Sunteți pe pagina 1din 20

Elemente de semnalizare la nivel celular.

1. Mecanismul biochimic general al activitatii hormonilor (pag. 166)


Hormonii sunt molecule semnal cu rol in reglarea proceselor metabolice si activitatii enzimatice, produse in organism
in structuri specializate – glande endocrine. Mecanismul prin care actioneaza este urmatorul: circula in sange pana la
celula tinta, la nivelul careia se leaga de un receptor specific, modicandu-i conformatia si activand o cale de
semnalizare intracelulara care va activa sau inhiba expresia unor gene sau cai metabolice. Prin feedback negativ se
evalueaza efectul actiunii hormonului.
2. Proprietatile hormonilor ca molecule de semnal.(pag 129, 132, 133)
Molecula semnal = orice molecula ce induce un raspuns specific la nivelul unei celule tinta.
In functie de solubilitate pot fi:
-hidrosolubile – hormonii proteici, neurotransmitatorii, factori de crestere proteici
-liposolubile – hormoni steroizi, tiroidieni, retinoizii, vit. D3
In functie de modul de actiune pot fi:
-endocrine – actioneaza la distanta de celulele producatoare
-paracrine – actioneaza local asupra celulelor vecine
-autocrine – actioneaza direct asupra celulei producatoare
In functie de receptorii de care se leaga pot fi:
-hormoni ce se leaga de receptori nucleari
-hormoni ce se leaga de receptori citoplasmatici
-hormoni ce se leaga de receptori membranari – tirozinkinazici sau cuplati cu proteina G
Ca molecule semnal, hormonii au proprietati ca specificitatea (gradul inalt de complementaritate intre semnal si
receptor), sensibilitatea (afinitate mare a receptorului pentru semnal), adaptarea (reglarea sensibilitatii in functie de
caantitatea si continuitatea semnalului), integrarea (receptionarea mai multor semnale si emiterea unui raspuns unic).
3. Dinamica nivelului plasmatic al hormonilor. pag 165
Hormonii au o existenta ce se exprima prin timpul de injumatatire , care este timpul in care cantitatea de substanta
respectiv concentratie se reduce la 50%.

Secretia hormonala este continua , cu variatii de amplitudine, productia si eliberarea fiind corespunzatoare
necesitatilor homeostaziei. In sange se afla toti hormonii, dar in concentratii diferite.
In cazul hormonilor cu nivel plasmatic constant pe intregul parcurs al zilei ( tiroxina, triiodotironina ) determinarea
intr-o proba izolata de sange e suficienta.
Pentru hormonii cu secretie pulsatila devin necesare mai multe probe recoltate în dinamica. La femei, in perioada de
fertilitate , nivelul plasmatic al gonadotropinelor si steroizilor sexuali vor fi interpretate in functie de fazele ciclului
menstrual.
La hormonii cu ritm circadian ( cortizol, melatonina ) interpretarea valorilor se face in functie de ora de recoltare.
In cazul hormonilor care prezinta transportor plasmatic ( steroizi , tiroidieni ), nivelele plasmatice libere redau functia
endocrina, iar cand apar fluctuatii ale proteinelor transportoare se impune determinarea nivelului transportorului
alaturi de cea a hormonilor total ( fractiune libera si legata).
4. Cai biochimice de reglare a secretiei hormonale pe axa hipotalamus => hipofiza=>glanda hormonala. Pag
166
Reglarea sintezei, eliberarii si catabolismului hormonilor permite ajustarea precisa a concentratiei acestora in sange ,
fie printr-un mecanism simplu de control feedback, fie prin sisteme reglatoare structurate ierarhic.
Secretia hormonala este continua , cu variatii de amplitudine, productia si eliberarea fiind corespunzatoare
necesitatilor homeostaziei.
Hormonii, agenti de reglare , actioneaza in cadrul unui mecanism mai amplu de reglare. Factorul declansator al
mecanismului de reglare a sintezei hormonale este efectul fiziologic produs de hormon in tesuturile tinta, efect
dependent de concentratia hormonului si amplitudinea secretiei hormonale. Control: axa hipotalamus =>
hipofiza=>glanda hormonala.
Controlul activitatii hormonogenezei este realizat, pentru majoritatea glandelor, de catre adenohipofiza , prin
intermediul unor substante numite TROPINE , ea insasi fiind reglata printr-o functie endocrina a hipotalamusului ce
consta in producerea , prin neurosecretii a unor factori de eliberare sau inhibitie a eliberarii, produsi sub influenta
exercitata de SNC.
5. Exceptii de la controlul reglator general pe axa hipotalamus-hipofiza-glanda hormonala
Parathormonul, insulina si glucagonul reprezinta o exceptie in cadrul reglarii hormonogenezei. In mod normal efectul
fiziologic produs de hormon actioneaza ca un nou semnal care intra pe axa hipotalamus-hipofiza-glanda hormonala,
fiecare nivel determinand producerea si eliberarea unor substante care influenteaza urmatorul nivel si in final sinteza
hormonului de catre glanda. In cazul celor 3 hormoni, efectul fiziologic determinat de hormoni, adica valoarea
glicemiei si calcemiei, este stimulul reglator direct al functiei glandelor ce ii secreta, ocolind axa hipotalamus-
hipofiza-glanda hormonala.
Astfel o hipocalcemie va stimula direct sinteza parathormonului in parotida. O hiperglicemie va stimula sinteza de
insulina, cresterea concentratiei de insulina va reduce glicemia, care va determina reducerea sintezei de insulina. Este
un tip de reglare foarte rapida, ce are rolul de a mentine constanta calcemia si glicemia, parametri de baza ai
homeostaziei.
6. Parametri biochimici cu reglare hormonala duala
Parametrii biochimici cu reglare hormonala duala sunt glicemia si calcemia. Glicemia este controlata de insulina –
hormon hipoglicemiant si glucagon – hormon hiperglicemiant. Calcemia este controlata de parathormon, care creste
calcemia, si calcitonina care scade calcemia. Reglarea sintezei si raportului intre hormonii duali are loc prin efectul
direct al glicemiei si calcemiei asupra glandei endocrine, ocolind axa hipotalamus-hipofiza-glanda hormonala.
7. Clasificarea hormonilor după solubilitate(pag.168)
Pe baza acestui criteriu se pot deosebi două clase de substanțe hormonale:
-hormoni hidrofili - solubili in soluții apoase, actioneaza pe receptori membranari
-hormoni hidrofobi - insolubili in solutii apoase,circula in plasmă legați de proteine de transport (albumina serica,
globulina de legare a corticosteroizilor, alfa globulina de legare a tiroxinei), actioneaza pe receptori nucleari si
citoplasmatici.

8. Particularități ai mecanismului de acțiune al hormonilor hidrofobi(pag.168)


Hormonii hidrofobi pot patrunde usor prin membrana celulara in citoplasma si astfel interactioneaza cu structuri
prezente aici, receptori intracitoplasmatici si nucleari determinand efecte intracelulare si mai ales nucleare.
9. Particularitati ale mecanismului de actiune ale hormonilor hidrofili .
Hormonii hidrofobi nu pot patrunde prin membrana celulara in citoplasma si astfel interactioneaza cu receptori
membranari, determinand schimbarea conformatiei receptorului si activand o cale de semnalizare intracelulara care va
avea in cele din urma efecte asupra cailor metabolice si expresiei genelor.
10. Catecolamine .Reprezentanti. Structura chimica (.pg 170)
Catecolaminele sunt hormoni derivati din aminoacizi. Sunt reprezentati de dopamina, adrenalina (epinefrina),
noradrenalina (norepinefrina). Precursorul lor e tirozina. Nucleul de baza din structura lor este catecolul.
Noradrenalina se transforma in adrenalina printro N-metilare.
Structura chimica

11. Catecolamine. Sinteza ( pag. 170-171)


Biosinteza catecolaminelor se desfasoara in citoplasma celulelor producatoare (cromafine), dupa care se leaga de
proteine specifice care la transporta la granulele bazofile de acumulare, continutul carora este eliberat in spatiul
sinaptic la influxul de Ca.
Precursorul catecolaminelor este reprezentat de tirozina.
Biosinteza acestora se realizeaza in 4 etape:
1. La nivelul ficatului are loc hidroxilarea tirozinei catre tirozinhidroxilaza cu formarea DOPA (3,4-
dihidroxifenilalanina). DOPA poate trece bariera hemato-encefalica.
2. La nivelul tuturor tesuturilor se desfasoara decarboxilarea DOPA sub actiunea DOPA-decarboxilazei cu
formarea dopaminei.
3. La nivelul MSR si a celulelor SNV simpatic se continua cu hidroxilarea dopaminei sub actiunea dopamin-
beta-hidroxilaza, cu formarea noradrenalinei.
4. Doar la nivelul MSR, ultima etapa consta intr-o reactie de N-metilare a noradrenalinei sub actiunea unei metil-
transferaze (activata de B12) cu localizare citoplasmatica, formand adrenalina.
Catecolaminele intra in granule prin transport activ, apoi sunt secretate prin exocitoza sub stimulare nervoasa,
mecanism Ca2+ dependent.
12. Catecolamine. Distributie tisulara (pag.171)
La nivelul MSR, raportul adrenalina/noradrenalina =4/1 sau 0,4 mg/ 0,1 mg. Noradrenalina are si functia de
neurotransmitator la nivelul terminatiilor simpatice, adrenergice. La nivel sanguin, raportul adrenalina/noradrenalina =
1/8 sau 0,1 microg/l : 0,8 microg/l.
13. Catecolamine. Catabolism (pag. 173)
Catecolaminele au un timp de injumatatire de 10-30 sec. Catabolizarea se realizeaza celular si extracelular.
Catabolismul se desfasoara prin interventia a 2 enzime:
1. Catecol-o-metil-transferaze (COMT):
- sunt localizate in citoplasma
- realizeaza metilarea unui OH-fenolic in pozitia 3 (meta fata de catena laterala)
2. Monoainooxidaze (MAO):
- sunt localizate in mitocondrii
- au rol de dezaminare
- au functie oxidoreductazica cu formarea acizilor carboxilici
- MAO-A: sunt prezente la nivelul tesutului nervos
- MAO-B: sunt prezente in tesuturile extraneurale
Sub actiunea acestor 2 enzime rezulta acidul vanilmandelic (AVM) si metanefrine (produsi intermediari) ce se
elimina pe cale urinara. Eliminarea normala de AVM este de 1-7 mg/urina 24h. Eliminarea in cantitate mai mare de 20
mg/urina 24h a AVM apare in boala numita feocromocitom.
14. Efecte biochimice ale catecolaminelor (pag 174)
Noradrenalina este mediatorul chimic al SNVS. Adrenalina si noradrenalina au efecte fiziologice vegetative simpatice:
- efecte cardiace: inotrop + & cronotrop +
- efecte vasculare: VD coronariana & musculara (aka VD locala), VC tegumentara & mucoasa
- relaxarea musculaturii bronsice & intestinale
- cresterea excitabilitatii unor centrii nervosi superiori

