Sunteți pe pagina 1din 9

RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ

ÎN CONTEXTUL
POLITICII EUROPENE DE
VECINĂTATE

MASTERANDĂ: SCRIECIU MARIA- CRISTINA

SPECIALIZAREA:RELAȚII INTERNAȚIONALE
ȘI INTEGRARE EUROPEANĂ

BUCUREȘTI
IANUARIE 2020
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE
VECINĂTATE

Abstract
Datorită gândirii geopolitice de natură realistă și neorealistă din Rusia1, relațiile cu Uniunea
Europeană (abreviat UE) în vecinătatea comună vor continua să fie văzute ca joc de sumă nulă.
Astfel, fiecare avansare a UE în această regiune va fi percepută ca un pas înapoi pentru Rusia,
motiv pentru care Kremlinul va găsi mereu mijloace și tactici pentru a contracara realizările
europene. Deși UE și-a dorit ca vecinătatea comună să devină un spațiu de cooperare și de
fructificare a relațiilor cu Rusia, acest lucru nu s-a întâmplat, ba mai mult a devenit motivul
principal pentru care relația dintre cei doi actori s-a deteriorat.
Deși la începutul anilor 1990 se prevedea a începe o eră romantică între Rusia și UE, pe de o
parte datorită gândirii predominant liberale, din acea perioadă, dar și a politicii externe pro-
occidentale, în perioada anilor 1994-2000 percepția liderilor ruși asupra naturii relațiilor
internaționale s-a schimbat, îndreptându-se progresiv către neo-realismul, în relațiile internaționale,
conturat mai ales în geopolitca și geostrategia statului. Această abordare a evoluat ulterior, încă din
primii ani din mandatul de președinte al lui Vladimir Vladimirovich Putin, către un realism
geoeconomic pragmatic, iar din 2004 până în 2007 a fost adoptat un realism geostrategic de factură
culturală2, urmărindu-se implementarea unei strategii de „smart power”, o combinație dintre
instrumetele hard și cele soft.
Aceste schimbări de percepție reflectate în strategiile rusești se datorează evenimentelor care
s-au produs pe scena relațiilor internaționale, dar cu precădere în vecinătatea apropiată a Rusiei.
Extinderea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO), dar și a UE în Europa de
Est, precum și intervențiile Occidentului în vecinătatea Rusiei, au provocat Rusia să adopte o
politică mai asertivă și pragmatică. Eforturile UE de a contribui la dezvoltarea Rusiei, după
dezintegrarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (abreviat URSS)3 s-au realizat atât în

1
Rusia, oficial Federația Rusă, este o țară în Eurasia. consultați: https://www.britannica.com/place/Russia, accesat în data de
14.01.2020.
2 Thorun, Christian, Explaining Change in Russian Foreign Policy The Role of Ideas in POST-SOVIET Russia's Conduct towards the

West, London and New York, Publisher Palgrave Macmillan, 2009, p. 32.
3 „Destrămarea Uniunii Sovietice a rămas în istorie drept un eveniment de mare amploare și impact,care a marcat întregul sistem al

relațiilor internaționale. Dacă pentru unii prăbușirea URSS-ului asimbolizat, pur și simplu, sfârșitul Războiului Rece și instalarea
sistemului unipolar, pentru alții acesteveniment a reprezentat cea mai mare catastrofă din secolul XX. În acele momente dificile,
Federația Rusă a ales să dezvolte parteneriate profitabile atât cu Statele Unite, cât și cu Comunitatea Europeană (CE). Evocând o
politică liberală și pro-occidentală, Comunitatea Europeană și-a exprimat deschiderea față de Rusia pentru inițierea unor parteneriate
de cooperare în diverse domenii cheie, cu scopul de a ajuta acestfost stat sovietic să parcurgă perioada de tranziție eficient,
implementând reforme și adoptând valori democratice după modelul european. Pentru a evalua eficiența acestor măsuri luate de CE,
voi analiza în detaliu scopul fiecărui acord, parteneriat încheiat între cei doi actori, semnalând punctele tari și punctele slabe, care au
influențat în cele din urmă parteneriatul instituțional dintre UE și Rusia.” Strîmbovshi, Sabina, Analiza politicii externe a Rusie: de la
cooperare și convergență normativă cu Uniunea Europeană, la competiție geopolitică și realpolitik, Lucrarea a fost prezentată la
2
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE
VECINĂTATE

