Politica demografica a Norvegiei

Conform recensamantului din 2011, populatia totala a Norvegiei era de 4,979,955 milioane de
locuitori. Comparat cu anul 2001, cand a avul loc precedntul recensamant, numarul populatiei a
crezut cu 460,000, aproximativ 10%. Cu toate acestea, sunt diferente majore intre diverse grupe
de varsta. Cresterea a fost cea mai mare pentru persoanele intre 60-69 ani, de aproape 180,000 de
oameni (50%). In 2011, 10.7% din totalul populatiei apartinea acestei grupe de varsta, comparat
cu 7.9% in 2001.

Istoria recensamantelor in Norvegia se intinde cu pana la 200 de ani in urma. Statisticile

recensamantelor sunt potrivite pentru a analiza schimbarile demografice pe termen lung din
diverse regiuni. De exemplu, este posibil sa comparam schimbarile demografice in ultimii 100 ani
(1910-2011) cu schimbarile din secolul precedent (1801-1910), bazat pe unitatile regionale
curente.

In perioada 1801-1910, populatia Norvegiei a crescut cu aproximativ 1.5 milioane, de la 0.9 la 2.4
milioane locuitori. Dintre judete, cea mai semnificativa crestere a fost in Oslo. Ca si procent, au
fost inregistrate cresteri substantiale si in doua dintre cele mai nordice judete, Finnmark si Troms.
Printre cele 30 de orase cu cele mai mari cresteri, 25 erau situate in aceste doua judete. Cea mai
mica crestere a fost inregistrata in Sogn og Fjordane si Oppland, dar chiar si in aceste judete
numarul populatiei a fost aproape dublat in acea perioada.

La recensamantul din 2011, erau aproape 5 milioane de locuitori in Norvegia; aproape dublu fata
de anul 1910. Cresterea a fost cea mai mare in zonele centrale. Printre cele 30 de orase ce au
inregistrat cele mai mari cresteri, 25 erau situate in imprejurimile Oslo, Bergen, Trondheim,
Stavanger si Kristiansand. In total, 136 orase au avut o populatie mai mica in 2011, comparat cu
1910. 44 dintre acestea erau situate in Nordul Norvegiei, multe dintre ele cu o populatie in crestere
in secolul trecut.

Norvegia este o tara membra a zonei Schengen, care permite libera circulatie a persoanelor in tari
cunoscute sub numele Schenhen.
Acum 100 ani, o mare problema a Norvegiei era imigrarea, nu emigrarea. La inceputul secolului
19, a fost estimate ca 1 milion de norvegieni si-au parasite casele si s-au mutat in Statele Unite ale
Americii. Dorinta de a cumpara terenuri agricole fertile, impreuna cu o camanie activa a
americanilor de a atrage imigranti au fost factori decisive in acea perioada de migrare.
Majoritatea populatiei traieste in orase, dar orasele sunt mai mici decat in alte tari, iar pacurile si
zonele verzi sunt prezente din plin. Acest lucru poate determina o crestere mai usoara a copiilor,
cu toate ca diferentele in fertilitate intre mediile urban-rural din Norvegia si alte tari as putea
proveni de asemenea, din factorii legati de piata fortei de munca.

Norvegia are o economie foarte puternica, ceea ce probabil contribuie la rata fertilitatii relativ
ridicata a tarii. Familiile tind sa considere perspectivele economice ca fiind promitatoare, iar Statul
isi “permite” sa fie generos cu familiile. In pus, exista o dorinta politia de a “cheltui” din bogatia
nationala pentru a incuraja familia.
Norvegia se confrunta cu problema unei populatii mature. Cresterea ratei fertilitatii, impreuna cu
scaderea ratei mortalitatii contribuie la aceasta. Rata imigratiei a crescut de asemenea, din cauza
ratei scazute a somajului si a cresterii economice. 72% din imbatranirea populatiei este datorata
doar imigratiei. Aceasta a contribuit la ocuparea fortei de munca, dar in timp, avand in vedere
faptul ca imigrantii continua sa vina, acestia vor fi nevoiti sa munceasca pentru salarii mai mici si
probabil va fi mai greu sa aiba un standard de viata bun. Imbatranirea rapida a populatiei ar putea
crea o problema economica, cu niveluri mai ridicate de somaj pentru norvegieni.
Daca populatia continua sa creasca din punct de vedere al varstei, va fi o reducere a cererii de
locuri de munca. Populatia peste 67 ani va creste de la 625,000 in 2010 la 1.5 milioane in 2060.
Imbatranirea populatiei nu este inca o problema serioasa pentru guvernul norvegian, insa in viitorul
nu foarte indepartat ar putea fi necesara implementarea unor politici de imigrare.