Adrenalina are efecte biochimice & metabolice:


- hiperglicemie prin glicogenoliza (direct) & gluconeogeneza (indirect) + hiperlactacidoza musculara
- lipoliza prin cresterea concentratiei de acizi grasi liberi (AGL) datorita stimularii adenilatciclazei,
prin intermediul proteinkinazei cu cresterea concentratiei AMPc & stimularea triglicerid lipazei A2
hormonodependente la nivelul tesutului adipos.
Efectele catecolaminelor exercitate prin intermediul receptorilor adrenergici:
1. alfa 1 (NA & A): stimuleaza glicogenoliza, gluconeogeneza & contractia musculaturii vasculare
2. alfa 2 (doar NA): inhiba secretia de insulina & relaxarea musculaturii netede gastrointestinale
3. beta 1 (doar A): stimuleaza renina, efecr cronotrop + si efect inotrop +
4. beta 2 (doar A): stimuleaza glicogenoliza hepatica & musculara, gluconeogeneza hepatica, relaxarea musculaturii
vasculare, bronsice si a tractului gastro-instestinal
5. beta 3 (doar NA): stimuleaza lipoliza in tesutul adipos

15. Particularitati biochimice in patologia catecolaminelor. Aplicatii clinice.


Aplicatie clinica:
Catabolismul catecolaminelor are o importanta practica deoarece fondeaza diagnosticul de laborator al anomaliilor de
productie. Catabolismul catecolaminelor se realizeaza prin interventia a 2 enzime: Catecolo-o-metil-transferazele
(COMT) si Monoaminoxidazele ( MAO-A & MAO-B).
Sub actiunea acestor 2 enzime => AVM (acid vanilmandelic) si metanefrine (produsi intermediari) care se elimina
urinar. Eliminare AVM = 1-7 mg/urina 24 h. Eliminarea in cantitate mai mare de 20mg/urinar24h apare in boala
numita feocromocitom.
Feocromocitomul este o tumora a celulelor cromafine capabila sa secrete catecolamine, excesul acestora determina
clinic hipertensiune arteriala paroxistica sau alte fenomene neurovegetative, in urina apare cresterea concentratiei de
AVM.
Un alt aspect legat de patologia catecolaminelor este boala Parkinson. Neurotransmitatorul ganglionilor bazali
(nucleul caudat, substanta neagra, corp striat) este DOPAMINA. Tulburarile acesteia (deficit de productie,
descompunere rapida/excesiva/blocarea receptorilor) duc la aparitia simptomelor ,,parkinsonismului” descrise de
medicul londonez Parkinson. Administrarea pe cale orala a dopaminei nu corecteaza deficitul deoarece aceasta nu
poate trece bariera hematoencefalica, insa precursorul ei DOPA poate.
16. Mecanisme biochimice in tratamentul bolii Parkinson.
Neurotransmitatorul ganglionilor bazali ( nucleul caudat, substanta neagra, corp striat) este DOPAMINA. Tulburarile
acesteia ( deficit de productie, descompunere rapida/excesiva/blocarea receptorilor) duc la aparitia simptomelor ,,
parkinsonismului” descrise de medicul londonez Parkinson.
Administrarea pe cale orala a dopaminei nu corecteaza deficitul deoarece aceasta nu poate trece bariera
hematoencefalica, insa precursorul ei DOPA poate.
17. Hormoni tiroidieni. Reprezentanți. Structură chimică. pg175Glanda tiroidă produce 2 hormoni, tiroxina T4
(3,5,3’,5’ tertraiodtironina) și triiodotironina T3 (3,5,3’triiodtironina)

18. Hormoni tiroidieni.Sinteză. pg176


Sinteza are loc la nivelul celulelor foliculare tiroidiene.Pentru o biosinteză adecvată a hormonilor este necesar un aport
zilnic de iod de 150-200 micrograme/zi.
Etapele sintezei:
1. iodocaptarea
2. conversia iodului sau organificarea (cu subetapele - oxidarea iodului, iodurarea tirozinei din tiroglobulina la MIT
monoiodtirozina si DIT diiodtirozina, condensarea MIT cu DIT cu formare de T3 triiodtironina si DIT cu DIT cu
formare de T4 tiroxina, toate sub actiunea tiroperoxidazei)
3. eliberarea hormonilor tiroidieni prin proteoliza trioglobulinei
TSH-ul stimulează toate etapele sintezei și eliberării hormonilor tiroidieni: captarea iodului prin pinocitoză, sinteza
tireoglobulinei, absorbția coloidului de către celula foliculară, hidroliza tireoglobulină, eliberarea T3 și T4 în sânge.

19. Tinte moleculare ale autoanticorpilor in bolile tiroidiene autoimune.-pg.181


Bolile tiroidiene se caracetrizeaza printr-o hipo sau hiperfunctie si au o larga raspandire la nivelul populatiei.

Hipertiroidism - sindrom cu manifestari plurisistemice ce devine evidenta in conditii de exces de hormoni respectiv
receptori. Cea mai frecventa cauza este boala Graves-Basedow care este o afectiune autoimuna datorata prezentei
autoanticorpilor fata de receptorul pentru TSH si astfel blocheaza legarea acestuia, dar produce o stimulare continua a
tiroidei cu hipersecretie de hormoni.

Hipotiroidismul - cele mai des intalnite cauze sunt reprezentate de tiroidita Hashimoto care se caracterizeaza printr-o
distrugere autoimuna atrofica a glandei tiroide (anticorpi anti-Tg), deficitul de iod, deficit genetic de tiroperoxidaza.

=> tintele moleculare sunt reprezentate de receptori-TSH(hipertiroidism) sau tiroglobulina si tiroperoxidaza


(hipotiroidism).

20.Tireoglobulina.-pg.177+carte lp
Tireoglobulina este o glicoproteina cu 5000 de resturi de aminoacizi, dintre care 115 de tirozina, sintetizata de celulele
foliculare si exocitata in lumenul coloidului.
Actioneaza ca un prehormon in sinteza intratiroidiana de T3 si T4. Resturile de tirozina din tireoglobulina sunt
iodurate si formeaza monoiodtirozina(MIT) si diiodtirozina(DIT).
DIT+DIT=T4(tiroxina)
MIT+DIT=T3(triiodotironina)
Tireoglobulina reprezinta un rezervor de hormoni tiroidieni asigurand necesarul pentru 3-4 saptamani.Proteazele
lizozomale cliveaza Tg rezultand eliberare hormonala de T3 si T4.

21. Tireoperoxidaza p177


Tireoperoxidaza este o enzima care catalizeaza urmatoarele reactii: oxidarea iodului, iodurarea tirozinei, cuplarea MIT
(monoiod tirozia) si DIT (diiod tirozina).
Tireoperoxidaza necesita H2O2 care va fi furnizat de o oxidaza.
Este inhibata de tiouree.
22. Transportul si metabolismul hormonilor tiroidieni p178-179
T3 si T4 sunt hidrofobi, astfel sunt transportati cu ajutorul urmatoarelor proteine: thyroxin-binding globulin (TBG) – o
globulina 60-70%, thyroxin-binding prealbumin (TBPA) – prealbumina 3% si thyroxin-binding albumin (TBA) –
albumina 10%. Aceste proteine leaga 99.97% din T4 si 99.7% din T3.

Concentratia totala de T4 e de 60 mai mare decat T3 total. Fractia libera reprezinta forma biologic activa a hormonilor
tiroidieni. Majoritatea actiunilor hormonilor tiroidieni sunt mediate de T3, deoarece se leaga mai puternic decat T4 de
receptorii nucleari specifici. T3 se leaga de 10 ori mai puternic de comparativ cu T4, de aceea circa 80% din T4 trece
in T3 prin deiodurare periferica, hepatica sau renala, T4 fiind un depozit de T3, un prehormon.
T3 tranverseaza membrana plasmatica si se leaga de receptorul nuclear influentand sinteza proteica si avand efect
rapid.
T4 are efecte mai lente, patrunde intracelular mai greu, se leaga de receptori citoplasmatici, pozitionandu-se ca un
rezervor in jurul nucleului.

Catabolismul hormonilor se desfasoara in tesuturile periferice prin deiodarea sub actiunea unor dehalogenaze
specifice, cu reutilizarea partiala a iodului.
La nivel hepatic T3 si T4 sunt conjugati formand sulfati si glucuronoconjugati care vor fi excretati in bila.

23. Mecanismul semnalizarii intracelulare a hormonilor tiroidieni p.133-134


Hormonii tiroidieni sunt molecule semnal liposolubile ce intra direct in celula si se leaga de receptorii intracelulari
nucleari si citoplasmatici.
T3 tranverseaza membrana plasmatica si se leaga de receptorul nuclear (de 10 ori mai puternic decat T4) influentand
sinteza proteica si avand efect rapid.
T4 are efecte mai lente, patrunde intracelular mai greu, se leaga de receptori citoplasmatici, pozitionandu-se ca un
rezervor in jurul nucleului.
Majoritatea T4 este transformata in T3 sub actiunea unei deioduraze, T4 fiind practic un prehormon, iar T3 avand
efectul propriu-zis.

24. Efectele biochimice ale hormonilor tiroidieni p.180

Efecte anabolice:
- stimularea selectiva a sintezei proteice
- stimuleaza sinteza hormonului de crestere GH la nivel hipofizar, absenta T3 favorizeaza aparitia nanismului tiroidian
- stimuleza sinteza receptorilor catecolaminici

Efecte catabolice:
- hiperglicemie
- mobilizarea acizilor grasi din trigliceride
- mobilizarea colesterolului care este utilizat imediat in sinteze
-cresterea cosumului de O2, si deci a metabolismului bazal prin stimularea alfa-glicerolfosfatdehidrogenazei
mitocondriale, a activitatii ATP- azei K dependente, consumatoare de ATP
25. Nivelul plasmatic al T4 si TSH este normal , totusi sunt simptome de hipotiroidism . Ce cauza ar fi
suspecta? pag182
Eutiroidie.

