulții.Manifestă o agresiune împotriva celor cu autoritate,dar această
agresiune nu si-o manifestă direct.Dacă are un complice acesta nu știe că el este violatorul și
criminalul în serie,sau dacă știe,nu anunță autoritățile de frică să nu fiie condamnat ca complice
la crime.Sugrumatorul își controlează emoțiile și are abilitatea să se distanțeze de crime,nu arată
nici un fel de remușcări.Îi face plăcere să fie în centrul atenției în presă și televiziune și își
înregistrează programele TV în care se vorbește despre crimele lui și colecționează articolele din
ziare care se referă la crime.Are o relație sexuală neadecvată cu un bărbat sau femeie și de aceea
preferă masturbarea și materialele pornografice.Copil fiind,a fost sodomizat de un adult-figura
paternă și de aceea victimele lui îi amintesc de această experiență traumatică.El pedepsește
cooomunitatea deoarece și el s-a simțit fără ajutor atunci când un adult l- a sodomizat și nimeni nu
i-a sărit în ajutor.Sugrumatorul nu se va opri din comiterea altei crime până când nu este identificat
și prins de poliție sau se predă.Cu poliția se joacă de-a șoarecele și pisica”
Analiza rațională a câtorva elemente ale raportului de profiling:
[Type text] Page 59

”Vârsta 20-35: Cercetările științifice arată că majoritatea criminalilor în serie suntdin grupa
vârstă 20-25.Sugrumatorul operează din 1986 și de aceea s-au adăugat câțiva ani peste acest grup
de vârstă.
Rasa:Mulatru: Cercetările de asemenea indică că majoritatea criminalilor în serie își aleg

victime care fac parte din aceeași categorie de rasă ca a lui.Activitatea unui om alb în zona în care
s-au găsit cadavrele atrăgea atenția multora,cu excepția unor albi care locuiesc în acea zonă de
mulatri.Copiii mai ușor însoțesc pe cneva din aceeași rasă cu ei.
Bilingv:Afrikaans și Engleza.Notele găsite lângă cadavre au fost scrise în Afrikaans,dar una a

fost scrisă în engleză.
Domiciliul:Locuiește cu alte persoane în aceeași casă,în Mitchell’s Plain.Criminalul nu a riscat

să ducă victimele acasă să le sodomizeze,deoarece putea fi foarte ușor observat în compania
copiilor de cei din casă sau de vecini.De asemenea,cineva putea să audă strigătele copiilor.
Ocupația:Polițist,profesor/învățător,preot,lucrător social.Ocupația criminalului este de așa

natură că îi permite să fie liber după-amiezile.De asemenea,cunoaște vecinătatea dunelor unde
comitea crimele.Câștiga un salariu mediu pe economie,deoarece își permitea să amăgească cu bani
copii și că prin natura meseriei lui poate câștiga ușor încrederea unor copii.
Stare civilă:Necăsătorit.Natura pedofilică a crimelor indică că sugrumatorul nu poate avea o

relație cu o femeie adult.S-a angajat în relații homesexuale cu adulți,dar acestea nu au fost de lungă
durată.
Înfățișare exterioară:Îngrijit.Tendințele de perfecționism sunt evidente din modul de

operare.Scenele crimelor nu erau haotice și cadavrele nu prezentau urme de mutilări.O persoană
bine pusă la punct,îngrijită maiușor convinge copiii să-l urmeze.De asemenea ,stilul lui de a se
îmbrăca nu a atrs atenția nimănui în zonele în care acosta victimele.Un alt element
caracteristic,victimile alese erau din rândul elevilor,și nu din categoria copiilor de
stradă,,cerșetori.Tendința lui de perfecțiune se poate observa că nu lăsa urme directe la locul
crimei.
[Type text] Page 60

Inteligență:Foarte inteligent.Crimele erau organizate și bine planificate înainte de a fi
comise.De asemenea,se percepea mult mai inteligent decât polițiștii,de aici și jocul de-a șoarecele
și pisica,care consta în notele lăsate lângă unele cadavre.
Vehicul:Mașină personală,dar nu model nou și nu foarte nouă.Aceasta s-a determinat prin

faptul că o mașină nouă în zona dunelor de nisip putea atrage foarte ușor atenția celor din zonă.
Cazier și alte detenții:Pe perioadele cât nu a ucis este posibil să fi fost în închisoare pentru
furt sau alte acte de sodomie,sau internat la o instituție mentală.
Social:Singuratic,preferă compania copiilor.
Agresiune:Agresiunea împotiv unei figuri paternale.Un adult din această categorie l-a
sodomizat când era copil,și de aceea prezintă un resentiment împotriva acestei figuri de
autoritate,inclusiv poliția.
Înregistrări video și colecția de articole din ziare.Majoritatea criminalilor în serie organizați