contextul parteneriatelor instituționale dezvoltate, cât și prin investițiile străine directe în Rusia, dar
și prin sprijinul financiar oferit de Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru
Reconstrucții și Dezvoltare.
Ținând cont de faptul că în domeniul coperării normative, Rusia nu a dat dovadă de prea
multă flexibilitate și dorință de a colabora cu UE, manifestându-și, în schimb, interesul pentru
dezvoltarea relațiilor economice, comerciale și energetice, rezultă că o relație fructuoasă între Rusia
și UE poate fi dezvoltată, doar dacă aceasta se rezumă strict la interesele lor comune4.
Cuvinte cheie: Comunitatea Europeană, Politici europene de securitate, relații
internaționale, Rusia, UE.
Istoria a demonstrat că un mediu de securitate instabil în vecinătatea apropiată poate avea
repercusiuni considerabile asupra propriei securități, UE a lansat o serie de inițiative în acest
domeniu care s-au constituit în veritabile instrumente de promovare a păcii şi stabilității în
proximitatea imediată. Dintre acestea, cele mai notabile sunt reprezentate de Politica Europeană de
Vecinătate (abreviat PEV)5 şi Parteneriatul Estic, la care se pot adăuga şi inițiative precum:
Sinergia Mării Negre, dar şi politica de extindere sau parteneriatul cu Rusia6.
După dezintegrarea URSS una dintre preocupările majore ale Comunității Europene a fost
reprezentată de crearea unei noi agende de apropiere politică și integrare economică cu Rusia.
Scopul principal a fost acela de a garanta o tranziție pozitivă în spațiul post-sovietic. Rusia trecea
prin vremuri tulburi, iar prioritatea sa, din acel moment, era asigurarea unui loc în noua arhitectură a

Sesiunea națională de comunicări științifice în domeniul științelor sociale „Tineri cercetători – Abordări multidisciplinare” organizată
de către Școala Doctorală de Științe Politice a Universității din București, 13.12.2014, p.1,
consultați:https://www.academia.edu/11341407/ANALIZA_POLITICII_EXTERNE_A_RUSIEI_DE_LA_COOPERARE_%C8%98
I_CONVERGEN%C8%9A%C4%82_NORMATIV%C4%82_CU_UNIUNEA_EUROPEAN%C4%82_LA_COMPETI%C8%9AIE_
GEOPOLITIC%C4%82_%C8%98I_REALPOLITIK, accesat în data de 14.01.2020.
4 Strîmbovshi, Sabina, op. cit., p. 11.
5 „Politica Europeană de Vecinatate poate fi considerată a reprezenta un compromis între dorinţa noilor ţări vecine de a deveni