26. In ce conditii se administreaza KI in patologia tiroidiana ? pag178


KI se administreaza in cazul hipertiroidismului, deoarece Iodul sub forma ionica I- are efect inhibitor asupra
hidrolizei tireoglobulinei .
27. Melatonina. Sinteza si catabolism (pg 182)
Melatonina = singurul hormon complet identificat al epifizei.
Din punct de vedere structural este 5-metoxi-N-acetil-triptamina.
Precursorul sintezei este triptofanul, sinteza fiind maxima noaptea si stimulata de intuneric. Eliberare influentata de
somn, alimentatie, activitate fizica. Reactiile sintezei:

1 – hidroxilaza, 2- decarboxilaza, 3- N- acetilaza, 4- CH3 –metilază; TRP - triptamina


Catabolismul se realizeaza in ficat, unde sub acţiunea unei hidroxilaze rezultă hidroxi-melatonina, inactivă care după
conjugarea cu acid glucuronic se elimină pe cale biliară sau urinară.
Acţiune biologică.
- mentinerea ritmului circadian, somn- veghe – rol secundar
- antioxidant
- dezvoltarea şi funcţia gonadelor (inhibă creşterea ovarului în perioada maturităţii sexuale).
28. Serotonina. Sinteza si catabolism. (pg 184)
Serotonina = hormon tisular, produs la nivelul SNC (hipotalamus–sinapse serotoninergice), celulelor argentafine
intestinale, splenic şi pulmonar.
Structură chimică - 5 – hidroxitriptamina
Precursorul sintezei este triptofanul. Sinteza are loc prin actiunea unei hidroxilaze si decarboxilaze, in prezenta vit B6.
Catabolismul are loc prin dezaminare prin MAO cu producerea unei aldehide, iar apoi sub acţiunea unei aldehid-
oxidaze are loc transformarea în acid 5-hidroxi-indolil-acetic cu eliminare urinară.
Actiune biologica
-doză mică - vasoconstricţie
-doză mare - vasodilataţie
-stimularea tonusului musculaturii bronşice şi intestinale
- SNC: reglarea comportamentului uman, cum ar fi: stari de dispozitie, agresivitate, sexualitate, ciclu somn-veghe si in
termoreglare.
-rol încă neelucidat complet în transmiterea influxului nervos în unele segmente ale SNC
29.Serotonina. Laborator clinic in tulburari de productie.
In cazul tumorilor de intestin subţire (celule argentafine) se produce hipersecreţia serotoninei, apare sindromul
carcinoid manifestat clinic prin hipertensiune arterială paroxistică, diaree, bronhospasm.
Concentraţia urinară a produsului de catabolism (acid 5- hidroxi- indolil-acetic) de la valoarea normală de 2 – 10 mg /
urina24 ore creşte la 0,5g
Datorita consumului exagerat de triptofan in sinteza de serotonina si indirect de acid folic B6 poate aparea deficit de
niacina cu simptome de pelagra.
30. Histamina. Sinteza, catabolism.
Sinteza are ca precursor histidina si se realizeaza prin 2 cai:
-decarboxilare enzimatica a histidine, nespecifica in ficat, rinichi, creier
-decarboxilare specifica (HIS-decarboxilaza)
Catabolism:
-se realizeaza la periferie, in tesuturi, prin actiune MAO si a unor aldehid oxidaze
-se transforma rapid in acid imidazolacetic(forma activa) care se poate acetila(forma inactiva).
Actiune bilogica: e implicata in reactii alergice prin bronhosconstrictie, hipersecretie gastrica acida, cresterea
permeabilitatii capilare.
31. Insulina. Prioritati in cercetarea si practica medicala
Primul hormon caracterizat structural 1955 – Sanger
Primul hormon administrat terapeutic 1922 – Banting si Best
Primul hormon sistetizat chimic 1963 – Merrifield
Primul hormon biositetizat prin biotehnologie Genentech – 1978
Primul hormon determinat radioizotopic 1959 – R. Yallow
32. Insulina. Structura. Sinteza.
Insulina este un polipeptid constituit din 51 de resturi de aminoacizi organizati in 2 catene A si B legate prin 2 punti de
sulf. Catena A e formata din 21 de aminoacizi, iar catena B din 30, nu contine nicio structura secundara sau tertiara. In
celulele beta pancreatice, insulina cu zincul formeaza complexe insolubile organizate in dimeri si hexameri ca forma
de depozitare.
Insulina e sistetizata sub forma unor precursori inactivi, prepro si proinsulina, care in urma unor modificari
posttranslationale, de scindare a unor fragmente polipeptidice se transforma in insulina dunctionala. Preproinsulina de
109 aminoacizi elimina un fragment de 23 de aminoacizi si devine proinsulina. Proinsulina sub actiunea unor
endopeptidaze ca tripsina, carboxipeptidaze pierde un fragment de 31 aminoacizi numit polipeptid C, constituindu-se
molecula de insulina.
E catabolizata in ficat, rinichi, muschi, placenta, unde sunt rupte puntile de sulf de o enzima si catenele A si B sunt
hidrolizate de niste proteaze. Poate fi inactivata prin legarea de synalbumina.
33. Insulina. Reglarea producției și a secreției. (pagina 188)
Zilnic se sintetizeaza 25-50 UI de insulina.
Sinteza si eliberarea de insulina depinde de urmatorii factori:
-hiperglicemia (stimuleaza secretia intr-o etapa rapida de eliberare a insulinei depozitate in granule si una lenta de
sitntetizare a unei noi cantitati de insulina)
-monozaharidele, Arg, Leu, acizii grasi liberi
-hormonii cu actiune stimulatoare: GH, glucagonul, steroizii sexuali, gastrina, secretina, pancreozimina
-hormonii cu actiune inhibitoare: adrenalina si somatostatina
34. Efectele biochimice generale ale insulinei: (pagina 191)
1. Efect hipoglicemiant prin cresterea permeabilitatii celulalare a tesuturilor insulino-dependente pentru glucoza,
stimularea utilizarii celulare a glucozei si depozitare sub forma de glicogen.
2. Efecte asupra metabolismului lipidic, stimuleaza lipidogeneza prin cresterea sintezei de AG si trigliceride, inhiba
lipoliza
3.Efecte pe metabolismul proteic, stimuleaza sinteza proteica de glucokinaza, piruvatkinaza, amilaza etc, inhiba
PEPCK
4. Efecte de stimulare a cresterii si multiplicarii celulare

35. Insulina- hormon de crestere (pag 190-191*)


Insulina este hormonul ce creeaza rezervele energetice ale organismulu= stocheaza nutrientii sub forma de glicogen,
trigliceride, proteine( in special in t.adipos).
Secretia insulinei este:
-maxima: in perioada postprandiala precoce
-minima: in perioada postprandiala tardiva.
Crearea rezervelor energetice, creeaza premiza diviziunii celulare, insulina putand fi considerat hormon de crestere.
De astfel, acest lucru este intarit prin faptul ca transmiterea pe calea tirozinkinazei a semnalului insulinic este
caracterizata factorilor de crestere.
36. Mecanisme biochimice in patologia insulinei( pag 192):
Patologiile aparute in productia insulinei sunt date de: excesul de productie sau deficitul de productie.
1. Hiperinsulinismul se manifesta in cazul tumorilor insulare insulino secretoare, generand hipoglicemie grava,
convulsii, exitus
2. Diabetul zaharat: tip I insulino dependent, dat de deficitul absolut de insulina, tip II insulino independent, dat de
rezistenta tesuturilor la insulina. Efecte: glicozuria, hipercolesterolemie, cetoza, acidoza, coma.
3. Leprencaunismul – deficit congenital al receptorilor insulinici. Letala in primii ani de varsta.
37. Laboratorul clinic in diagnosticul tulburarilor de producere ale insulinei (pg. 192)
Mijloacele biochimice in diagnosticul tulburarilor de productie constau in:
-investigarea glicemiei si a glicozuriei
- testul de toleranta la glucoza
- modificari ale lipidelor prin determinarea concentratiei AGL, a trigliceridelor serice, lipide totale
-investigarea corpilor cetonici in urina
-investigarea insulinemiei sau a polipeptidului C
-determinarea hemoglobinei glicozilate HbA1c
38. Glucagon. Structura. Rol biochimic (pg. 192-193)
Glucagonul este un hormon pancreatic sintetizat in celulele A (α) ale insulelor Langerhans, cu actiune antagonica
insulinei, fiind astfel un hormon hiperglicemiant.
Glucagonul este un polipeptid format din 29 de resturi de aa dispusi intr-un singur lant polipetidic. Nu are resturi Cis,
dar prezinta resturi Met si Trp. Are ca precursor proglucagonul cu o greutate moleculara de peste 2,5x mai mare, in
cursul transformarii in glucagon fiind eliminate capetele C- si N- terminale.
E degradat in ficat, unde sufera proteliza sub actiunea proteazelor.
Efectele metabolice ale glucagonului sunt asemanatoare cu cele ale adrenalinei, acestea fiind concentrate la nivelul
celulei hepatice. Hormonul stimuleaza urmatoarele cai metabolice:
*glicogenoliza hepatica (stimularea Glicogen-fosforilazei)
*gluconeogeneza hepatica (stimularea intezei de glucoza din lactat si aa)
*lipolizei (stimularea TG-lipazei hormonodependente din tesutul adipos)
*cetogenezei
*cai de degradare ale proteinelor => creste concentratia de creatinine, uree si acid uric
*factor stimulator al secretiei de insulina
39. Vasopresina și ocitocina. Structură. Nivel plasmatic. (pag 195)
Generalități: Vasopresina și ocitocina sunt hormoni ai hipofizei posterioare, sintetizați de hipotalamus, la nivelul
neuronilor neurosecretori și depozitați la nivelul lobului posterior al hipofizei.
Structură: Vasopresina și ocitocina sunt nonapeptide ciclice. Ciclizarea apare datorită unei punți disulfidice, între Cis
1 ți Cis 6, fiecare dintre cele două molecule are un braț lateral alcătuit din 3 resturi de aminoacizi. Ocitocina conține în
pozițiile 3 și 8 Ile și Leu. Vasopresina conține în pozițiile 3 și 8 Phe și Arg, iar la porc, Arg este înlocuită cu Liz.
Nivel plasmatic: Eliberarea ocitocinei este determinată de mecanisme neuronale, de impulsuri ce pornesc de la
nivelul glandei mamare sau de la nivel uterin, avand rol in controlul contractilitatii uterului. Concentrația ocitocinei
este mare în timpul sarcinii, ea fiind contrabalansată de valori crescute ale progesteronului și ale ocitocinazei.
Vasopresina este eliberată ca răspuns la o creștere a osmolarității plasmei sau la o scădere a volumului extracelular,
avand rol in stimularea reabsorbtiei apei la nivel renal si in vasoconstrictia coronariana puternica.
40. Parathormonul. Structură. Sinteză. Catabolism. (pag 196)
Generalități: Parathormonul este sintetizat la nivelul glandelor paratiroide.
Structură: Parathormonul este un polipeptid constituit din 84 de resturi de aminoacizi. Nu conține Cis. Activitatea
biologică depinde de primii 34 de aminoacizi de la capătul N-terminal.
Sinteză: Sinteza parathormunului se realizează în 2 etape: preprohormonul ce conține un plus de 31 de resturi de
aminoacizi la capătul N-terminal se transformă în prohormon prin scindarea unui fragment de 25 de aminoacizi
hidrofobi. În a doua etapă, prohormonul pierde prin proteoliză un fragment de 6 aminoacizi bazici și se transformă în
hormon.
Catabolism: Timpul de înjumătățire este de 18-20 de minute. PTH are o eliberare periglandulară, este stocat în
celulele aparatului Golgi, iar catabolizarea se desfășoară în celulele paratiroidiene și în celulele Kupfer hepatice.
Degradarea este foarte rapidă și constă în descompunerea polipeptidului în 2 fragmente sub acțiunea sub acțiunea unei
enzime proteolitice, catepsina: un fragment N-terminal activ, care se degradează în continuare în aminoacizii
constituenți și un fragment C-terminal, inactiv biologic ce se elimină în circulație. Raportul hormon intact/rest C-
terminal inactiv este 1:2.
41. Parathormonul. Actiune biologica si biochimica. ( pag. 198)
Din punct de vedere biochimic, hormonul se leaga de receptor, formeaza complexul hormon recepor cu activarea
adenilatciclazei ce are ca rezultat cresterea concentratie de AMPc si a Ca intracelular cu activarea proteinkinazei C.

