DREPTUL LA O FAMILIE

* familia este prima şcoală a copiilor unde ei îşi însuşesc limbajul, dobândesc percepţii şi reprezentări
despre realitatea înconjurătoare,deprinderi de comportare morală, sintetizate de obicei în expresia
,,cei şapte ani de acasă”.
* în familie copiii învaţă respectul faţă de părinţi şi de alţi oameni, despre politeţe, grija faţă de copiii
mai mici, ocrotirea acestora, cinstea, relatarea sinceră a faptelor, decenţa în vorbire ;
* familia cultivă la copii dragostea faţă de muncă, îi învaţă să-şi subordoneze interesele personale
intereselor grupului familial;
* există trei tipuri de familii:-Familia extinsă, care cuprinde copiii, părinţii, unchii, mătuşile şi verii
-Familia primară, compusă din părinţi şi copii
-Familia mono-parentală în care copiii sunt crescuţi de un singur
părinte.
Unii părinţi îşi stimulează copilul dăruindu-i bani pentru asumarea unor responsabilităţi, dar
aceasta este o alegere personală. Fiecare copil este unic în felul lui şi, ca atare, va fi încântat de
modalităţi diferite de recunoaştere. Însă cel mai important lucru pe care trebuie să îl ai în gând este să
încerci să îl înveţi ce înseamnă asumarea unei responsabilităţi şi nu ce anume înseamnă mita...
Iată câteva idei de sarcini potrivite în funcţie de vârsta copilului extrase din discuţiile cu
părinţii şi elevii:
De la 2 la 4 ani - Să -şi aranjeze hainele murdare în coşul de rufe murdare, să -şi adune
jucăriile, să-şi ducă farfuria la chiuvetă, după masă, să pună un sac nou şi curat în coşul de
gunoi.
De la 5 la 7 ani - Să -şi aranjeze şi să -şi facă patul dimineaţa, să dea cu aspiratorul în cameră,
să aducă ziarul şi corespondenţa, să pună de mâncare animalului de companie sau peştilor, să
şteargă praful de pe mobilă şi de pe marginile ferestrelor, să îşi pregătească ghiozdanul pentru
şcoală şi să -şi facă curat în dormitor.
De la 8 ani in sus - Să -şi facă pacheţel pentru şcoală, să şteargă praful, să dea cu aspiratorul
în toată casa, să aranjeze masa, să cureţe masa după prânz sau cina, să spele şi să şteargă
vasele, să împacheteze hainele curate, să şteargă podelele, să ducă gunoiul, să sorteze hainele
murdare .
Acestea sunt numai câteva exemple ale lucrurilor pe care copilul le poate face în
casă, pentru a ajuta părinţii. Important este ca micuţul să înveţe ce înseamnă munca, iar ceea
ce îşi doreşte orice părinte este ca această lecţie să fie uşor de asimilat.
Atitudinea lui faţă de această experienţă va fi direct legată de felul în care părinţii răspund
la rezultatul efortului său. Laudaţi-l des şi asiguraţi-vă că înţelege că aceste responsabilităţi
nu pot lipsi din programul său zilnic. În definitiv, fără aceste lucruri, o casă nu ar putea sta în
picioare...
Atribuirea de sarcini casnice unui copil este una dintre cele mai bune căi prin care cel mic
învaţă să se simtă încrezător în propriile forţe şi competent. Copiii care percep aceste
responsabilităţi ca făcând parte din viaţa lor de zi cu zi se vor maturiza mult mai uşor şi vor
face faţă mult mai bine vieţii de adult decât prietenii lor pe care părinţii nu îi pun la treabă...
Aceste sarcini de rutină îl vor obişnui pe cel mic cu un anumit program de lucru stabil şi îl vor
învăţa să aibă o atitudine pozitivă faţă de o sarcină bine realizată.
Iniţial, copiii percep aceste lucruri ca pe o distracţie, iar dacă părinţii reusesc să îi facă
să se distreze în timp ce muncesc, cu siguranţă că îi câstigaţi .Dacă se va completa împreună
şi calendarul zilnic al responsabilităţilor, cei mici vor simţi că deţin controlul asupra
activităţilor lor, asupra rezultatului acestora şi asupra... recompensei primite!