Contabilitate - 17.03.

2109

Bibliografie:
1. Luminiţa Jalbă - Bazele contabilităţii - Editura Pro Universitaria - Bucureşti - 2015
2. Luminiţa Jalbă - Bazele contabilităţii (caiet de aplicaţii) - editura Pro Universitaria - Bucureşti - 2015
3. Legea contabilităţii 82/1991 republicată

Cerinţe :
- de făcut un referat (o temă la alegere de (atenţie!) maxim 10 pagini)
- de adus caiet de aplicatii completat + referat -> duminică 19.05 sau duminica 26.05
Teme referat:
 Istoricul contabilităţii
 Evaluarea patrimoniului în contabilitate
 Contabilitatea stocului
Punctaj:
o caietul de aplicaţii completat (1pct)
o referat (1pct)
o prezenţa la curs (???)
Examen = grile + aplicaţii

Tematica:

1. Obiectul şi metoda contabilităţii

2. Bilanţul contabil - structuri bilanţiere de activ şi de pasiv
3. Contul de profit şi pierdere (sau contul de rezultate)
4. Contul şi dubla înregistrare
5. Reducerile comerciale şi financiare
6. Documentele contabile
7. Analiza pe clase de conturi
8. Balanţa de verificare
9. Metode de înregistrare sintetică a stocului
- Metoda inventarului permanent
- Metoda inventarului intermitent
 OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

Definiţiile contabilităţii:
Prima definiţie a fost date de italianul Luca Paciolo în lucrarea sa apărută în anul 1494 la Veneţia,
lucrarea sa de matematică " Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita ". Luca
Paciolo defineşte contabilitatea astfel: "ca un ansamblu de regului şi tehnici bazate pe partidă dublă, în
scopul înregistrării averii ce aparţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia în ordinea în care
au avut loc". În concepţia sa, partidă dublă se bazează pe două ecuaţii:

1. AVERE = CAPITAL
folosită pentru descrierea la un moment dat a averii sale, unde: AVERE = ce posezi (sau ce deţii sau ce ai
în proprietate) si CAPITAL = cui îi datorezi (sau de unde ai)

2. DEBIT = CREDIT
se utilizează pentru înregistrarea tranzacţiilor şi evenimentelor determinate de afacerile negustorilor,
unde: DEBIT (DEBITOR) = persoană care a primit o valoare şi urmează să dea un echivalent si CREDIT
(CREDITOR) = persoană care a dat o valoare şi urmează să primească un echivalent.

Astfel fiecare mişcare intervenită în masă averii şi implicit a capitalului, este reprezentată ca un raport
între debitor (cel care primeşte valoarea) şi creditor (cel care o avansează).
În concluzie, Luca Paciolo a definit partidă dublă prin prisma celor două ecuaţii:

 AVERE = CAPITAL => ACTIV = PASIV => Principiul dublei reprezentări

 DEBIT = CREDIT => Principiul dublei înregistrări
În anul 1941 institutul american al contabililor autorizaţi a definit contabilitatea astfel: "o artă a
înregistrării, clasificării şi rezumării într-o manieră semnificativă şi în expresie bănească a tranzacţiilor şi
a evenimentelor care au chiar şi parţial caracter financiar, precum şi interpretarea rezultatelor acestei
acţiuni."
În definirea contabilităţii mai semnificative sunt următoarele concepţii:

A) Contabilitatea este o teorie ştiinţifică

B) Contabilitatea că practica socială sau sistem informaţional şi de asistare a deciziilor firmei
C) Contabilitatea este o tehnică

A. Contabilitatea este o teorie ştiinţifică, care furnizează informaţii privind:

1. Situaţia financiară a unei firme în raport cu mediul economic şi social care i-a furnizat resursele
utilizabile şi care participă la distribuirea bogăţiei; situaţia financiară se exprimă prin intermediul
bilanţului contabil.
2. Performanţa firmei este caracterizată în principal prin profitabilitate. Profitabilitatea reprezintă
capacitatea de a obţine profitul suficiente pentru a atrage şi păstra capitalul investit în firmă; aceasta se
exprimă prin contul de profit şi pierdere.

B. Contabilitatea că practica socială şi de asistare a deciziilor: - decizii de preţ, decizii de asociere, decizii
de angajare a salariaţilor, decizii de a vinde, decizii de a produce, etc.
Informaţiile contabile sunt folosite de o gamă largă de utilizatori clasificaţi în trei categorii:
1. Cei care gestionează o firmă, adică managementul sau conducerea reprezentată de: C.A.
(consiliul de administraţie), managerii, şefii de departamente, auditorii.
2. Cei din afara firmei şi care au un interes financiar direct în firma cuprind:
 Investitorii actuali sau potenţiali
 Creditorii actuali sau potenţiali
3. Utilizatorii care au interes financiar indirect în firma sunt reprezentaţi de organele fiscale: Fisc,
Curtea de Conturi, Garda Financiară precum şi de alte grupuri (organizaţiile consumatorilor, clienţii, etc)

C. Contabilitatea este o tehnică, adică o activitate de prestare de servicii.

OBIECTUL CONTABILITĂŢII

În literatura de specialitate există două concepţii pentru fundamentarea şi definirea obiectului său de
studiu, respectiv concepţia juridică şi concepţia economică; cele două concepţii corespund celor două
sisteme contabile, cel european şi anglo-saxon.

