Simbolismul este primul curent apărut in literatura romana care, prin Alexandru Macedonski si

discipolii sai, este sincron cu cel european, fapt demonstrat prin interesul unei părți a
intelectualitatii romane pentru spatiul literar francez.
Poezia Plumb de George Bacovia este reprezentativa pentru curentul literar simbolism
deoarece prezinta particularitatile acesteia: folosirea simbolurilor, tehnica repetiei, cromatica si
dramatismul trăirii eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondenta ce se stabilește intre
materie si spirit. Textul nu contine termeni expliciti ai angoasei, totul putand fi dedus din
descrierea cadrului.
Titlul operei lirice este simbolul plumb care sugereaza apasarea, angoasa, cenusiul
existențial, universul monoton, inchiderea definitiva a spatiului existential, fara solutii de iesire.
Tema poeziei o constituie condiția poetului intr-o societate lipsita de aspirații si artificiala.
Lumea ostila si starnie, conturata de cateva pete de culoare este proiecta universului interior.
Textul este structurat in doua catrene consrituite pe baza elementului plumb care este
reluat in sase din cele opt versuri ale poeziei. Cele doua structuri poetice corespund celor doua
planuri ale realitatii: realitatea exterioara, obiectiva, simbolizata prin cavou, cimitir si realitatea
interioara, subiectiva, simbolizata de sentimentul iubirii, a carei invocatie se face cu disperare,
fiind si el condiționat de natura mediului.
Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin mărcile subiectivitatii: persoana 1 a
verbelor "stam", "am inceput" si persoana 1 a adjectivului posesiv "(amorul) meu".
Strofa 1 cuprinde elemente ale cadrului spațial inchis, sufocant in care eul poetic se simte
claustrat:un cavou, simbolizand universul interior, si in care mediul înconjurător capătă
greutatea apăsătoare a plumbului.
Elementele decorului funeral sunt : flori de plimb, coroane de plumb, veșmânt funerar.
Repetiția epitetului "de plumb" are multiple sugestii insistand asupra existentei anoste,
mohorâte, lipsite de transcedenta.
Strofa a 2 a debuteaza sub semnul tragicului existential generat de disparitia afectivității
:Dormea intors amorul meu de plumb. Cuvântul intors constituie misterul poeziei, putând fi
vorba despre întoarcerea cu fata spre apus care inseamna moarte.
Prin atmosfera,folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentelor poezia se incadreaza
in lirica simnolista