RAPORT DE CERCETARE FINAL

Privind activitatea de cercetare desfasurata in cadrul Contractului de cercetare CNCSIS

tip At nr. 33747 / 03.07.2003, Tema 30
si nr.33378 / 29.06.2004, Tema 4, cu titlul:
„Cercetari privind potentialul de propagare a unor soiuri de lalele (Tulipa sp.)
prin culturi in vitro”

Laleaua – această regină a grădinilor in sezonul de primăvară se numără printre florile

cărora omul le-a făurit o frumoasă istorie in strădania lui de a le adapta la diferite condiţii de
viată şi totodată de a le perfecţiona frumusetea. Prestanţa, şi în acelaşi timp eleganţa cu care îşi
poartă florile au făcut sa fie uşor remarcate de om care a smuls-o din mijlocul naturii pentru a o
aduce cat mai aproape de el, în gradina de langă casă.
Interesul comercial crescând al lalelelor in cultura pentru flori tăiate, în ultimii ani a
determinat o atenţie tot mai mare din partea amelioratorilor. În metodele clasice această plantă se
propagă vegetativ prin bulbi şi prin seminţe. Numărul de bulbi obţinuţi într-un an de la un bulb
mamă este de 1,5, aceştia ajungând la maturitate (adică posibilitatea de forma flori) de abia după
3 ani.
Înmulţirea vegetativă prin metode tradiţionale favorizează transmiterea agenţilor patogeni,
îndeosebi a virozelor si microplasmelor; atacuri greu de combătut prin tratamente fitosanitare.
Aceste boli vlăguiesc plantele sau materialul vegetal rezultat prin înmuţire vegetativă.
Metodele convenţionale de ameliorare, bazate în mare parte pe procedee de lungă durată şi
costisitoare, nu pot exploata o calitate importantă a celulelor vegetale, totipotenţialitatea. În acest
context, culturile in vitro permit disocierea organizării structurale a plantei, depăşirea limitelor
impuse de reproducerea sexuată şi a graniţelor de specie, izolarea, amplificarea şi transferul
informaţiei genetice. Tehnica cultivării plantelor in vitro poate fi utilizată astfel nu numai pentru
ameliorarea soiurilor actuale, cât şi pentru crearea de soiuri cu însuşiri superioare celor existente
în prezent.
Cercetările privind micropropagarea in vitro a lalelei s-au dezvoltat de câţiva ani în Franţa,
în Marea Britanie şi în Japonia. Coeficientul scăzut anual de multiplicare (între 2 şi 3) a acestei
plante cu bulbi, constituie un obstacol important pentru propagarea rapidă a noilor varietăţi. O
tehnică de multiplicare accelerată va permite reducerea timpului necesar obţinerii materialului
biologic destinat comercializării unei noi varietăţi (în prezent 25 de ani) şi controlul asupra
acesteia vor prezenta un mare interes mai ales în contextul creării de noi varietăţi.
 In cazul multiplicarii ”in vitro” a lalelelor, rezultatele publicate pana in prezent de diversi
autori (Bancilhon L. 1974; Hussey G. 1975 a, 1980; Riviere S. & Muller J. 1976) sunt putin
incurajatoare, nereusindu-se obtinerea proceselor de regenerare.

Materialul biologic

Sursa de explante
Pentru prelevarea materialului biologic în vederea iniţierii culturilor in vitro la lalele, s-
au folosit bulbi floriferi cu diametrul cuprins între 3-4 cm, care au parcurs o perioadă de repaus
de aproximativ 6 luni. Bulbii folosiţi în experimentele noastre au provenit de la patru soiuri de
Tulipa sp. (Apeldoorn, Dyanito, Gudoshnik,Candela) din colecţia de specii bulboase a
Institutului de Cercetări pentru Legumicultură şi Floricultură – Vidra, judeţul Ilfov .
În tabelul nr.1 sunt descrise din punct de vedere al taliei, aspectului florilor şi a
perioadei de decor, cele 4 soiuri luate în studiu pe parcursul celor 2 ani de experiente .