(I) Patrimoniul reprezintă un complex de elemente care formează pe de o parte bunurile economice ale
unei firme, iar pe de altă parte drepturile şi obligaţiile cu valoare economică ale aceleiaşi firme. Ecuaţia
este de formă:

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAŢII

Bunurile economice reprezintă substanţa materială a patrimoniului. Bunurile economice reprezintă
tot ceea ce deţine firma, identificându-se cu elemente sub formă de:
 Terenuri, clădiri, construcţii
 Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, mijloace de transport
 Stocuri de materii prime şi materiale consumabile
 Stocuri de mărfuri
 Disponibilităţi băneşti precum şi alte elemente de avere

(II) Cea de a doua componentă a patrimoniului se referă la drepturile şi obligaţiile cu valoare

economică, care exprimă raporturile de proprietate în cazul cărora se procură şi utilizează bunurile.
 Aceste raporturi de proprietate îmbracă forma de:
 Drepturi - în situaţia în care titularul de patrimoniu este proprietarul, şi deci nu trebuie
să acorde niciun echivalent valoric sau să îndeplinească o contraprestaţie.
 Datorii pentru bunurile economice furnizate de către creditori, ca terţe persoane,
pentru care titularul de patrimoniu va trebui să plătească un echivalent valoric sau să
îndeplinească o contraprestaţie. De exemplu: banca pentru creditele acordate, furnizorii
pentru bunurile sau serviciile oferite şi salariaţii pentru munca prestată.

Din punct de vedere economic ecuaţia este de forma:

UTILIZĂRI = RESURSE
Utilizările definesc întrebuinţarea resurselor sau altfel spus cum şi la ce se utilizează acestea de către
firmă. Utilizările se clasifica astfel:
1. Utilizările permanente sau stabile adică bunurile de folosinţă îndelungată.
2. Utilizările temporare sau curente adică bunurile de folosinţă curentă.
3. Utilizări-rezultat sub formă de pierderi generate de activităţile nerentabile.

Resursele reprezintă sursele de finanţare pentru bunurile economice posibil a fi utilizate într-o
împrejurare dată, sau altfel spus de unde provin bunurile economice (de la titularii de patrimoniu sau
împrumutate de la terţi)

Resursele se clasifica astfel:

 Resurse proprii asigurate de către proprietar, resurse străine sau atrase, furnizate de terţele
persoane (de exemplu furnizori, bănci şi de alte persoane)
 Resurse-rezultat, care se prezintă sub forma profitului realizat la închiderea exerciţiului contabil.

În concluzie, din punct de vedere juridic:

 Activul în sens juridic reprezintă bunuri economice ca valori pozitive ale patrimoniului
 Pasivul reprezintă drepturile şi obligaţiile ca valori negative ale patrimoniului

Din punct de vedere economic, activul reprezintă utilizările de resurse, iar pasivul reprezintă sursele lor
de finanţare.

METODA CONTABILITĂŢII

DEFINIŢIE: reprezintă un ansamblu de procedee şi principii interdependente cu ajutorul cărora

contabilitatea poate cunoaşte situaţia patrimoniului precum şi rezultatele obţinute.
 Procedee folosite de metoda contabilităţii sunt structurate astfel:
A) Procedee comune tuturor ştiinţelor
B) Procedee specifice metodei contabilităţii
C) Procedee ale metodei contabilităţii utilizate şi de alte disciplinei economice

Procedee comune tuturor ştiinţelor:

A1) observaţii
A2) raţionament
A3) comparaţia
A4) clasificarea
A5) analiza
A6) sinteză

Procedee specifice metodei contabilităţii:

B1) bilanţul contabil
B2) contul
B3) balanţă de verificare (sau balanta conturilor)

Procedee ale metodei contabilităţii utilizate şi de alte disciplinei economice:

C1) evaluarea
C2) calculaţia
C3) inventarierea
C4) documentaţia

Procedee comune tuturor ştiinţelor:

A1) observaţii -> reprezintă faza iniţială a cercetării obiectului de studiu al oricărei ştiinţe. Numai
după ce au fost percepute prin procedeul observării, operaţiile economice şi financiare se exprima
valoric, se consemnează în documente şi se înregistrează în contabilitate cu ajutorul procedeelor
specifice metodei sale.

A2) raţionament -> constă în înlănţuirea de judecăţi prin care, pornind de la cunoştinţe anterioare,
se ajunge la conştiinţe noi (deductiv - de la general -> particular | inductiv - de la particular -> general)
De exemplu, pe bază de raţionament s-a ajuns la concluzia că activul este egal cu pasivul, întrucât
între bunurile economice şi sursele lor de finanţare există o egalitate perfectă, fiind vorba de acelaşi
patrimoniu privit sub dublul sau aspect.

