Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Apelul la autoritate: presupoziția că dacă o figură cu autoritate în domeniul său de lucru susține o
idee, aceasta trebuie să fie adevărată: Liderii Rezist explică foarte clar că susținătorii PSD nu mai
pot fi tolerați, fiindcă ne aflăm într-un moment în care nu ne mai permitem să alimentăm în nici
un fel ciuma roșie care distruge democrația din România.
Anecdota: transformarea unui caz particular într-un universal: Am prieteni evrei și știu foarte
bine că nu le pasă decît de oportunitățile de afaceri. Amicul meu era în clasa a patra cînd m-a luat
la bătaie fiindcă nu-i adusesem restul de la covrigi, de numai un ban.
Falsa cauzalitate: presupoziția că dacă între două situații există o legătură, aceasta trebuie să fie
de tip cauzal (corelația este percepută ca relație de cauzalitate): De cînd părinții au început să
citească manuale de educație parentală, copiii lor citesc tot mai puțin. Este clar că educația
parentală dăunează, de fapt, copiilor.
Apelul la emoție: declanșarea unei emoții, în locul unui argument: Vă bateți joc de mii de oameni
care și-au găsit un loc de muncă, în momentul în care vă împotriviți extinderii Palas. Este o
nedreptate pentru care va trebui să răspundeți.
Alb sau negru: prezentarea a două alternative contrare, ca fiind singurele posibile: După tăierea
brazilor din fața Palatului, primarul trebuie să demisioneze, sau vom trăi mereu ca pe o moșie
feudală controlată de el.
Esențialismul: presupoziția că ceva este „natural”, că stă în „natura” unui fenomen și, implicit,
este bun sau acceptabil: Este în natura femeii să procreeze, așa că dacă un viol a determinat o
sarcină, ar trebui să vedem că actul sexual a fost natural și acceptat de femeie. Altfel nu s-ar fi
întîmplat.
Panta alunecoasă: presupoziția că un anumit eveniment poate duce la o situație extremă, așa că
trebuie să ne opune primului eveniment cu orice mijloace: Dacă acceptăm acum ca genul să fie o
alegere individuală, ne vom trezi în curînd că vom avea persoane care se declară a fi cocoși sau
balene, sau cine știe ce animale protejate de lege. Este inadmisibil să alunecăm în jocul celor
care-și spun trans-gender.
Devierea atenției prin întrebări aparent naive/ Atacul la persoană: Cînd se vorbește despre
corupție, moderatorul o întreabă pe candidata la alegerile parlamentare cît a furat în perioada în
care nu a lucrat cu contract de muncă în România.
Adevărul se află la mijloc: presupoziția că dacă există două poziții extreme față de o idee,
adevărul trebuie să „împace” ambele concepții: Cineva susține că vaccinurile cauzează autism. I
se răspunde că acesta este un mit, invalidat de oamenii de știință. De aici, ar rezulta, susține un
alt participant la discuție, că unele vaccinuri provoacă autism, nu toate.
Trenulețul: presupoziția că dacă mulți oameni cred într-o idee, aceasta trebuie să fie adevărată:
O mulțime de oameni cred că pămîntul este plat. Crezi că mii de oameni sînt, pur și simplu,
nebuni și-și imaginează?
Apelul la puritate: cînd cineva își arogă un status special, pentru a susține în felul acesta
reprezentativitatea ideilor sale în legătură cu grupul din care face parte: Sînt un român adevărat,
străbunii mei se trăgeau din răzeși, și cred sincer că Transilvania trebuie să se unească cu
Ungaria.
Falsa probabilitate: presupoziția că un fenomen întîmplător se produce în cadrul unui tipar, care
îți permite să prezici rezultatele ulterioare: Dacă ai jucat cap sau pajură și ți-a picat de două ori
pajura, este sigur că a treia oară vei avea parte tot de pajură.// Dacă ți s-a întîmplat de două ori
să-ți fie furat portofelul în autobuz, este sigur că vei rămîne fără portofel și a treia oară cînd vei
urca din nou.
Eroarea erorii: presupoziția că dacă o idee este greșit argumentată, ideea respectivă este greșită:
Cineva susține că legumele crude sînt sănătoase fiindcă așa spune nutriționistul său. I se
răspunde că ăsta nu este un argument corect și că ar fi mai sigur să-și dubleze porția zilnică de
carne.
Există mai multe erori de logică, care pot lua forme variate.
Aproape toată lumea din Reporterul induce răspunsul, pentru a obține o declarație
acest stat trăiește din mila care să-i servească argumentului.
statului.
Reporter: Cum e la Oamenii din sat, fără să fie nici măcar filtrați, în funcție de
dumneavostră, aici? cine primește sau nu ajutor social, sînt prezentați prin
Intervievat: E foarte bine judecăți de valoare peiorative, neprobate factual și
R.: Aveți de muncă? imposibil de demonstrat. Cît de odihniți sau de plictisiți ar
I.: Nu avem. Ce să avem de fi reprezintă evaluări morale și interne, pe care reporterul
muncă, aici? le face fără să sondeze adecvarea lor.
R.: Păi, și ce faceți de Caricaturizarea, anecdotica și apelul la emoție (impactul
dimineață? Beți cafeaua și...? emoțional al cadrelor surprinse) coroborează pentru a
I. Bem cafeaua și... stăm în accentua antipatia față de un grup social.
curte.
R.: Păi și din ce trăiți? Dialogul redă un alt stereotip, conform căruia beneficiarii Aceleași de mai sus
I.1: Din cantina satului. Să ne de ajutor social sînt oameni care așteaptă „să li se dea”,
facă și nouă străzile, „să li se facă”, nemulțumiți că nu li se oferă mai mult.
canalizare, că ne intră apa în Concluzia implicită este că li se oferă prea mult, fără să
casă... merite și fără să prețuiască.