membre ale Uniunii Europene şi imposibilitatea Uniunii de a accepta noi extinderi. Prin plurivalenţa dimensiunilor sale – economică,
politică şi de securitate. PEV intră în corelaţie cu mare parte a politicilor Uniunii – regională, justiţie şi afaceri interne, educaţie,
cultură şi cercetare, de dezvoltare durabilă, socială şi de mediu, externă şi de securitate. Securizarea viitoarei frontiere orientale a UE,
pe Prut, la Dunăre şi Marea Neagră, concomitent cu evitarea transformării sale într-o nouă linie de fractură, reprezintă una din
provocările majore ale României în perioada de pre şi post-aderare la Uniunea Europeană. România are nevoie nu de relaţii politice
„privilegiate” cu Republica Moldova, ci de relaţii normale, de natură a genera legături profunde şi durabile cu românii din stânga
Prutului. Politica europeană de vecinătate se aplică ţărilor aflate în imediata vecinătate a UE, pe uscat sau pe mare – Algeria,
Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Libia, Moldova, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Siria,
Tunisia şi Ucraina. Cu toate că şi Rusia se află în vecinătatea Uniunii, relaţiile cu această ţară fac obiectul unui parteneriat strategic
separat.” consultați: https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/drept/politica-europeana-de-vecinatate-351093.html, accesat în data de
15.01.2020.
6 Anton, Stan; Bogzeanu, Cristina, Divergența intereselor NATO, ale UE și ale Federației Ruse la granița Europei de Est, p. 136, în

„Republica Moldova în contextul noii arhitecturi de securitate regională”, conferinţă internaţională, Chişinău, Editura Academia
Militară a Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”, 2016, pp. 131-140, consultați: http://www.academy.army.md/wp-
content/uploads/Materialele-Conferintei-din-15-mai-2015.pdf, accesat în data de 15.01.2020.
3
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE
VECINĂTATE

Europei. În aceste circumstanțe, Acordul de Comerț și Cooperare, încheiat în 1989, nu mai era
potrivit noilor schimbări, motiv pentru care la sfârșitul anului 1990, la recomandarea Consiliului
European, Comisia a început să tatoneze terenul pentru elaborarea unui nou acord, care să includă
dialogul politic, cooperarea economică, dar și cea culturală7.
Un an mai târziu, în martie 1992, după o vizită la Moscova a comisarului pentru Relații
Externe, Franciscus Henricus Johannes Joseph (Frans) Andriessen, s-a propus negocierea unor noi
acorduri de comerț și cooperare cu Rusia, Belarus, Ucraina și Kazakhstan. Prin intermediul acestui
nou acord se propunea liberalizarea comerțului, armonizarea standardelor conform celor europene și
dezvoltarea unui dialog politic eficient8.
Aceste măsuri urmau să fie realizate în mod condiționat de continuarea reformelor în statele
respective. La 25 noiembrie 1992 a avut loc prima rundă de negocieri a acordului. În acel moment,
liderii ruși și-au asumat angajamentul ca fiecare parteneriat, care va fi încheiat cu Comunitatea
Europeană, să se bazeze pe valorile politice comune, statul de drept, respectarea drepturilor omului,
sistemul multipartidist și alegerile libere și democratice9.
Deși procesul de negociere a fost prevăzut să se încheie într-o perioadă scurtă de timp,
acesta a durat 19 luni. Astfel, abia în iunie 1994 Acordul de Parteneriat și Cooperare (abreviat
APC) a fost semnat, iar în anul 1997 a intrat în vigoare. Prin dezvoltarea unei relații instituționale
cu Rusia, Comunitatea Europeană urmărea transformarea acesteia într-un actor internațional
democratic, cu o economie de piață funcțională, unde valorile comune să reprezinte baza pentru
dezvoltarea parteneriatului dintre Rusia și Comunitatea Europeană.
Datorită pieței sale unice, puternic instituționalizată și legalizată, Comunitatea Europeană
putea oferi acces doar statelor care dispuneau deja de o legislație armonizată și care împărtășeau o
parte din normele și valorile sale10. Din aceste considerente, adoptarea de către Rusia a acelorași
structuri și baze normative au devenit imperios necesare.

7 Hiski, Haukkala, The EU-Russia Strategic Partnership. The limits of post-sovereignty in international relations, London and New
York, Publisher Routledge, 2010, p. 68.
8 Ibidem, p. 73.
9 ***, Agreement on partnership and cooperation establishing a partnership between the European Communities and their Member

States, of one part, and the Russian Federation, of the other part, in „Official Journal” L 327, 28/11/1997, consultati:
https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/70f7046b-4dca-476f-a80a-8438fe467bbb, accesat în data de 16.01.2020.
10 Hiski, Haukkala, op. cit, p. 75.