A3) comparaţia -> se foloseşte de metoda contabilităţii prin alăturarea a doua sau mai multe
fenomene şi procese economice care se pot exprima valoric cu scopul de a stabili asemănările şi
deosebirile între ele, că pe această bază să se fixeze anumite noţiuni şi să se ajungă la anumite concluzii.
De exemplu:
 Se compară cheltuielile cu veniturile din aceiaşi perioada contabilă, în scopul determinării
rezultatului financiar
 Se compară creanţele cu datoriile pentru a evidenţia capacitatea de plată a firmei
 Se compară costurile antecalculate cu cele post calculate pentru a se determina diferenţele de
 preţ la produsele finite

A4) clasificarea -> este o operaţie logică prin care obiectele şi fenomenele sunt grupate în clase,
grupe şi subgrupe în funcţie de asemănările şi deosebirile dintre elementele clasificate. Metoda
contabilităţii aplică pe un câmp larg procedeul clasificării, realizând grupări ce vizează în principal:
elementele patrimoniale de activ şi cele de pasiv, conturile, cheltuielile şi veniturile.

A5) analiza -> este un procedeu general de cercetare a realităţii bazat pe descompunerea unui
întreg în elementele lui componente şi pe studierea distinctă a fiecăruia dintre acestea. De exemplu:
 Analiza contabilă - este folosită pentru înregistrarea corectă a operaţiilor economice şi financiare
 Analiza bilanţului pentru stabilirea situaţiei economico-financiară a firmei, a cauzelor care au
determinat-o şi a deciziilor de urmează a se adopta
 Analiza contului de rezultate pentru cunoaşterea cheltuielilor şi veniturilor firmei

A6) sinteza -> este opusă analizei, dar strâns legată de aceasta, constând în reunirea într-un tot
unitar a elementelor obţinute pe baza analizei şi în stabilirea legăturilor existente între aceste elemente.

În contabilitate se întocmesc periodic lucrări contabile de sinteză cum sunt, de exemplu, balantele de
verificare şi situaţiile financiare anuale în cadrul cărora informaţiile contabile sunt centralizate în scopul
stabilirii anumitor legături între acestea, necesare fundamentării deciziilor.

Procedee specifice metodei contabilităţii:

B1) bilanţul contabil -> reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii prin care se reda la un
moment dat patrimoniul respectiv, bunurile economice şi provenienţa acestora.

Observaţie: deoarece bilanţul nu poate evidenţia mişcările valorilor economice (+, -)

rezultate în urma operaţiilor economico-financiară, contabilitatea foloseşte un alt
procedeu şi anume contul.

B2) contul -> reprezintă un procedeu de înregistrare, calcul şi control al existenţei şi mişcării fiecărui
element patrimonial în parte.
Totalitatea conturilor folosite în contabilitate formează sistemul contului.

Observaţie: legătura dintre bilanţ şi cont se realizează prin intermediul balanţei de

verificare, prin care se centralizează toate activităţile desfăşurate şi analizate distinct
prin sistemul de cont.

B3) balanţă de verificare -> asigura respectarea în contabilitate a dublei înregistrări (D = C debit =
credit), verificându-se exactitatea înregistrărilor efectuate în cont.

Observaţie: Datele balanţei de verificare stau la baza întocmirii bilanţului.

Procedee ale metodei contabilităţii utilizate şi de alte disciplinei economice:

C1) evaluarea -> constă în exprimarea bănească a elementelor patrimoniale, respectiv active,
datorii, capitaluri proprii, cheltuieli şi venituri, precum şi a operaţiilor economico-financiară care produc
modificări în masă patrimoniului.

C2) calculaţia -> este procedeul care asigură formalizarea matematică a unor prelucrări privind
operaţiile economico-financiară efectuate, calcularea costurilor precum şi stabilirea rezultatului.

C3) inventarierea -> este procedeul prin care se determina situaţia reală a patrimoniului, respectiv
concordanţă dintre datele înregistrate în conturi şi situaţia reală determinată la faţa locului prin
numărare, cântărire, măsurare.

C4) documentaţia -> constă în faptul că orice operaţie economică şi financiară referitoare la
existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale trebuie să fie consemnate într-un document care să
ateste înfăptuirea ei. În contabilitate nu se pot înregistra decât acele operaţiuni care au fost reflectate în
document.

Principiile normative ale metodei contabilităţii

Definiţie: Principiile contabile denumite şi reguli sau convenţii contabile reprezintă enunţul de esenţă
conceptuală, care se delimitează ca un sistem de referinţă pentru producţia de informaţii contabile
privind situaţia financiară şi rezultatul ei.