colectează video,fotografiile cu crimele lor.De foarte multe ori,ei se masturbează când se uită la
ele,este ca și cum” ar trăi crima din nou”.
Cu acest raport profiling ,poliția l-a putut identifica pe criminal,în persoana mulatrului Norman
Afzal Simons.În momentul în care a fost prins avea 27 de ani.Era profesor de școală
primară,vorbea 7 limbi,printre care engleza,franceza afrikaans.Locuia în Mitchell’s Plains cu
mama și sora lui.În momentul. arestării era pacientul unei clinici de boli mentale,dar avea voie să
iasă din clinic după-amiezile și serile.Era o persoană religioasă și de multe ori făcea voluntariat la
organizațiile de binefacere.Era un reservist în poliție.Dădea foarte mare atenție la felul în care se
îmbrăca,și de multe ori își schimba frizura.Era necăsătorit,avea un cerc de prieteni,și doi dintre
prieteni știau că el este criminalul în serie,darnumai după arestarea lui au admis că de frica unei
condamnări ca complici,nu au anunțat autoritățile.Criminalul este foarte intelligent,îi plăcea
muzica clasică și literature.Avea mașina lui,un model vechi căruia îi schimba culoarea foarte de
prin vopsire.Nu a mai fost niciodată condamnat pentru altă crimă,dar de multe ori era condamnat
în clinicile de boli mentale.În copilărie,fratele lui mai mare îl sodomizase de foarte multe ori.S-au
găsit pagini cu articole din ziar care scriau despre crimele lui,dar la momentul percheziției casei
[Type text] Page 61

nu s-a găsit niciun material pornographic.A admis că lucrul care l-a împins la comiterea primei
crime a fost despărțirea de iubitul lui(bărbat,adult).
În acest caz,importanța raportului profiling se poate determina din următoarele concluzii:
Din cei peste 2000 de suspecți,poliția l-a putut identifica mai repede pe făptaș,și prin asta
criminalul nu a mai făcut o altă victimă;datorită celor doi psihologi mulți băieți sunt în viață,pentru
că nu au căzut victime criminalului”.(Neculai Spirea Zamfirescu,”Tratat practic de
psihocriminalistica”,Universul Juridic,Bucuresti,2010,p327-329).
[Type text] Page 62

CAPITOLUL IV.
STUDIU DE CAZ
Prin procesul de profiling definim tehnica investigativă prin care se poate identifica
caracteristici importante ale personalității autorului infracțiunii în baza analizei crimei pe care le-
a comis.
Evidențierea personalității criminalului este realizată de către profiler în baza fotografiilor

criminalistice de la locul faptei și a datelor din dosarele medico-legale.
O primă etapă în activitatea profiler-ului este încadrarea criminalului în categoria ”psihopat

organizat” sau” psihotic dezorganizat”.
După această primă etapă urmează evaluarea,modul de operare a criminalului-prin modul de

operare a acestuia între fapte se stabilește numărul de omoruri comise.
Cea din urmă etapă analizează semnătura sau amprenta celui ce a comis fapta.acestea
constituind indicii relevante asupra disfunctionalității personalității autorului.
CAZUL RÂMARU
1.VICTIMA
Identificare:I.F 31 ani,căsătorită,cu un copil,debarasatoarea la restaurantul ”Vulcan”
Adresă:str.Scărlătescu,locul descoperirii cadavrului
Leziuni:șapte leziuni craniene grave-două în zona frontală și cinci în cea parietală stângă, dispuse
aproape paralel și produse de un corp contondent,mușcături pe sâni și coapse;
2.Fapta
[Type text] Page 63

Ce s-a petrecut:omor deosebitde grav241
Data/ora:4/5 martie 1971
Valori sustrase:victimei îi lipsea de la mână un ceas ”Pobeda”,o geantă de vinilin culoarea maro,cu
clapă și încuietoare(geanta conținea diverse obiecte de uz personal și o sumă mică de bani);242
Autori:se presupune a fi bărbat243.
Semnalmente:cadavrul a fost găsit cu fața în sus,în poziție ginecologică,fără chiloți,portjartier și

fustă(acestea fuseseră smulse de pe corp,rupte și așezate alături);244
Comportament:existența petelor de sânge în zăpadă(ninsese după comiterea faptei) a permis să

