8 octombrie – curs 1

Notiunea dreptului civil

Dreptul civil este o ramura de drept ce cuprinde normele juridice care reglementeaza raporturile
patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoanele fizice si juridice, aflate pe pozitie de egalitate
juridica.

Norma juridica este o norma de conduita, avand caracter general si abstract, instituita de stat.
Obiectul de reglementare a normelor juridice il reprezinta relatiile sociale, reglementate de norma
juridica respectiva.

Institutiile juridice (de drept) cuprind un ansamblu de norme juridice, cu obiect de reglementare
asemanator.

Ramura de drept cuprinde un ansamblu de institutii juridice, un obiect de reglementare

asemanator. Totalitatea ramurilor de drept alcatuiesc sistemul de drept al unui stat.

Raporturile patrimoniale sunt raporturile juridice care pot fi evaluate in bani, (cu caracter)pecuniar.

Raportul juridic este un raport social, reglementat de o norma juridica. Intr-un raport juridic, unele
subiecte au drepturi si celelalte obligatii. Toate subiectele raportului juridic au atat drepturi cat si
obligatii. In orice raport juridic, fiecarui drept ce intra in continutul raportului, ii corespunde o
obligatie a celuilalt subiect al raportului juridic.

Raporturile patrimoniale se impart in raporturi reale si obligationale. Raporturile reale sunt cele
care au in continut un drept real. Raporturile obligationale sunt cele care au in continut un drept de
creanta.

Dreptul real este un drept subiectiv civil, ce permite titularului sau sa exercite prerogativele
prevazute de lege asupra unui bun, in mod direct si nemijlocit, fara ajutorul (concursul) altei
persoane. Titularul lui are posibilitatea de a avea o anumita conduita, care se raporteaza la un anumit
bun.

Dreptul de creanta este un drept subiectiv civil, in virtutea caruia titularul sau numit creditor poate
pretinde subiectului pasiv (altei persoane), numit debitor, sa dea, sa faca, sau sa nu faca ceva.
Dreptul de creanta poate fi exercitat doar cu ajutorul altei persoane (debitorului). Daca debitorul nu-
si executa obligatia corelativa, creditorul nu-si poate exercita dreptul de creanta.

Raporturile nepatrimoniale sunt raporturile care nu pot fi evaluate in bani. De exemplu, raportul
juridic ce are in continutul lui dreptul la viata, este unul nepatrimonial, pt ca dreptul la viata nu poate
fi evaluat in bani. Raporturile nepatrimonialer se impart in:

1) Raporturi referitoare la existenta si integritatea subiectelor de drept civil

2) Raporturile referitoare la identificarea subiectelor de drept civil (dreptul la o stare civila,
dreptul la un pseudonim s.a.)
3) Raporturile juridice de creatie intelectuala (dreptul de autor, dreptul asupra marcilor de
fabrica, dreptul asupra indicatiilor de provenienta
Persoana fizica este omul privit in mod individual, izolat. In sistemul nostru de drept, orice
om are calitatea de persoana fizica.

Persoana juridica este un subiect colectiv de drept civil formata, de regula, prin asocierea mai
multor persoane fizice, avand trei elemente esentiale: patrimoniul propriu, scop propriu si
organizare proprie (de sine statatoare).

Egalitatea juridica consta in faptul ca subiectele unui raport juridic civil, de comun acord,
stabilesc drepturile si obligatiile lor civile in continutul acelui raport juridic. Egalitatea juridica
nu se confunda cu egalitatea in fata legii civile. Aceasta din urma consta in faptul ca toate
persoanele fizice si juridice sunt egale in privinta capacitatii de a dobandi drepturi si obligatii
civile.

Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si juridice. Normele dreptului civil se aplica si
raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre profesionisti si alte subiecte de
drept civil.
Profesionisti sunt persoanele care exploateaza o intreprindere. Aceasta consta in
exercitarea sistematica a unei activitati organizate, constand in producerea, administrarea
sau instrainarea de bunuri ori in prestarea de servicii.
Dat fiind faptul ca pozitia de egalitate juridica este caracteristica tuturor ramurilor de drept
privat, dreptul civil este drept comun fata de celelalte ramuri de drept privat. In acest sens,
normele dreptului civil se aplica in domeniile in care celelalte ramuri de drept privat nu
contin norme proprii. Dreptul civil imprumuta normele sale altor norme de drept.

Criteriile de delimitare a dreptului civil de alte ramuri de drept.