Principiile contabile se clasifica astfel:

A. Principiile înregistrării şi tinerii contabilităţii
B. Principiile partidei duble
C. Principiile de observare
D. Principiile responsabilităţii
E. Principiile evaluării

Principiile înregistrării şi ţinerii contabilităţii sunt:

A1. Înregistrarea completă şi continuă
A2. Uniformitatea înregistrărilor contabile (registrele contabile)
A3. Fundamentarea documentară a înregistrărilor contabile (document justificativ)
A4. Ţinerea contabilităţii
Principiile partidei duble cuprind:
B1. Principiul dublei reprezentări şi dublei înregistrări
B2. Calculul dublu al rezultatului contabil. Rezultatul se calculează astfel:
1. Pe baza proprietăţii deţinute de firmă. Ecuaţia este:

ACTIV NET = ACTIVE – DATORII

2. Pe baza activităţii desfăşurate având în vedere cheltuielile şi veniturile. Ecuaţia este:

REZULTAT = VENITURI - CHELTUIELI

B3. Principiul înregistrării cronologice (Registrul Jurnal) şi principiul înregistrării sistematice
(Registrul CARTEA MARE).
B4. Principiul înregistrării analitice şi sintetice

Principiile de observare: definesc câmpul şi perioada de observare a evaluării şi înregistrării

contabile. Ele cuprind:
C1. Principiul entităţii contabile
C2. Principiul continuităţii activităţii
C3. Principiul independenţei exerciţiului (sau specializării exerciţiului)

Principiile responsabilităţii cuprind:

D1. Principiul permanentei metodelor
D2. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere
D3. Principiul pragului de semnificaţie
D4. Principiul necompensarii (sau non-compensarii)
D5. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului
D6. Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii

Principiile evaluării cuprind:

E1. Principiul cuantificării monetare
E2. Principiul costului istoric (sau de origine)
E3. Principiul prudenţei

În România principiile contabile general acceptate sunt:

1. Principiul prudenţei - este generator de provizioane (bani albi pentru zile negre)
2. Principiul permanentei metodelor
3. Principiul necompensarii
4. Principiul continuităţii activităţii
5. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere
6. Principiul independenţei exerciţiului
7. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului
8. Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii
 9. Principiul pragului de semnificaţie
10. Principiul costului istoric (sau costului de origine) care poate să fie:
 Cost de achiziţie pentru bunurile cumpărate cu titlu oneros
 Cost de producţie pentru bunurile obţinute din producţia proprie
 Valoare actuală pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit - această valoare se stabileşte în
funcţie de importanta bunului pentru firmă şi starea şi amplasarea acestuia.

Bilanţul contabil

Definirea, conţinutul şi structura bilanţului

Bilanţul contabil reflectă situaţia financiară a firmei la un moment dat (de exemplu la sfârşitul
exerciţiului financiar). Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia
primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării firmei.

Observaţie: Reglementările contabile din românia definesc bilanţul astfel:

documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi cele de
pasiv ale firmei, precum şi celelalte situaţii anuale prevăzute de cadrul legislativ.
Bunurile economice constituie activul, iar sursa lor de finanţare constituie pasivul
bilanţului.

În contabilitatea modernă bilanţul este definit şi analizat folosindu-se ecuaţia:

ACTIVE = CAPITALUL PROPRIU + DATORII

Pentru a reda bilanţul contabil se utilizează două scheme:

A) schema cont (tablou bilateral) în care activele sunt grupate în ordinea inversă a lichidităţii lor,
adică de la bunurile de folosinţă îndelungată la disponibilităţile băneşti care îmbracă deja formă de
bani, iar pasivele sunt grupate în ordinea inversă a exigibilităţii lor, adică de la capitalurile care
devin exigibile la desfiinţarea societăţii până la datoriile curente.
Bilanţ contabil:

ACTIV SUME PASIV SUME

I. Active imobilizate I. Capitalurile proprii
II. Active circulante II. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
III. Active de regularizare si asimilate III. Datorii
IV. Pasive de regularizare si asimilate
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV

B) schema lista (sau diferenţă). Ecuaţia ei este:

ACTIV NET = ACTIVE - DATORII

I. Structuri bilanţiere de activ

Conţinutul activului este stabilit pe baza a două criterii: destinaţia şi lichiditatea bunurilor
economice.
Activul bilanţier cuprinde:
A. Imobilizările
B. Activele circulante
C. Activele de regularizare şi asimilate

1. Activele imobilizate sau fixe (sau imobilizări) cuprind activele generatoare de beneficii
economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Activele mobilizate se clasifica
astfel:
- Imobilizări necorporale
- Imobilizări corporale
- Imobilizări financiare

A) Imobilizările necorporale cuprind acele valori economice denumite şi active intangibile sau
nemateriale, pentru că ele nu îmbracă forma materială. În structura lor sunt incluse:
1. Cheltuielile de constituire - CT 201 (CT = cont)
2. Cheltuielile de dezvoltare - CT 203
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare - CT 205
4. Contul comercial - CT 207
5. Alte imobilizări necorporale - CT 208

A1) Cheltuielile de constituire cuprind următoarele cheltuieli: taxele precum şi alte cheltuieli de
înscriere şi înmatriculare a firmei

A2) Cheltuielile de dezvoltare cuprind cheltuielile legate de efectuarea unor lucrări sau obiective de
cercetare, menite să contribuie la crearea de noi produse şi tehnologii, utile şi eficiente în raport cu
activitatea viitoare a firmei
A3) Concesiuni, brevete, licenţe, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare cuprind toate
cheltuielile efectuate pentru achiziţionarea acestora, inclusiv de "know-how", precum şi a altor drepturi
similare de proprietate industrială şi intelectuală.