se tragă concluzia că victima a fost lovită de agresor în stradă și târâtă spre locul unde a fost
găsită;245
Urme:în fața porții,la 0,5 m de trotuar și pe toată distanța culoarului de acces în curtea imobilului
s-au găsit mai multe pete de sânge;246
Declarații:victima pleacă de la locul de muncă spre locuință în jurul orei doua noaptea; locatarii
unui imobil situat în strada Scărlătescu au sesizat poliției faptul că ,în curtea lor a fost găsit cadavrul
unei femei ce prezenta multiple leziuni.247
După analizarea împrejurărărillor în care a fost comis omorul și a datelor rezultate după prima
investigare s-a ajuns la concluzia exitenței unui caz complex și dificil.
Pentru soluționarea cazului a fost necesară elaborarea unui plan de acțiune care să cuprindă o
serie largă de măsuri,în vederea verificărilor următoarelor ipoteze:248
241
A se vedea Ion Sântea,Nopţi Sângerânde,ed.Themis Cart,2010,p,78
242
A se vedea Ion Sântea,Nopţi Sângerânde,ed.Themis Cart,2010,p,78-79
243
244
245
Idem244
246
Idem244
247
Idem244
248
Ion Sântea,Nopţi Sângerânde,ed.Themis Cart,2010,p,79
[Type text] Page 64

- în prima versiune s-a apreciat că omorul putea fi săvârșit din gelozie de către bărbați din
anturajul victimei ori din rândul clienților localului unde lucra;249
- s-a considerat că omorul putea fi săvârșit fără vreun motiv bine determinat de cătreun
psihopat sau bolnav psihic;250
- s-a emis și ipoteza că omorul putea fi comis în scop de jaf de către infractori care și-au
continuat acțiunea cu un viol.251
VICTIMA
Identificare:P.G. 35 de ani,căsătorită,însă despărțită în fapt de soț,debarasatoare la

restaurantul ”Prieteniei”,str.Vulturi,nr.55;252
Adresa:Strada Vulturi,nr.40;253
Leziuni traumatice:48 leziuni înțepate și tăiate,dispuse la nivelului capului,pieptului,regiunii

pubiene și a membrelor inferioare;mușcături pe sânul drept,în regiunea pubiană și pe
labii,costantându-se decuparea și lipsa unor țesuturi din aceste locuri(rupte cu dinții) care nu au
mai fost găsite la locul faptei;254
Fapta:omor deosebit de grav255;
Data/ora:8/9 aprilie 1971;
Valori sustrase:un ceas marca ”Pobeda” și o suma mică de bani;256
Autori:se presupune a fi același autor;257
249
Ion Sântea,Nopţi Sângerânde,ed.Themis Cart,2010,p,79-80
250
251
252
253
254
255
Idem254
256
Idem254
257
Idem254
[Type text] Page 65

Semnalmente:victima era așezată cu fața în sus și violată;258
Comportament:a fost atacată în mijlocul străzii(la o distanță de 30m de locul unde a fost găsit
cadavrul și apoi târâtă în curtea imobilului)259;
Vestimentație:lenjeria de corp a fost tăiată,unele bucăți din aceasta fiind găsită sub cadavru (din
chiloți și sutien),iar altele agățate într-un pom(din portjartier și dintr-un ciorap);260
Urme:lângă bordura trotuarului din fața imobilului cu numărul 34 a fost găsită o bucată de pânză
cu margini neregulate,pătată cu sânge,iar în curtea aceleași clădiri,într-un container metalic,o altă
bucată de pânză,deasemenea pătată cu sânge.În urma analizelor de laborator s-a constatat că pe
ambele țesături,grupa de sânge aparținea victimei,iar pe cea găsită în container,grupa de sânge
diferea de cea a victimei,presupunând că aparține criminalului.261
De la locul faptei s-au mai ridicat dovezi,constând în îmbrăcămintea victimei,fire de păr.găsite

pe fusta acesteia,precum și alte corpuri purtătoare de urme,iar la o distanță de 50m de locul faptei
a fost gâsită geanta victimei.262
În urma reexaminării principalelor împrejurări ale săvîrșirii celor doua omoruri,s-au constatat
următoarele aspecte:
- faptele au fost comise în jurul orelor două noaptea,pe timp nefavorabil și în imediata
apropiere a locuințelor victimilor,ceea ce prezuma alegerea momentului de acțiune și
cunoșterea prealabilă a specificului terenului;ca atare s-au dezbătut două versiuni:alegerea
din timp a victimilor și urmărirea întâmplătoare a acestora.S-a ajuns,pentru moment,la
concluzia punctării anterioare a acestora,ca variantă mai plauzibilă,apreciindu-se datele ca
cunoșterea domiciliului și urmărirea lor anterioară;263
- s-a considerat,deasemenea,ca verosimilă,aprecierea că autorul avea preferință pentru străzi
cu o anumită poziție a curților interioare,specifice unor zone semicentrale ale orașului;s-a
258
Idem254
259
260
261
262
263
Ion Sântea,Nopţi Sângerânde,ed.Themis Cart,2010,p.85
[Type text] Page 66