Efectele biologice se manifesta pe celula osoasa si renala. Actiune hipercalcemianta prin:


- demineralizare osoasa prin mobilizarea de Ca2+
- reabsorbtie renala de Ca2+
- cresterea absorbtiei intestinale de Ca2+
- mobilizarea fosfatului prin stimularea resorbtiei osoase
- mobilizarea colagenului cu cresterea hidroxiprolinei in sange

42. Parathormonul. Efecte biochimice in tulburari de productie. ( pag. 198)

1. Hiperparatiroidism - un ansamblu de stari patologice legate de hipersecretia paratiroidiana si poate fi:


- primar (etiologie tumorala – adenom paratiroidian)
- secundar (hiperfunctie reactiva la carenta Ca+2, in deficit de aport de Ca sau vit D)
- tertiar ( datorita automatizarii situatiilor precedente )
- paraneoplazic ( secretie de catre o tumora a unor substante PTH-like )

2. Hipoparatiroidism – postoperator prin ablatie paratiroidiana accidentala sau necroza ischemica


- hipocalcemie ( calcemie <5mg% - tetanie sau mineralizare excesiva )
- hiperfosfatemie

3. Pseudohipoparatiroidism -> un defect al receptorului pentru PTH

43. Calcitonina. Structura. Sinteza. Catabolism.(pag 199)


STRUCTURA CHIMICA: Calcitonina este un polipeptid cu masa moleculara relativa=3600, fiind compusa
din 32 resturi de aminoacizi, care prezinta o punte disulfidica intre radicalii cisteinici din pozitiile 1 si 7. Exista
deosebiri de structura de la o specie la alta. La om se utilizeaza calcitonina de somon.
SINTEZA: Calcitonina este secretata de celulele parafoliculare sau C cu origine in creasta neurala. Este
secretata ca raspuns direct la nivelurile serice - crescute de calciu. Hormonul impiedica aparitia schimbarilor bruste in
concentratiile serice de calciu si pierderile excesive ale acestuia.
CATABOLISM: Timpul de injumatatire T1/2= 4-12 MINUTE, degradata de proteaze.
44. Calcitonina. Actiune biochimica si biologica(pag 199)
ACTIVITATEA BIOLOGICA este data de un fragment format din primii 7 aminoacizi. Acesta realizeaza
contactul cu receptorul membranar specific, ce formeaza un inel printr-o punte de sulf 1Cis-Cis7.
EFECTELE BIOCHIMICE sunt opuse celor realizate de parathormon. Hormonul realizeaza
HIPOCALCEMIE prin:
-mineralizare osoasa crescuta si stimulare a osteoblastelor
-creste eliminarea urinara a calciului
- inhiba sinteza 1,25 DHCC(calcitriol-forma hormonal activa a vitaminei D)

45. Mecanisme biochimice in actiunea hormonala de reglare a calcemiei.(pag.197)


Calcemia e constanta, in limitele valorilor 9-11mg% (plasma). Aceste valori sunt asigurate de catre PTH. Factorul de
stimulare este calcemia scazuta, care actioneaza direct asupra tiroidei. Reglarea beneficiaza de existenta unui rezervor
mare de Ca, scheletul, care poate interveni ca tampon. Cresterea calcemiei stimuleaza sinteza si secretia de calcitonina
care o scade prin eliminare renala si mineralizare osoasa.
46. Mecanisme biochimice in actiunea hormonala de reglare a glicemiei.(pag.189, 193)
In perioada de aport caloric, glicemia crescuta va creste sinteza si secretia de insulina care la randul ei stimuleaza
mecanismele de depozitare a principalilor nutrieni sub forma de glicogen, trigliceride,inhiband concomitent
mecanismele de mobilizare a rezervelor energetice. Scaderea glicemiei va actiona direct pe glanda hormonala (celule
alfa din insule Langerhans), stimuland secretia si sinteza de glucagon, care are actiune opusa insulinei, rezultatul
actiunii acestuia fiiund cresterea glicemiei. Astfel glicemia e mentinuta la valori constante.
47. Hormoni hipotalamici.Structura si actiune biochimica.(pag.208)
Din punct de vedere chimic sunt peptide, produsi sub influenta stimulilor nervosi, a unor fac metabolici, iar reglarea si
eliberarea se face prin feed-back-ul negativ al hormonilor adenozipofizari.
Neurohormonii hipofizari sunt 4 cu functie activatoare si 2 sunt inhibiori ai hormonilor hipofizari.
1.TRH(tireoliberina stimuleaza secretia de TSH)
2.Gn-Rh(gonadoliberine stimuleaza secretia de FSH si LH)
3.CRH(corticoliberina stimuleaza secretia ACTH,LPH,MSH)
4.GH-RH(somatoliberina stimuleaza secretia de GH)
5.GH-IH(somatostatina inhiba GH, TSH, FSH, insulina, glucagon)
6.PIF,PIH(hormoni inhibitori ai eliberarii prolactinei - inhiba elberarea prolactinei si a GH-ului)
48. Hormonul de creștere. Structură. Efecte biochimice și biologice. (pagina 201)
Hormonul de creștere (hormonul somatotrop , GH) are o puternică specificitate din punct de vedere al speciei ,
la om fiind activ doar hormonul uman și cel al primatelor. Este produs de celulele acidofile ale hipofizei anterioare ,
fiind cel mai abundent hormon al acesteia. Structură: este alcătuit dintr-un singur lanț polipeptidic, ce conține 191 de
resturi de aminoacizi ; prezintă similitudini structurale cu prolactina și cu hormonul somatomamotropinic placentar
(CSH).
Acțiunea biologică a GH: stimulează biosinteza proteinelor , determinând bilanț azotat pozitiv; lipoliza cu
creșterea concentrației de acizi grași liberi ; gluconeogeneza hepatică; lactogeneza; absorbția intestinală de calciu ;
mineralizarea osoasă ; sinteza proteică. GH își exercită acțiunea asupra cartilajelor de osificare , creșterea oaselor în
lungime , creșterea oaselor în grosime , creșterea organelor interne și a masei musculare.
Efectele de crestere sunt determinate prin 2 mediatori sintetizati la nivel hepatic sub actiunea GH, numiti IGF 1 si
2(factori de crestere de tip insulinic 1 si 2), numiti asa deoarece se pot lega de receptorii insulinici si invers.
IGF 1 are unele asemenari cu proinsulina, e alcatuit din 70 de aa, are efecte biologice puternice de crestere; IGF 2 e
alcatuit din 67 de aa, stimuleaza multiplicarea celulara, dar nu intervine in crestere si are efecte biochimice slabe,
49.Hormonul de creștere. Tulburări de producție.(pagina 202)
Hiperplazia celulelor acidofile hipofizare , tumorile hipofizare cu celule acidofile generează o hiperproducție
hormonală , fapt ce determină la vârsta tânără gigantism, iar la adult, acromegalie. Deficitul hormonal se traduce prin
apariția nanismului hipofizar.
50.IGF(pagina 202)
Efectele de creștere sunt determinate prin 2 mediatori sintetizați la nivel hepatic sub acțiunea GH , numite IGF
1 și 2 (somatomedine, factori de creștere de tip insulinic 1 , respectiv 2) numiți așa deoarece se pot lega de receptorii
de insulină și invers.
IGF-1 are unele asemănări cu proinsulina , alcătuit din 70 de aminoacizi și are efecte biologice puternice , iar IGF-2
este alcătuit din 67 de aminoacizi , stimulează multiplicarea celulară , nu intervine în procesul de creștere și prezintă
efecte biochimice slabe.
51. Prolactina. Structura. Efecte biologice si biochimice. Pg.203
Prolactina este secretata de celulele lactotrope, acidofile, din adenohipofiza. Este un polipeptid alcatuit dintr-o singura
catena polipeptidica cu 198 aminoacizi.
In cursul gestatiei si lactatiei creste semnificativ numarul celulelor lactotrope. Efectele prolactinei sunt:
-dezvoltarea glandei mamare
-lactotrope- induce si mentine secretia lactata
-luteotrop-dezvoltarea si mentinerea corpului galben
-inhiba secretia de Gn-RH
-blocheaza actiunile FSH si LH la nivelul gonadelor.
52. Prolactina. Tulburari de productie.
Hipersecretia de PRL datorata hiperplaziei celulare sau adenoamelor hipofizare, determina la femei amenoree cu
galactoree, infertilitate, iar la barbati ginecomastie si impotenta. Ca medicament se utilizeaza bromergocriptina.
53. Polipeptidul POMC.
Pro-opio-melanocortina este o proteina cu GM=31000D avand aprox. 285 aminoacizi care este secretata de celulele
bazofile ale hipofizei.
Gena se mai exprima in hipotalamus, plaman, tract digestiv. POMC sub actiunea unor catepsine, este scindat la
nivelul unor dipeptide bazice, cu formarea de fragmente polipeptidice.
54. Hormonul adenocorticotrop (corticotropina, ACTH) (pag 204)
SINTEZA: Este produs de celulele bazofile ale adenohipofizei, este un hormon glandulotrop, secretia are un ritm
circadian cu un maxim matinal si un minim la miezul nopții.
STRUCTURA: ACTH este un polipeptid, constituit dintr-un lant unic format din 39 de resturi de aminoacizi, cu
GM=4500. Primii 23 de AA sunt identici la toate speciile si sunt responsabili pentru activitatea biologica.
Secretia este reglata prin actiunea:
-CRH, corticoliberinei hipotalmice, 41AA – stimuleaza secretia de ACTH, dat. controlului tip feed-back pe care il
exercita cortizolul plasmatic
-secretia de ACTH si CRH este inhibata de concentratiile crescute de cortizol liber plasmatic
-Stresul si hipoglicemia determina stimularea secretiei de ACTH si CRH
Tulburari de secretie:
•Hipersecretia – boala Cushing hipofizara, hiperplazia adrenala, cu hipersecretie glucocorticoida
•Hiposecretia – boala Addison cu insuficiență secretorie glucocorticoida