A4) Contul comercial reprezintă acele cheltuieli care sunt efectuate de o firmă pentru dezvoltarea şi
menţinerea activităţii sale, cum ar fi: clientela, vadul comercial, mărcile de fabrică folosite, etc

Observaţii: contul comercial este recunoscut că activ necorporal atunci când rezultă
din achiziţia unei alte entităţi al cărui cost de achiziţie este superior valorii de piaţă a
activelor nete dobândite.

A5) Alte imobilizări necorporale cuprind programele informatice create de firma sau achiziţionate de la
terţi în scopul utilizării lor pentru nevoile firmei.

Imobilizările corporale denumite şi active tangibile reprezintă bunuri cu conţinut material (corporal). În
structura lor se includ:
- Terenuri şi amenajări de terenuri (CT 211)
- Construcţii (CT 212)
- Instalaţii tehnice şi mijloace de transport (CT 213)
- Mobilier, aparatura birotică (calculatoare, imprimante), echipamente de protecţie a valorilor umane
şi materiale şi alte active corporale (CT 214)
- Investiţii imobiliare (CT 215)
- Imobilizări corporale în curs de aprovizionare (CT 223)
- Imobilizări corporale în curs de execuţie (CT 231)

Contabilitate - 24.03.2019
Activul bilanţier (continuare lecţia precedentă)

Observaţii: Pentru că un bun economic să fie considerat mijloc fix trebuie să îndeplinească cumulativ
două condiţii
 să aibă o valoare mai mare decât limita stabilită de lege (2500 lei)
 să aibă o durată normală de utilizare mai mare de un an

1.3 Imobilizările financiare - reprezintă valorile financiare investite de firma în capitalul unei alte entităţi
economice, sub formă de titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni) şi creanţe financiare, în scopul obţinerii
de venituri financiare sub forma dividendelor sau dobânzilor. În structura lor sunt cuprinse:
1. Acţiunile deţinute la entităţile afiliate
2. Interesele de participare
3. Creanţele imobilizate

1) Acţiunile deţinute la entităţile afiliate - reprezintă drepturile sub formă de acţiuni sau alte titluri
deţinute în capitalul unei firme în scopul obţinerii de avantaje economice prin veniturile financiare
încasate, dar şi prin controlul şi influenţa semnificativă exercitate asupra societăţii respective.

2) Interesele de participare nu presupun intervenţia în gestiunea altei societăţi comerciale, la care sunt
deţinute titlurile de valoare.

3) Creanţele imobilizate se referă la:

- Sumele datorate de filiale, adică împrumuturile acordate entităţilor de la care s-au achiziţionat
titlurile
- Dobânzile aferente creanţelor imobilizate
- Precum şi alte creanţe imobilizate

II. Activele circulante

Denumite şi active curente, cuprind toate activele de exploatare şi cele de trezorerie, a căror durata de
lichiditate este de până la un an.
Activele circulante se împart în:
A. stocuri şi producţie în curs de execuţie
B. creanţe
C. titlurile de plasamente
D. disponibilităţile băneşti

A1. Stocurile şi producţia în curs de execuţie se clasifica astfel:

 materii prime
 materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb, materiale
pentru ambalat)
 obiecte de inventar
 produse finite
 animale
 stocuri aflate în depozit la terţi, mărfuri, ambalaje, etc

B. Creanţele - numite şi valori în curs de decontare reprezintă valorile avansate temporar de către firmă
terţilor (persoane fizice sau persoane juridice) pentru care urmează să se primească un echivalent, o
sumă de bani sau un serviciu. În structura creanţelor se include:
 B1. Creanţele comerciale
 B2. Creanţele salariale, fiscale şi sociale
 B3. Creanţe asupra proprietarilor
 B4. Debitorii diverşi

B1.1 Creanţele comerciale - cuprind clienţii incerţi, clienţi-facturi de întocmit, furnizori-debitori,

efecte comerciale de primit de la clienţi
Definiţie: efectele comerciale de primit de la clienţi reprezintă titluri negociabile sub formă de
cambie, bilet la ordin care atestă existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale, care va
fi încasata de obicei până la 90 de zile
 creanţe salariale
  creanţe fiscale
 creanţe sociale

B2..2 Creanţele salariale = sumele primite de la angajaţi

Creanţele fiscale = sume primite de la bugetul statului
Creanţele sociale = creanţele cu bugetul asigurărilor sociale de stat

B3..3 Creanţele asupra proprietarului (asociaţi sau acţionari) se referă la subscrierile de capital
social efectuate şi nedepuse

B4.4. Debitorii diverşi provin din:

 pagube materiale
 despăgubiri şi penalităţi de la terţi precum şi din vânzarea activelor imobilizate

C. Titlurile de plasament - reprezintă valorile financiare investite de firma în vederea obţinerii unui
câştig. În această categorie se includ:
- Acţiunile proprii emise şi răscumpărate
- Acţiunile cumpărate pentru a fi vândute în vederea obţinerii unui câştig
- Obligaţiunile emise de către firmă şi care sunt răscumpărate la scadenţă în vederea anularii lor
- Obligaţiuni emise de către alte firme care sunt cumpărate pentru a fi vândute în vederea obţinerii
unui câştig. Acest câştig se determina că diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare
aferent acestor titluri de valori

