Sunteți pe pagina 1din 13

ARGUMENT

MOTTO:
„Oricine munceşte are dreptul la salariu
echitabil şi suficient... ”

Chiar dacă mesajul cifrelor este glacial şi arid, prin relevanţa ei, informaţia contabilă a
devenit „sine_qua_von_ul” managementului modern.
Salariul reprezinta "expresia baneasca a valorii fortei de munca", "pretul fortei de
munca", "plata fortei de munca". Mai simplu, salariul este definit ca "plata, de regula in forma

1
baneasca, a unei activitati depuse", "pretul muncii", "plata muncii" - RESPECTAND Codul
muncii.
Salariul este pretul muncii prestate exprimat in bani. Atunci cand munca se desfasoara
pentru sine , este o munca indiferenta si produce venit ; in situatia in care se realizeaza pentru o
terta persoana este o munca dependenta si produce venit ( salariu).
Salariul reprezinta obiect, dar si cauza fiind un element esential a contractului
individual de munca .
Salariul este deci COST ( depinde de munca ) si VENIT ( depinde de rezultate).
Din punct de vedre al salariatului, cea mai mare importanta o are salriul real care
influenteaza comportamentul salariatului.
- daca salariul real nu corespunde aspiratiilor sale, salariatul va munci mai mult sau
isi va schimba locul de munca .
- daca salariul real corespunde aspiratiilor sale, salariatul va munci mai putin .
Confruntată cu mediul economic şi social în plină transformare, contabilitatea se caută
pe sine, se caută prin raportare la viitor, examinându-şi trecutul şi viitorul.
În procesul de producţie, munca se manifestă în starea sa activă. Stimularea salariaţilor
pentru munca prestată se realizează prin remuneraţia/salariul primit.

A fi bine informat înseamnă a fi capabil să iei decizii corecte de a căror viabilitate depinde
existenţa şi bunul mers al unităţii patrimoniale in special şi a economiei în general. Postura de
bine informat este consolidată de informaţia contabilă, de detaliu sau de sinteză.
Dreptul la salariul, corolarul dreptului la munca , constituie o prerogativa fundamentala a
individului afirmata in Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Deci, salariul “nu constituie decât un mod de remunerare, nu absolut şi unic, ci relativ
recent în istoria economică, care nu s-a generalizat decât o data cu organizarea capitalistă şi
patronală modernă...”
P.A.Samuelson, laureate al premiului “Nobel” pentru economie,arata ca “omul este mai
mult decât o marfă. Cu toate că este adevărat că omul închiriază serviciile sale pentru un preţ.
Acest preţ este nivelul salariului, care este de la distanţă cel mai important preţ.”

2
Prin conţinutul său, lucrarea urmăreşte evidentierea formelor de salarizare din Romania
; documentele contabile care stau la baza evidenţei salariilor; determinarea salariului si a
factorilor care influenteaza nivelul salariului; politica salarialain procesul reformei economice;
relatia de calcul a venitului impozabil ; indexarea salariului şi o analiză a resurselor umane.

SALARIUL IN ECONOMIA CU PIATA CONCURENTIALA

Delimitări şi structuri privind veniturile salariale

Salariul apare ca venit ce revine factorului muncă datorita participării nemijlocite a lui la
activitatea economică.

SALARIUL reprezinta remunerarea celui mai activ factor de productie -;

forta de munca. SALARIUL reprezinta un venit al unui om care

munceste pentru altcineva de care este dependent , fie juridic , fie economic.

3
Substanta salariului a cunoscut obiectul unor numeroase conceptii , care se pot

clasifica in doua categorii: moniste si dualiste .

Conceptiile moniste explica substanta salariului printr-un singur factor. Una din teoriile

moniste despre salariu are ca substrat costul fortei de munca , salariul reducandu-

se la strictul necesar lucratorului ca sa traiasca si sa-si intretina

familia , sau acel minim fara de care forta

de munca nu poate exista si nu se poate reproduce.

Ferdinand Lassalle (1825-1864) a elaborat asa-zisa lege de arama , potrivit

careia “ salariul mediu nu depaseste intretinerea existentei muncitorilor si


reproducerea speciei” .
O alta varianta a teoriei moniste considera ca substanta salariului o constituie productivitatea

muncii. Salariul ar fi dat nu de costul fortei de munca , ci

de rezultatul folosirii acesteia adica de productivitatea muncii.