4
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE
VECINĂTATE

Relațiile Rusiei cu UE sunt tensionate începând din anul 2014, ca urmare a anexării Crimeii
de către Rusia, a susținerii rebelilor din estul Ucrainei, a politicilor din vecinătate a campaniilor de
dezinformare și a evoluțiilor interne negative.
Tensiunile s-au accentuat după intervenția Rusiei în Siria. Din 2014, UE a reînnoit periodic
sancțiunile împotriva Rusiei. Cu toate acestea, UE și Rusia rămân strâns interdependente, iar UE
practică o abordare a „dialogului selectiv”11.
Criza din Ucraina este considerată a fi fost predictibilă mai ales în privința acţiunii şi reacţiei
Rusiei12. Din această perspectivă, extinderea NATO şi UE către Est, măsurile de promovare a
democraţiei şi de consolidare a relaţiilor cu statele aflate la graniţa Rusiei nu au făcut decât să
alimenteze o criză latentă, comparând reacţia Rusiei cu reacţia Washingtonului în situaţia ipotetică
în care China ar fi construit o alianţă militară impresionantă şi ar fi încercat să includă în aceasta
Canada şi Mexicul13.
Până la izbucnirea crizei din Ucraina, Rusia și UE stabiliseră un „parteneriat strategic”, care
includea: comerțul; energia; economia; schimbările climatice; cercetarea, educația: cultura și
securitatea, inclusiv combaterea terorismului; neproliferarea nucleară și soluționarea conflictului din
Orientul Mijlociu etc. UE a fost o fermă susținătoare a aderării Rusiei la Organizația Mondială a
Comerțului (abreviat OMC), finalizată în 2012. În ultimii ani, chestiunea vecinătății comune a
devenit un motiv important de fricțiuni între Rusia și UE. Anexarea Crimeii de către Rusia,
în martie 2014, dar și dovezile că Rusia a sprijinit combatanții rebeli din estul Ucrainei au provocat
o criză la nivel internațional. UE a modificat relația bilaterală, întrerupând summiturile periodice
bilaterale și suspendând dialogul cu privire la vize și discuțiile privind un nou acord bilateral care să
înlocuiască APC. UE urmează, în prezent, o abordare duală în privința Rusiei, îmbinând o politică
de sancțiuni treptate cu încercări de găsire a unei soluții diplomatice la conflictul din estul Ucrainei.
Participarea Rusiei la eforturile depuse de grupul de țări E3+3 pentru a ajunge la un acord nuclear
cu Iranul14, în iulie 2015, a creat speranțe pentru o cooperare mai strânsă la nivel mondial. Cu toate

11 Temeiul juridic: titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (abreviat TUE) – „acțiunea externă”; articolele 206-207 (comerț)
și articolele 216-219 (acorduri internaționale) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (abreviat TFUE); Acordurile de
Parteneriat și Cooperare (abreviat APC) – relațiile bilaterale. consultați:
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/177/russia, accesat în data de 16.01.2020.
12 Mearsheimer, John J., Why the Ukraine Crisis is the West‘s Fault. The Liberal Delusion that Provoked Putin, în Foreign Affairs,

september/october 2014, consultați: https://www.semanticscholar.org/paper/Why-the-Ukraine-Crisis-Is-the-West%E2%80%99s-


