Instituția publică Universitatea de Stat

de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

Catedra Medicină militară și a calamităților

Referat

Tema: Factoriide risc care pot cauza apariția pe

teritoriul Republicii Moldova a Situațiilor
Exceptionale

Chișinau 2018
 Teritoriul Moldovei prin amplasarea geografică şi particularităţile naturale este
afectat mai frecvent de următoarele hazarduri: cutremure de pămînt, alunecări
de teren, inundaţii, ploi torenţiale însoţite uneori de grindină şi furtuni puternice,
temperaturi caniculare de lungă durată vara ori prea scăzute iarna, secete, ninsori
abundente, îngheţuri timpurii de toamnă ori tardive de primăvară, cazuri de
formare excesivă a chiciurii, epidemii, epizootii şi invazii. Numai cunoaşterea
precisă a circumstanţelor, cauzelor apariţiei şi legităţilor de manifestare a acestor
fenomene, permite adoptarea unor măsuri adecvate de atenuare a efectelor
negative, cît şi reconstrucţia regiunilor afectate.
Pe parcursul ultimului mileniu, în Basarabia s-au semnalat peste 2130 de cazuri
de fenomene extreme: 462 secete, 112 invazii ale vătămătorilor, 371 ploi
abundente de vară, 63 ploi mari de toamnă, 314 inundaţii vaste, 392 ierni
geroase, 119 îngheţuri tardive de primăvară sau timpurii de toamnă, 85 furtuni
puternice, 109 epidemii şi epizootii, 107 cutremure distrugătoare etc.

Cutremurele.
Republica Moldova se află într-o zonă seismică activă. Acest fapt este generat de
mişcările tectonice active, care au loc în imediata vecinătate, în regiunea munţilor
Carpaţi (sectorul Vrancea) care, din punct de vedere geologic, prezintă o zonă în
care procesul de formare a munţilor continuă. Regiunea seismică Vrancea este
caracterizată prin cutremure intermediare cu focare (hipocentre) situate la
adîncimi de 70-160 km, generate de procesele tectonice de subducţie. Undele
produse de cutremure sînt orientate predominant pe direcţia NE-SV. Moldova e
împărțită în trei zone de pericol seismic, Nord – 6 puncte, Centru – 7, Sud – 8
puncte. În decursul ultimilor 215 ani, pe teritoriul Republicii Moldova s-au
declanşat 18 cutremure de 7- 9 grade după scara de 12 grade, dintre care 4 – de 9
grade (în anii 1865, 1894, 1934, 1940), 6 – de 7-8 grade (în anii 1790, 1802, 1821,
1829, 1877, 1986) şi 8 – de 7 grade (1821, 1838, 1866, 1893, 1894, 1940, 1944,
1990). În noiembrie 1940 cutremurul a atins 9 grade, în urma căruia 12.400 de
edificii, 2795 case au fost deteriorate din care 200 au fost distruse complet. În
urma cutremurului din anii 1977, 1986, 1990 au fost traumate 460 persoane, mai
mult de 12 000 de oameni au rămas fără adăpost, paguba fiind – mai mult de 700
mil. ruble.
 HARTA
distributiei riscului seismic
relativ in teritoriul R M

Balti

Chisinau

Tiraspol

Nivelul riscului:

mic

moderat

inalt

foarte inalt

Conform hărţii de zonare seismică a teritoriului Republicii Moldova, staţiile

seismice "Cahul", "Leova" şi "Giurgiuleşti" sunt amplasate în zona de 8 grade
seismicitate MSK, staţia centrală-regională "Chişinău" – 7 grade MSK, iar staţia
"Soroca" – în zona de 6 grade MSK. În anul 1995 a fost deschisă încă o staţie în
Mileştii Mici, la o distanţă de 15 km de staţia centrală-regională "Chişinău", în
mina de calcar la adâncimea de 58 m cu aparataj modern de funcţionare.
Dezvoltarea reţelei seismice după anul 2004 a continuat prin trecerea la
înregistrările digitale moderne, dotarea reţelei cu aparatură nouă şi
perfecţionarea metodelor de achiziţie şi prelucrare a informaţiei seismologice

Alunecările de teren.

