MINISTERUL EDUCAȚIEI,CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA ELECTRONICĂ ȘI TELECOMUNICAȚII
DEPARTAMENTUL TELECOMUNICAȚII

Dare de seamă
Lucrare de laborator nr. 1 , 2

Tema: TERMINALUL DE LINIE. CALEA DE TRANSMITERE ŞI

CALEA DE RECEPŢIE.
Disciplina: Sisteme de Transmisiuni Optoelectronice

A efectuat studentul gr. SOE-151

A verificat l. sup. P. Deşanu

CHIȘINĂU 2018
Scopul lucrării: Studierea terminalului de linie. Calea de transmitere şi calea de
recepţie.

Un sistem de transmisiuni constă din două componente principale:

1. Echipamentul-formează semnalul la centrala de transmisie şi-l aplică
în linie; iar la centrala de recepţie prelucrează semnalul primit din linie;
2. Linia de transmisiune-prezintă mediul prin care semnalul se propagă
din punctul de transmitere (T) în punctul de recepţie (R).
Parametrul de calitate al unei transmisiuni digitale este rata de erori sau BER
care reprezintă raportul dintre numărul de erori şi numărul de biţi recepţionaţi.

TERMINALUL DE LINIE este acea parte a echipamentului care asigură

adaptarea fizică şi informaţională a semnalului la linia de transmisiune. Adaptarea
fizică a semnalului la linie este asigurarea anumitei puteri a semnalului în punctul
T, anumitei durate a impulsurilor; a fronturilor impulsului posterior şi anterior, care
se măsoară între nivelele 0,1 A şi 0,9 A; anumită polaritate a impulsurior, iar în
sistemele optoelectronice terminalul de linie mai are o funcţie specială de
schimbare a formei fizice a semnalului din electric în optic în centrala de
transmisie şi invers din optic în electric la centrala de recepţie. Adaptarea
informaţională este asigurarea formatului informaţional necesar, în cel mai simplu
caz, codificarea semnalului în codul de linie.
Terminalul de linie constă din două căi:
1) CALEA DE TRANSMITERE;
2) CALEA DE RECEPŢIE.
Calea de linie a sistemului de transmisiuni este alcătuită din linia de
transmisiune şi terminalul de linie.

Studierea terminalului de linie. Calea de transmitere.

Blocul convertor cod recepţie (CCR) recodifică semnalul din formatul HDB-
3 în PCM. Totodată, se restaurează semnalul de tactare (FT=34,368 MHz) pentru
sincronizare. Astfel se asigură unipolaritatea semnalului pentru transmisia în linia
optică. Apoi impulsurile monopolare a semnalului informaţional, cît şi a celui de
tactare se aplică la intrările respective a blocului convertor cod de linie transmitere
(CCLT).
CCLT asigură adaptarea informaţională a semnalului la linie şi
funcţionează în felul următor:
1) Semnalul PCM se divizează în grupe a cîte 5 biţi;
2) Se separă zerourile de unităţi în grupa de 5 biţi;
3) Se numără separate zerourile şi unităţile;
 4) Se compară numărul unităţilor cu numărul zerourilor;
Dacă, de exemplu, predomină zerourile, atunci la grupa dată se adaugă, un al
şaselea bit cu valoarea de “1” logic şi invers, dacă predomină unităţile, cel de-al
şaselea bit adăugat va avea valoarea de “0” logic, adică se tinde spre egalizarea
numărului de unităţi şi a numărului de zerouri în grupa nou-formată de 6 biţi.
Astfel, are loc codificarea senalului în codul 5B6B, pentru a fi folosit ulterior ca
criteriu de verificare a erorilor la recepţie.
Deoarece, odată cu adăugarea celui de-al şaselea bit, s-a mărit viteza de
transmisiune a semnalului, în blocul CCLT se efectuează şi trecerea la o frecvenţă
de tactare nouă (FT=44,2416 MHz). De la ieşirile blocului CCLT, semnalul de
linie în codul 5B6B, cît şi semnalul de tactare se aplică la intrările respective a
plăcii de transmitere PT, care convertează semnalul electric în semnal optic în
acelaşi cod 5B6B. Ca sursele de radiaţie optică semiconductoare deosebim:
diodele electroluminiscente (DEL); diodele supraluminiscente (DSL); diodele laser
(DL). Cea mai bună sursă pentru STICO este DL pe baza heterojoncţiunilor
formate în structurile semiconductoare polistratificate pe baza compusilor GaAs si
InP. DL satisfac tuturor cerinţelor enumerate mai sus. Însă DEL şi DSL cedînd DL
după parametri, la fel se utilizează în STICO posedînd un cost mai redus.
Emiţătoarele optice semiconductoare posedă o proprietate importantă pentru
STICO după cum este posibilitatea modulaţiei nemijlocite a radiaţiei. Modulatia
intensităţii radiaţiei se înfăptuieşte prin schimbarea corespunzătoare a curentului de
alimentare (pompaj) al sursei.
Emiţătoarele optice se caracterizează cu ajutorul următoarelor caracteristici şi
parametri:
1) Caracteristica wat-amperică, care este dependenţa puterii radiaţiei de
curentul de pompaj a sursei la aplicarea tensiunii de polarizare directă.
Caracteristicile tipice sunt reprezentate pe fig.1 (pentru DEL şi DSL ele sunt
aproximativ liniare, iar pentru DL – neliniare).