TABELUL NR.1
Caracterizarea soiurilor de lalele (Tulipa sp.) folosite in experimentele de multiplicare

Caracteristicile florilor
Perioada de
inflorire Talia Diametrul
Nr. Denumire (perioada de plantei Lungime florilor
Crt. soi Clasificare decor) (cm) cupa(cm) (cm) Culoare
T.gesneriana 10-30 IV
1 Apeldoorn Darwin hybrid (15 - 20 zile) 40 - 45 8 - 8,5 7-9 rosu
T.gesneriana
Lillium-floare 2-17 IV
2 Dyanito de crin (15 - 17 zile) 45 - 50 9 8 rosu
galben
T.gesneriana 11-20 IV stropit cu
3 Gudoshnik Darwin hybrid (15 -16 zile) 45 - 50 7-8 8-9 rosu
1-15 IV
4 Candela T.fosterina (10 - 12 zile) 30 - 35 8 9 galben auriu
Tipul de explant
Bulbii folosiţi pentru experienţă au avut: diametrul cuprins între 3,5-4,5 cm, tunica externă bine
uscată, şi de culoare maron închis şi se aflau de 2 luni în perioada de repaus.
Pentru înfiinţarea culturii s-au folosit patru tipuri de inoculi: muguri si
fragmente de tije florale. Mugurii au fost recoltaţi de la subsoara tunicilor aveau
dimensiunile cuprinse între 0,1-1,5 cm, prezentau o culoare alb-gălbui, iar fiecare era
protejat de o pojghiţă foarte fină şi albicioasă.
Tija florală se află exact în mijlocul bulbului şi se termină cu bobocul floral. La
data recoltării inoculilor, primordiile tepalelor gineceului si androeului erau complet fornate.
Ca inocul s-a folosit însă doar tija florală, bobocul fiind eliminat in intregime.
Tipurile de explante prelevate de la nivelul bulbilor în scopul
iniţierii culturilor de lalea au fost reprezentate de:
 muguri axilari (M2 – M4) cu dimensiuni cuprinse 0,5cm
(M2-M4) şi 1cm (M1)
 fragmente de tijă florală
Pentru uşurarea observatiilor experimentale ulterioare, în momentul
prelevării şi inoculării mugurilor axilari , aceştia au fost numerotaţi astfel:
M1 - mugurele principal de înlocuire situat central;
M2-M4 - mugurii prelevaţi de la axila tunicilor acoperitoare şi
numerotaţi dinspre centru spre exteriorul bulbilor.
In practica inmultirii conventionale, din momentul apariţiei lor (vara) şi până în aceeaşi
perioadă a anului următor o parte din aceşti muguri generează noi bulbi cu aceleaşi puncte de
creştere la baza tunicilor. Cel mai mare bulb se fomează langa punctul central situat la baza tijei
florale, deci sub tunica cea mai internă. Ceilalţi bulbi noi formaţi descresc în mărime pe măsură
ce se depărtează de axul bulbului iniţial.
Odată cu inocularea mugurilor vegetative s-a efectuat şi prelevarea tijelor florale de la
nivelul cărora s-a îndepărtat bobocul floral şi frunzele aflate în stadiul de primordii şi care sunt
inserate la nivelul nodurilor de la baza tijei florale.
Dimensiunea explantelor la momentul prelevării a variat în funcţie de mărimea bulbului şi
de poziţia acestuia la nivelul tunicilor. Mugurele central s-a dovedit a fi cel mai dezvoltat,
indiferent de data inoculării, şi de soiul de la care am efectuat prelevarea explantelor.
 Dispunerea in bulbul de lalea a celor doua tipuri de explante se poate observa in
figura de mai jos (fig.1).

Figura 1. Structura bulbului de lalea (Selaru E.si Ceausescu M.E.,1980):

1-frunză, 2- tunică, 3- floare, 4- disc, 5- mugurii bulbilor de înlocuire, 6- rădăcini.