avut în vedere și posibilitatea de recidivă a criminalului ,tot în asemenea perimetre,idee
care a determinat,la un moment dat,o concentrare a fortelor și acțiunilor de prevenire a unor
cazuri similare;264
- modul de operare folosit la săvârșirea faptelor prezenta unele asemănări pregnante,în mod
diferit în ceea ce privește următoarele aspecte,care au făcut și ele obiectul unei noi
asemănări:agresorul a lovit brutal victimile folosind instrumente dinainte pregătite pe care
le purta asupra lui,victimele erau violate de catre acesta când erau în stare de agonie sau
chiar moarte.O alta caracteristică comună este aceea că victimele prezentau urme de
mușcături,iar acțiunile criminale au fost însoțite și de jefuirea acestora.265
Aceste caracteristici au permis să se tragă concluzia că asasinatele au fost săvârșite de

același autor,în scopul realizării actului sexual și nicidecum nu era vorba despre o acțiune de
răzbunare sau jaf.
Corelarea tuturor informațiilor obținute până în acel moment au concluzionat prin ipoteza că
autorul asasinatelor poate fi un psihopat sexual extremist,un real pericol social.
La finalul noii analize s-au apreciat două ipoteze care au fost reformulate ,în concordanță cu
specificul mobilului acțiunilor criminale înregistrate,și anume:
- omorul a fost săvârșit cu scopul,de către autor,a realizării actului sexual,acesta făcând parte
din categoria psihopaților sexuali;
- omorurile au fost săvârșite în scop de viol și jaf,de către persoane cu antecedente penale în
această direcție ori care,deși nu aveau antecedente,sunt cunoscute ca elemente
violente,decăzute moral,cu manifestări sau înclinații perverse în viața sexuală,pe fond de
alcoolism;această versiune,deși considerată subsidiară,a fost admisă.266
VICTIMA
Identificare:U.M.,39 de ani,asistentă universitară,căsătorită;
Adresă:Str.Stupini nr.24A;
264
265
266
[Type text] Page 67

Leziuni traumatice:prezenta la cap mai multe leziuni liniare,cu marginile crenelate,produse
cu un corp contondent,iar la gât două plăgi tăiate,din care una i-a secționat complet tranheea;pe
sânul drept și în zona omoplatului stâng existau echimoze produse prin mușcare,având imprimată
în dermă forma arcadelor dentare;267
Fapta:omor;
Data/ora:5 mai 1971
Autori:se presupune a fi același autor;
Comportament:autorul a acționat pe un timp nefavorabil(ploaie torențială);agresiunea a avut

loc în stradă(au fost descperite pete de sânge pe trotuar și în curte,până în spatele clădirii unde a
fost găsit cadavrul);
Semnalmente:cadavrul a fost găsit în poziția culcat,cu fața în jos și membrele inferioare

departate.Sub abdomen,în partea inferioară,se aflau cărămizi suprapuse;268
Vestimentație:obiectele de îmbrăcăminte ale victimei erau tăiate și sfășiate,iar pantofii și poșeta

au fost găsite în apropiere,așezate pe un gard de zid;269
Valori sustrase:în acest caz,autorul nu și-a însușit de la victimă obiecte,cu toate că aceasta purta
la mână un ceas,iar în geantă avea bani și alte bunuri;
Urme:urmele de mușcături au fost fixate prin fotografiere și desen,iar după ce a fost făcută
necropsia,bucățile de dermă purtătoare de urme au fost decupate și conservate; În urma recoltării
secrețiilor vaginale s-a stabilit ca autorul crimei avea aceeași grupă sanguină AII,ca și în cazul
asasinatelor anterioare.270
Noul asasinat prezenta ,însă,unele particularități ce făceau referire la mediul social din care
provenea victima,locul comiterii faptei,care,în mod diferit față de celelalte cazuri,nu era în
267
268
269
270
A se vedea Ion Sântea,Nopţi Sângerânde,ed.Themis Cart,2010,p.93
[Type text] Page 68

apropierea domiciliului,poziția în care a fost găsită victima,precum și obiectele contondente
cauzatoare de leziuni craniene deosebite erau diferite față de cele anterioare.271
Modul de operare asemănător este determinat de următoarele argumente:autorul a acționat