55. Reprezentanti ai hormonilor glicoproteici. TSH (pag 205)


STRUCTURA: Hormonii glicoproteici sunt formati din 2 subunitati polipeptidice, alfa si beta si o parte glucidica ce
face legatura intre cele 2 subunitati prin legaturi noncovalente. Subunitatea alfa este comuna, identica la toti hormonii
glicoproteici, contine 92 resturi AA, iar subunitatea beta este unica pentru fiecare hormon si le confera specificitate
biologica. Subunitatea beta TSH-ului contine 110 resturi AA. Exista diferente in ceea ce priveste constitutia chimica a
partii glucidice, ceea ce confera afinitate diferita pentru receptori, potenta biologica si clearance-ul metabolic diferit.
TSH-ul este produs de celulele bazofile sub actiunea hormonului de eliberare a tireotropului TRH si regleaza
activitatea glandei tiroide.
56. Reprezentanti ai hormonilor glicoproteici. LH (pag 205)
STRUCTURA: Hormonii glicoproteici sunt formati din 2 subunitati polipeptidice, alfa si beta si o parte glucidica ce
face legatura intre cele 2 subunitati prin legaturi noncovalente. Subunitatea alfa este comuna, identica la toti hormonii
glicoproteici, contine 92 resturi AA, iar subunitatea beta este unica pentru fiecare hormon si le confera specificitate
biologica. Subunitatea beta LH-ului contine 115 resturi AA. Exista diferente in ceea ce priveste constitutia chimica a
partii glucidice, ceea ce confera afinitate diferita pentru receptori, potenta biologica si clearance-ul metabolic diferit.
FSH si LH sunt hormoni gonadotropi ce controleaza activitatea glandelor sexuale. Eliberarea se realizeaza pulsatil sub
actiunea gonadoliberinei Gn-RH. Eliberarea gonadoliberinei este stimulara de dopamina si prostaglandine. Hormonii
sexuali steroizi au efect reglator inhibitor.
LH-ul actioneaza asupra celulelor Leydig, la barbati, cu creșterea sintezei si secretiei de testosteron.
La mijlocul ciclului menstrual, concentratia crescuta de estrogeni exercita un efect feed-back pozitiv care determina o
crestere a concentratiei de LH, care impreuna cu hormonii steroizi determina ruptura folicului ovarian si ovulatia.
57. Reprezentanti ai hormonilor glicoproteici. HCG (pag.207)
HCG (hormonul corion-gonadotropic) este un hormon glicoproteic secretat de placenta in a 8 a zi de sarcina cand
apare in urina materna, fiind valoarea diagnostica a sarcinii. STRUCTURA: Hormonii glicoproteici sunt formati din 2
subunitati polipeptidice, alfa si beta si o parte glucidica ce face legatura intre cele 2 subunitati prin legaturi
noncovalente. Subunitatea alfa este comuna, identica la toti hormonii glicoproteici, contine 92 resturi AA, iar
subunitatea beta este unica pentru fiecare hormon si le confera specificitate biologica.
HCG are rol in nidatie si mentine secretia de progesteron a corpului galben, pana cand placenta in dezvoltare va fi
capabila sa-si secrete cantitatea necesara de progesteron.
58. Eritropoietina(pag.168;148)
Eritropoietina este o glicoproteina avand 166 aminoacizi, cu GM=35000, ce se formeaza la nivel renal, in aparatul
juxta-glumerular dintr-o molecula precursor – eritropoietina I care actioneaza asupra unei alfa-globuline plasmatice,
eliberand din aceasta in plasma forma activa, eritropoietina II.
Timpul de injumatatire = 3-4 orre. Eliminarea renala la barbati <1,5mg/24h, la femei <1mg/24h.
In hipoxie, eritropoietina este eliberata in circulatia sanguina ajungand in maduva osoasa unde isi exercita rolul
pricipal de reglator al eritropoiezei.
59. Sinteza si catabolismul angiotensinei. (pag. 210)
Sistemul renina-angiotensina(SRA) este implicat in reglarea presiunii sangelui si a metabolismului electrolitic.
Substanta activa a SRA se numeste angiotensina 2 si ia nastere in urma actiunii enzimatice a reninei (enzima
proteolitica) asupra angiotensinogenului.
Renina, enzima proteolitica sintetizata si depozitata in granulatiile celulelor juxtaglomerurale, actioneaza asupra
angiotensinogenului circulant (proteina mare produsa de ficat) si il transforma in angiotensina 1. Angiotensina 1 este
transformata in angiotensina 2 sub actiunea enzimei de conversie a angiotensinei (enzima ce se gaseste majoritar in
plamani ,dar si in endoteliul vascular). Angiotensina 2 este principalul hormon al sistemului SRA, fiind un puternic
vasoconstrictor care actioneaza asupra zonei glomerurale a corticosuprarenalei unde stimuleaza secretia de aldosteron,
care creste reabsorbtia de apa si Na. Angiotensina 2 este tranformata, sub actiunea angiotensinazelor, in angiotensina
3, iar angiotensina 3 in resturi peptidice inactive, tot sub actiunea angiotensinazelor.
60. Efectele biochimice si biologice ale angiotensinei (pg. 210)
La nivel hepatic are rolul sintezei de angiotensinogen. In circulatie, asupra acestuia actioneaza renina, rezultand
angiotensina I. Aceasta este transformata in angiotensina II sub actiunea enzimei de conversie a angiotensinei.
Angiotensina este principalul hormon al sistemului renina-angiotensina si este un puternic vasoconstrictor care
actioneaza asupra zonei glomerulare a corticosuprarenalei, unde stimuleaza secretia de aldosteron. Aldosteronul
stimuleaza reabsorbtia de apa si Na, restailind volumul circulant si concentratia de Na. Efectele angiotensinei si
aldosteronului duc la cresterea TA. In aceste conditii dispar conditiile de eliberare ale reninei, realizandu-se astfel
autoreglarea procesului (feed-back negativ).
61. Mecanisme biochimice in medicatia de blocare a SRA. (pg 210)
Activitatea SRA e crescuta in unele forme de hipertensiune arteriala. In special in cea renovasculara, in care apar
ostructii ale circulatiei renale. Medicamentele de tip blocante ale SRA (captopril, lisinopril) sunt eficiente in
tratamentul acestei forme de hipertensiune, mai ales la nivelul enzimelor de conversie.
62. Particularitati ale hormonilor gastrointestinali. (pg. 211)
Aceste substante corespund partial definitiei de hormon, nefiind produse de tesuturi (glande) specializate, ci celule
dispersate, iar moleculele rezultate nu sunt produsi identici ci structuri peptidice multiple dar care indeplinesc acelasi
rol biologic. Actiunea acestor hormoni este localizata la nivelul activitatii aparatului digestiv si a secretiei biliare si
pancreatice.
Dupa precursorul din care prvin, se clasifica in 3 familii:
-fam. gastrinei – gastrina, colecistochinina
-fam. secretinei – secretina, GIP(polipeptid de ihibitie gastrica), VIP(polipeptid intestinal vasoactiv),
glicentima
-fam. peptidelor neurocrine – neurotensina, somatostatina, substanta P, peptide imunoreactive de tip
bomesinic, motilina, polipeptid pancreatic.
63. Secretina
Este un polipeptid constituit din 27 de resturi de aminoacizi, este sintetizata in mucoasa intestinului subtire
sub actiunea chimului gastric.
Are rol in cresterea volumului secretiei pancreatice si a secretiei biliare.
64. Gastrina
Gastrina G este produsa de mucoasa pilorica sub actiunea nervului vag. Este sintetizata sub forme multiple de 34, 17
sau 14 aminoacizi.
Are rol in stimularea puternica a secretiei acide din zona fundica a stomacului.
65. Colecistokinina (pancreozimina)
Este un polipeptid neunitar (CCK 39, CCK 34, CCK 8, CCK 12, CCK 4) elaborat in mucoasa intestinala sub actiunea
unor produsi de digestie(aminoacizi,lipide) si a chimului gastric.
Are rol in:
-stimularea secretiei pancreatice exocrine, marind concentratia plasmatica
-stimularea secretiei de insulina si glucagon si a stimularii contractiei vezicii biliare