Metoda de lucru

Sterilizarea de suprafata a materialului biologic

Deoarece bulbii de lalele folositi ca surse de explante au parcurs o perioada de pastrare de
aproximativ sase luni de la data recoltarii din camp, s-a efectuat mai intai dupa indepartarea
tunicilor protectoare o presterilizare a acestora printr-o spalare cu detergent si prin mentinerea
timp de 24 de ore in jet de apa de robinet pentru indepartarea particulelor de pamant.
Sterilizarea propiu-zisa s-a efectuat in conditii aseptice in doua variante:
Var. I – sterilizarea bulbilor timp de un minut in alcool etilic 75% si apoi timp de 20-30 minute
in solutie cu concentratie 10% dezinfectant comercial Domestos(< 5% hipoclorit de sodiu,
sulfactanti neionici, hidroxid de sodiu).
Var. II- sterilizarea bulbilor 30 de minute cu HgCL2 –0,05 %.
 Pentru indepartarea agentilor sterilizanti folositi la sterilizarea de suprafata au fost efectuate trei
spalari repetate cu apa distilata sterila, prin agitare continua, timp de 10 minute fiecare.

Mediul de cultura
Pentru inocularea explantelor prelevate de la bulbii de lalele ce au provenit de la 4 soiuri de
lalele (Apeldoorn, Gudoshnife, Caudela şi Dyanita) am folosit ca mediu de cultură bazal reţeta
elaborată de Murashige Skoog (1962) în concentraţie normală de macroelemente,
microelemente, vitamine, aminoacizi, la care am adăugat sucroză în cantitate de 30g/l şi 6,75 g/l
agar. (Tabelul nr.2)
Tabelul nr.2. Variantele experimentale folosite la inocularea explantelor prelevate de la nivelul
bulbilor de lalele în experimentele din 2003 şi 2004.
Anul Tipul de Mediul Variantele experimentale
experienţei explant bazal
Simbol compoziţie
inoculat utilizat
T1 1 mg/lNAA
4 mg/l BAP
Muguri T2 1 mg/l NAA

vegetativi MS 4mg/l BAP+1g/l

2003 (axilari) (1962) cărbune activ

T3 0,3 mg/l NAA+2,25 mg/l
Tijă florală
BAP+1 g/l cărbune activ
T4 0,2 mg/l NAA+2 mg/BAP
+1,5 mg/l K
Muguri
vegetativi MS T1-T4 Idem anul 2003
(1962)
Tije florale MS
1 mg/l NAA+1,5 mg/l 2IP
2004 (secţiuni) (1962) Tf1
+1g/lhidrolizat de cazeină
Tije florale MS Tf2 0,98 mg/l NAA+0,99
(secţiuni) (1962) mg/l BAP
+2,48 mg/l 2IP+500 mg/l
hidrolizat de cazeină
+200 mg/l glutamină
Inocularea explantelor de muguri vegetativi şi tije florale de la nivelul fiecărei tunici s-a
efectuat în cei doi ani de experiente (2003 şi 2004) pe medii cu o balanţă hormonală elaborată în
4 variante (T1-T4).
 Cărbunele activ, a fost folosit în cazul a două variante de mediu de cultură (T2 şi T3). Acesta
prezintă anumite proprietăţi ce influenţează şi favorizează declanşarea unor procese
morfogenetice. Cărbunele activ sau “vegetal” are o mare capacitate de reţinere a 5-
hidrometilfurfurolului (inhibitor de creştere care apare datorită descompunerii zaharozei în
timpul autoclavării), a unor fenoli sau tanini (care sunt responsabili de procesul de brunificare),
s.a. Carbunele activ este recomandat, in special pentru utilizare in etapa înrădăcinării (în
concentraţie de 0,2-0,3%) datorită efectului benefic materializat prin absorbţia unor produşi de
secreţie, dar mai ales pentru crearea întunericului în zona formării noilor rădăcini.
În anul 2004 pe lângă explantele de muguri vegetativi s-au folosit şi fragmente prelevate de la
nivelul tijelor florale aflate în creştere pentru a căror stimulare morfogenetică am folosit două
variante hormonale,(Tabelul nr.2) notate Tf1 şi Tf2, adăugate la mediul bazal MS (1962).
Rezultate deosebite privind utilizarea acestor tipuri de explante la lalele au obţinut şi cercetătorii
Famelaer I. în 1996 (Tf1) şi respectiv Chantelaube F. (Tf2).