1)metoda de reglementare
2) obiectul de reglementare
3) calitatea subiectelor
4) caracterul normelor
5) sanctiunile
6) principiile de drept

1) Este metoda prin care legiuitorul influenteaza pozitia subiectelor unui raport juridic.
2) Il constituie relatiile sociale reglementate de normele apartinand unei ramuri de drept.
-> raporturile patrimoniale si nepatrimoniale
3) Este suficienta calitatea de om in sens juridic.
4) In functie de obligativitatea lor, normele juridice se impart in norme imperative si
dispozitiv. Normele imperative sunt cele obligatorii, cele care impun un comportament,
sunt cele de la care partile nu pot deroga prin actele juridice incheiate intre ele. Normele
dispozitive sunt normele care nu au caracter obligatoriu, adica normele de la care partile
se pot abate. Normele imperative se impart in: norme onerative si norme prohebitive.
Normele onerative sunt cele care ne impun o anumita conduita (acte de donatie in forma
autentica). Inscrisurile autentice sunt cele intocmite de un functionar, cu respectarea
formalitatilor prevazute de lege. Normele prohibitive sunt norme care interzic o anumita
conduita (norma juridica ce interzice instrainarea bunurilor de proprietate publica). Prop
 publica este bunul ce apartine statului sau anumitor administratii publice. Normele
dispozitive se impart in norme permisive si norme supletive. Normele permisive sunt
normele care permit o anumita conduita (mentionata in norma sau oricare alta).
Normele supletive sunt cele de la care partile pot deroga, dar care devin obligatorii daca
partile nu au dorit sa deroge de la ele (norma care prevede obligatia vanzatorului fata de
cumparator pentru viciile ascunse ale lucrului vandut). In dreptul civil, majoritatea
normelor sunt dispozitive, nr normelor imperative este mai mic.
5) Sanctiunile. Sanctiunea juridica este urmarea negativa pe care o va suporta cel care
incalca o norma juridica. Exista sanctiuni comune, dar si specifice. Cele comune se
intalnesc in mai multe ramuri de drept (nulitatea actului juridic, plata de despagubire,
etc), pe cand sanctiunile specifice se intalnesc doar intr-o ramura de drept (dreptul civil
are sanctiuni proprii/specifice-> sanctiunea nedemnitatii succesorale=inlaturarea de la
mostenire a mostenitorilor care savarsesc faptele prevazute de lege).
6) Principiile de drept sunt reguli de drept aplicabile: principii fundamentale ale dreptului
roman, principii generale ale dreptului civil roman, principii aplicabile unor institutii de
drept civil roman. Principiile fundamentale sunt reguli de drept aplicabile in toate
ramurile dreptului roman (in intreg sistemul). Principiile generale ale dreptului civil sunt
regulile de drept aplicabile tuturor institutiilor de drept civil roman. Ultimele principii
sunt aplicabile unor institutii de drept civil roman.

Principiile genrale de drept civil. Acestea sunt principiul proprietatii, al legalitatii in fata
legii civile, principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generale, principiul ocrotirii
si garantarii drepturilor subiective civile, principiul bunei credinte.

1) Principiul proprietatii. Este regula de drept portivit careia legea garanteaza

exercitarea dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate este posibilitatea
proprietarului de a poseda, a folosi sia adispune de bunul sau in mod exclusiv,
absolut si perpetuu in limitele determinate de lege. Atributele dreptului de
proprietate sunt posesia, folosinta si dispozitia. Posesia consta in stapanirea
materiala a bunului de catre proprietari. Folosinta consta in posibilitatea
proprietarului de a culege fructele produse de bunul sau. Fructele sunt bunuri
produse de un alt bun in mod periodic si fara consumarea substantei acelui bun.
Fructele se impart in fructe naturale, industriale si civile. Cele naturale sunt produse
de natura, fara interventia omului, cele artificiale cu interventia omului, iar fructele
civile sunt veniturile produse de un bun. Bunul este un lucru susceptibil de apropiere
(care poate forma obiectul unui drept de proprietate). Dispozitia are 2 comp:
materiala si juridica. Cea materiala este posibilitatea proprietarului de a aduce
modificari materiale bunului sau, pe cand dispozitia juridica inseamna posibilitatea
proprietarului de a instraina bunul sau de a-l greva cu o sarcina (a ipoteca).
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt caracterul exclusiv, caracterul
absolut, si caracterul perpetuu. Caracterul exclusiv consta in faptul ca, de regula,
doar proprietarul exercita toate atributele dreptului de proprietate. Caracterul
absolut inseamna ca in principiu proprietarul poate face orice doreste cu bunul sau.
Caracterul perfect inseamna ca dreptul de proprietate nu se stinge prin nefolosirea
bunului. Prin exceptie, este posibil ca in situatia in care proprietarul nu poate folosi
bunul, acesta sa fie dobandit de alta persoana prin uzucapiune. Dupa titularul lui,
proprietatea poate fi privata sau publica. Proprietatea puica este cea care apartine
statului si unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor de uz sau interes
public. Regimul juridic al proprietatii este diferit dupa cum proprietatea este publica
sau privata. Bunurile proprietate publica sunt: inalienabile, insesizabile (nu pot fi
urmarite silit de catre creditorii proprietarului), imprescriptibile. Imprescriptibilitatea
poate fi extinctiva sau achizitiva. Prima inseamna ca bunul poate fi revendicat
oricand, iar cealalta inseamna ca bunul nu poate fi dobandit prin uzucapiune de
altcineva. Bunurile proprietate privata sunt alienabile, sesizabile, impescriptibile
extinctiv si prescriptibile achizitiv.