66. VIP
VIP (polipeptid intestinal vasoactiv) este un polipeptid alcatuit din 28 de aminoacizi. Regleaza circulatia sanguina la
nivel hepatic si al stomacului, inhiba secretia gastrica si relaxeaza musculatura neteda gastrica si intestinala.
67. Caracteristici structurale ale hormonilor steranici(p.213)
Se caracterizeaza prin existenta nucleului ciclo-pentano-perhidro-fenantreic(steranic) derivat din colesterol.
Hormonii sterozi la om:
-cortizolul – glucocorticoidul major, hormon antistress
-aldosteronul – mineralocorticoid cu rol in homeostazia Na
-progesteronul – prinicpalul hormon progestativ
-testosteronul – hormon sexual la barbat
-17beta estradiol - hormon sexual la femeie
Hormonii mineralo si glucocorticoizi au la baza nucleul pregnan.
Hormonii androgeni – nucleul androstan.
Hormonii estrogeni – nucleul estran.
Mineralocorticoizii se deosebesc de glucocorticoizi prin absenta gruparii alcool sau cetona in pozitia 11, exceptia fiind
aldosteronul.
68. Sinteza hormonilor glucocorticosteroizi(p.217)
Sinteza are loc la nivelul zonei fasciculate a cortexului suprarenal. Precursorul hormonilor glucocorticoizi este
colesterolul, sub forma esterificata de 5% la nivelul CSR, fie adus pe cale plasmatica, fie sintetizat in situ din
acetilCoA si stocat in vacuole lipidice la nivelul citoplasmei. Sub actiunea ACTH, angiotensinei II se activeaza o
esteraza care elibereaza colesterolul din forma esterificata ce este transportat in mitocondrii. Sub actiunea unei enzime
de clivare si citocrom P450 in mitocondrii, colesterolul e transformat in pregnenolon C21. Acesta sub actiunea
hidroxilazelor 11, 17, 21 este transformat in glucocorticoizi. Deoarece hidroxilazele 17, 21 sunt localizate in RE neted,
iar 11, 18 in mitocondrii, apare navetare RE – mitocondrii.
69. Sinteza hormonilor mineralcorticoizi(p.217)
Sinteza are loc la nivelul zonei glomerulare a cortexului suprarenal. Precursorul hormonilor mineralocorticoizi este
colesterolul, sub forma esterificata de 5% la nivelul CSR, fie adus pe cale plasmatica, fie sintetizat in situ din
acetilCoA si stocat in vacuole lipidice la nivelul citoplasmei. Sub actiunea ACTH, angiotensinei II se activeaza o
esteraza care elibereaza colesterolul din forma esterificata ce este transportat in mitocondrii. Sub actiunea unei enzime
de clivare si citocrom P450 in mitocondrii, colesterolul e transformat in pregnenolon C21. Acesta sub actiunea
hixroxilazei 18 este transformat in mineralocorticoizi.
70. Sinteza hormonilor androgeni la nivelul corticosuprarenalei. (p. 225-228)
Sinteza are loc la nivelul zonei reticulate a cortexului suprarenal. Precursorul hormonilor mineralocorticoizi este
colesterolul, sub forma esterificata de 5% la nivelul CSR, fie adus pe cale plasmatica, fie sintetizat in situ din
acetilCoA si stocat in vacuole lipidice la nivelul citoplasmei. Sub actiunea ACTH, angiotensinei II se activeaza o
esteraza care elibereaza colesterolul din forma esterificata ce este transportat in mitocondrii. Sub actiunea unei enzime
de clivare si citocrom P450 in mitocondrii, colesterolul e transformat in pregnenolon C21. Acesta sub actiunea
hixroxilazei 11, 17, 21 este transformat in androgeni.
71. Hormonii corticosteroizi. Particularitati structurale ale principalilor reprezentanti. (p. 215-217)
Sunt secretati de corticosuprarenala si au ca precursor colesterolul esterificat, si anume nucleul steranic.
Exista 3 tipuri de hormoni corticosteroizi: mineralocorticoizi, glucocorticoizi si androgeni.
Hormonii glucocorticoizi: au la baza nucleul pregnan (C21) si are ca cel mai important reprezentant cortizolul.
Hormonii mineralocorticoizi: au la baza nucleul pregnan (C21) si le lipseste gruparea alcool sau cetona din pozitia 11
(exceptie face aldosteronul, care de asemenea este cel mai important mineralocorticoid)
Hormonii androgeni: au la baza nucleul androstan (C19) si cel mai important reprezentant este testosteronul.
72. Mecanismul actiunii sintezei intracelulare a hormonilor corticosteroizi. (p. 217)
Precursorul hormonilor corticosterozi este colesterolul, sub forma esterificata de 5% la nivelul CSR, fie adus pe cale
plasmatica, fie sintetizat in situ din acetilCoA si stocat in vacuole lipidice la nivelul citoplasmei. Sub actiunea ACTH,
angiotensinei II se activeaza o esteraza care elibereaza colesterolul din forma esterificata ce este transportat in
mitocondrii. Sub actiunea unei enzime de clivare si citocrom P450 in mitocondrii, colesterolul e transformat in
pregnenolon C21. Acesta sub actiunea hixroxilazei 18 si altor enzime este transformat in cele trei clase de hormoni
corticosteroizi – gluco, mineralocorticoizi si androgeni.
73. Secretia, transportul si calea de semnalizare a principalilor hormoni corticosteroizi. (218,219)
Hormonii sunt eliberati in plasma pe masura secretiei lor. Cortizolul are un ritm circadian, dimineata concentratia sa
avand valori de 25µg/l , in cursul zilei scazand la 5µg/l. Concentratia mai este influentata de ACTH si CRH.
Cortizolul circula in plasama in cea mai mare parte sub forma legata de o globulina numita transcortina, de origine
hepatica. O mai mica parte circula liber, reprezentand forma active care se leaga de receptor. In concentratii si mai
mici circula si legat de albumina.
Aldosteronul circula 10% legat de proteina de transport CBG, 60% atasat de albumina serica, iar restul liber. La fel ca
si la cortisol, este activa doar forma libera.
T1/2 este diferit, in functie de modul de transport:
-Aldosteron: 20 min
-cortizol: 1.5-2 ore
-corticosterol: 1 ora
Corticosteroizii ajungand la celula tinta traverseaza membrana celulara, fiind liposolubili. Se leaga de receptori
citoplasmatici, formand complexul hormon-receptor activat care migreaza la nivel nuclear, dimerizeaza si se leaga la
nivelul regiunilor reglatoare ale unor gene specifice, stimuland transcriptia ei.
74. Catabolismul hormonilor corticosteroizi.(219)
Catabolismul corticoizilor se realizeaza la nivel hepatic. Consta in transformarea lor in compusi mai solubili, ce pot fi
eliminati usor. Are loc o etapa de reducere a gruparilor ceto, urmata de conjugarea cu acid glucuronic sau acid
sulfuric, la nivelul gruparii OH din pozitia 3. Derivatii conjugati sunt eliminati 70% pe cale urinara, 20% pe cale
biliara, iar restul cutanat.
Aldosteronul se transforma in tetrahidroaldosteron-3-glucuronid cu eliminare renala.
Androgenii se metabolizeaza la 17-cetosteroizi neutri ce se elimina urinar.
75. Laboratorul clinic in investigarea metabolismului hormonilor corticosteroizi.(220)
Teste utilizate pentru aprecierea secretiei de cortisol:
1. Cortizolul seric – cu variatii in functie de ritmul somn-veghe, de aceea recoltarea se face intre 8-9 dimineata si 10-
12 noaptea. Valori normale: la 8 dimineata=140-690nmoli/l, noaptea=80-330nmoli/l
2. Cortizolul salivar: reflecta cortizolul liber plasmatic, idel la copii pentru evitarea punctiei venoase.
3. Cortizolul liber urinar: se determina cortizolul liber din urina, acesta fiind forma biologic active-a. Nivelul trebuie
sa fie mai mic de 250 nmoli/24h
4. ACTH-ul plasmatic: util in diagnosticarea hiper si hipofunctiei corticosuprarenalei. Valori scazute = adenom
suprarenalian
76. Reglarea secretiei hormonilor corticosteroizi(pg. 219-220)
Pentru sinteza corticosteroizilor este necesara asigurarea in cantitati suficiente a substratelor de sinteza: Vitamina C,
O2 ,NADPH2
Glucocorticoizii sunt stimulati de ACTH care la randul lui este reglat de CRH (corticoliberina hipotalamica). Aceasta
stimuleaza intrarea colesterolului in mitocondrie si transformarea in pregnenolon. Sub actiunea ACTH-ului CSR intra
in stare secretorie. ACTH este principalul stimul al secretiei de cortizol. Trei factori importanti regleaza secretia de
ACTH si implicit secretia de cortizol: - Controlul prin feed-back negativ – prin axul hipotalamo-hipofizar
- Stressul (interventii chirurgicale , stressful emotional, etc) – conduce la o secretie crescuta de CRH si ACTH
- Ritmul diurn al cortizolului plasmatic- se coreleaza cu ritmul somn-veghe in sensul ca nivelul cortizolului plasmatic
este maxim dimineata (aproximativ 9 a.m.) si descreste spre seara, atingand un minim aproximativ la 12 p.m.

Mineralocorticoizii sunt stimulati de: 1. sistemul renina angiotensina prin angiotensina II care activeaza 18-hidroxilaza
si 18-hidroxidehidrogenaza, 2. cresterea concentratiei potasiului plasmatic, 3. scaderea sodiului plasmatic
77. Efectele biochimice si biologice ale hormonilor glucocorticoizi (pg.222-223)
Efecte metabolice :
 Asupra metabolismului glucidic :
-cresterea gluconeogenezei hepatice
-cresterea sintezei hepatice de glicogen
-scad utilizarea glucozei de catre tesuturi
 Asupra metabolismului proteic :
-cresc catabolismul
 Asupra metabolismului lipidic :
-cresc lipoliza si cetogeneza
 Asupra metabolismului apei :
-cresc rata de filtrare glomerurala si favorizeaza excretia renala a apei
 Asupra acizilor nucleici :
-inhiba sinteza acizilor nucleici in majoritatea tesuturilor, cu exceptia ficatului unde stimuleaza sinteza ARN
Actiunea se desfasoara diferentiat la nivel tisular.
-La nivelul ficatului stimuleaza sinteza ureei
-La nivelul tesutului adipos stimuleaza lipoliza
-La nivelul tesutului osteo-articular duce la demineralizare osoasa, mobilizarea colagenului
Are efect imunosupresor, scazand leucocitele, leucotrienele, prostaglandinele, productia de anticorpi.
Ca efecte speciale are: 1. stimularea sintezei catecolaminelor, 2. stimularea secretiei de HCl si pepsina, 3. mentinerea
presiunii normale sanguine.
78. Efectele biochimice si biologice ale hormonilor mineralocorticoizi (pg. 223-224)
Aldosteronul este:
-reglatorul principal al volumului lichidului extracelular si unul dintre factorii principali ce intervin in metabolismul
potasiului
-actioneaza la nielul tubilor distali si colectori ai rinichiului, determinand reabsorbtia ionilor de Na si eliminarea
ionilor K, H si NH4.
79. Tulburari de productie ale hormonilor glucocorticoizi (pag.225)
Hiperfunctia apare in cazul unor tumori maligne sau benigne ale CSR, prin excesul de ACTH, angiotensina II sau prin
defecte enzimatice in sinteza unei linii hormonale CSR, precursorul fiind utilizat compensator pe o alta cale
metabolica, ceea ce duce la formarea in exces a celorlalti hormoni.
Sindromul Cushing este caracterizat de excesul de glucocorticoizi si evidentiat clinic prin: obezitate facio-troculara,
facies tipic “in luna plina”, hipertensiune arteriala, vergeturi, tulburari menstruale, miopatie, tulburari psihice, etc.
Printre cauzele cele mai importante enumeram: iatrogenice-datorate tratamentelor cu ACTH sau glucocorticoizi,
adenom hipofizar, adenom suprarenalian, sindroame secretoare de ACTH ectopic