Inocularea
Inocularea s-a efectuat în condiţii aseptice, la hota cu flux după încheierea operaţiei de
asepsizare a materialului biologic şi după ce în prealabil a fost repartizat mediul de cultură în
fiole. Înainte de repartizarea mediului am introdus în acesta prin filtrare aproximativ 200-250 mg
Cetofaxim (antibiotic) / 500 ml mediu de cultură steril, pentru prevenirea infecţiilor.
Tijele florale aflate în stadiul de repaus şi aveau dimensiuni de aproximativ 1-1,5 cm în
lungime în momentul prelevării acestora de la nivelul bulbilor. Inocularea fragmentelor (4-6/tijă
la soiul Caudela şi 6-11/tijă la soiul Golden Apeldoorn) s-a realizat prin plasarea orizontală pe
suprafaţa mediului de cultură repartizat în cutii Patri de la aproximativ 10 cm Ø. Pasajele în
număr de 4 (transferurile pe medii proaspete) s-au efectuat la 3-4 săptămâni pe medii de cultură
cu aceeaşi compoziţie.

Incubarea explantelor
După inoculare, fiolele cu medii au fost trecute în camera de creştere la un regim de
iluminare cu tuburi fluorescente, cu o intensitate cuprinsă între 2000-3000 lucşi şi o fotoperioadă
zilnică de 16 ore lumină din 24. Temperatura mediului ambiant a oscilat între 18-24 0C ziua şi 16-
200C noaptea. Umiditatea a fost de 60-70%.
Alegerea temperaturii optime, ca dealtfel optimizarea şi a celorlalţi factori exogeni care
concură la realizarea cadrului propice de desfăşurare a proceselor de multiplicare, creştere şi
diferenţiere s-a făcut ţinând cont şi de condiţiile ecologice la care se pretează cultura lalelelor în
câmp. Totuşi, de-a lungul experienţei se impun tatonări privind stabilirea unui regim de
temperatură şi lumină cât mai apropiate de condiţiile din habitatul natural.

REZULTATE EXPERIMENTALE

 Potenţialul de înmulţire al mugurilor de lalele cultivaţi in vitro în funcţie de poziţia

lor în bulb.
Observaţiile şi măsurătorile pe care le-am efectuat pe parcursul celor doi ani de experienţe
(2003 şi 2004) au avut în vedere următoarele aspecte:
a.) pentru explantele de muguri vegetativi:
- observaţii asupra alungirii, îngroşării şi bulbificării mugurilor inoculaţi, precum şi
apariţia de bulbili (muguri şi lăstari adventivi);
b.) pentru tijele florale :
- observaţii asupra morfogenezei şi formării de muguri şi lăstari adventivi (calusării,
hipertrofierii) acestui tip de explant;
c.) pentru fragmentele de tije florale aflate în stare de repaus:
- observaţii asupra formării bulbililor (muguri şi lăstari adventivi).

În experienţele iniţiate în 2003 am inoculat muguri vegetativi notaţi cu M 1 – M4 şi tije

florale de la cele 4 soiuri de lalele după cum urmează (Tabelul nr.3):

Tabelul nr.3 Numarul de muguri vegetativi de lalele inoculaţi în 2003:

Varianta Mugurele Mugurele Mugurele Mugurele
hormonală 1 2 3 4
T1 14 11 11 6
 T2 9 10 11 6
T3 17 15 13 14
Total 40 36 35 26

Odată cu inocularea mugurilor vegetative s-a efectuat şi prelevarea tijelor florale de la