Fig. 1. Caracteristicile wat-amperice ale DL, DSL ŞI DEL.

 La curenţi de pompaj ip mai mici decât cel de prag, DL funcţionează ca DSL
(sursă de radiaţie necoerentă), iar când curentul devine mai mare decât cel de prag,
dispozitivul funcţionează în regim de laser şi generează radiaţie coerentă. Cu cît
este mai mare puterea radiaţiei p pentru valoarea dată a curentului de pompaj, cu
atît este mai mare randamentul sursei.
2) Caracteristicile spectrale ale surselor de radiaţie optică.

Fig. 2. Caracteristicile spectrale a surselor de radiaţie optică.

Radiaţia emiţătoarelor optice reale posedă o mărime finită a lărgimii

caracteristicii spectrale de emisie, care se determină după nivelul jumătate din
putere.
Studierea terminalului de linie. Calea de recepţie.
În cazul dispersiei, ea adduce la consumarea pauzelor (zerourilor logice)
între impulsuri şi receptorul poate să nu sesizeze zeroul logic. În cazul atenuării pe
parcursul propagării semnalului în linie se consumă bugetul energetic al
semnalului adică se micşorează diferenţa dintre “0” logic şi “1” logic din cauza
micşorării amplitudinii impulsurilor. Semnalul ajunge în punctul de recepţie
atenuat şi dispersat. Placa de recepţie PR conţine o fotodiodă care convertează
semnalul optic în semnal electric. Adică se începe adaptarea fizică a semnalului din
linie la echipamentul de recepţie al centralei. Mai departe semnalul se amplifică în
formă electrică pentru compensarea atenuării semnalului. Semnalul amplificat, dar
încă dispersat se aplică la intrarea unui bistabil Schmidt care transformă
impulsurile late şi cu fronturi line în impulsuri noi cu durată mică şi fronturi
abrupte. Acesta este procesul procesul de regenerare al semnalului. Procesul de
regenerare al semnalului este compensarea atenuării lui în linie şi anularea
dispersiei.
 Caracteristicile şi parametrii de bază a FD.
1) Sensibilitatea după curent Ri indică eficacitatea de convertare a fotodiodei, a
puterii optice în curent electric. Cu cît este mai mare valoarea lui Ri cu atît este mai
bun FD. De exemplu pentru FD ideal =1 sensibilitatea alcătuieşte:
0,68 A/W pentru  = 0,85 mkm
Ri  1,04 A/W pentru  = 1,3 mkm
1,24 A/W pentru  = 1,55mkm
La FD reale   1 şi Ri = 0,4…0,8 A/W. În circuitele reale în funcţie de
recepţie puterea semnalului alcătuieşte aproximativ de la 1 pînă la 10nW,
fotocurentul în sarcină FD If = 0,5…5 nA. Aşa valori mici a curentului sunt dificile
pentru a fi înregistrate de circuitele electronice. Astfel FDA posedă un mecanism
de amplificare interioară a fotocurentului.
2) Curentul la întuneric Iînt a FD este curentul ce circulă în circuitul sarcinii
ei în lipsa semnalului optic. Curentul la întuneric este un parametru parazitar,
deoarece creează zgomotul de alice şi limitează sensibilitatea FD. Valorile tipice
Iînt = 1nA pentru Si şi Iînt = 100nA pentru Ge FD. În FDA datorită tehnologiei
speciale de confecţionare partea de multiplicare a curentului la întuneric cu un
ordin este mai mic decât la FD cu structura p-i-n.
3) Caracteristicile spectrale ale fotodetectorului, care reprezintă dependenţa
sensibilităţii după curent de lungimea de undă a radiaţiei optice.