Teoriile dualiste explica substanta salariului prin combinarea a doi factori: costul fortei

de munca si productivitatea muncii. Se considera ca ceea ce se da

salariatului reprezinta o parte a produsului muncii , care este conditionata

de nivelul productivitatii muncii, dar in asa fel incat marimea salariului sa se

situeze cel putin la nivelul costului fortei de munca.

Atat la teoriile moniste cat si dualiste , substanta salariului o

reprezinta acea parte din venitul national care se formeaza in procesul folosirii

fortei de munca si se distribuie in mod direct salariatilor , mai ales

sub forma valorica , dar uneori si sub forma naturala , astfel incat sa le permit
acestora sa duca o viata normala

4
Salariul nu a existat in toate timpurile, cu toate că factorul muncă a participat în toate
timpurile la procesul de producţie. De fapt, este de neimaginat proces de producţie, în general,
activitatea economica, fără prezenţa factorului muncă. Atunci, apare limpede că salariul, privit ca
venitul persoanelor care participă prin munca lor proprie la procesul de producţie, este o
categorie economică, care a apărut în anumite condiţii social economice, odata cu apariţia în
societate a unor oameni lipsiţi de toate condiţiile necesare pentru organizarea şi desfăşurarea
producţiei, in afară de forţa muncii lor, care, pentru ei, apărea ca singur mijloc de existenţă.

În condiţiile în care posesorul forţei de muncă devine liber din punct de vedere juridic şi
lipsit de mijloacele de existenţă (deci liber din punct de vedere economic) el va închiria -pe baza
unui contract- aptitudinile lui de a munci celor care posedă celelalte condiţii(factori) de
producţie. “Condiţiunile juridice ale noii orânduiri sociale au decretat pe lucrători cetăţean liber,
egal îndreptăţit ca şi toţi ceilalţi”. Starea economică l-a împins, însă, înapoi, la raportul de
dependenţă anterioară (lipsa mijloacelor de existenţă s.n.), lucrătorul fiind silit să vândă pe piaţă
forţa sa de lucru, prin încheierea unui contract, legal liber, cu proprietarul mijloacelor de
producţie cu întreprinzătorul.
În urma încheierii acestui contract rezultă şi drepturile băneşti ale lucrătorului, ca rezultat
al încheierii capacităţii lui de a munci şi, neîndoios, ca rezultat al muncii prestate. Deci, salariul
apare ca venit obţinut de către posesorul forţei de muncă, ca urmare a încheierii şi folosirii
acesteia de către cei ce dispun şi de ceilalţi factori de producţie. Salariul nu este un venit
oarecare, ci este “preţul unei munci închiriate şi întrebuinţate de un antreprenor”.
În condiţiile contemporane, salariul reprezintă cea mai frecventă formă de venit, nivelul
lui condiţionând situaţia economică a unui număr însemnat de personae.
El exprimă atât retribuirea muncii de execuţie a lucrătorilor propriu-zişi, cât şi
remunerarea muncii celor ce execută activităţi de concepţie şi conducere. Numitorul comun este
dat de faptul că se închiriază capacitatea de muncă şi a unora şi a altora de către cei care au
nevoie de ea. Deci, acestea din urmă plătesc preţul necesar pentru obţinerea şi folosirea
capacităţii de a munci, a posesorilor acesteia.

5
Deci, salariul apare nu pur şi simplu ca preţ al muncii, ci ca preţ al închirierii forţei de
muncă, a capacităţii de a munci, a unor oameni liberi juridic şi economic şi, desigur, ca preţ al
serviciilor aduse prin munca depusă de către aceşti oameni. Desigur, se pot da şi alte interpretări
categoriei de salariu. Economiştii marxişti îl consideră ca preţ al mărfii forţă de muncă, respectiv
ca expresie banească a valorii acesteia.
Alţi economişti se opresc a preciza că salariul este venitul persoanelor care participă prin munca
lor proprie la procesul de producţie, alţii spun pur şi simplu că salariul este preţ al muncii, nu mai
aducând aici nici o precizare.
Cert este că salariul, în condiţiile contemporane, constituie pentru toate ţările, cel mai
important venit din societate. P.A.Samuelson apreciază că el reprezintă cca 80% din venitul
naţional al ţărilor dezvoltate. În această situaţie este firesc ca salariul să stea în atenţia atât a
teoriticienilor, cât şi a practicienilor, să stea în atenţia, putem spune, a marii majorităţi a
populaţiei unei ţări. Desigur, problemele care se ridică în legătură cu el sunt în special cele
referitoare la nivelul lui, ca şi formele de salarizare (de calcul al salariilor) practicate într-o
ramură sau alta, într-o întreprindere sau alta.
Înainte de a analiza problemele legate de nivelul salariului să ne oprim puţin asupra
formelor pe care le îmbracă salariul.