nivelul cărora s-a îndepărtat bobocul floral şi frunzele aflate în stadiul de primordii şi care sunt
inserate la nivelul nodurilor de la baza tijei florale. Testarea capacitatii morfogenetice a
fragmentelor de tije florale s-a efectuat pe două variante de combinaţii hormonale notate Tf 1 şi
Tf2, adăugate la mediul bazal MS (1962).
La aproximativ 3-4 săptămâni de la iniţierea experimentelor s-a efectuat primul pasaj al
explantelor, pe medii de cultură proaspete cu aceeaşi variantă hormonală folosită la iniţiere.
Ulterior, după al doilea pasaj pe acelaşi mediu, toate explantele sănătoase (necontaminate cu
fungi sau bacterii) au fost transferate pe mediul de cultură în varianta hormonală T 4 – alcătuit din
mediu bazal MS (1962) suplimentat cu 30 g/l sucroză; 6,75 g/l agar; 0,2 mg/l NAA; 1,5 mg/l K
şi 20 mg/l BAP.
În al doilea an de experienţe, 2004, am continuat testarea potenţialului de multiplicare la
lalele folosind diferite tipuri de explante: muguri vegetativi (formaţi la subsoara tunicilor
cărnoase ale bulbilor) şi secţiuni de tije florale. Ca sursă de material biologic am folosit şi de
această dată bulbi maturi (floriferi) la 3 soiuri de lalele: Golden Apeldoorn, Caudela şi Dyanito.
Întrucât în anul 2003 varianta de mediu notată T4 (MS- 1962+0,2 mg/l NAA + 1,5 mg/l K + 2
mg/l BAP) a asigurat o dezvoltare rapidă a fiecărui mugure transferat si a stimulat neoformarea
de bulbili, în al II-lea an (2004) a fost folosita doar această variantă pentru testarea capacităţii
morfogenetice a mugurilor axilari (vegetativi).
În total, numărul de explante inoculate (muguri vegetativi şi fragmente de tije florale) în
2004 pe cele 3 variante de medii de cultură suplimentate cu fitohormoni (T4, Tf1 şi Tf2) a fost
următorul (Tabelul nr.4):

Tabelul nr.4 Numarul de muguri vegetativi de lalele inoculaţi în 2004:

Varianta Mugurele Mugurele Mugurele Mugurele Mugurele
hormonală 1(M1) 2(M2) 3(M3) 4(M4) 5(M5)
T4 43 33 35 22 1
Tf 1 71 fragmente de tije florale imature
Tf 2 46 fragmente de tije florale imature
 În urma obvservaţiilor noastre efectuate in 2003, la 7-8 săptămâni de la
inocularea explantelor de muguri vegetativi de lalele, privind potenţialul de regenerare şi
de dezvoltare a fiecărui mugure axilar în funcţie de poziţia lui pe plantă am constatat
urmatoarele:
- mugurii M2 si M3 s-au alungit şi îngroşat foarte mult dupa 3 săptămâni de la
inoculare indiferent de soiul de la care au provenit explantele;
- mugurii M1 si M4 s-au manifestat printr-o dezvoltare mai slabă în lungime şi în
diametru;
- fragmentele de tunici precum şi cele de tijă florală au stagnat din procesele de
îngroşare, alungire şi înverzire după primele săptămâni de la inoculare indiferent de soiul
de la care s-au prelevat explantele.
Iniţial toate tipurile de explante au fost inoculate pe mediile de cultură cu
variantele hormonale T1-T3 (figura nr. 2-5).

Figura 2. – Aspect al dezvoltării mugurilor axilari din soiul Gudoshnik inoculaţi

pe varianta T1 de mediu de cultură la 7 săptămâni de la inoculare.
 Figura 3. – Aspect al dezvoltării mugurilor axilari (M1-M4) la 3 săptămâni de la
inocularea explantelor din soiul Dyanito şi Apeldoorn pe varianta T2 de mediu de cultură.

Figura 4. – Aspectul dezvoltării mugurelui axilar (M3) de la soiul Candela la

aproximativ 6 săptămâni de la inocularea pe varianta T3 de mediu de cultură.

Figura 5. Aspect al dezvoltării mugurilor axilari ( M2 – M4).

După 3 şi respectiv 8 săptămâni de la inoculare am putut constata unele diferenţe în
dezvoltarea (îngroşarea) mai pronunţată a mugurilor axilari inoculati pe varianta T 1 comparativ
cu cei de pe variantele T2 si T3 la care compoziţia mediului de cultură, suplimentele hormonale şi
cărbunele activ au determinat după săptămâna 5-8 de la inoculare o stagnare în creştere şi
intrarea în repaus prin formarea de foiţe acoperitoare, protectoare de culoare maronie. După
aproximativ 10 săptămâni de la initierea experimentelor, mugurii axilari viabili inoculaţi iniţial
pe varianta T1 au fost transferaţi pe varianta T4 de mediu de cultură : MS1962 + 0,2mg/l
NAA+2mg/lBAP+1,5mg/l K. După 3-4 săptămâni de incubare pe această ultimă variantă, la
nivelul mugurilor axilari s-a putut observa dezvoltarea de 1-2 bulbili (Figura 6).
 A B

C
Figura 6 - A, B, C – Influenţa compoziţiei hormonale din varianta T 4 (MS 1962 + 0,2 mg/l NAA
+ 2 mg/l BAP + 1,5 mg/l K) asupra dezvoltării de bulbili la explantele de muguri axilari.