Fault.-The-Mearsheimer/293073c0febf174ae904bea3d7f1524e14307706, accesat în data de 14.01.2020.
13 Anton, Stan; Bogzeanu, Cristina, op. cit., p. 131.
14 Declarația Liderilor G-7 la Summitul anual din 7 și 8 iunie 2015, Elmau, Germania: „Salutăm înțelegerea politică a unor parametri

esențiali ai unui Plan Comun și Cuprinzător de Acțiune realizat de statele E3+3, facilitat de UE și de Iran la 2 aprilie. Susținem
5
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE
VECINĂTATE

acestea, intervenția bruscă a Rusiei în războiul din Siria de partea președintelui Bashar Hafez al-
Assad, în septembrie 2015, precum și puternica campanie de dezinformare, au agravat tensiunile cu
Occidentul.
În urma alegerilor prezidențiale din 2018, Vladimir Vladimirovich Putin a obținut al patrulea
mandat de președinte, cu 76,69% din voturi. În pofida politicilor de sancționare, UE rămâne primul
partener comercial al Rusiei, iar Rusia este al patrulea pentru UE. Relațiile comerciale și economice
sunt însă perturbate de numeroși factori, cum ar fi embargoul Rusiei asupra unor produse agricole
din UE, diferendele din cadrul OMC și serioasele limitări impuse companiilor din UE pentru a
participa la licitațiile publice din Rusia15.
În cursul anului 2014, Grupul de Scenarii UE+Est 2030 a elaborat patru scenarii privind
relaţiile dintre UE, Rusia şi vecinătatea comună a acestora până în anul 2030. Scenariile nu se
doresc a fi o prognoză, ci oferă diferite viziuni posibile şi plauzibile pentru evoluţiile viitoare. Ele se
pot dovedi utile pentru a-i ajuta pe factorii de decizie, dar şi pe cei implicaţi, să îşi adapteze
strategiile pentru a realiza sau evita un anumit scenariu.
Scenariul I – Casa împărţită „Toţi europenii împart aceeaşi casă, din raţiuni pragmatice.”
După un „deceniu pierdut”, marcat de crize politice şi stagnare economică, începând din 2020, UE
şi Rusia se concentrează asupra obiectivelor lor comune. Un nou acord de liber schimb integrează şi
statele Parteneriatului Estic16, care nu mai sunt puse în situaţia de a decide să fie alături de una
dintre părţi sau împotriva acesteia.
Scenariul II – Casa comună „Europa este casa naţiunilor reunite în jurul unor valori
comune.” O criză economică profundă în Rusia conduce la reforme democratice şi economice, care
deschid calea ameliorării relaţiilor dintre UE şi Rusia. Pe măsură ce se afirmă noi puteri economice,
Rusia şi UE îşi unesc forţele, nu doar pentru a pune capăt conflictelor din Europa, ci şi pentru a
contracara ameninţările comune.
Scenariul III – Casa ruinată „Casa europeană zace în ruină.” Confruntările actuale dintre
UE şi Rusia pot continua până în 2030. O modernizare autoritaristă relativ reuşită a Rusiei şi

eforturile continue ale țărilor E3/UE+3 și Iran pentru a găsi o soluție cuprinzătoare până la data de 30 iunie, care să asigure caracterul
pașnic exclusiv al programului nuclear al Iranului și lipsa achiziționării de arme nucleare de către Iran. Apelăm la cooperarea deplină
a Iranului cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică privind verificarea activităților nucleare ale Iranului la abordarea tuturor
problemelor nerezolvate, inclusiv a celor referitoare la dimensiunile militare posibile. Îndemnăm Iranul să respecte drepturile omului
în ce îi privește pe cetățenii săi și să își aducă o contribuție constructivă la stabilitatea regională.” consultați:
https://ro.usembassy.gov/ro/declaratia-liderilor-g-7, accesat în data de 16.01.2020.
15 Consultați: http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_5.6.3.pdf, accesat în data de 17.01.2020.
16 Consultați: https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eastern-partnership/, accesat în data de 18.01.2020.