VENITURI DIN SALARII

Veniturile din salarii sunt veniturile în bani şi/sau natură obţinute de o persoană fizică
care desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la
care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă exclusiv
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate şi pentru concediul
privind îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani; plătitorii de salarii şi venituri asimilate
salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent pentru a-l vira bugetului de stat
la termenul stabilit.
Sunt asimilate salariilor în vedera impunerii:
- indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică,
stabilite potrivit legii;

6
- drepturile de soldă lunară, indemnizaţii, prime, premii, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor
militare, acordate potrivit legii;
- indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net cuvenite administratorilor la
companii la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar,
precum şi la regiile autonome;
- sumele primite de membrii fondatori ai S.C.;
- veniturile realizate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenţii civile de
prestare de servicii;
-sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor în consiliul de
administraţie şi în comisia de cenzuri;
-alte drepturi şi indemnizaţii de natură salarială.

DETERMINAREA VENITULUI DIN SALARII

Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de
realizare a venitului.
Venitul net din salarii se determină prin scăderea din venitul brut, determinat potrivit
precizărilor precedente, a următoarelor cheltuieli:
-contribuţiile pentru pensia suplimentară, pentru protecţia socială a şomerilor şi pentru
asigurările sociale de sănătate;
-o cotă de 15% din deducerea personală de bază, acordată cu titlu de cheltuieli profesionale, o
dată cu deducerea personală de bază la acelaşi loc de muncă.
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăţi
anticipate, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul lunar se calculează astfel:
- la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea baremului lunar prezentat
asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii aferent unei
luni şi deducerile prezentate acordate pentru luna respectivă;
- pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea aceluiaşi barem lunar
asupra bezei de calcul determinate ca diferenţe între venitul brut şi contribuţia la
asigurările sociale de sănătate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.

7
Impozitul calculat pe veniturile primite de reprezentanţi cu organisme tripartite este final
în situaţia în care contribuabilul care le-a realizat justifică cu documente virarea veniturilor la
organizaţiile sindicale pe care le-a reprezentat.
În cazul diferenţelor de salarii care privesc perioade anterioare lunelor în care se plătesc,
în cadrul anului fiscal, acordate în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive, acestea se
defaldrează în vederea impunerii, pe lunile la care se referă.
În cazul diferenţelor de salarii care privesc perioade anterioare lunilor în care se plătesc,
acordate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive, recalcularea impozitului se
efectuează de plătitorul de venit sau organul fiscal competent pe baza documentaţiei transmise de
plătitorul de venit.

OBLIGAŢIILE PLĂTITORILOR DE VENITURI ŞI ALE CONTRIBUABILILOR

Plătitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine


impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-
l vira la bugetul de stat la termenul pentru ultima plată a drepturilor salariale efectuată pentru
fiecare lună, dar nu mai târziu de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste
drepturi.
Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informaţiilor cuprinse în fişa
fiscală.
Plătitorii de venituri au obligaţia să solicite organului fiscal, pe bază de cerere, până la
data de 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor, formularul tipizat al fişelor fiscale pentru
salariaţi şi pentru persoanele fizice care obţin venituri asimilate salariilor.
Fişa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale
contribuabilului, menţiunile referitoare la deducerile personale, venituri din salarii obţinute şi
impozitul reţinut şi virat în cursul anului, precum şi rezultatul regularizării impozitului plătit pe
venitul anua sub formă de salarii. Până la completarea fişei fiscale cu datele personale necesare
acordării deducerilor personale suplimentare, salariaţii vor beneficia de deducerea personală de
bază, urmând ca angajatorii sa efectueze regularizarea veniturilor salariale.
Platitorul de venituri are obligaţia sa completeze formularele prevazute pe intreaga durata
a efectuarii platii salariilor,sa calculeze si sa regularizeze annual impozitul pe salarii.

