Anul 1821 în istoria românilor

1. Cauzele revoluţiei:
- naţionale: dorinţa de eliberare de sub regimul fanariot;
- economice: fiscalitatea excesivă şi monopolul turcesc asupra comerţului;
- politice: ţările române nu aveau iniţiativă în politica externă.
2. Documente programatice:
a) Proclamaţia de la Padeş din 23 ianuarie 1821 prin care Tudor chema poporul la luptă, spunând că "Ţara este
poporul şi nu tagma jefuitorilor";
b) Cererile norodului din 23 martie 1821: armata naţională formată din 400 000 de arnăuţi. Ocuparea funcţiilor
după merit. Au autonomie internă.
3. Forţe participante: ţăranii, pandurii, boierii şi pătura mijlocie a oraşelor şi satelor.
4.Desfăşurarea:
Se desfăşoară concomitent cu mişcarea de eliberare a grecilor de ocupaţie Otomană de către societatea secretă
"Eteria" înfiinţată la Odessa în 1814 şi condusă de eforul Alexandru Ipsilanti.
În acest timp Comitetul de Oblăduire îl desemnează pe Tudor drept conducător al revoluţiei. După proclamaţia
de la Padeş, Tudor Vladimirescu porneşte spre Bucureşti unde ajunge la 21 martie 1821.
La 15 mai 1821 părăseşte Bucureştiul îndreptându-se spre Oltenia pentru a împiedica pătrunderea Otomanilor în
spaţiul românesc.
Contextul internaţional: Austriecii şi Imperiul Ţarist nu au recunoscut nici mişcarea lui Tudor nici mişcarea
Eteristă, dar şi conflictul dintre Tudor şi Ipsilanti aud dus la înăbuşirea revoluţiei. Tudor a fost ridicat din tabăra de
la Goleşti (de către eteriştii Hagi Prodan, Dimitrie Macedonski şi Iordache Olimpiotu), dus la Târgovişte, judecat
sumar şi ucis la 27-28 mai 1821.
Consecinţe:
-> negative:- uciderea lui Tudor; ţările române rămân sub ocupaţie Otomană până în 1822;
-> pozitive:- instaurarea domniilor pământene; - Moldova –Ioniţă Sandu Sturza; Ţara Românească –Grigore IV
Dimitrie Ghica
Regulamentele Organice
Prin Tratatul de pace de la Adrianopol (care a încheiat războiul ruso-otoman din 1828-1829):
 Rusia a devenit putere protectoare a Principatelor Române, fiind limitată suzeranitatea otomană, manifestată prin
plata tributului şi confirmarea domnitorilor;
 s-a propus adoptarea unor reglementări interne (legi fundamentale) pentru cele două ţări.
Între anii 1828 şi 1834, Principatele Române s-au aflat sub ocupaţie militară rusă. În acest timp, două comisii
boiereşti au redactat pentru Ţara Românească şi Moldova primele legi fundamentale cu rol de Constituţie:
Regulamentele Organice.
Principalele prevederi ale Regulamentelor Organice erau:
 organizarea ţărilor pe baza principiului separării puterilor în stat
1. puterea executivă, exercitată de domnitor şi Sfatul domnesc;
2. cea legislativă, Adunarea obştească
3. cea judecătorească, de Înaltul Divan Domnesc şi instanţele de judecată
 constituirea bugetului statului;
 refacerea armatei;
 reorganizarea sistemului fiscal;
 reformarea justiţiei;
 păstrarea privilegiilor boiereşti.
Regulamentele Organice conțineau prevederi asemănătoare pentru Principate şi au fost aplicate din 1831 în Ţara
Românească şi din 1832 în Moldova, menţinându-se, cu unele modificări, până în 1848. Acestea au contribuit la
modernizarea celor două state.
Domniile regulamentare. Pe baza Regulamentelor Organice au domnit:
 Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842) şi Gheorghe Bibescu (1842-1848) în Ţara Românească,
 Mihail Sturdza (1834-1849), în Moldova.
Deşi, în ansamblu, au avut un rol pozitiv, Regulamentele Organice au contribuit la accentuarea controlului Rusiei
asupra Principatelor Române.