 Testarea potentialului de inradacinare in vitro si in vivo a explantelor de lalele

A) Neoformarea de lastari adventivi (neobulbili) si inducerea in vitro a rizogenezei la
explantele de lalele:
Materialul biologic folosit pentru inducerea inradacinarii a fost reprezentat de lastarii
adventivi de lalele obtinuti din muguri axilari dezvoltati pe mediul de cultura varianta T4 si
fragmente de tije florale.
 În cazul experimentelor din 2004 explantele de muguri axilari (M1-M4) prelevate de
la bulbii de lalele din soiul Dyanito şi inoculate direct pe varianta T 4 de mediu de cultură au
manifestat un pronunţat proces de neoformare a bulbililor (3-5/explant), indiferent de poziţia
în bulb a mugurelui prelevat.(Figura nr.7 A-D )

Figura 7A.

Figura 7B.
Figura 7 A şi B- neoformarea bulbililor la nivelul mugurilor axilari din soiul Dyanito
(A=M1 şi B=M2) inoculaţi pe varianta T4 de mediu de cultură după aproximativ 4 luni de la
iniţierea experimentelor. (28.03.2004 – 01.08.2004)

Figura 7C.
 Figura 7D.
Figura nr. 7 C şi D – Neoformarea bulbililor la nivelul mugurilor axilari din soiul Dyanito
(C=M3 şi D=M4) inoculaţi pe varianta T4 de mediu de cultură după aproximativ 4 luni de la
iniţierea experimentelor. (28.03.2004 – 01.08.2004)
Lastarii adventivi alungiti (1-1,5 cm) au fost transferati in vederea in radacinarii pe varianta
de mediu de cultura cu urmatoarea compozitie : M.&S.(1962)+0,98mg/l NAA+0,99 mg/l
BAP+2,84 mg/l 2 IP.

B.)Inducerea in vivo a rizogenezei la explantele de lalele:

La nivelul explantelor de muguri axilari inoculati in anul 2003 pe variantele T 2 si T3,
compoziţia mediului de cultură, suplimentele hormonale şi cărbunele activ au determinat după
săptămâna 5-8 de la inoculare, mai intai hipertrofierea si bulbificarea acestora iar apoi o stagnare în
creştere şi intrarea în repaus prin formarea de foiţe acoperitoare, protectoare de culoare maronie.
Ca urmare a acestor constatari in cel de-al doilea an de experimentare (2004) am reluat aceste

variante, in scopul folosirii acestor bulbili aflati in stare de repaus (protejati la exterior cu tunica

pergamentoasa) pentru testarea in conditii de laborator a inradacinarii ex-vitro pe doua variante

de substrat organic: -turba + pamant de flori (raport 1:1 );

-turba + perlit ( raport 3:1). (Figura nr. 8)

 Figura 8. Aspect al transferului neobulbililor obtinuti in vitro in conditii ex-vitro de
cultura pe substratorganic (turba+ pamant de flori 1:1).