Hipofunctia poate fi impartita in:


-primara – determinata de incapacitatea primara a suprarenalei de a sintetiza cantitati suficiente de hormoni si se
datoreaza unor boli care afecteaza suprarenala: atrofia suprarenaliana, leziuni infiltrative, hipo sau hiperplazia
suprarenaliana congenitala. Pacientii cu boala Addison se prezinta cu oboseala generalizata, pierdere ponderala,
anorexie, greata, hipotensiune, pierderea parului, hipoglicemie.
-secundara – determinata de administrarea cronica de glucocorticoizi. Forma acuta a insuficientei CSR=sindrom
Waterhaus-Fredrickson, cu evolutie rapida spre exitus.
80. Tulburari de productie ale hormonilor mineralocorticoizi (pag.225)
Hiperaldosteronismul se caracterizeaza printr-o productie crescuta de aldosteron. Poate fi de 2 tipuri:
● primar: sindromul Conn
- se datoreaza prezentei stimulului pentru productia excesiva de aldosteron la nivelul glandei suprarenale si
este cauzat cel mai frecvent de un adenom suprarenalian
- retentia crescuta de Na+ determina cresterea volumului sanguin si hipertensiune arteriala
- secretia tubulara crescuta de K+ si H+ conduce la alcaloza hipokalemica si la aparitia simptomelor
hipokalemiei, cum ar fi slabiciunea musculara
● secundar: stimulul este in afara suprarenalei, prin exces al angiotensinei II. Este mult mai frecvent si se
asociaza adesea cu hipertensiune arteriala
- este cauzat de conditiile care stimuleaza secretia de renina, adesea ca si rezultat al filtrarii renale
reduse a Na+, de ex. insuficienta cardiaca congestiva, sindromul nefrotic, ciroza hepatica. Utilizarea
diureticelor este o cauza frecventa de hiperaldosteronism secundar datorita deleptiei lichidiene.
Hipofunctia e determinata de incapacitatea primara a suprarenalei de a sintetiza cantitati suficiente de hormoni si se
datoreaza unor boli care afecteaza suprarenala: atrofia suprarenaliana, leziuni infiltrative, hipo sau hiperplazia
suprarenaliana congenitala.
81. Tulburari de productie ale hormonilor androgeni CSR (pag.226)
Sindromul adrenogenital-apare o hiperplazie congenitala a CSR cu hiperproductia de androgeni si fenomene de
virilizare.
● tip I - defect al 21-hidroxilazei fara pierdere de sare, cu blocarea sintezei de cortizol dar cu sinteza de
aldosteron si androgeni.
● tip II - deficit enzimatic dublu al 21-hidroxilazei, cu pierdere de sare, cu blocarea sintezei de cortizol si de
aldosteron dar cu exces de androgeni.
Deficitul de 21-hidroxilaza este o afectiune cu transmitere recesiv-autozomala in care este blocata sinteza de cortizol
si aldosteron. Scaderea cortizolului determina cresterea secretiei de ACTH care va stimula suprarenala, aceasta
devenind hiperplazica. Se produce cresterea concentratiei precursorilor dinaintea enzimei deficitare, care sunt
directionati spre sinteza de adrogeni, determinand virilizare precoce la femei si dezvoltare sexuala precoce la barbati.
Diagnosticul se stabileste prin evidentierea unei concentartii crescute de 17-hidroxiprogesteron si a altor steroizi care
se acumuleaza anterior de enzima deficitara precum si prin teste genetice pentru 21-hidroxilaza.
82. Efecte secundare la administrarea de glucocorticoizi
Administrarea cronica de glucocorticoizi duce la hipofunctia si insufienta glandei corticosuprarenale, datorita atrofierii
functiei de sinteza. Forma acuta e sindromul Waterhaus-Fredrickson, cu o evolutie rapida spre exitus.
83. Hormoni sexuali. Structura. Clasificare
Hormonii sexuali din punct de vedere structural sunt derivati ai nucleului steranic, au ca precursor colesterolul. Se
clasifica in 3 grupe: hormoni androgeni (hormonii gonadelor masculine), hormoni estrogeni (hormonii gonadelor
feminine), hormoni gestageni (hormoni secretati in timpul sarcinii).
Hormonii androgeni din punct de vedere structural sunt steroizi derivati ai nucleului androstan.
Hormonii estrogeni din punct de vedere structural sunt steroizi derivati ai nucleului estran. Ciclul A spre deosebire de
ceilalti steroizi este aromatic, de aici deriva denumirea de fenol steroizi.
Hormonii gestageni sunt steroizi derivati ai nucleului pregnan.
84. Hormoni sexuali. Mecanisme de semnalizare la nivel celular.
Hormonii sexuali ajungand la celula tinta traverseaza membrana celulara, fiind liposolubili. Se leaga de receptori
citoplasmatici, formand complexul hormon-receptor activat care migreaza la nivel nuclear, dimerizeaza si se leaga la
nivelul regiunilor reglatoare ale unor gene specifice, stimuland transcriptia ei.
85. Hormoni sexuali. Sinteza
Sinteza hormonilor sexuali are ca precursor comun colesterolul.

Sinteza hormonilor androgeni se desfasoara la nivelul celulelor interstitiale, testiculare Leydig, in membrana RE, iar in
cantitati mai mic in ovare si CSR. Sinteza are loc prin succesiunea reactiilor: colesterol – pregnenolon – progesteron –
17-OH-progesteron – androstediona – testosteron.

Sinteza hormonilor estrogeni se desfasoara in ovar, placenta, CSR, testicule si urmeaza aceeasi cale ca la androgeni,
iar la nivelul testosteronului actioneaza o aromataza care il transforma in 17beta-estradiol. Cel din urma de poate
transforma in estrona si estriol.