8
Platitorul este obligat sa pastreze fisa fiscala pe intreaga durata a angajarii si sa transmita
organului fiscal competent si salariatului cate o copie pentru fiecare an pana in ultima zi a lunii
februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.
Datele personale din fisele fiscale se vor completa pe baza de documente justificative.
Deducerile personale suplimentare pentru personale aflate in intretinere se acorda pe baza de
declaratie pe propria raspundere a contribuabilului, insotita de documente justificative.
Platitorii de venituri din salarii au obligatia sa determine venitul anual impozabil din
salarii, sa calculeze impozitul anual si sa efectueze regularizarea ce reprezinta diferenta dintre
impozitul calculat la nivelul anului si impozitul calculat si retinut lunar anticipat in cursul anului
fiscal, pentru persoanele fizice ce indeplinesc cumutativ conditiile:
- au fost angajati permanenti ai platitorului in cursul anului;
- nu au alte surse de venit care se cuprind in venitul annual global impozabil;
- platitorii de venituri din salarii,care la data de 31 decembrie a anului fiscal au un
numar de angajati permanenti mai mic de 10 persoane inclusiv pot efectua calculul
venitului si impozitului annual si regularizarea acestuia;
- in cazul angajatilor pentru care angajatorii nu efectueaza regularizarea anuala a
impozitului pe salarii, calculul impozitului anual, precum si regularizarea sumelor ce
reprezinta diferenta dintre impozitul calculat la nivelul anului si impozitul calculat si
retinut lunar anticipat se pot efectua, pe baza de cerere, de catre organul fiscal
competent;
- operatiunile prevazute a fi efectuate de catre angajator si respectiv de organul fiscal,
pentru persoanele fizice care detin venituri din salarii, se realizeaza pana in ultima zi a
lunii februarie a anului fiscal urmator;
- persoanele juridice/fizice la care contribuabilul isi desfasoara activitatea sunt obligate
sa ofere informatii organului fiscal competent la data inceperii activitatii de catre
contribuabil, dar si la data incetarii acestuia, termen de 15 zile de la data producerii
evenimentului;
- contribuabilii care isi desfasoara activitatea in Romania si obtin venituri sub forma de
salarii din strainatate, precum si persoanele fizice romane angajate ale misiunilor
diplomatice si ale posturilor consulare acreditate in Romania au obligatia ca, personal
sau printr-un reprezentant fiscal, să calculeze impozitul comform precizărilor, să

9
declare şi să-l plateasca in termen de 15 zile de la expirarea lunii pentru care s-a
realizat venitul.

* Salariul minim în România


Salariul minim pe economie este valoarea cea mai mică a salariului orar, zilnic sau lunar
pe care legea permite angajatorilor să-l acorde unui salariat. Salariul de baza minim brut pe ţara
garantat în plata, corespunzator programului normal de muncă, se stabileşte prin hotarâre a
Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor. În cazul în care programul normal de
muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează
prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de ore lunar potrivit
programului legal de lucru aprobat.
ul dintre cele mai mici din Uniunea Europeană.

Calcularea salariului minim pe economie


România a aplicat modelul european privind modul de calcul al salariului minim pe
economie. Astfel, el se stabileşte având ca bază de calcul salariul mediu. Până acum, salariul
minim se stabilea în funcţie de inflaţie, de coşul minim de consum. Aducerea salariului minim la
jumătate din salariul mediu este o cerinţă a UE, dar şi o necesitate internă.
Angajaţii cu salariul minim pe economie beneficiază, indiferent dacă vrea sau nu
patronul, de o majorare a salariului de pe cartea de muncă. Potrivit Hotărârii de Guvern nr
1105/2008 salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este de 540 de lei lunar pentru un
program complet de lucru de 170 de ore în medie pe luna în anul 2008, reprezentând 3.176
lei/oră.
Prevederile referitoare la salariul de bază minim brut negociat, precum şi coeficienţii
minimi de ierarhizare şi sporurile minime din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional
se aplică salariaţilor ale căror salarii sunt stabilite prin negociere.