6
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE
VECINĂTATE

tranziţia de la nivelul UE în domeniul energetic le oferă ambelor părţi posibilitatea de a acţiona în


mod independent. Statele din vecinătatea comună, care fac obiectul unei concurenţe intense între
UE şi Rusia, se constituie într-o zonă de instabilitate.
Scenariul IV – Casa divizată „Europenii sunt vecini care locuiesc separat.” UE şi Rusia sunt
blocate într-un punct mort: o deteriorare semnificativă este împiedicată de continua interdependenţa
economică. Însă o ameliorare a situaţiei pare imposibilă, din cauza neîncrederii generalizate. Nu au
loc niciun fel de schimbări politice şi economice. Europa pierde tot mai mult contactul cu noile
centre de putere de la nivel global17.
Rusia este un vecin important. Se poate considera că o strategie responsabilă pentru relațiile
UE cu Rusia trebuie să se bazeze pe principiile dreptului internațional, pe o descurajare credibilă și
pe o abordare bazată pe principii, în domenii de interes comun, în vederea garantării securității în
vecinătatea UE și a unei ordini europene pașnice. Sancțiunile sunt necesare ca o reacție de principiu
la orice încălcare flagrantă a frontierelor recunoscute pe plan internațional și al suveranității statelor.
Ele s-au dovedit a fi un mijloc eficient de descurajare a agresiunii rusești în Ucraina. Reluarea
cooperării dintre UE și Rusia ar putea fi discutată doar cu condiția ca Rusia să respecte pe deplin
integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei (inclusiv Crimeea), să implementeze în totalitate
Acordurile de la Minsk (care includ controlul deplin al frontierei de către autoritățile ucrainene,
retragerea necondiționată a trupelor și a armamentului rusesc și oprirea imediată a acordării de
asistență grupurilor rebele), dar și să oprească activitățile militare destabilizatoare la frontierele
UE18.

17 Grupul de Scenarii UE+Est 2030, UE şi Estul în 2030: Patru scenarii pentru relaţia dintre UE, Federaţia Rusă şi vecinătatea
comună, Berlin, Publisher Friedrich-Ebert-Stiftung, 2014, p. 7, consultați: https://library.fes.de/pdf-files/id-moe/11246.pdf, accesat în
data de 18.01.2020.
18 Consultați: https://revista22.ro/supliment/principiile-relaiei-dintre-ue-si-rusia, accesat în data de 18.01.2020.

7
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE
VECINĂTATE

Concluzii
UE prin valorile sale democratice, precum și prin felul său de a acționa în vederea apărării
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, promovării și consolidării democrației și
economiei de piață a atras de partea sa fostele state membre ale Pactului de la Varșovia, măcinate
de inegalitățile sociale și de numeroasele restricții și nedreptăți din perioada comunismului.
Bulversată de o puternică criză economică și de tulburări sociale, instrumentate de o clasă politică
coruptă, Rusia a fost incapabilă să își păstreze renumele de odinioară, iar sferele sale de influență s-
au redus din ce în ce mai mult. Odată cu soluționarea problemelor interne, Rusia a început să își
reconsidere politica externă, cu precădere în perioada de guvernare a președintelui și prim-
ministrului Vladimir Vladimirovich Putin. Drept urmare, poziția geostrategică a acestui stat și
avantajele sale geoeconomice au fost transformate în instrumente cheie de politică externă, iar
atuurile statului de important furnizor de petrol și gaze naturale pentru țările din Europa Centrală și
de Est au contribuit la renașterea Rusiei pe scena relațiilor internaționale.
Evenimentele definitorii din vecinătatea comună a UE și a Rusiei care s-au produs în ultimii
ani, respectiv războiul ruso-georgian din 2008, înființarea Parteneriatului Estic în anul 2009,
anexarea Crimeei în anul 2014, declanșarea conflictului din estul Ucrainei și lansarea Uniunii
Economice Eurasiatice au reprezentat momentele critice care au transpus relațiile dintre Rusia și UE
în contextul vecinătății comune pe o tablă de șah geopolitică. În contextul actual, relația dintre
Rusia și UE seamănă tot mai mult cu dilema securității, unde niciun actor nu își poate spori
securitatea fără a reprezenta o amenințare la adresa celuilalt, iar anexarea Crimeei continuată prin
declanșarea războiului din regiunea Donbas, a simbolizat momentul cheie pentru regresarea
relațiilor dintre Rusia și UE de la cooperare în domenii de interes reciproc la competiție și
stagnare19.