Sinteza hormonilor gestageni porneste de la colesterol – pregenenolon – progesteron. Sinteza are loc la nivelul
corpului galben si placentei. In cadrul ciclului ovulator:
-in faza foliculara- predomina secretia de estrogeni, culmineaza cu momentul ovulatiei, secretia de progesteron e mica
-in faza luteala – predomina secretia de progesteron timp de 8-9 zile, daca ovulul e fecundat, timp de 2 luni se
sintetizeaza corionogonadotropina care inlocuieste progesteronului pana cand placenta va incepe sa sintetizeze singura
cantitatea de progesteron necesara mentinerii sarcinii.
86. Hormoni sexuali. Transport. Catabolism
Testosteronul circula la nivel plasmatic sub forma libera 1-3% si legat de o beta-globulina SHBG produsa in ficat 97-
99%. Fractiunea libera e responsabila de legarea de receptorii celulelor tinta.
Estrogenii circula la fel sub forma llibera si legati de beta globulina SHBG, dar avand o afinitate de 5 ori mai mica ca
a testosteronului.
Progesteronul circula in sange legat in proportie de 90% de o proteina plasmatica CBG, iar 10% reprezinta fractia
libera biologic activa care se leaga de receptorii celulei tinta.
Catabolismul testosteronului are loc la nivel hepatic, prin oxidarea gruparii OH din pozitia 17, cu formare de 17-
cetosteroizi neutri, care sunt conjugati cu acid sulfuric sau glucuronic si sunt eliminati pe cale urinara.
Catabolismul estrogenilor are loc tot la nivel hepatic prin transformarea estradiolului in estrona, urmata apoi de
substitutia ol in metoxi in pozitia 2, rezultand un produs inactiv care e conjugat cu acid sulfuric sau glucuronic cu
formare de catecolestrogeni care se elimina urinar.
Catabolismul progesteronului are loc la nivel hepatic, unde este hidrogenat la pregnadiol, conjugat apoi cu acid
glucuronic, rezultand pregandiol-20-glucuronat de sodiu, eliminat urinar.
87. Transformari functionale ale testosteronului.
In testicul, celule tinta – 8% din testosteron se transforma sub actiunea 5-alfa-reductazei in dihidrotestosteron DHT.
Acesta are afinitate mare pentru receptorii nucleari, fapt ce explica concentratia mare a enzimei la nivelul celulelor
tinta (prostata, vezicule seminale, glande genitale externe).
1-3% din testosteron se transforma in estradiol, cu importanta deosebita pentru reglarea prin feedback a GnRH
1% se transforma in androstendiol, androgen activ
88. Testosteron . Efecte biochimice si biologice . ( pg 230)
Actiunea androgenica se manifesta prin efectele genitale si extragenitale .
Efecte genitale :
● Cresterea si dezvoltarea gonadelor
● Diferentierea sexuala a organismului fetal
● Dezvoltarea caracterelor sexuale secundare
● Stimularea spermatogenezei
Efecte extragenitale :
● Stimularea anabolismului proteic cu cresterea masei musculare
● Stimularea metabolismului osos : in concentratii mici stimuleaza cresterea cartilajelor , iar in doze mari
stimuleaza calcifierea cartilajelor .
Efectele androgenilor se pot urmari in cadrul castrarii prepubertare cand apar fenomene de feminizare si
gigantism eunucoid ( datorita androgenilor CSR ) .
89. Estrogeni. Efecte biochimice si biologice (pg 234)
Efectele principale constau in stimularea tesuturilor implicate in reproducere .Efectele sunt genitale si
extragenitale .
Efectele genitale :
● Cresterea ovarului , dezvoltarea trompelor uterine si a uterului
● Maturarea celulelor germinale si a endometrului
● Dezvoltarea glandelor mamare prin dezvoltarea sistemului canalicular
● Realizarea pontei
● Cornificarea stratului superficial al mucoasei vaginale
Efectele extragenitale
● Inhiba mitozele in tesuturile cu crestere rapida si in organele de reproducere masculine , fenomen
utilizat in tratamentul cu estrogeni al cancerului de prostata
● Efecte anabolice slabe , favorizand fixarea calciului si absorbtia apei ( lipsesc efectele anabolice
proteice ) . Scaderea concentratiei de estrogeni la menopauza duce la aparitia osteoporozei .
● Vasodilatatie periferica , fapt ce scade temperatura inaintea ovulatiei
90. Androgeni sintetici si antiandrogeni ( pg 231)
Androgeni sintetici - Sunt derivati sintetici cu actiune biologica intensa , utilizati ca anabolizanti (propionatul de
testosteron) . In ultimul timp s-au sintetizat derivati : nandrolon , trenbolon si norethandrolon cu efect anabolizant
puternic , dar cu efect virilizant cat mai redus ( ex . ∆ - 1 , 4 androstandien – 17 alfa- metil , 17 beta – ol , 3- ona) .
Aceasta deoarece , cel putin in teorie , NU POT FI TRANSFORMATI in produsi activi de catre enzima 5-alfa-
reductaza . Efecte secundare : virilizare , hipertrofie prostata , reducere organe sexuale .
Antiandrogeni
Exista 3 posibilitati de a reduce efectul testosteronului :
1. Reducerea productiei – administrarea de antagonisti GnRH , administrarea de ketoconazol (fungicid) care in doze
mari inhiba sinteza testosteronului in testicule
2. Inhibarea transformarii de testosteron in dihidrotestosteron . Finasterid , inhibitor al enzimei 5-alfa-reductaza ,
utilizat in tratamentul hiperplaziei benigne de prostata . Da secundar ginecomastie . Utilizat si in tratarea alopeciei.
3. Inhibarea efectelor specifice prin utilizarea antagonistilor de androgeni ca cyproteron , flutamid , nilutamid si
bicalutamid .
Cyproteronul , blocant al receptorilor pentru dihidrotestosteron , este folosit pentru tratamentul hirsutismului
si a acneei la femei . La barbati , este utilizat in tratamentul paleativ al cancerului de prostata , inhiba spermatogeneza
si produce infertilitate si ginecomastia .
91. Agoniștii estrogenici- Elemente de semnalizare la nivel celular(235)
Agoniștii estrogenici sunt substanțe cu structură asemănătoare cu a estrogenilor care se leagă de receptorii estrogenici,
având efecte diferite în funcție de tipul agonistului.
Dietilstilbestrol – estrogen artificial utilizat ca și contraceptiv, inhibă eliberarea hormonilor gonadotropi, ovarele fiind
în repaus funcțional
Citratul de clomifen (clomid) – prezintă o mare afinitate pentru receptorii estrogenici din hipotalamus pe care îi
blochează, astfel având loc eliberarea factorilor de eliberare ai gonadotropilor (GnRH) care stimulează secreția de
FSH și LH și prin urmare secreția hormonală ovariană.
Clomifen – primul agent ce se utilizează în tratamentul de hiperstimulare ovariană, la pacientele cu cicluri anovulatorii
și la cele cu un defect al fazei luteale, prin acesta inhibându-se feedback-ul negativ de control prin concentrația
estrogenului plasmatic.
92. Antiestrogeni și estrogeni modulatori(235)
Sunt substanțe care reduc efectele estrogenilor prin două mecanisme:
● Inhibarea biosintezei – prin inhibarea aromatazei cu inhibitori ca formestan, letrozol, anastrozol și exemestran
● Inhibarea receptorilor pentru estrogeni și modularea acestora prin SERM (Selective Estrogen Receptor
Modulators) ca tamoxifen, raloxifen, fulvestrant și nafoxidină. Sunt utilizați în tratamentul citostatic al
cancerului de sân estrogeno-dependent.
93. Hormoni gestageni. Structură. Sinteză(236)
Hormonul principal din această clasă este progesteronul (∆4-pregnen-3,20-diona). Alt reprezentant este 17-HO-
progesteronul.
Biosinteza se realizează la nivelul ovarelor de corpul galben și în placentă. La nivelul CSR și testiculului, sinteza este
doar sub formă de produs intermediar. Sinteza are ca precursor colesterolul – pregnenolon – progesteron – 17-OH-
progesteron.
În cadrul procesului ciclic ovulator deosebim 2 faze:
● Faza foliculară (proliferativă) – predomină secreția de estrogeni și se află sub controlul hipofizei prin FSH și
culminează cu momentul ovulației; secreția de progesteron în concentrație <1ng/ml.
● Faza luteală (secretorie) – predomină secreția de progesteron, cu valoare >1ng/ml și se află sub controlul
hipofizei prin LH. Faza se instalează după ovulație, când din foliculul rupt odată cu expulzia ovulului se
formează corpul galben, acesta involuânnd în absența fecundației. Are loc secreția de progesteron timp de 8-9
zile după care, dacă nu s-a realizat fecundația, corpul galben se transformă în corp alb hemoragic și se elimină
(faza de menstruație). Dacă se produce fecundația, se produce nidația oului, iar trofoblastul placentar începe să
secrete corionogonadotropina, a cărei rol e menținerea corpului galben până când placenta va începe să
sintetizeze singură cantitatea de progesteron necesară menținerii sarcinii (începând cu luna a 2-a). La termen,
progesteronul e sintetizat majoritar de placentă, astfel că din producția zilnică de 300mg, doar 20mg revin
ovarului prin corpul galben.
94. Hormoni gestageni. Transport și catabolism.
În sânge, PROGESTERONUL, circulă legat în proporție de 90% de o proteină plasmatică specifică, numită CBG
(corticoliberina). Fracțiunea liberă, 10% este fracția biologic activă, responsabilă de legarea hormonului de receptorii
celulelor țintă.
Catabolismul, are loc preponderent în FICAT unde PROGESTERONUL este hidrogenat la PREGNADIOL, care apoi
este conjugat cu acid glucuronic rezultând PREGNANDIOL-20-GLUCURONAT DE SODIU, eliminat pe cale
urinară. O altă cale, minoră pentru 17-HO-PROGESTERON constă în transformarea acestuia în TESTOSTERON,
ESTRADIOL, urmată de eliminarea acesteia pe cale urinară. Pag. 237
95. Hormoni gestageni. Efecte biochimice și biologice.
Efectele sunt GENITALE și EXTRAGENITALE.
EFECTELE GENITALE:
1. Modificarea endometrului care trece din faza proliferativă indusă de estrogeni în faza pentru nidație.
2. Dezvoltarea porțiunii acinare a glandei mamare în vederea lactației.
3. Relaxarea musculaturii uterine și a trompelor, în genere musculatura netedă.
EFECTELE EXTRAGENITALE:
1. Acțiune slabă de tip mineralo- și glucocorticoidă de retenție de sodiu și apă.
2. Antianabolic, produce proteoliza, glicogenoliza.
3. Vasoconstricție periferică cu creșterea temperaturii în faza luteală a ciclului ovulator cu cca 0.5 grade C. Pag.
238
96. Agoniști gestageni și progestativi sintetici.
Agoniștii gestageni:
MEDROXIPROGESTERONUL este un analog al progesteronului, inhibitor al ovulației (efect contraceptiv). Nu are
efecte estrogen-like sau androgenice, inhibă creșterea celulară și este utilizat în tratamentul cancerului endometrial.
Progestativi sintetici:
Se obțin din progesteron prin modificări chimice. Principalii produși obținuți, utilizați în terapeutică sunt:
MEDROGESTONE, MEDROXIPROGESTERONE, NOMEGESTROL, DEMEGESTONE, PROMEGESTONE,
ETHYNODIOL. Acești compuși inhibă ovulația prin efect inhibitor de tip feed back al secreției de FSH și LH. Inhibă
de asemenea migrarea spermatozoizilor prin mucusul cervical. Sunt folosiți ca agenți contraceptivi.
97. Acțiuni hormonale la nivelul țesutului adipos
Țesutul adipos nu este doar un simplu depozit energetic, ci și un organ endocrin activ, implicat în secreția unor
hormoni cu rol în homeostazia energiei, în metabolismul glucidic și lipidic, răspunsul imun, precum și funcția de
reproducere. Țesutul adipos secretă peptide biocative – adipokine, ce prezintă acțiune locală (autocrină/paracrină) și
sistemică(endocrină).
Leptina – hormonul antiobezității, produs în adipocite, acționează asupra SNC, în special asupra
hipotalamusului, prin legare de receptori specifici, determinând suprimarea apetitului și creșterea consumului
energetic.
Ghrelina – sinteza se desfășoară predominant la nivelul fornixului gastric. Are efecte metabolice și endocrine
inverse față de leptină.
Adiponectina – secretată exclusiv la nivelul țesutului adipos și se află în concentrație crescută în plasmă în
comparație cu alți hormoni. Producția scăzută este asociată cu rezistența la insulină, apariția obezității și DZ de tip II.
Are proprietăți antiaterogenice cu rol important în prevenirea aterosclerozei și restenozării vaselor după intervenții
terapeutice.
De asemenea, țesutul adipos prezintă receptori ce îi permit să răspundă semnalelor aferente sistemului endocrin și
SNC. (receptori insulinici, pentru glucagon, GH, TSH, gastrina, hormoni tiroidieni, glucocorticoizi, androgeni,
estrogeni, progesteron, vit D)
La nivelul țesutului adipos sunt sintetizate enzime implicate în metabolismul steroizilor sexuali (aromataza-
citocromP450 dependentă) și glucocorticoizilor (11beta-HSD1).
98. Reglarea hormonală a calcemiei. (pagina 199)
Calcemia e constanta, in limitele valorilor 9-11mg% (plasma). Aceste valori sunt asigurate de catre PTH. Factorul
de stimulare este calcemia scazuta, care actioneaza direct asupra tiroidei. Reglarea beneficiaza de existenta unui
rezervor mare de Ca, scheletul, care poate interveni ca tampon. Cresterea calcemiei stimuleaza sinteza si secretia de
calcitonina care o scade prin eliminare renala si mineralizare osoasa.
99. Reglarea hormonală a glicemiei. (pagina 166)
In perioada de aport caloric, glicemia crescuta va creste sinteza si secretia de insulina care la randul ei stimuleaza
mecanismele de depozitare a principalilor nutrieni sub forma de glicogen, trigliceride,inhiband concomitent
mecanismele de mobilizare a rezervelor energetice. Cresterea concentratiei de insulina va duce la scaderea glicemiei,
care va actiona direct pe glanda hormonala (celule alfa din insule Langerhans), reducand sinteza de insulina si
stimuland secretia si sinteza de glucagon, care are actiune opusa insulinei, rezultatul actiunii acestuia fiiund cresterea
glicemiei. Astfel glicemia e mentinuta la valori constante.
100. Acțiuni hormonale la nivel renal. (pagina 222-223)
La nivel renal, glucocorticoizii cresc rata de filtrare glomerulară și favorizează excreția renală a apei.
De asemenea, aldosteronul(mineralocorticoid) acționează la nivelul tubilor distali și la nivelul tubilor colectori ai
rinichiului, determinând reabsorbția ionilor de Na+ și eliminarea ionilor de K+ și H+ și NH4+.
Vasopresina stimuleaza reabsorbtia apei la nivelul tubului distal si colector prin permeabilizarea acestor structuri cu
reducerea diurezei.
Parathormonul creste reabsorbtia renala de Ca, iar calcitonina o scade.
La nivel renal, la scaderea volumului de sanguin si concentratiei de Na, se secreta renina care prin actiunea asupra
angiotensinogenului il transforma in angiotensina.