Concluzii

Cultivarea explantelor vegetale, pe medii aseptice, ridică probleme diverse. Unul din
aspectele principale care stau în faţa experimentatorului este acela al stăpânirii (controlarea şi
dirijarea) proceselor de regenerare şi de organogeneză, petrecute la nivelul explantelor. Acestea
depind, în primul rând, de capacitatea ţesuturilor explantate de a se adapta la noile condiţii create,
de posibilitatea celulelor inoculului de a învinge stresul provocat prin şocul traumatic al extirpării
şi de a-şi relua activitatea fiziologică normală, condiţiile de cultivare trebuiesc orientate, de aşa
manieră, încât să se compenseze, prin factorii de nutriţie şi prin biostimulatori, conexiunile
intertisulare întrerupte prin extirparea ţesuturilor din organismul matern, astfel încât să se
restituie, prin factori exogeni, legăturile intercelulare suprimate.
Datorita multiplelor avantaje pe care le prezinta, regenerarea de plante in conditii
„in vitro” constitue una dintre aplicatiile de baza ale biotehnologiilor la speciile bulboase.
Tehnicile de micropropagare a plantelor floricole permit amelioratorilor sa realizeze o
condensare a duratei de timp afectate producerii unui stoc de plante, in scopul lansarii lor in
cultura. In cazul lalelelor prin tehnicile „in vitro” perioada de obtinere a unui lot de bulbi in
vederea omologarii si comercializarii unor noi varietati se reduce la 2-6 ani comparativ cu 20 de
ani prin metodele traditionale.
Experimentele iniţiate pe parcusul celor doi ani de experiente ne-au permis să analizăm
capacitatea explantelor de muguri axilari, fragmente de tijă florală şi tije florale imature
(prelevate în perioada de repaus a bulbilor), provenite de la bulbii celor 4 soiuri de lalele
(Apeldoorn, Dyanito, Gudoshnik si Candela) de a supravieţui in vitro şi de a diferenţia ţesuturi
noi (bulbili).
Capacitate morfogenetică ridicată în dezvoltarea de formaţiuni noi (bulbili) au prezentat
mugurii axilari înlocuitori M2 şi M3, comparativ cu fragmentele de tijă florală care au stagnat în
creştere după a treia săptămână de la inoculare.
- Mediul de cultura Murashige&Skoog(1962) suplimentat hormonal in varianta T4
cu 0,2mg/l NAA + 2mg/l BAP +1,5mg/l K a fost optim pentru inducerea dezvoltarii a 1-2
bulbili la nivelul mugurilor axilari (3-5/explant) intr-un interval de 20-30 de zile dupa ce acestia
au fost cultivati initial pe varianta T1 (MS1962 +1 mg/lNAA +4 mg/l BAP).

Acesti neobulbili (lastari adventivi ingrosati) au constituit ulterior materialul biologic

pentu testatea a doua variante de medii de cultura (Tf1 si Tf2) pentru inradacinare . Dupa doua
transferuri a bulbililor la interval de 3 saptamani pe aceste medii s-a putut observa aparitia unor
protuberante cu aspect de primordii de radacini;
 Mugurii M1 – M4 inoculati pe variantele T2 si T3 (M&S-1962+ fitohormoni+ carbune
activ) s-au alungit şi îngroşat foarte mult dupa 3-6 săptămâni de la inoculare indiferent de soiul
de la care au provenit explantele iar bulbilii rezultati in momentul intrarii in starea de repaus au
fost tranferati cu succes in conditii ex-vitro de laborator. Ambele variante de amestec de substrat
organic au asigurat supravietuirea explantelor si continuarea dezvoltarii .

Bibliografie

 Bancilhon L. – 1974 – Premiers essais de multiplication vegetative en culture “in vitro”

chez T.gesneriana. Comptes Rendus Hebdomadaires des Seances de l’Academie des
Sciences Paris. Seria D nr.279, p.983-986;
 Chanteloube, F.; Tort, M.; ş.a.1993 – Production de loubles in vitro de novo a partir de
tissus de tiges feuilles floriferes de Tulipa gesneriana L., cv. LuckStrike en cours d’
elongation: etude histologique. Agronomie, 13, 179-188.
 Hussey G. – 1975 – Totipotency in tissue explants and callus of some members of the
Liliaceae, Iridaceae and Amarilidaceae. In: Journal of Experimental Botany,nr.26 p.253-
262
 Hussey G. – 1980 – Propagation of some members of the Liliaceae, Iridaceae and
Amarylidaceae by tissue culture. In: Linnean Society Symposuim, Series no.8
 Reviere S. & Muller J. – 1976 – Vegetative growth in vitro of scale axillary buds of
T.gesneriana. In: Comp. Rend.Acad.Sci.Paris, nr.282 D, p.533-536
 Selaru E. si Ceausescu M.E.,1980 – Lalelele . Ed. Ceres, Bucuresti.