Alunecările de teren sînt procesele principale de formare a reliefului în multe

raioane ale republicii, îndeosebi pe teritoriul colinelor din partea centrală a
Moldovei. Ele se produc în urma deplasării straturilor de roci de pe versanţii
înclinaţi sub influenţa proceselor de gravitaţie. Alunecările de teren sînt cauzate, în
primul rînd, de structura geologică, prezenţa orizonturilor acvifere subterane şi de
unghiul de înclinare al reliefului. După cum se ştie, cea mai mare parte a
teritoriului republicii este constituită din depozite argilo-nisipoase de vîrsta
neogenă şi cuaternară, care alternează cu diferite orizonturi acvifere. Anume în
aceste depozite se dezvoltă reţeaua hidrografică, ceea ce a contribuit la apariţia
alunecărilor de teren. Paralel cu factorii indicaţi, la formarea alunecărilor de teren
contribuie şi precipitaţiile atmosferice, procesele tectonice, cutremurele, gradul de
împădurire a versanţilor şi activitatea antropică. Potrivit Departamentului situaţii
Excepţionale, în prezent cele mai afectate de alunecările de teren sunt satele
Climăuţii de Jos, Şoldăneşti şi Bălăsineşti, Briceni.
De asemenea, deplasări de teren au fost înregistrate în apropierea şoselei Balcani
din Capitală. Totodată, acest pericol persistă în raioanele Străşeni, Călăraşi,
Criuleni, Nisporeni, Ungheni, precum şi în orăşelul Vadul-lui-Vodă. Iar în ultimii
ani numeroase alunecări de teren au avut loc şi în raionul Cahul.

Cele mai grave alunecări de teren au avut loc în anii 1997-1999. Atunci au fost
distruse peste 350 de case în satul Leuşeni, Hînceşti şi aproximativ 100 de case în
satul Ghiliceni, Teleneşti.

Cele mai afectate zone sunt cele din centrul R. Moldova, raioanele Telenești,
Orhei, Călărași, Strășeni, Nisporeni, Ungheni și Hâncești, unde alunecările de
teren ocupă 15-27 la sută din teritoriu. Alunecările de teren au devenit tot mai
frecvente și în nordul R. Moldova-raionul Soroca, Briceni. Alunecările de proporţii,
ce au cauzat distrugerea edificiilor, construcţiilor, magistralelor auto au avut loc în
anii 1912, 1933, 1948, 1967, 1970, 1973, 1985, 1997. În Republica Moldova
inundaţiile sunt legate de acumularea în albii a unor cantităţi excedentare de apă
provenită din ploi, topirea bruscă a zăpezii, din bararea văilor, prin alunecări, prin
zăpoare de gheaţă, de ruperea barajelor. Omul poate să intensifice producerea
inundaţiilor prin diferite activităţi (defrişări, distrugerea fîşiilor de protecţie a
bazinelor acvatice, lucrări de canalizare nereuşite, extinderea suprafeţelor
acoperite de asfalt, distrugerea unor baraje).
În Moldova factorul principal care contribuie la formarea inundaţiilor sunt ploile
torenţiale abundente, care au loc, de regulă, în perioada lunilor mai-august.
Precipitaţiile torenţiale, deosebit de abundente şi puternice, cad în luna iulie
(aproximativ 40%, în iunie 36,5% şi în august 15,7%).Pe teritoriul republicii, în
albiile rîurilor mari (Nistru şi Prut), există 16 bazine cu un volum de apă mai mare
de 1 milion m³. În albiile rîurilor mici sunt edificate 3 mii bazine de apă
majoritatea cărora au formă de cascade şi sunt situate la o distanţă de 1-5 km
unul de altul. Barajele multora din ele sunt construite fără respectarea normelor
tehnice, nu au canale de degrevare şi scurgere, de aceea ruperea unuia în partea
de sus generează ruperea celorlalte din cursul inferior, urmările fiind catastrofale
(raionul Şoldăneşti, anul 1991 şi raionul Hînceşti, anul 1994).
În anul 1948 revărsarea râului Bîc a adus la ridicarea nivelului apei cu 2,8m-3,5m
şi inundarea gării feroviare, distrugerea multor case din Chişinău. 4-5 iulie 1991
precipitaţiile au ajuns la 175mm. Râul Ciorna – inundaţiile din Floreşti, Şoldăneşti,
au decedat oameni, animale. 26-27 august 1994 ploile au adus la inundaţii
catastrofale în raionul Străşeni, satele Calmaţui, Cărpineni, s-au înregistrat 31
victime omeneşti. Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea –eliminarea
acţiunilor distructive se pot asigura prin: realizarea unor lucrări destinate să reţină
şi să întârzie scurgerea apelor de pe versanţi, din afluenţii mai mici ai bazinelor
sau din torente care s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente sau prin
construirea unor diguri şi canale, realizarea unor bazine pe unele porţiuni de luncă,
interzicerea construcţiilor în zonele de inundaţie; construirea clădirilor cu
rezistenţă la creşterea nivelului apelor şi viteza de deplasare a acestora.

