Pronumele și grupul nominal cu centru pronume.

Pronumele
semiindependente

Definiție:

Pronumele este o parte de vorbire flexibilă, prezentă în majoritatea limbilor, care ține locul unui
substantiv atunci când participanții la dialog cunosc sau înțeleg din context obiectul sau
persoana numită de acesta. Pronumele este o clasă de cuvinte eterogenă; uneori pronumele
adaugă informații suplimentare despre substantivul înlocuit: respectul vorbitorului, identitatea
obiectului numit cu un altul, absența obiectului etc.

Caracteristici semantice: tipuri de pronume

Există două tipuri de pronume:

· Pronumele cu forme personale își schimbă forma după persoană. Se împart în:
1. pronume personal (propriu-zis) (eu, tu, el, noi, mie, ție etc)
2. pronume personal de politețe (dumneata, dumneavoastră, dumneasa etc)
3. pronume reflexiv (îmi, mă, îți, ne, vă etc)
4. pronume de întărire (însumi, însuți, însuși etc)
5. pronume posesiv (al meu, al tău, al său, al nostru etc).

· Pronumele fără forme personale nu își schimbă forma după persoană. Se împart în:
1. pronume demonstrativ (acesta, aceștia, acela, aceia, același, aceiași, cestălalt, ceștilalți,
celălalt, ceilalți etc)
2. pronume nedefinit (nehotărât) (unul, alții, toți, toate, oricare, orice etc)
3. pronume negativ (nimeni, nimic, niciunul, niciuna)
4. pronume interogativ (care, cine, ce, cât, câți, câte)
5. pronume relativ (care, cine, cât, câți, câtă, câte).
6. pronume hibride: pronume relative interogative, pronume relative exclamative.