D Disponibilităţile băneşti - sunt reprezentate de valorile care îmbracă forma de bani astfel:
 conturile la bănci în lei şi în valută
 casieria firmei în lei şi în valută
 alte valori: tichete de masă, tichete de vacanţă, bilete de tratament şi odihnă, timbre fiscale şi
poştale, tichete şi bilete de călătorie, etc
 acreditivele – reprezintă sumele rezervate în vederea achitării unor obligaţii faţă de anumiţi
furnizori de bunuri şi servicii
 dobânzile de încasat
 avansuri de trezorerie – reprezintă virate de la bănci sau puse la dispoziţia terţilor în vederea
efectuării unor plăţi în numele firmei
 valorile de încasat - reprezintă cecurile de încasat şi efectele de încasat

III. Activele de regularizare şi asimilate lor

Cuprind: cheltuielile în avans - reprezintă valorile contabile din cursul exerciţiului financiar curent, dar
care se referă la servicii care vor fi primite în cursul exerciţiului financiar următor, când vor fi
recunoscute drept cheltuieli ale perioadei. Exemplu: chirii, abonamente, dobânzi, prime de asigurare
achitate anticipat.

Pasivul bilanţier
Elementele de pasiv reflectă modul de acoperire şi finanţare pentru activul bilanţier.
Pasivele se grupează astfel:

A. Capitalul propriu
B. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
C. Datorii
D. Pasive de regularizare şi asimilate

Capitalurile proprii - reprezintă sursele de finanţare stabile de care dispune o firmă. Capitalurile proprii
cuprind:
 capital social
 primele legate de capital
 rezerve din reevaluare
 rezervele
 rezultatul reportat al exerciţiului financiar precedent (‘+’ profit, ‘-‘ pierdere)
 rezultatul exerciţiului curent (‘+’ profit, ‘-‘ pierdere)

Capitalul social se constituie la înfiinţarea firmei prin aportul asociaţilor sau acţionarilor şi este împărţit
în acţiuni sau părţi sociale.

CAPITAL SOCIAL = NUMĂR DE ACŢIUNI SAU PĂRŢI SOCIALE * VALOAREA NOMINALĂ A UNEI ACŢIUNI

Observaţii: valoarea iniţială a unei acţiuni poartă numele de valoare nominală.

Capitalul social se diferenţiază în: capital subscris nevărsat şi capital subscris vărsat.
Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să-l aducă în firmă.
Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost adusă efectiv în firmă.

Observaţii: capitalul social se constituie la înfiinţarea firmei, se modifica pe

parcursul desfăşurării activităţii prin majorări sau micşorări de capital şi se lichidează
odată cu desfiinţarea firmei.

Primele legate de capital - reprezintă surse generate prin noi emisiuni de acţiuni, fuziune sau aport în
natură. Primele de capital se clasifica astfel:
 prime de emisiune
 prime de fuziune
 prime de aport
 prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni
 Observaţii: primele de emisiuni şi cele de aport în natură se calculează că diferenţa
dintre preţul de emisiune pentru noile acţiuni şi valoarea lor nominală

Rezervele din reevaluare - reprezintă fluxurile de valoare rezultate din reevaluarea activelor imobilizate
şi se obţin că diferenţa între valoarea rezultată în urma acestei operaţiuni şi valoarea înregistrată în
contabilitate a lor.

Rezervele - reprezintă sursele constituite anual din profitul firmei. Ele se mai pot constitui şi din alte
surse, cum ar fi: primele de capital precum şi rezervele din reevaluare.
Rezervele se grupează astfel: rezerve legale, rezerve statutare şi alte rezerve.

Rezerve legale - se constituie anual în procent de cel puţin 5% din profitul brut până vor ajunge la 20%
din capitalul social. Ele se constituie din profitul brut, fiind destinate protejării capitalului.
Rezervele statutare - se constituie anual din profitul net, conform prevederilor din statutul firmei.

Alte rezerve - sunt facultative şi se constituie tot din profitul net.

Rezultatul reportat - poate fi pozitiv în cazul profitului nerepartizat sau negativ, adică pierderile din anii
precedenţi neacoperite încă.

Rezultatul exerciţiului curent - poate fi favorabil, caz în care reprezintă un profit, sau nefavorabil caz în
care reprezintă o pierdere.

B Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli - reprezintă datoriile probabile ale firmei constituite de regulă
la sfârşitul anului. Ele sunt impuse de necesitatea aplicării principiului prudenţei şi reprezintă prelevări
din rezultat pe seama cheltuielilor constituite la sfârşitul anului, pentru acele elemente a căror plata este
incertă. De exemplu:
 provizioanele pentru litigii
 provizioane pentru garanţii
 provizioane pentru garanţii acordate clienţilor
 alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

C. Datoriile - reprezintă surse de finanţare externe puse la dispoziţia firmei, fie de bănci, fie de furnizori,
fie de terţi şi pentru care firma trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric.