Secetele
Seceta în Moldova este unul dintre cele mai periculoase fenomene ale
naturii, reprezentînd trăsătura specifică a climei regionale, condiţionate
de distribuţia neuniformă în timp şi spaţiu a precipitaţilor atmosferice pe
fondul valorilor ridicate ale temperaturii aerului. Deşi secetele se pot
înregistra pe parcursul întregului an, cele mai numeroase se produc la
sfîrşitul verii şi începutul toamnei, atunci cind factorii de risc iau
amploare: precipitaţiile atmosferice scazute, rezerva de apă din sol
accesibilă plantei diminuata, umezeala şi temperatura aerului reduse,
viteza vîntului marita, etc. Evaluările arată că deficitul de precipitaţii
atmosferice este specific practic pentru tot teritoriul republicii.
Probabilitatea apariţiei secetelor foarte puternice (≤ 50% din norma
climatică a precipitaţiilor) cu consecinţe catastrofale în unele luni ale
perioadei de vegetaţie pe teritoriul republicii constituie 11 - 41%.
 În ultimele două decenii secetele s-au semnalat mai frecvent, şi ele
devin tot mai intensive. Aşa, în perioada anilor 1990 – 2011 pe teritoriul
republicii s-au înregistrat 10 ani (1990, 1992, 1994, 1996, 1999, 2000,
2001, 2003, 2007, 2011) cu secete de diferită intensitate, care au dus la
scăderea recoltei culturilor agricole.
În anii 1990, 1992, 2003, secetele s-au prelungit pe parcursul întregii
perioade de vegetaţie (lunile IV - IX), în restul anilor secetele s-au
semnalat vara.
Serviciul Hidrometeorologic de Stat din Moldova pe baza analizei
detaliate după ani a coeficientului hidrotermic (CHT), a stabilit că
valoarea CHT ≥ 1,0 caracterizează o umiditate suficientă, CHT ≤ 0,7
indică o climă secetoasă, CHT = 0,6 - secetă uşoară, CHT ≤ 0,5 - secetă
puternică şi foarte puternică.
Spre deosebire de alte hazarduri naturale, secetele prezintă un proces
treptat cu consecinţe negative de lungă durată. Deşi, ele nu conduc
nemijlocit la pierderi de vieţi umane, de foame pot suferi zeci şi sute de
mii de oameni. De aceea, după pierderile materiale (22%), secetele în
lume cedează doar cicloanelor tropicale (30%), iar după efectul social
acest fenomen nu are asemănare.
În Republica Moldova secetelor le revine 12,5% din numărul total de
hazarduri.
În tab.1 este indicată cantitatea de precipitaţii în anii cei mai secetoși
secetoşi din ultimele 6 decenii şi recolta la hectar a principalelor culturi
cerealiere în Moldova.
Tabelul 1.