Fig. 3. Caracteristicile spectrale ale fotodetectorului.

4) Tensiunea de polarizare şi capacitatea de joncţiuni FD. FD funcţionează în

STICO în regimul fotodiodic ( tensiunea de polarizaţie inversă).
5) Diapazonul dinamic a FD caracterizează capacitatea lui de a
converta atît cele mai mici cît şi cele mai mari nivele a semnalului optic. De jos el
este limitat de zgomotul de alice a FD, iar de sus de distorsiunile neliniare şi
alcătuieşte 50…60dB, (după putere) în dependenţă de materialul semiconductor.
 6) Caracteristicile de zgomot. O caracteristică principală este raportul
semnal/zgomot.

Totodată, în PR se efectuează recuperarea frecvenţei de tactare cu ajutorul

restauratorului frecvenţei de tactare RFT. Ambele semnale, atît cel informaţional în
codul 5B6B, cît şi cel de tactare/recuperare se aplică concomitent blocului CCLR,
cît şi PC.

Funcţionarea plăcii de control PC:

1) Semnalul 5B6B se divizează în grupe a cîte 6 biţi;
2) În interiorul fiecărei grupe se separă zerourile de unităţi;
3) Se numără separat zerourile şi unităţile;
4) Se compară numărul zerourilor cu numărul unităţilor;
5) Dacă numerele nu coincid se contează o eroare;
6) Totodată se numără biţii recepţionaţi;
7) Se raportează numărul erorilor depistate la numărul biţilor recepţionaţi
şi dacă la un milion de biţi recepţionaţi se depistează o eroare, atunci se activează
ieşirea PC cu 10 6 ;
8) Dacă la o mie de biţi recepţionaţi se depistează o eroare, atunci se
activează ieşirea 10 3 .

Astfel se calculează rata erorilor după numărul de erori depistate, adică se

apreciază calitatea transmisiunii.

Funcţionarea blocului convertor cod de linie recepţie CCLR:

1) Semnalul 5B6B se divizează în grupe a cîte 6 biţi;
2) De la fiecare grupă se înlătură cel de-al şaselea bit, adică se revine
iarăţi la codul PCM;
3) Odată cu înlăturarea bitului al şaselea din fiecare grupă, viteza de
transmisie a semnalului revine şi ea la 34,368 Mbps. Totodată se revine la
frecvenţa de tactare 34,368 MHz.
Ambele semnale, cel informaţional (PCM), cît şi cel de tactare se aplică
intrărilor respective ale blocului convertor cod transmitere CCT, care codifică
semnalul PCM în codul HDB-3 conform cerinţelor standardului.
 Concluzii :

In urma efectuarii acestei lucrari de laborator am facut cunostinta cu partile

componente ale terminalului e linii si am constatat ca este partea echipamentului
care asigură adaptarea fizică şi informaţională a semnalului la linia de
transmisiune. Acesta constă din două căi: calea de transmisie şi calea de recepţie.

Calea de recepţie constă din 4 blocuri principale:

1.placa de recepţie PR, ce transformă semnalul din digital în electric cu
ajutorul FDA în cazul STICO;
2.placa de control PC, care contorizează erorile;
3.convertor cod de linie recepţie CCLR, care asigură convertarea semnalului
5B6B în PCM;
4. convertor cod transmitere CCT, ce transformă semnalul din PCM în
HDB-3, asigurînd astfel bipolaritatea semnalului
Calea de transmisie este alcatuita din 3 blocuri principale:
1.convertor cod recepţie CCR, care recodifică semnalul din HDB-3 în PCM,
asigurînd astfel unipolaritatea semnalului;
2.convertor cod de linie transmitere CCLT, care asigură adaptarea
informaţională a semnalului la linie prin convertarea în semnal de linie 5B6B;
3.placa de transmitere PT, ce transformă semnalul din electric în digital cu
ajutorul DL de cele mai deseori.