tot pe un timp nefavorabil(ploaie torențială),stabilirea grupei sanguine fiind aceeași ca și in cazul
asasinatelor anterioare,crima a fost comisă la o oră apropiată aceleia din celelalte două cazuri.La
acestea se adaugă faptul ca în toate cele trei cauze au fost prezente urme de mușcături pe corpul
victimelor,iar față de obiectele de îmbrăcăminte ale acestora a avut o comportare identică.272
După comiterea celui de-al treilea asasinat din anul 1971,la o distanță de numai 2 ore,pe
strada Mehadiei, a fost atacat o altă femeie.Atacatorul i-a aplicat femeii,cu ajutorul unei bare
metalice,două lovituri în cap.Victima,manipulantă la întreprinderea de Transport București,se
deplasa,în jurul orelor patru dimineața,către serviciu.,când, deodată, a fost atacată pe la
spate.Strigătele de ajutor ale victimei l-au determinat pe agresor să se îndepărteze,dar fără a
renunța la urmărirea victimei.Profitînd de situația creată,femeia a reușit sa intre într-o
curte,agresorul,astfel,abandonând acțiunea de urmărire.
La 48 de ore după acest incident,pe raza capitalei,au mai avut loc alte trei tentative de
omor.Felul în care s-a operat indicau probabilitatea ca ele să fi fost săvârșite de același autor.
În noaptea de 6/7 mai 1971,în jurul orelor doua,un paznic al Cooperativei ”Muncă și
Artă”,sesizează faptul că în dreptul imobilului cu nr.59,o femeie a fost lovită în cap de către un
necunoscut.
Victima a fost identificată după acte,stabilindu-se că era E.M,care lucra ca ospătară la

restaurantul ”Select” și domicilia foarte aproape de locul unde a fost atacată. Internata la spitalul
Gheorghe Marinescu,a fost diagnosticată cu ”traumatism cranio-cerebral și facial,cu plăgi ale feței
și limbii,fracturi craniene cu înfundare și hernie cerebrală 273 ..Leziunile prezentate în zona
palatina,produse prin tăiere cu un cuțit ori obiect asemănător,indică faptul că,atacatorul,cu intenția
de a-i anihila țipetele,a lovit-o direct în gură,tâindu-i și limba.
271
272
273
[Type text] Page 69

Datorită faptului că plouase torențial, urmele utile la locul faptei au fost șterse,rămânând doar
într-o curte apropiată umbrela și poșeta victimei care au fost aruncate de către agresor în urma
abandonului acesteia.
La numai două ore după acest atac,criminalul și-a făcut apariția în apropierea podului
Constanța,în partea opusă a orașului.În dimineața zilei de 7 mai 1971,poliția a fost sesizată de către
părinții victimei,relatându-le acestora faptul că fiica lor plecase de acasă în jurul orei 3:45 pentru
a merge la serviciu,fiind salariata restaurantului Gara de Nord.În jurul orei șase,aceasta s-a întors
acasă,starea ei necesitând internare de urgență.Plină de sânge din cauza loviturii puternice primite
în cap,ea a reușit să povestească părinților cele întâmplate(după ce a primit o lovitură puternică în
cap,s-a trezit în spatele unui bloc, întinsă la pământ cu picioarele goale,udă și murdară de sânge și
noroi.274
În seara zile de 7 mai 1971,în jurul orelor 22,pe strada Dr.Lister,o alta victimă,identificată în
persoana F.I.,a fost lovită în cap,pe la spate,cu toporul,motiv pentru care aceasta a căzut la pământ..
Procedându-se la cercetarea locului faptei,s-a găsit pe trotuar,lângă zidul unde a fost

atacată,umbrela victimei,cu numeroase pete de sânge pe ea și cu o urmă de sânge a unui corp
tăios,care a format o secțiune profundă pe tija metalică a acesteia.S-a stabilit că autorul a luat nu
numai geanta în care se aflau banii din încasări,ci și o altă geantă,în care victima avea unele obiecte
personale.275
Pentru prinderea autorului crimelor,criminaliștii,pe lângă examinarea probelor( a petelor de

sânge,a urmelor de spermă, a firelor de păr,a leziunilor,precum și a obiectelor ce ar fi produs aceste
leziuni) au format și o echipă ce a exploatat urmele de dinți de pe corpul victimelor.În urma aceste
expertize,s-a constat că mușcăturile de pe corpul victimilor aparțineau aceleiași persoane.Tot în
urma expertizei s-a stabilit și că făptașul nu avea o vârstă mai mare de 30 de ani.
O altă probă ce a dus la descoperirea criminalului a fost o adeverință eliberată de către

Spitalul Studențesc;proba s-a găsit la fața locului celei de-a treia crimă,victima asistenta
universitară U.M.
274
Ion Sântea,Nopţi Sângerânde,ed.Themis Cart,2010,p.108-109
275
[Type text] Page 70

