Asediul

Leningradului
 Grupa 11A

Cuprins
1. Introducere .......................................................................... 2
2. Căderea sub asediu............................................................. 2
3. Efortul sovietic de a ridica blocada ..................................... 4
4. Concluzie ............................................................................ 4
5. Bibliografie ......................................................................... 5

1. Introducere
Cel mai cunoscut asediu din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial este cel al
Stalingradului. Însă în aceeaşi ani, un alt oraş sovietic era supus unei blocade care s-a dovedit
a fi printre cele mai îndelungate din istorie. La 8 septembrie 1941, germanii încercuiesc
Leningradul, asa începând cele 872 de zile de asediu.

Asediul Leningradului, în termeni de dramă, simbolism şi suferinţă umană, este considerat

de a fi cel mai înfiorător asediu din istoria omenirii. Acţiunea deliberată a Wehrmachtului de
a extermina prin înfometare oraşul Leningrad, a lăsat în urmă aproximativ 1 milion de morţi
din rândul populaţiei civile. Ruta de aprovizionare de pe lacul Ladoga, denumită şi Drumul
Vieţii, a reprezentat şansa supravieţuiri pentru o parte din locuitorii Leningradului.

2. Căderea sub asediu

Aşa cum menţiona directiva nr. 21 al lui Hitler din 18 decembrie 1940, cele 3 obiectivele
militare ale Operaţiuni Barbarossa(de cucerire a URSS), erau ocuparea Kievului,
Leningradului şi Moscovei.

Grupului de Armată Nord, comandat de mareşalul Ritter von Leeb, îi revenea misiunea de a
distruge forţele sovietice din regiunea baltică şi de a captura Leningradul. În componenţa
Grupului de Armată Nord intrau armata a 18 a şi armata a 16 a. Deasemena se adăuga Grupul
4 Panzer (şase armate şi 2 corpuri de armată motorizate). Trei divizii de securitate erau
păstrate în rezervă.

2
 Intenţia lui Hitler, exprimată pe 23 iulie, era să captureze Leningradul înainte de a
direcţiona armatele germane pentru un atac asupra Moscovei. Până pe 6 august, Grupul de
Armată Nord a reuşit să ocupe aproape întreg teritoriul statelor baltice, trecând de linia de
fortificaţii „Stalin” şi ocupând poziţii pe linia lacului Ilmen-Narva, pentru a ataca
Leningradul. Pe 8 august, Hitler i-a ordonat mareşalului Ritter von Leeb să înceapă ofensiva
împotriva Leningradului, pentru a încercui oraşul şi a face jocţiunea cu armata finlandeză.

Stavka i-a ordonat mareşalului Voroşilov şi generalului Vatutin să lanseze contraatacuri

care să oprească înaintarea rapidă a forţelor germane. Chiar dacă aceste contraatacuri au eşuat,
ele au reuşit să mai întârzie înaintarea forţelor germane. Rezistenţa sovietică a determinat
OKH să suplimenteze trupele Grupului de Armata Nord, prin transferul de la Grupul de
Armată Centru, a corpurilor de armată motorizate 49 . Pentru a asigura un control mai strict
al Înaltului Comandament Sovietic(Stavka) în zonă, Comitetul de Apărare a Statului a creat
Frontul Leningrad sub comanda generalului Markian Popov. Astfel Comitetul de Apărare a
Statului şi-a asumat controlul direct asupra operaţiunilor militare din Karelia, Leningrad şi a
frontului de nord-vest. Măsura a avut un caracter unic în istoria conducerii militare sovietice
. Cu toate măsurile de reorganizare a Frontului Leningrad, apărarea a rămas în continuare
haotică.

Pe 30 august, divizia a 20 a motorizată germană ocupă localitatea Tosno şi ajunge la râul

Neva, întrerupând ultima linie de cale ferată care lega Leningradul. În luptele crâncene care s-
au desfăşurat între 30 august şi 8 septembrie, trupele sovietice sunt împinse în
direcţia râurilor Neva şi Ijora. După ce ocupă Sinevino, divizia a 20 a motorizată ajunge pe
malul lacului Ladoga, în localitatea Shlisselburg. Era 8 septembrie 1941, ziua în care începe
lungul asediu de 872 de zile a Leningradului, care a curmat viaţa a aproximativ 1 milion de
locuitori ai oraşului de pe Neva, întemeiat de Petru cel Mare în 1703.

