Gavril Ancuta Mihaela

OPTIMUL MOTIVATIONAL

"Motivatia este ceea ce te face sa pornesti.

Obisnuinta este ceea ce te face sa continui."(Jim Rohn)
Motivatia se defineste ca totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau
dobandite, constientizate sau neconstientizate, simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte.
(Al. Rosca, 1943).
Motivatia reuneste fenomene si mecanisme psihice interne dotate cu capacitatea de a permite
actiunea independent de factorii exteriori.

Activitatea umana pe langa stabilirea clara, corecta si riguroasa a scopului de

instrumentele necesare realizarii lui (cunostinte, deprinderi, priceperi, aptitudini), trebuie sa faca
apel si la o serie de factori cu rol de stimulare si activare, de sensibilizare selectiva si de imbold
ce sunt incadrati in notiunea de motivatie.
Ansamblul starilor de necesitate sau de sensibilizare a organismului pentru diferite
obiecte s-a elaborat in filogeneza si ontogeneza si ele au fost cunoscute sub diferite denumiri:
- trebuinte: conditii ale vietii, procese pulsionale fundamentale ce semnalizeaza perturbarile de
tipul privatiunilor sau exceselor, intervenite in sistemul organism sau sistemul personalitate;
- impulsuri: trebuinte aflate in stare de excitabilitate accentuata, expresiva;
- intentii: implicari proiective ale subiectului in actiune;
- valente: orientari afective spre anumite rezultate;
- tendinte: forte directinate mai mult sau mai putin precis.
Motivatia este o parghie importanta in procesul autoreglarii individului, o forta motrice a intregii
sale dezvoltari psihice si umane. Prin caracterul sau propulsator si tensional, rascoleste si
reaseaza, sedimenteaza si amplifica materialul constructiei psihice a individului.

FORMELE MOTIVATIEI
Ca demers intelectiv cu semnificatie morala prin intermediul caruia persoana se
raporteaza la motivele proprii sau ale celorlalti, exista doua tipuri de motivare:
Motivarea proactiva presupune anticiparea motivelor probabile care vor sta la baza
comportamentului propriu si al raporturilor interpersonale, pe aceasta cale pregatindu-se
extinderea controlului constient de la situatia prezenta la cele viitoare.
Motivarea retroactiva presupune explicarea si justificarea actelor deja savarsite, prin
prisma motivelor care le-au determinat,urmarindu-se astfel reevaluarea comportamentului
anterior.
In procesul de confruntare cu diferite obstacole, in scopul depasirii lor, se manifesta mai multe
tipuri de motivatie aflate in cupluri polare:
 Motivatia intrinseca este generata in interiorul subiectului, de catre nevoile si trebuintele
personale. Ea il determina pe individ sa actioneze din motive superioare: dorinta de a cunoaste
valorile intelectuale, estetice si morale, filosofice si religioase ale societatii, de a realiza
profesional, de a contribui la progresul social.
Motivatia extrinseca se manifesta si este productiva la elevii mici si in instruirea unde
domina autoritatea excesiva, constrangerea si activitatea rigida. Efortul elevului in invatare este
aproape dublu fata de cel in cazul invatarii motivate intrinsec.
Motivatia pozitiva este produsa de stimularile premiale( lauda, incurajarea) si se soldeaza cu
efecte benefice asupra activitatii de invatare cum ar fi apropierea activitatilor, angajarea in ele
etc.
Motivatia negativa este produsa de folosirea unor stimuli aversivi( amenintare, blamare,
pedepsire) si se asociaza cu efecte de obtinere, evitare, refuz.
Motivatia cognitiva isi are originea in activitatea exploratorie, in nevoia de a sti, de a cunoaste,
de a fi stimulat senzorial, forma ei tipica fiind curiozitatea pentru nou, complex, pentru
schimbare.
Motivatia afectiva este determinata de nevoia individului de a obtine aprobare din partea
celor din jurul sau, parinti, educatori.
Pentru a cunoste care anume este motivatia unei persoane este acelasi lucru cu gasirea
raspunsului la intrebarea "de ce" inteprinde o anumita activitate. Raspunsul nu este atat de simplu
pe cat pare, deoarece cauzele declansatoare sunt multiple.

OPTIMUL MOTIVATIONAL. MOTIVATIE SI PERFORMANTA

Motivatia nu trebuie considerata si interpretata in sine,ci pusa in slujba obtinerii unor
performante inalte. Relatia dintre intensitatea motivatiei si nivelul performantei este dependenta
de complexitatea activitatii pe care subiectul o are de indeplinit.Cercetarile au aratat ca in
sarcinile simple (rutiniere, repetitive, cu componenta automatizata,cu putine alternative de
solutionare) pe masura ce creste intensitatea motivatiei,creste si nivelul performantei.In sarcinile
complexe insa cresterea intensitatii motivatiei se asociaza,pana la un punct,cu cresterea
performantei,dupa care aceasta din urma scade.