Examinările făcute de către criminaliști cu toate mijloacele tehnice (convertizorul de radiații
infraroșii,ultraviolete și microscopul comparator) pe adeverința corp-delict au au dat niciun fel de
rezultat,ca urmare a acestui fapt s-a făcut apel la mijloacele tehnice de care dispuneau alte unități
de specialitate,cum ar fi cele ale laboratorului de reconstituire a Arhivelor Statului și,mai ales,ale
întreprinderii Optice Române.276
În urma analizării acestei probe s-a stabilit că era vorba despre o adeverință eliberată în luna
martie 1971 de către Spitalul Studențesc,iar numărul acesteia era compus din mail multe
cifre,având în alcătuirea lui una din următoarele variante de câte două cifre:42,47,62 sau 67.277
După zece zile de cercetari,verificarea a 83 de studenți din diferite facultăți cărora li se

eliberase adeverințe de scutire medicală în luna martie 1971 ,s-a constatat că,la secretariatul
facultăților,pentru motivarea absențelor,unii studenți nu mai depuseseră adeverinţele din diverse
motive.Printre cei identificați se afla și Râmaru Ion,student în anul III la Facultatea de Medicină
Veterinară.
Informațiile obținute despre acesta,coroborate cu constatarea faptului că adeverința lui purta

numărul 347,precum și faptul că în fișa lui medicală se menționa că suferea de psihopatie instabilă
au creat motive puternice de suspiciune asupra lui.278
În baza acestor probe s-a dispus arestatea lui în data de 27 mai 1971,iar în urma efectuării
percheziției camerei în care locuia au fost găsite obiecte de îmbrăcăminte pătate de sânge,o hartă
a capitalei,niște însemnări ale acestuia în care erau notate,în ordine cronologică,date despre cele
trei asasinate comise în anul 1971,precum și obiecte pierdute la fața locului279.
În momentul prinderii,Ion Râmaru deținea asupra lui obiecte, despre care s-a stabilit
ulterior,că au fost folosite în comiterea asasinatelor,iar la mână purta ceasul luat de la victima celui
de-al doilea asasinat comis în 1971;deasemenea,grupa de sânge confirmată din urma analizării
urmelor de spermă,mulajul dentar realizat după arestarea lui și comparat cu cel făcut în urma
expertizei urmelor de dinți rămase în mușcăturile găsite pe derma victimilor,identitatea grupelor
276
277
278
279
[Type text] Page 71

de sânge ale victimelor descoperite pe obiectele de îmbrăcăminte aflate în posesia agresorului au
fost probe indubitabile ale vinovăției acestuia280.Probe concludente împotriva acestuia au fost și
expertizele efectuate privind instrumentele de atac,precum și asupra celor ridicate la indicația
acestuia,a firelor de păr ridicate de la fața locului și a audierilor martorilor.
Făcând o analizare atentă a informațiilor obținute de la locul crimei,a modului de

operare,putem determina anomaliile caracteriale și de personalitate ale lui Râmaru:
- din alegerea momentului de acțiune al autorului(marea majoritate a crimelor au fost

înfăptuite în jurul orelor două dimineața,pe o vreme cu fenomene meteorologice
deosebite),dar și modul în care victimele au fost atacate rezultă că autorul avea1 dificultăți
în a stabili relații interpersonale și este descris ca fiind un inadaptat social;281
- agresorul își depersonalizează victima prin mutilare facilă și o rănește în exces.Mutilarea
organelor sexuale,a rectului,a sănilor femeilor,a gâtului.a gâtlejului și a feselor este făcută
deoarece aceste părți au o puternică semnificație sexuală pentru el;282
- măsurând intervalul de timp dintre atacuri și frecvența accelerată a acestora putem
concluziona că starea psihică a autorului se deteriorează și că acesta nu se va opri până
când nu este prins.
Observăm în acest caz caracteristicile unui infractor dezorganizat-”care nu premeditează

crima utilizează stilul de atac fulger,luându-și victima prin surprindere.Această acțiune este
spontană,agresorul acționând brusc în afara fanteziei sale și nu are un ”plan de joc”,nu se
gândește că ar putea fi prins283,dar prezintă și caracteristicile unui criminal organizat,cum ar
fi:mobilitatea foarte bună,fapt pentru care este foarte puțin probabil de preconizat unde va avea
loc următorul atac,fiind dispus să atace oriunde,chiar și pe teritoriul victimei;probabilitatea că
făptuitorul trăiește singur,conferindu-i astfel libertate.Cea mai importantă dovadă a crimei
premeditate este faptul că își vânează victimele din timp,urmărindu-le câteva zile inainte de atac
pentru a-și determina momentul și locul unde va ataca.
280
281
Ioana-Teodora Butoi,Tudorel Butoi,Psihologie judiciară,Curs Universitar,Ed.Fundaţia Romania de
Mâine,Bucureşti,2004,p.36
282
Idem281
283
Ioana-Teodora Butoi,Tudorel Butoi,Psihologie judiciară,Curs Universitar,Ed.Fundaţia Romania de
Mâine,Bucureşti,2004,p.36-37
[Type text] Page 72

Prin îmbinarea celor trei factori,biologic(predispoziția genetică la
crimă),socia(învățămintele din viață) si psihologic(psihopatia) obtinem ”rețeta criminalului în
serie”(sintagma aparține prof.univ.dr.Michael Stone de la Universitatea Columbia,care a studiat
peste 100 de criminali în serie-”Evil Behavior”-http//pn.psychiatryonline.org).
[Type text] Page 73