Cantitatea de precipitaţii în anii cei mai secetoşi şi recolta

la hectar a principalelor culturi cerealiere în Moldova

Precipitaţii, mm Recolta, ch/ha

Anul noiembrie aprilie - grîu de CHT
în total
- martie octombrie toamnă porumb
1 2 3 4 5 6 7
1946 365 130 224 4,6 6,4 0,5
1953 344 144 197 13,3 9,5 0,5
1957 410 105 316 18,0 16,5 0,6
1967 395 106 289 32,0 28,6 0,7
1983 419 67 352 27,5 37,4 0,8
1986 370 136 234 33,1 31,5 0,6
1990 385 103 133 31,1 34,4 0,5
1992 405 111 249 34,8 24,5 0,6
1994 389 95 307 23,9 15,7 0,6
1996 672 190 431 21,4 29,1 1,1
2000 458 190 289 21,0 24,0 0,8
2003 459 179 330 6,8 27,8 0,8
2007 479 122 306 15,2 8,5 0,7
2011 400 157 320 31,0 37,0 0,8

Consecinţele secetei sînt determinate atît de gradul intensităţii, duratei,

cît şi de suprafaţa afectată. Secetele ce cuprind o suprafaţă de pînă la 10%
din teritoriul Republicii Moldova au fost evaluate drept locale; 11-20% se
consideră – vaste; 21-30% – foarte vaste; 31-50% – extreme, iar mai sus
de 50% le apreciază ca secete catastrofale, deoarece cauzează pierderi
mari economiei naţionale.
Seceta catastrofală din anul 1994 pe teritoriul Republicii Moldova s-a
manifestat pe parcursul întregii perioade calde. În anotimpul de primăvară
87% din teritoriul republicii a fost afectat de secetă cu un grad de
intensitate puternică şi foarte puternică. Vara dinamica condiţiilor
hidrotermice a contribuit la diminuarea suprafeţei ocupate de fenomenul
dat pînă la 40% din teritoriu, iar în lunile de toamnă seceta a cuprins
întregul teritoriu. Aproximativ 70% din suprafaţa republicii a fost afectată
de seceta foarte puternică, valorile CHT erau mai jos de 0,3 ce a cauzat
pagube mari economiei naţionale (peste 1 miliard de lei).

Seceta catastrofală din anul 2007 pe teritoriul Republicii Moldova a

început practic din toamna anului 2006. Astfel în perioada 01.09.2006 –
06.08.2007 suma precipitaţiilor căzute pe teritoriul republicii a constituit
în fond 50 – 70% din norma climatică. Situaţia s-a agravat la maximum în
perioada mai – iulie 2007, cînd cantitatea de precipitaţii a alcătuit doar
30% din normă. Intervalul neîntrerupt fără precipitaţii în perioada
menţionată a variat în limitele a 28-73 zile, iar numărul de zile cu
umiditatea relativă a aerului ≤ 30% a constituit în teritoriu 55-78 zile,
depăşind de 3-4 ori norma climatică.
În perioada mai – iulie 2007 temperatura medie a aerului în teritoriu a
fost de 21 – 23°C, fiind cu 3 – 4°C mai ridicată faţă de normă (record).
Numărul de zile cu temperaturi maximale ≥30°C a constituit în teritoriu
36 – 45 zile, întrecând norma de 3 ori, iar numărul de zile cu temperaturi
maximale ≥35°C, respectiv 10-12 zile. Astfel abaterea de la normă a fost
depăşită de 10-12 ori. Pe 21 iulie a fost înregistrată temperatura maximă -
record a aerului, egală cu 41,5°C (Staţia meteorologică Camenca).
Regimul termic înalt şi insuficienţa de precipitaţii în lunile mai-iulie au
creat condiţii nefavorabile pentru culturile de toamnă în perioada formării
şi umplerii boabelor (înflorirea-coacerea în lapte), creşterea, dezvoltarea şi
formarea recoltei la culturile prăşitoare, legumicole şi pomii fructiferi.
Cel mai mult a avut de suferit sectorul agroindustrial. Recolta medie a
grîului de toamnă pe republică în anul 2007 a constituit 15,3 ch/ha, fiind
 de 2 ori mai scăzută faţă de mărimea medie a roadei prognozate şi mai
scăzută cu 10-11 ch/ha decît roada medie pentru ultimii 10 ani.