Masuri nataliste:
In Norvegia, mamele au dreptul la 12 luni de concediu de maternitate, platite cu 80% din salariu
sau 10 luni cu plata salariului de 100% (ceea ce dateaza inca din anul 1956). Tatii au dreptul de a-
si lua aproape aceeasi perioada in locul mamelor. Tatii beneficiaza de cel putin 4 saptamani de
concediu, in caz contrar aceste patru saptamani pot fi pierdute de ambii parinti, masura introdusa
in 1993 pentru prima data intr-o tara. Acest beneficiu poate fi acordat insa doar daca mama este
eligibila de a beneficia de concediu maternal. In caz contrar, nici tatal nu poate avea acces la
“concediul paternal”.

Unul din motivele pentru care rata de nastere in Norvegia este mare se datoreaza faptului ca
familiile au mai putine griji din punct de vedere al situatiei financiare, decat in cazul altor tari
europene
Guvernele din tarile nordice au implementat o serie de politici menite sa ajute si sa incurajeze
cuplurile sa aiba mai multi copii. Aceste guverne au o lunga istorie de politici sociale indreptate
catre ajutorarea oamenilor in a-si balansa viata de familie cu munca. Acestea sunt parte din ceea
ce este cunoscut drept “Modelul Nordic”. Populatia Norvegiei este de etnie Nord germanica. Inca
de la sfarsitul secolului al 20-lea, Norvegia a atras numerosi imigranti din sudul si centrul Europei,
Orientul Mijlociu, Africa si Asia. Toate aceste grupuri vorbesc diverse limbi si vin din medii
culturale si religioase diferite.

Potrivit unui studiu din 2013, 86% din totalul populatiei au cel putin un parinte nascut in Norvegia.
Mai mult de 710,000 de oameni (14%) sunt imigranti, numarul copiilor imigrantilor fiind in jur de
117,000.

Norvegia subventioneaza masiv fertilizarea. De asemenea, tarile nordice au mai multe crese decat
majoritatea tarilor europene, si cu toate acestea, cererea este inca mai mare decat oferta. Cresele
pot fi atat private cat si de stat, iar ambele forme primesc subventii de la stat atata timp cat cresa
este aprobata/acrediata. Costurile sunt impartite intre stat, municipalitate si parinti. Din cauza
costurilor in crestere, guvernul a crescut treptat cota de participare la aceste costuri, iar in 2004 a
fost adoptata o masura conform careia costurile au fost plafonate, reducand costurile parintilor cu
aproximativ 50%.
In concluzie, schimbarile actuale de populatie sunt influentate de urmatorii factori:
- Rata fertilitatii scazuta – rata a scazut de la 1.9 copii la 1.7 copii in ultimii 20 ani. Pentru a
preveni un declin, rata fertilitatii ar trebui sa creasca in jurul cifrei de 2.1.
- Rata mortalitatii scazuta – in general, rata mortalitatii a cunoscut un declin in ultimul secol,
ceea ce determina si o crestere a duratei medii de viata : un baiat nascut acum se poate
astepta sa traiasca 80.4 ani, iar o fata 84.2 ani.
- Mai multi imigranti
- Populatie relativ matura – in zilele noastre, unul din 9 persoane in Norvegia are 70 ani sau
mai mult. Acest numar este in crestere, in contextul actual previziunea ar fi ca una din 5
persoane va avea varsta de 70 ani pana in 2060.

Bibliografie
https://www.ssb.no/en/befolkning/statistikker/fobhoved/hvert-10-aar/2012-06-21
https://www.demographic-research.org/volumes/vol10/10/10-10.pdf
https://www.uio.no/studier/emner/sv/oekonomi/ECON1730/h13/pensumliste/lappegard.pdf
http://sharonbirch.sites.gettysburg.edu/soc203/norway/
https://www.kas.de/c/document_library/get_file?uuid=7ee7fdcd-e6be-d604-38fd-
e3b70d2ca322&groupId=252038
https://www.ssb.no/en/befolkning/nokkeltall/population