19 Consultați: http://doctorat.snspa.ro/wp-content/uploads/2018/09/Rezumatul-tezei-Rom%C3%A2na.pdf, accesat în data de


18.01.2020.
8
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE
VECINĂTATE

Bibliografie
1. ***, Agreement on partnership and cooperation establishing a partnership between the
European Communities and their Member States, of one part, and the Russian Federation, of the other part,
in „Official Journal” L 327, 28/11/1997.
2. Anton, Stan; Bogzeanu, Cristina, Divergența intereselor NATO, ale UE și ale Federației
Ruse la granița Europei de Est, p. 136, în „Republica Moldova în contextul noii arhitecturi de securitate
regională”, conferinţă internaţională, Chişinău, Editura Academia Militară a Forţelor Armate „Alexandru cel
Bun”, 2016, pp. 131-140.
3. Grupul de Scenarii UE+Est 2030, UE şi Estul în 2030: Patru scenarii pentru relaţia dintre
UE, Federaţia Rusă şi vecinătatea comună, Berlin, Publisher Friedrich-Ebert-Stiftung, 2014.
4. Hiski, Haukkala, The EU-Russia Strategic Partnership. The limits of post-sovereignty in
international relations, London and New York, Publisher Routledge, 2010.
5. Mearsheimer, John J., Why the Ukraine Crisis is the West‘s Fault. The Liberal Delusion that
Provoked Putin, în Foreign Affairs, september/october 2014, consultați:
https://www.semanticscholar.org/paper/Why-the-Ukraine-Crisis-Is-the-West%E2%80%99s-Fault.-The-
Mearsheimer/293073c0febf174ae904bea3d7f1524e14307706.
6. Strîmbovshi, Sabina, Analiza politicii externe a Rusie: de la cooperare și convergență
normativă cu Uniunea Europeană, la competiție geopolitică și realpolitik, Lucrarea a fost prezentată la
Sesiunea națională de comunicări științifice în domeniul științelor sociale „Tineri cercetători – Abordări
multidisciplinare” organizată de către Școala Doctorală de Științe Politice a Universității din București,
13.12.2014.
7. Thorun, Christian, Explaining Change in Russian Foreign Policy The Role of Ideas in POST-
SOVIET Russia's Conduct towards the West, London and New York, Publisher Palgrave Macmillan, 2009.
8. https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/drept/politica-europeana-de-vecinatate-351093.html.
9. http://doctorat.snspa.ro/wp-content/uploads/2018/09/Rezumatul-tezei-Rom%C3%A2na.pdf.
10. https://library.fes.de/pdf-files/id-moe/11246.pdf.
11. https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/70f7046b-4dca-476f-a80a-
8438fe467bbb.
12. https://revista22.ro/supliment/principiile-relaiei-dintre-ue-si-rusia.
13. https://ro.usembassy.gov/ro/declaratia-liderilor-g-7.
14. http://www.academy.army.md/wp-content/uploads/Materialele-Conferintei-din-15-mai-
2015.pdf.
15. https://www.academia.edu/11341407/ANALIZA_POLITICII_EXTERNE_A_RUSIEI_DE_
LA_COOPERARE_%C8%98I_CONVERGEN%C8%9A%C4%82_NORMATIV%C4%82_CU_UNIUNEA
_EUROPEAN%C4%82_LA_COMPETI%C8%9AIE_GEOPOLITIC%C4%82_%C8%98I_REALPOLITIK.
16. https://www.britannica.com/place/Russia.
17. https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eastern-partnership/.
18. https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/177/russia.
19. http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_5.6.3.pdf, accesat în data de 17.01.2020.

9
RUSIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE