Rolul Bisericii Ortodoxe în cadrul educației

Rolul Bisericii Ortodoxe în cadrul educației estre fundamental, deoarece de-a lungul istoriei
poporului român, a contribuit la orgaizarea și îmbogățirea educației și a culturii naționale. Școala
românească a luat ființă în tinda Bisericii și a continuat să existe și să se dezvolte în strânsă
legătură cu aceasta.
Prima școală românească atestată istoric la 1495 este în Șcheii Brașovului chiar la Biserica
Voievodală „Sfântul Nicolae”. Primele școli românești au fost în biserică, între zidurile ei sau în
curtea ei. Primii învățători au fost chiar preoții. Iată de ce și astăzi se păstrează denumirea de
dascăl cu sens dublu: cântăreț bisericesc și învățător. Veți fi fascinați să vedeți cum limba
fiecărui popor este martor al întregii sale istorii.
„Necesitatea susţinerii unor şcoli se iveşte în condiţiile în care românii ortodocşi se
confruntau cu celelalte culte “autoritare” (catolic, protestant, etc.), fiind nevoiţi să-şi apere şi
să-şi păstreze fiinţa naţională, prin formare şi educaţie creştin ortodoxă în masă, la care se
adaugă necesităţile determinate de bogatul negoţ practicat cu Ţările Române, cu Peninsula
Balcanică şi chiar mai departe, cu Levantul, Siria, Egiptul, desfăcând pe pieţele respective, atât
produsele braşovene privilegiate, cât şi mărfurile de tranzit. Şcoala, prin statutul ei deosebit, a
instituţionalizat didactic învăţătura oferită până atunci exclusiv în mediul familial sau prin
biserică, funcţionând sub egida străvechii biserici voievodale «Sf. Nicolae», şcoala din Şchei îşi
împleteşte destinul, în epoca medievală, cu aceasta, în sensul că slujitorii bisericii sunt
preocupaţi de bunul mers al şcolii, activând ca dascăli sau organizatori ai ei. Ca atare,
documentele de epocă surprind activitatea şcolii în legătură cu cea a bisericii şi a deservenţilor
ei, în bună parte valoroşi cărturari.” (Prima Școală Românească, Vasile Oltean, Editura
Tipo Moldova)
Premizele (principiile) pe care s-au format primele școli în țările românești au fost
următoarele:

1. Apărarea credinței ortodoxe pe care poporul român o avea de sute de ani, chiar de la
întemeirea creștinismului.
2. Conturarea și apărarea limbii române, liantul cel mai puternic al tuturor românilor din
teritoriile noastre.
3. Primele manuale ale învățământului românesc au fost Sfânta Scriptura, Catehismul,
Psaltirea Liturghierul, și alte cărți cu conținut bisericesc.
4. Relațiile economice cu alte popoare.
 Profesorul Andrei Bârseanu spunea în monumentala sala monografie de la 1902 în care
prezinta activtatea primei școli românești:
„Școala acesta veche de la Sf. Nicolae n-a putut fi altceva decât o şcoală elementară sau cel
mult o şcoală de dieci, în care se învăţa cetitul, scrisul şi cântările bisericeşti… după cum erau
mai toate şcolile vechi româneşti, înfiinţate pentru iobagi, care nu puteau aspira la mai mult în
viaţa lor, decât la treapta preoţiei şi a dăscăliei” (14, p. 5).
Prima școală românească a fost clădirea bisericii. Primii învățători au fost preoții și
diaconii. Primele manuale au fost Sfânta Scriptură și cărțile bisericești. Copii erau pregătiți în
principal pentru a deveni diaconi și preoți ai Bisericii.
Concluzia e simplă, în spațiul românesc, Biserica a fost școala. Și neamul nostru știe că
omul pentru a trăi bine pe acest pământ are nevoie de credința în Dumnezeu. Dacă-și cunoaște
credința atunci îi va fi bine pe acest pământ.
De aici a început totul. Așa au început traducerile de cărți, tiparul, și școala așa cum o avem
noi în timpurile moderne. Primele tipografii românești au fost în mănăstirile ortodoxe. Prima
tipografie datează din anul 1508, la Mănăstirea Dealu, anul editării unui Liturghier la inițiativa
voievodului Radu cel Mare.1

Biserica Ortodoxă Română este preocupată în permanenţă de educaţia moral-spirituală a

copiilor şi a tinerilor, contribuind din plin la modelarea şi formarea persoanei umane, prin
implicarea responsabilă în viaţa societăţii. Educaţia creştin-ortodoxă trebuie dimensionată şi
realizată în acord cu nevoile sufleteşti specifice fiecărei vârste, având, ca atare, o funcţie
informativă, adică de punere la dispoziţia copiilor şi a tinerilor a unui set de cunoştinţe moral-
creştine, dublată de un pronunţat caracter formativ, de interiorizare şi de transpunere în viaţă a
preceptelor religioase, deoarece: „noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca
să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu. Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din
înţelepciune omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti
oamenilor duhovniceşti“ (I Corinteni 2, 12-13). Prin urmare, educaţia creştin-ortodoxă nu se va
limita doar la transmiterea unor informaţii, ci va accentua, în special, formarea morală şi
spirituală a copiilor şi tinerilor şi punerea în acord a vieţii lor cu idealul Evangheliei lui
Hristos, de iubire şi întrajutorare a aproapelui, de respect faţă de părinţi şi profesori, de fidelitate
faţă de valorile şi tradiţiile neamului românesc: „Căci nimeni nu poate pune altă temelie decât
cea pusă, care este Iisus Hristos“ (I Corinteni 3, 11).2

1
https://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-societate/scoala/20732-prima-scoala-romaneasca-biserica-astazi-scoala-
scoate-invatatura-bisericii-ora-de-religie
2
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/misiunea-bisericii-in-educatia-religios-morala-a-copiilor-si-a-
tinerilor-84881.html