Datoriile se grupează astfel:

- Datorii financiare
- Datorii comerciale
- Datorii fiscale, salariale şi sociale, datorii faţă de proprietari şi creditorii diverşi

Datoriile financiare sunt reprezentate de creditele bancare şi de împrumuturile din emisiunea de

obligaţiuni.
Definiţie: împrumuturile acestea sunt divizate în părţi egale numite obligaţiuni rambursabile la termen
sau eşalonat şi purtătoare de dobânzi.
Creditele bancare sunt generatoare de dobânzi şi sunt garantate cu activele firmei.
Datoriile comerciale reprezintă datoriile firmei create în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii
pentru achiziţionarea de bunuri şi executarea de lucrări. Ele cuprind:
- Furnizori
- Furnizori de imobilizări
- Efecte de plătit
- Efecte de plătit pentru imobilizări
- Clienţi-creditori

Datoriile fiscale, salariale şi sociale cuprind:

1. Datoriile salariale = datorii faţă de angajaţi
2. Datoriile fiscale = datoriile firmei faţă de buget. De exemplu: impozitul pe profit, impozitul pe salariu,
TVA de plată precum şi alte impozite şi taxe
3. Datoriile firmei faţă de proprietari - reprezintă datoriile firmei faţă de ei pentru capitalul de rambursat
şi dividendele de plată

Creditorii diverşi - cuprind toate datoriile care prin natura lor nu se includ în categoriile prezentate
anterior. De exemplu:
- Datorii privind achiziţiile de titluri de plasament
- Sume încasate şi necuvenite

D. Pasivele de regularizare şi asimilate cuprind:

1. Subvenţiile pentru investiţii
2. Veniturile înregistrate în avans

Subvenţiile pentru investiţii reprezintă sursele de finanţare alocate de la bugetul de stat, de care
beneficiază o firmă, destinate achiziţionării sau producerii de echipamente sau alte bunuri.
Veniturile înregistrate în avans cuprind toate veniturile provenite din încasarea anticipată a unor lucrări
şi servicii. De exemplu: chirii, abonamente, prime de asigurare, dobânzi încasate anticipat.

Aplicaţii:

1. O societate comercială prezintă la sfârşitul anului următoarele elemente patrimoniale:

- Capital social, cont curent, terenuri, clădiri, materii prime, rezerve şi datorii fiscale.
Se cere să se ordoneze în bilanţul contabil aceste elemente de activ şi de pasiv, adică activul se
structurează în ordinea inversă a lichidităţii elementelor, iar pasivul în ordinea inversă a exigibilităţii lor.

ACTIV PASIV
Terenuri Capital social

Clădiri Rezerve

Materii prime Datorii fiscale

Cont curent
2. O societate comercială prezintă următoarele elemente patrimoniale:
- Capital social, cont curent, mărfuri, mijloace de transport, stocuri în curs de execuţie şi reclama
luminoasă.
Se cere să se stabilească clasa din care face parte fiecare element din planul general de conturi.

Capitalul social - Clasa 1 - "Capital"

Cont curent - Clasa 5 - "Trezorerie"
Mărfuri - Clasa 3 - "Stocuri şi producţie în curs de execuţie"
Mijloace de transport - Clasa 2 - "Imobilizări"
Stocuri în curs de execuţie - Clasa 3 - "Stocuri şi producţie în curs de execuţie"
Reclama luminoasă - (dacă are o valoare mai mare 2500 lei şi stă în firma mai mult de un an, se
încadrează la Clasa 2, dacă nu, se încadrează la Clasa 3)

Contul de rezultate sau contul de profit şi pierdere

Contul de profit şi pierdere măsoară rezultatele firmei prin intermediul cheltuielilor şi veniturilor.
Ecuaţia este:

REZULTAT = VENITURI - CHELTUIELI

Cheltuielile sunt elemente patrimoniale de activ, iar veniturile sunt elemente patrimoniale de pasiv. Atât
cheltuielile cât şi veniturile pot fi grupate în funcţie de diverse criterii, şi anume:
Cel al naturii şi destinaţiei lor.
În raport de natura lor ele se grupează astfel:
1. Cheltuieli şi venituri din exploatare
2. Cheltuieli şi venituri financiare
3. Cheltuieli şi venituri extraordinare

1.1 Cheltuielile şi veniturile din exploatare cuprind:

- Cheltuieli cu materie prime şi materiale consumabile
- Cheltuieli cu mărfurile
- Cheltuieli cu amortizările
- Cheltuieli cu personalul, asigurările şi protecţia socială
- Cheltuieli cu lucrările şi serviciile primite de la terţi
- Cheltuieli cu impozitele şi taxele precum şi alte cheltuieli

Venituri din exploatare cuprind:

- Veniturile din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii
- Veniturile din producţia de imobilizări
- Veniturile din producţia obţinută precum şi alte venituri

2.1 Cheltuielile şi veniturile financiare

Cheltuielile şi veniturile financiare provin din diferenţe favorabile sau nefavorabile de curs valutar,
cheltuieli şi venituri din dobânzi, cheltuieli şi venituri din reducerile financiare (SCONT), cheltuieli şi
venituri legate de participaţie.
3.1. Cheltuielile şi veniturile extraordinare se referă la evenimente extraordinare, cum ar fi:
- Calamităţi
- Minusuri sau plusuri din gestiune
- Amenzi şi penalităţi plătite sau încasate
- Cheltuieli şi venituri din vânzarea imobilizărilor.

