Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Genul Liric de Completat Tabel - Odt
Genul Liric de Completat Tabel - Odt
Genul liric
Părerea mea este că textul aparţine genului liric pentru că se pot observa trăsăturile acestui gen.
În primul rând textul „………………………..” scris de ………………………. aparţine genului liric
pentru că autorul îşi exprimă gândurile, ideile şi sentimentele în mod direct. În text este
prezentat………………………………. .
În al doile rând sunt folosite mărci ale eului liric, pronume, adjective pronominale şi verbe la persoana
întâi singular. De exemplu: pronume personale / reflexive / (adjective pronominale) posesive la persoana I
singular / plural „………..”, verbe la persoana I sg. „…………..”.
În al treilea rând sunt folosite mijloace artistice pentru a putea prezenta gândurile, ideile şi sentimentele.
Figuri de stil ca: epitetul „……....”, comparaţia „……..”, personificarea „……....”, …………………….; şi
imagini artistice: imagini vizuale „...”, imagini auditive „...”, ……………….. .
În al patrulea rând modul de expunere predominant este descrierea .
În al cincilea rând măsura versurilor este de …………….. silabe şi rima este …………….. .
În concluzie pe baza celor prezentate mai sus putem spune că textul „……………..….” scris de
……………………………... aparţine genului liric.
1. Personificarea: - este o figură de stil prin care se atribuie însuşiri omeneşti unor fiinţe necuvântătoare sau
unor lucruri şi fenomene ale naturii.
2. Alegoria: - este o descriere sau o naraţiune alcătuită dintr-o înşiruire de metafore, comparaţii, personificări
etc., care oferă o imagine unitară. Esenţa alegoriei este exprimarea unor noţiuni abstracte prin intermediul
concretului (discurs constituit cu dublu sens, unul literar, altul figurat, care se lasă subînţeles).
3. Aliteraţia: - constă în repetarea consoanelor sau silabelor iniţiale. ex.„Prin vulturi vântul viu vuia...”
-Nunta Zamfirei, George Coşbuc
4. Metafora: este o figură de stil prin care se trece de la semnificaţia obişnuită a unui cuvânt sau a unei
expresii la o altă semnificaţie. Această trecere se face pe baza unei comparaţii subînţelese. Felul:
personificatoare („bătrânul fluviu”), cosmologice („tu eşti un er de toamnă”), unificatoare („plânsul auriu al
unei stele”)
5. Hiperbola: - constă în exagerarea, prin mărire sau prin micşorare, a trăsăturilor obiectului descris. ex. „Iar
barda din stânga-i ajunge la cer...” (G.Coşbuc, Paşa H.)
6. Epitetul: - exprimă însuşiri deosebite, neaşteptate ale obiectelor sau ale acţiunilor, determinând un
substantiv sau un verb. Felul: epitet simplu, dublu, triplu, multiplu, cromatic; epitet personificatoare, epitet
metaforic (păr de aur).
7. Comparaţia: - constă în alăturarea a doi termeni, cu scopul de a-l evidenţia pe primul; aceştia pot denumi
obiecte, fiinţe, persoane, acţiuni sau noţiuni abstracte. Relaţia de asemănare se bazează pe identificarea unor
trăsături comune ale celor doi termeni.
8. Repetiţia: - constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziţii ale enunţului, pentru
evidenţierea anumitor aspecte ale obiectelor sau ale acţiunilor prezentate. Felul: anafora (la începutul
versurilor sau propoziţiilor din frază), epifora (la sfârşitul versurilor sau propoziţiilor), anadiploza (ultima
parte dintr-o propoziţie repetată în propoziţia următoare), antanaclaza (repetarea unui cuvânt, figură de stil
bazată pe polisemie)
9. Enumeraţia: - constă în însuşirea unor termeni de acelaşi fel sau cu sensuri apropiate, pentru a accentua
ideea exprimată.
10. Antiteza: - constă în alăturarea a doi termeni (personaje, obiecte, situaţii, fenomene, idei), cu scopul de a
sublinia opoziţia dintre aceştia.
Imagini artistice:
vizuale (vezi), auditive (auzi), olfactive (miroşi), tactile (pipăi), gustative (simţi gustul), dinamice / motrice
(de mişcare), statice (nu există mişcare)
Prozodia (elemente de versificaţie)
Ritmul – reprezintă cadenţa sau armonia poetică obţinută prin succesiunea regulată a silabelor accentuate şi
neaccentuate
Piciorul metric – este unitatea de ritm alcătuită dintr-un grup de două, trei sau patru silabe accentuate şi
neaccentuate, care se repetă în mod regulat într-un vers.
Felul:
a. Troheul este un picior de metric alcătuit din două silabe (prima accentuată, iar a doua neaccentuată).
Ritmul alcătuit dintr-o succesiune de astfel de picioare metrice se numeşte trohaic şi este specific poeziei
populare.
ex.: „Ia-tă vin în ca-le, / Se co-bor la va-le..” (Mioriţa)
b. Iambul este un picior metric alcătuit din două silabe (prima silabă este neaccentuată, iar a doua
accentuată). Ritmul alcătuit dintr-o succesiune de astfel de picioare metrice se numeşte iambic.
ex.: „La pa-şa vi-ne un a-rab, /Cu o-chii stinşi, cu gra-iul slab...” (G. Coşbul, El Zorab)
c. Amfibrahul este un picior metric de trei silabe (neaccentuat – accentuat – neaccentuat). Ritmul alcătuit
dintr-o succesiune de astfel de picioare metrice se numeşteamfibrahic.
ex.: „Şi toam-na şi iar-na / Co-boa-ră a-mân-do-uă...” (G. Bacovia, Moină)
Versurile libere sunt versuri lipsite de rimă, fără structură ritmică regulată.
Versurile albe sunt versurile lipsite de rimă.