R.: Dar de muncă ți-au
căutat? În România, coșul minim lunar al unei familii cu doi aduți
I.1: Nu vorbim acum de și doi copii în mediul rural este evaluat la 2100 lei, în timp
muncă, doamnă. Lasă-mă, ce costul unui „trai decent” este evaluat la 6762 lei.
că-s tînăr...
R.: Păi, și? Caricaturizarea, anecdotica și apelul la emoție sînt din
I.1: Și plecăm în afară. nou utilizate pentru a crea o atitudine negativă față de
R.: De ce? (cu ton întărit, grupul social vizat.
surprins-dezgustat) Și aici?
I.1: Aici nu avem nimic.
R.: Cum adică nu aveți? Nu
există în oraș, nimic? Nu v-ați
căutat?
I.1: Există, dar numai la
mătură.
R.: Păi? Și nu e bine?
I.1: Nu e bine că sînt numai
11 milioane.
R.: Tu muncești? În loc să dezvolte, cel puțin, din perspectiva persoanelor Aceleași de mai sus
I.2: Nu, că nu mă primește. din comunitate, cauzele care inhibă integrarea oamenilor
N-ai unde. pe piața muncii, reporterul glisează către un al treilea
R.: Păi și de ce credeți voi că intervievat care îi ilustrează propria atitudine și
nu vă primește? perspectivă asupra situației.
I.3: Haideți să recunoaștem.
Există lume care muncește și Din nou, este întărit stetreotipul conform căruia ,cei care
oameni cărora nu le place nu sînt angajați ar fi, de fapt, leneși.
munca. Se duc unii în Franța,
alții în Italia, vînd zdreanța, Caricaturizarea, anecdotica și apelul la emoție sînt din
gata, au făcut banii. Dar dă-le nou utilizate pentru a întări atitudina negativă față de
servici, că nu se duce! grupul social vizat și pentru a impune o explicație
simplistă asupra situației acestora.
Banii de la stat nu le ajung, se Este reîntărit stereotipul beneficiarului de ajutor social Aceleași de mai sus. În lista
plîng oamenii, că sînt doar care e nemulțumit cu un venit pe care oricum nu l-ar de bias-uri personale se
140 de lei pe lună. Și-ar dori merita. Cînd intervievații indică situația confuză în care se adaugă o formă specifică
mai mulți bani, dar și condiții află – nu au nici măcar acte pe proprietățile lor, ceea ce de incapacitate de
mai bune de trai, dacă s-ar înseamnă că mulți dintre ei nu au acte de identitate sau retragere a investiției
putea. (Ton insidios) alte forme de legitimare care să le permită să navigheze falimentare.
sistemul – reporterul îi ironizează pentru îngrijorarea lor.
I.4: Să ne facă, doamnă, să ne Deși ipoteza că există
facă! Să ne facă canalizări, să Cadrul cu o femeie evident lipsită de educație, care nu persoane care fentează
ne facă actele la casă, că nu stăpînește vocabularul necesar pentru a-și descrie situația sistemul pentru a beneficia
avem adresă. Dacă ne ducem în care se află, este folosit pentru a induce o evaluare în mod fraudulos de
să votăm, pe ce votăm? morală asupra ei – că ar minți și că ar „fugi”, de fapt, de ajutorul social este perfect
R.: Dar la vot e important? muncă. Cadrul susține, prin particularizare, ideea generală logică – chiar dacă nu este
I.4: Păi normal că-i că acest personaj, presupus mincinos, ar fi reprezentativ validată și nici
important! pentru beneficiarii de venit minim garantat. demonstrată în material –
am depus deja efort
La 44 de ani această femeie În fapt, nici minciuna nu este dovedită, nici generalizarea mental și emoțional în
se consideră deja bătrînă. Ne nu poate fi susținută. Este o situație tipică, de acuzare a conflictul simbolic în care
spune și că e foarte bolnavă, victimei, în care pledantul se folosește de vulnerabilitatea m-am angajat, vizionînd un
iar munca îi dăunează grav victimei pentru a retrage capitalul social de încredere sau material în profund
sănătății. simpatie. dezacord cu perspectiva
mea. Acest efort
I.4: Am depresie, și diabet și Fragmentul se încheie cu o judecată de valoare ironică, diminuează în și mai mare
cu inima. Am stat și-n spital și care stabilește că boala, în cazul beneficiarilor de măsură capacitatea mea
m-a făcut bine. asistență socială, ar fi întotdeauna o minciună. de a-mi modifica opinia de
R.: Și scie acolo că nu puteți care am devenit atașată,
munci? Din nou, caricaturizarea, anecdotica și apelul la emoție apărînd-o.
I.4: Păi scrie, normal că scrie. sînt folosite pentru a evita un discurs analitic întemeiat pe
(....) date statistice reprezentative și explicații oferite de
R.: Și cum se manifestă persoane credibile și legitime în a le oferi. Judecățile de
depresia asta, la valoare, de asemenea, funcționează ca elemente
dumneavostră? esențialiste, favorizînd credința că „așa sînt” beneficiarii
I.4: Nu mai judec bine la cap. de ajutor social (asta ar fi natura lor).
R.: Și munca?
I.4: Muncim la cantină, 5 zile,
6 zile, cît ne spune.
R.: Dar păreți sănătoasă.
........
Cerință:
Selectați o emisiune, o dezbatere sau un interviu de cel puțin 20 de minute și analizați-l după modelul de mai sus.