CONCLUZII
Odată cu transformările socio-politice ale societății sfârșitului secolului XIX începutul

secoluluiXX, schimbări esențiale s-au produs în conștiința oamenilor,iar nevoia acestora de a se
simți ocrotiți de către instituțiile statului împotriva actelor de violență fiind imperios necesară.
”Sub denumirea de Criminalistică,în calitatea sa de știință a investigației penale,aceasta s-

a conturat în urmă cu un secol,grație înțelepciunii magistratului și pedagogului austriac Hans
Gross,cu pietrele de hotar deja asezate de francezul Alfons Bertillon sau englezul sir Francis
Galton.Ea a reprezentat una dintre primele științe moderne de graniță,oferind justiției
instrumentele desprinse din universaliatatea cunoștințelor,fundamentate pe noile descoperiri
științifice,apte să contribuie mai eficient la descoperirea crimei și criminalului284.
Criminalistica apare ca un domeniu ce vizează activitatea infracțională,pe de o parte,iar

pe cealaltă parte ea interprinde activități de descoperire și cercetare a infracționalității.285
Ansamblul mijloacele de cercetare pus la dispoziție de Criminalistică,colaborarea

acesteia cu celelalte ramuri ale instituțiilor statului lansează diverse versiuni de urmărire penală,se
organizează căutarea și identificarea făptașilor,se elaborează tactica de interogare a acestora,se
demască declarațiile de rea-credință etc.286
Pentru a putea înțelege exact esența și spiritul științei criminalistice,destinată investigării

comportamentelor criminale,amintim motto-ul pe care reputatul criminalist român Constantin
Turai,l-a așezat pe prima pagină a lucrării sale,apărute în urmă cu aproape 50 de ani și intitulată
”Criminalistica și tehnica criminală”:
284
prof.univ.dr.Emilian Stancu,Criminalistica,volI,ediția a II-a,ed.Actami,București,1997,p.5
285
Golubenco Ghe.,Criminalistica,Notede curs,Vol.I,Chisinău 2011,p.4
286
Ghe.Golubenco,Criminalistică:obiect,sistem,istorie,studiu monografic,Univ.Liberă Int.din Moldova-
Chișinău,Tipografia Centrala,2008,p.85
[Type text] Page 74

”Se aude de dincolo de milenii glasul năpăstuiților lumii lumii care strigă prin glasul
năpăstuiților de astăzi,ca un ecou perpetuu;
Descoperiți mâna criminală,mâna care a făcut atâta rău omenirii,mâna care lucrează
mereu în umbră,mâna care se vrea mereu ascunsă,mâna care ne fură și ne ucide,trecând
triumfătoare spre eternitate.”287
287
prof.univ.dr.Emilian Stancu,Criminalistica,volI,ediția a II-a,ed.Actami,București,1997,p.5
[Type text] Page 75

Bibliografie selectivă
1.Gheorghe Golubenco,Criminalistica:obiect,sistem,istorie,Tipogr.Centrală Chişinău,2008
2.Sorin Alămoreanu,Criminalistica,Fac.de Drept.2004
3.Emilian Stancu,Criminalistica,vol.I,ed.Actami,Bucureşti,1997
4.Adriana Tudorache,Criminalistica-manual pentru forma de învăţământ IFR,Galaţi,2010
5.Camil Suciu,Criminalistica,ed.Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,1972
6.Emilian Stancu,Tratat de criminalistică,ed.Universul Juridic,Bucureşi,2010
7.Octavian Pop,Ghe.Neagu,Criminologie generală,Chişinău,2005
8.Ioana teodora Butoi,Tudorel Butoi,Psihologie judiciară,ed.Fundaţia România de Mâine,Bucureşti,2004
9.Igor A.Ciobanu,Criminologie,vol.I,Ch.Cartdidactic,2007
10.Zeca Ionela Cerasela,Personalitatea infractorului:Aspecte criminologice,Chişinău,2005
11.Ghe.Golubenco,Criminalistica,note de curs,vol.I,Chişinău,2011
12.Ion Sântea,Nopţi Sângerânde,ed.Themis Cart,2010
13.Neculai Spirea Zamfirescu,Tratat practic de psihocriminalistica,ed.Universul Juridic,Bucureşti,2010
14.documents.mx
15.https://www.reasearchgate.net/.../Profilul psihologic-o nouă dimensiune în anchetele penale
16.www.scritub.com/ştiinţă/drept/Motivul şi raţiunea de a ucide
17.www.licenţăde10.eu:Indici orientativi şi aspecte practice vizând amprenta psihocomportamentală a

criminalilor în serie
18.https://psihoconsultanţă.wordpress.com
19.www.creează.com-Analiza comparativă între teoria lui Eysenck şi teoria lui Pinatel
20.www.criminalistic.ro
21cj.md./uploads/Criminalistica-noţiuni introductive
22-www.hamangiu.ro/upload/.../criminalistica-tehnică şi tactică criminalistică,extras pdf.,Constantin