Stalin reorganizează apărarea Leningradului, numindu-l la 10 septembrie pe generalul

Jukov, comandant al Frontului Leningrad. Rolul lui Jukov a fost acela de a stabiliza linia
frontului din Leningrad. Jukov a abordat tactica contaatacurilor cu obiectivul de a hărţui şi
extenua trupele germane şi finlandeze. Atacul combinat germano-finladez a reuşit să
penetreze liniile defensive din apropierea portului Leningrad. Contraofensiva lui Jukov, care a
beneficiat de suportul bateriilor de artilerie terestră şi navală, a reuşit să stopeze înaintarea
trupelor germane şi finlandeze. Strategia lui Jukov a reuşit să păstreze neocupat oraşul, dar în
acelaşi timp a dus şi la schimbarea strategiei armatei germane. Pe 22 septembrie, Hitler

3
hotăreşte că reţeta distrugerii Leningradului va fi asediul prelungit, care să ducă la
exterminarea populaţiei oraşului prin înfometare şi bombardamente.

Singura posibilitate de aprovizionare a Leningradului rămăsese pe lacul Ladoga sau pe calea

aerului. Inelul de încercuire din jurul oraşului nu era unul complet, având în vedere faptul că
armata sovietică a reuşit să păstreze controlul asupra fâşiei de teritoriu dintre Leningrad şi
lacul Ladoga. “Drumul vieţii”, aşa cum era numită ruta de aprovizionare pe lacul Ladoga, a
ajutat la supravieţuirea oraşului în timpul asediului, mai ales în prima iarnă din 1941 .

3. Efortul sovietic de a ridica blocada

Cele mai semnificative acţiuni militare ale Armatei Roşii care au avut ca scop ridicarea
blocadei au fost operaţiunile Siniavino(27 august 1942) şi Iskra(12ianuarie 1943).

Operaţiunea Siniavino a eşuat datorită faptului că germanii pregăteau la rândul lor o

ofensivă împotriva Leningradului. Însă operaţiunea Iskra condusă de frontul Leningrad şi
Volkov au reuşit să facă un culoar de 12km care a permis aducerea de provizii în oraş.

Situaţia în Leningrad a început să se îmbunătăţească începând cu toamna anului 1942, când

oraşul începe să primească electricitate prin fire subacvatice care traversau lacul Ladoga până
la centrala electrică de la Volkov. Deasemenea alimentarea cu combustibil a început să se
facăprin conducte subacvatice pe lacul Ladoga. Operaţiunea Iskra a reuşit să uşureze blocadă,
dar nu a înlăturat-o.

O dată cu înfrângerea de la Kursk, armata Wehrmachtului a pierdut complet iniţiativa

strategică pe Frontul de Est, iar ce a urmat a fost o continuă retragere în faţa contraofensivei
sovietice.

În ianuarie 1944, Armata Roşie lansează Ofensiva Leningrad-Novgorod, al cărui rezultat

final va fi sfârşitul celor 872 de zile de asediu a Leningradului care au lăsat în urmă
aproximativ 1 milion de morţi . Sfârşitul asediului a fost plătit scump şi de Armata Roşie, care
a avut pierderi umane însemnate.

4. Concluzie

Subiectul blocadei trezeşte şi azi discuţii însufleţite şi interminabile în rândul locuitorilor

oraşului. Fie că sunt persoane care au trăit anii asediului, fie că sunt tineri crescuţi în era

4
postsovietică, locuitorii Sankt-Petersburgului păstrează în memoria colectivă amintirea dramei
din anii războiului. Aspectul propagandistic al acestui adevărat «loc al memoriei» joacă încă
un rol important, păstrând vie amintirea asediului.

5. Bibliografie

Anna Reid, Leningrad. Tragedia unui oras sub asediu, 1941-1944, Corint, Bucuresti, 2013
Adrian Zodian, Mihai V. Zodian, Vladimir Zodian, Enciclopedie de istorie militara
universala, Editura militara, Bucuresti, 2006

Adamovici Ales, Cartea Blocadei - Leningrad septembrie 1941 - ianuarie 1944, Politica,
Bucuresti, 1987

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cele-900-de-zile-de-iad-ale-asediului-
leningradului

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asediul_Leningradului