Îngheţul şi bruma
Aceste fenomene sînt posibile pe întreg teritoriul republicii, ca rezultat
al activităţii maselor de aer polar şi arctic, care afectează teritoriul
nominalizat. Ele determină nu numai frânarea dezvoltării plantelor şi
încheierea prematură a ciclului de vegetaţie, ci chiar moartea parţială sau
totală a acestora. În pomicultură de exemplu, sunt deosebit de mari
daunele îngheţurilor de primăvară care surprind pomii în plină floare,
distrugând uneori aproape întreaga recoltă. Au de suferit îndeosebi caişii,
piersicii, vişinii, cireşii, mărul şi nucul. De asemenea sunt afectate şi
plantaţiile viticole, îndeosebi soiurile timpurii. Prin îngheţ se înţelege
coborârea temperaturii stratului de aer de lângă sol sub 0°C, în perioada
caldă a anului (perioada de vegetaţie a culturilor). Bruma este fenomenul
meteorologic care se caracterizează prin formarea unui strat subţire de
gheaţă lucioasă, cu aspect cristalin, deseori sub formă de solzi, ace de
gheaţă, pene, evantai, pe suprafaţa solului şi pe obiectele aflate în
apropierea acestuia. Cele mai favorabile condiţii de producere a brumei
sânt cele anticiclonice, caracterizate prin calm atmosferic, insolaţie mare
ziua şi radiaţie efectivă mare noaptea care determină coborârea
temperaturii sub punctual de îngheţ şi sublimarea vaporilor de apă
cuprinşi în stratul de inversiune de la sol.
Aceste fenomene sunt posibile pe tot teritoriul Moldovei ca rezultat al
circulaţiei maselor de aer polar şi arctic care afectează ţara în sezonul rece
al anului. Îngheţurile provoacă daune considerabile recoltei culturilor
pomicole în perioada înfloririi. Probabilitatea vătămării de către îngheţuri
a florilor şi fructelor la cais constituie în medie 15 – 40%, la celelalte
culturi pomicole – până la 15%.

Depunerile de gheață:Chiciura și poleiul

Teritoriul Republicii Moldova se caracterizează printr-o activitate intensivă a
depunerilor de gheaţă, fiind determinată de predominarea vremii ciclonale în
perioada rece a anului, de pătrunderea maselor de aer cald şi umed, de moine
frecvente şi ceţuri. Numărul de zile cu polei pe teritoriul Moldovei variază între 4
şi 18 pe an; numărul zilelor cu chiciură variază în limitele 5 – 16. Poleiul şi chiciura
se observă predominant în perioada noiembrie – aprilie şi, doar uneori, în
octombrie.
Repartizarea neuniformă a poleiului şi chiciurei în teritoriu foarte mult depinde de
caracterul reliefului. Cel mai frecvent aceste fenomene se observă în zona
Codrilor.
În partea de nord şi centrală a republicii poleiul cel mai frecvent se semnalează în
luna decembrie, mai rar în ianuarie şi februarie; în sudul ţării numărul maximal de
zile cu polei se observă în luna ianuarie. În lunile noiembrie şi martie condiţii
favorabile pentru formarea depunerilor atmosferice de gheaţă se creează doar în
unii ani, şi doar în regiunea Codrilor acest fenomen nefavorabil se semnalează în
lunile noiembrie şi martie anual. Poleiul reprezintă un important hazard din
sezonul rece pentru circulaţia rutieră, pentru circulaţia pietonilor şi pentru
aeroporturi. Gheaţa depusă pe conductorii aerieni impune pilonilor, izolatorilor şi
mai ales conductorilor aerieni o suprasarcină care determină torsionarea şi
vibrarea lor, soldată în multe cazuri cu ruperea conductorilor, căderea pilonilor,
perturbarea telecomunicaţiilor.

Bibliografie:
1. Daradur M., Cazac V., Mihailescu C., Boian I. „Monitoringul climatic şi
secetele”. Chişinău, S. n., 2007 ( Tipogr. „Tanavius”SRL).
2. Mihailescu C., Clima şi hazardurile Moldovei - evoluţia, starea,
predicţia. Ed. Licorn, Chişinău, 2004
3. http://old.meteo.md/mold/art_seeta2011.htm
4. http://old.meteo.md/hazard/inghetsuri.htm
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Cutremure_%C3%AEn_Repu
blica_Moldova
6. https://sputnik.md/radio_rubrica_interviu/20171009/14966007/peri
colul-alunecarilor-de-teren-in-Moldova.html
7. http://diez.md/2017/08/02/cinci-cele-mai-puternice-cutremure-
care-au-fost-resimtite-republica-moldova/
8. http://old.meteo.md/hazard/dep_gh.htm