CONTRACTUL SOCIAL -Jean Jacques Rousseau

Jean-Jacques Rousseau este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai iluminismului,
acesta trăind între 1712 și 1778. Prin acest Contract Social, Rousseau cauta sa stabilească
originea si ratiunea existentei statului, a puterii suverane, precum si a drepturilor si a
naturii guvernelor.

(I)Si astfel, cartea debuteaza cu una dintre cele mai celebre replici ale lui Rousseau “omul
se naste liber si pretutindeni este in lanturi”, urmarind idenificarea unui mod de
guvernamant care sa asigure libertatea cetățenilor, prin pactul pe care acestia il
semneaza cu statul.

(II)La baza originii statului, asa cum afirma Rousseau, se afla familia, care se refera la
faptul ca copiii trăiesc de nevoie cu părinţii, iar dupa ce s-au făcut mari, trăiesc doar dacă
vor, adică traiul acesta în comun nu mai poate fi decât un fel de conventie. Apare astfel si
o comparatie intre stat si familie, singura deosebire este ca in cadrul familiei tatal isi arata
dragostea fata de copii prin grija ce le-o poarta, pe cand, in stat placerea de a conduce
inlocuieste dragostea pe care seful nu o are fata de poporenii sai.

(III) Dreptul celui mai tare nu este destul de puternic, incat sa poata fi intotdeauna
stapan, doar in cazul in care isi schimba puterea in drept si supunerea in datorie. Si astfel,
Rousseau a stabilit fundamentul filosofiei politice moderne, dupa care vointa liberă, nu
forţa, este temelia statului.

(IV) In capiolul IV se trateaza problema sclaviei care expune dilemma cuvantului

“instraina”. Grotius (specialist în drept international si unul dintre fondatorii
teoriei dreptului natural) se intreaba daca un individ isi poate instraina libertatea,
devenind sclavul altuia, atunci de ce un popor n-ar putea sa o faca ? Si astfel, nu regele
isi intretine supuşii, ci dimpotrivă, tocmai el îşi capătă intretinerea de la ei. A renunta la
propria libertate, inseamna a renunta la calitatea de om, la drepturile si datoriile umane si
astfel, dreptul la sclavaj este nul din orice punct de vedere, deoarece este absurd si
nelegitim.

Capitolul V face referire la faptul ca întotdeauna va exista o mare deosebire între a

supune o mulţime şi a conduce o societate. Grotius afirma ca daruirea poporului fata de
rege, reprezinta un act civil care presupune o deliberare publica, adica inainte de toate,
examinarea prin care poporul este un popor, deoarece acesta este adevăratul
fundament al societăţii.

(VI) Pactul social reprezinta unirea fortelor existente ale oamenilor. Ooamenii nu pot
produce forte noi si astfel, sunt nevoiti sa le directioneze pe cele existente, formand un
total de forte pe care sa le puna in miscare pentru acelasi scop. Cu alte cuvinte, pactul
social, poate fi rezumat prin faptul ca fiecare individ isi pune in comun intreaga persoană
şi putere, sub conducerea supremă a vointei generale.

(VII) Suveranitate apartine poporului şi fiind o manifestare de voinţă. nu se poate delega.

Un lucuru important este că manifestările voinţei generale, pentru a fi obligatorii nu
trebuie să fie ale tuturor, ci ale majoritătii, suveranitatea exercitandu-se în mod absolut,
fără nici o limitare şi legea trebuie riguros aplicata.

(VIII) Trecerea de la starea de natura la starea civila a dus la o schimbare care a oferit o
moralitate actiunilor omului. Noua stare, a reusit sa dezvolte modul de a gandi a omului,
largindu-si ideile si sentimentele devenind mai profunde. In favoarea noii stari se mai
adauga si si libertatea morala care il face pe om stapan pe sine.

In capitolul IX se infatiseaza individul care isi pastreaza toate drepturile, exercitandu-le in

deplina libertate. Libertatea si drepturile omului nu sunt limitate decat in cazul in care
acestea invadeaza spatiul celorlalti oameni. Si astfel concluzionam ca omul trebuie sa
semneze cu sine insusi un contract social prin care sa respecte statul si legitimitatea lui,
dar si libertatea si dreptul celorlati oameni.