Nedelcu
[Type text] Page 76

[Type text] Page 77

Limbă

Licenta Buna

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta Buna

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “DANUBIUS” DIN GALAŢI

CERNAT M.DIANA GABRIELA(IANUŞ)

[Type text] Page 1

[Type text] Page 2

1. ISTORIA DEZVOLTĂRII ISTORIEI CRIMINALISTICII

1.3Metode specifice criminalisticii...............................................................................9

1.4Conexiunea criminalisticii cu alte domenii............................................................16

2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE CRIMINALISTICII

3.2Metode folosite pe plan internaţional în determinarea profilului psihologic............46

3.4Principiile generale în criminal profiling...................................................................52

3.5Formele logice de raţionament în elaborarea profilului infractorului........................52

3.6Informaţii în vederea alcătuirii profilului psihologic.................................................54

3.7Conceptul dihotomic organizat-dezorganizat............................................................56

3.8Tipurile de crimă la care se aplică profiling..............................................................57

[Type text] Page 3

Istoria dezvoltării științei criminalisticii

Geneza cunoștințelor cu semnificație criminalistică.determinate de necesitățile practice de

Odată cu dezvoltarea forțelor de producție,a relațiilor sociale,dreptul și normele de drept ce

În etapele timpurii de dezvoltare a civilizației,căpetenia ginții îndeplinea majoritatea

[Type text] Page 4

Subiecții acestor activități au înțeles că folosirea,în această muncă,a metodei de observare

Divizarea societății în clase,consolidarea statului și dreptului a determinat și necesitatea

[Type text] Page 5

Pe parcursul acestor veacuri chinuitoare,inclusiv până pe la mijlocul sec.XIX,experiența

Stabilirea indivizilor cu antecedente penale sau a persoanelor date în urmărire,ori a celor

[Type text] Page 6

Încă de la începuturile sale,în ciuda unor păreri contrare,Criminalistica a fost o știință în

Apariția Criminalisticii,ca și știință de sine stătătoare, a fost favorizată,îndeosebi de

1.2 Obiectul criminalisticii

Succesul luptei împotriva criminalităţii este în directă dependenţă de măsura şi rapiditatea

[Type text] Page 7

Sub raport științific,principalele direcții de acțiune ale Criminalisticii sunt urmatoarele16:

a. Inițierea de metode tehnice destinate cercetării urmelor infracțiunilor,începând cu urmele

[Type text] Page 8

1.3 Metode specifice criminalisticii.

Ținând seama de sarcinile generale și speciale pe care le are în lupta cu fenomenul

La baza metodologie criminalisticii se situează modalitățile generale de cunoaștere cum

[Type text] Page 9

Ca știință independentă,Criminalisticii îi sunt atribuite anumite metode de cercetare.Acestea

a. Descoperire,fixarea,ridicarea,examinarea și interpretarea urmelor și mijloacelor materiale

- metode de cercetare a înscrisurilor,a diverselor valori falsificate sau contrafăcute32.

d. Procedee tactice de efectuare a unor acte de urmărire penală,elaborate atât pe baza

[Type text] Page 10

Elaborarea metodelor tactice prezintă o importanță deosebită pentru organele de urmărire

În criminalistică,prin noțiunea de mijloace tehnice întelegem totalitatea utilajelor și

[Type text] Page 11

1. înregistrare penală a celor urmăriți și condamnați;

[Type text] Page 12

Ca știință autonomă,Criminalisticii îi sunt specifice următoarele caractere:

Caracterul judiciar este determinat de legătura strânsă a Criminalisticii cu

[Type text] Page 13

Structura complexă a Criminalisticii este impusă de necesitatea rezolvării unor probleme

Pornind de la particularitățile și specificul domeniilor de cercetare,Criminalistica poate fi

[Type text] Page 14

Autorii de specialitate au subliniat cu privire la știința criminalisticii că reprezintă ”o punte

În activitatea complexă de prevenire a fenomenuluiinfracțional,în lupta dusă de organele

Ignorarea cuceririlor acestor științe,paralel cu perfecționarea neîncetattă a mijloacelor

[Type text] Page 15

Crimininalistica constituie o punte de legătură între ştiinţele naturii şi ştiinţele juridice,prin

Legătura criminalisticii cu dreptul penal și dreptul procesual penal

Legătura Criminalisticii cu știința dreptului penal se realizează prin urmărire aceluiași

Legătura criminalisticii cu criminologia