10
Astfel, angajaţii vor fi departajaţi în funcţie de studiile pe care le au. Aceasta nu înseamnă
că este de ajuns să ai o diplomă ca să ceri patronului salariu mai mare, ci să fii şi angajat pe un
post pentru care sunt necesare studiile pe care le ai.
Potrivit Inspectoratului Teritorial de Muncă, coeficienţii minimi de ierarhizare, pe
categorii de salariaţi sunt:
1. Muncitori
 necalificaţi şi ucenici = 1; (salariu minim 540 de lei)
 calificaţi = 1,2 (salariu minim 600 de lei) – grupele 5,6,7,8 (ex. lucrători servicii şi
comerţ, lucrători din agricultură, silvicultură şi pescuit,
2. personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
 liceală = 1,2 (salariu minim 650 de lei) – grupa 4 (ex. funcţionari
administrativi, de birou, contabilitate, secretari, op. calc, casieri etc)
 postliceală = 1,25 (salariu minim 725 de lei) – grupa 4 dacă are studii postliceale
(ex. postliceal de contabilitate primară)
3. personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
 şcoala de maiştri = 1,3 (salariu minim 750 de lei) – grupa 3 (ex. tehnicieni, maiştri şi
asimilaţi)
 studii superioare de scurtă durată = 1,5 (salariu minim 850 de lei) – grupa 1 şi 2
(colegiu, subingineri)
4. personal încadrat pentru funcţii pentru care condiţia de pregătire este cea de:
 studii superioare = 2, (salariu minim 1200 de lei) – grupa 1 şi 2 studii superioare de
lungă durată (ex. ingineri, econom., jurişti, profesori etc.)
Coeficienţii de salarizare se aplică la salariul minim negociat pe societate (care nu poate
fi mai mic de 540 de lei). Pentru o încadrare corectă, se va solicita nivelul studiilor solicitat la
ocuparea postului.
Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul
de bază. Sporurile minime ce se acordă în condiţiile contractului colectiv de muncă sunt:
 pentru condiţii de muncă grele, periculoase sau penibile – 10%.
 pentru condiţii nocive de muncă – 10%.

11
 pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători
legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de
100% din salariul de bază.
 pentru vechime în muncă minimum 5% pentru trei ani vechime şi maximum 25 % la o
vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază.
 pentru lucrul in timpul noptii, 25% din salariul de baza;
 pentru exercitarea si a unei alte functii se poate acorda un spor de pana la 50% din
salariul de baza al functiei inlocuite; cazurile in care se aplica aceasta prevedere si
cuantumul se vor stabili prin negocieri la contractele colective de munca la nivel de
ramura, grupuri de unitati sau unitati.
Sporurile nu se includ in salariul de baza si nu se mai acorda dupa normalizarea
conditiilor de munca. Prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unitati si
unitati pot fi negociate si alte categorii de sporuri (spor de izolare, spor pentru folosirea unei
limbi straine, daca aceasta nu este cuprinsa in obligatiile postului etc.). Adaosurile la salariul de
baza sunt:
a) adaosul de acord;
b) premiile acordate din fondul de premiere, calculate intr-o proportie de minimum 1,5%
din fondul de salarii realizat lunar si cumulat;
c) alte adaosuri convenite la nivelul unitatilor si institutiilor.
Alte venituri sunt:
a) cota-parte din profit ce se repartizeaza salariatilor, care este de pana la 10% in cazul
societatilor comerciale si de pana la 5% in cazul regiilor autonome;
b) tichetele de masa, tichetele cadou, tichetele de cresa si alte instrumente similare acordate
conform prevederilor legale si intelegerii partilor.
Conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondul de stimulare din
profit sau la fondul de premiere, precum si perioada pentru care se acorda cota de profit
salariatilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la
nivel de unitate si, dupa caz, institutie.

BIBLIOGRAFIE

12
M. Ristea – Contabilitatea financiară a întreprinderilor,
Editura Universitară

M. Ristea – Bazele contabilităţii,


Editura Economică Bucureşti

Codul muncii
Institutul National de Statistică
Institutul de Prognoză Economică
“Microeconomie” – Prof. Univ. Dr. Victor Ploae, Editura Ex Ponto
2002

13

S-ar putea să vă placă și