Observaţii: în raport de provenienţa lor, veniturile se grupează în:

- Venituri din vânzări
- Alte venituri din exploatare
- Venituri financiare
- Venituri extraordinare

Cheltuielile se clasifica în funcţie de producţie, desfacere şi administraţie, astfel:

- Cheltuieli de producţie
- Cheltuieli generale de administraţie
- Cheltuieli de desfacere

Pentru a reda acest cont se utilizează două scheme:

A. schema sub formă de tabel bilateral
B. Schema lista sau diferenţe

Aplicaţii:

Aplicaţie 01:

O societate comercială prezintă următoarea situaţie e cheltuielilor şi veniturilor:

I. Cheltuieli de exploatare = 310.000 lei
Din care
Materiale consumate = 250.000 lei
Materii prime consumate = 20.000 lei
Obiecte de inventar = 6.000 lei
Salarii datorate personalului = 30.000 lei
Cheltuieli cu serviciile prestate de terţi firmei = 4.000 lei

II. Cheltuielile financiare = 15.000 lei

Din care
Dobânzi plătite băncii pentru credite = 10.000 lei
Diferenţe nefavorabile de curs valutar = 5.000 lei

III. Cheltuieli extraordinare = 10.000 lei

Din care
Amendă platita de firma = 3.000 lei
Donaţie acordată unei fundaţii = 7.000 lei

IV. Veniturile din activitatea de exploatare = 700.000 lei

Din care
 Venituri din vânzarea produselor finite = 525.000 lei
Venituri din lucrări executate = 175.000 lei

V. venituri financiare
Din care:
Dividende încasate = 95.000 lei
Dobânzi încasate de la banca = 5.000 lei

VI. Veniturile extraordinare: = 8.000

Penalităţi încasate de la clienţi = 8.000

VII. Impozitul pe profit = 40.000

Să se calculeze profitul rămas la dispoziţia firmei.

I. Total cheltuieli din exploatare = 310.000

II. Total cheltuieli financiare = 15.000
III. Total cheltuieli extraordinare = 10.000
IV. Total venituri din exploatare = 700.000
V. total venituri din financiare = 100.000
VI. Total venituri din extraordinare = 8.000

Rezultatul din exploatare = 700.000- 310.000 = 390.000

Rezultatul financiar = 100.000 - 15.000 = 85.000
Rezultatul extraordinar = 8.000 - 10.000 = -2000
Rezultatul exerciţiului = 390.000 + 85.000 -2000 = 473.000
Rezultatul net = 473.000 - 40.000 = 433.000 lei

Aplicaţie 02:

Societatea comercială X prezintă la sfârşitul anului următoarea situaţie a veniturilor şi cheltuielilor. Se

cere să se clasifice în funcţie de natura lor.

- Valoarea serviciilor prestate de către terţi firmei (răspuns: cheltuieli de exploatare)

- Penalităţi încasate de la clienţi (răspuns: venituri extraordinare)
- Dividende încasate (răspuns: venituri financiare)
- Dobânzi plătite băncii pentru credite (răspuns: cheltuieli financiare)
- Suma încasată din vânzarea produselor (răspuns: venituri din exploatare)
- Donaţie acordată unei fundaţii (răspuns: cheltuieli extraordinare)
- Dobânzi încasate de la bancă (răspuns: venituri financiare)
- Valoarea materialelor consumate (răspuns: cheltuieli din exploatare)
- Salarii acordate (răspuns: cheltuieli din exploatare)
- Diferenţe nefavorabile de curs valutar (răspuns: cheltuieli financiare)
- Materii prime consumate (răspuns: cheltuieli din exploatare)
- Încasări din executarea de lucrări şi prestarea de servicii răspuns: (răspuns: venituri din exploatare)
- Dobânzi plătite băncii pentru creditele primite (răspuns: cheltuieli financiare)
- Sume încasate de la terţi pentru lucrări executate şi serviciile prestate (răspuns: venituri din
exploatare)
- Diferenţe favorabile de curs valutar (răspuns: venituri financiare)
- Dobânzi încasate de la bancă pentru disponibilităţile din cont (răspuns: venituri financiare)
- Obiecte de inventar consumate (răspuns: cheltuieli din exploatare)
- Penalităţi plătite ca urmare a nerespectării clauzelor de livrare a unor produse (răspuns: cheltuieli
extraordinare)
- Sume încasate din vânzarea produselor finite (răspuns: venituri din exploatare)
- Penalităţi încasate de la terţi (răspuns: venituri extraordinare)
- Salarii datorate personalului (răspuns: cheltuieli din exploatare)
- Materii prime consumate (răspuns: cheltuieli din exploatare)
- Sume încasate de la clienţi (răspuns: venituri din exploatare)
- Dividende încasate (răspuns: venituri financiare)
- Sconturi acordate clienţilor (răspuns: cheltuieli financiare)
- Materiale consumate (răspuns: cheltuieli din exploatare)

(to be continued)